PROGRAMUL CDendro

1. COMPARARE SIMPLĂ CU CDendro

Folosiţi programul CooRecorder pentru a măsura două probe, NMBS01.jpg
şi NMBS05.jpg. Ele reprezintă două grinzi din casa Bergvik din Nämdö.

Începeţi măsurătoarea de la cel mai din exterior inel spre partea interioară a
arborelui. Când aveţi versiunea voastră a fişierelor de coordonate NMBS01.pos şi
NMBS05.pos, salvaţile undeva şi apoi porniţi CDendro.
1. Selectaţi comanda Samples/Open coordinate file. Navigaţi către
directorul sursă şi apoi faceţi click pe fişierul Nmbs01.pos.
2. Ţineţi apoi apăsată tasta <Ctrl> şi faceţi click şi pe Nmbs05.pos. Apăsaţi
după aceste operaţii pe butonul Open.

1
Notă: Veţi găsi fişierele menţionate mai sus în directorul „Demo” care se află în
directorul în care este instalat programul CDendro. Aici veţi găsi şi un fişier decadal
care cuprinde colecţia seriilor de măsurători de lăţimi de inele din Insula Nämdö,
colecţie ce acoperă cca 350 de ani.
Fereastra de sus (cea care nu este activată) este acum Nmbs05.pos:
1. Faceţi click pe butonul „Select as reference”;
2. Faceţi click pe bara de sus a ferestrei Nmbs01.pos pentru a o selecta.

Acum faceţi click pe butonul „Make a whole sample correlation analysis”.

Fereastra de raport se va încărca cu text în felul următor:
C:\Program Files\CDendro\demo\Nmbs01.pos compared to the reference
C:\Program Files\CDendro\demo\nmbs05.pos
Minimum overlap used when finding best match: 30
<Rel year> <Corr.coef> <Blocklength>
0 0.68 84
-54 0.30 30
72 0.29 30
35 0.28 67
-41 0.28 43
17 0.25 84
-44 0.24 40
There is a match at relative year 0 saying that this sample is the same age as the
reference.

Acest lucru înseamnă că cele două probe se corelează (se potrivesc) atunci
când primul an (0) de la o probă se suprapune peste acelaşi an de la cealaltă probă.
Coeficientul de corelaţie între cele două curbe este de 0,68 pentru o acoperire
reciprocă de 84 de ani (proba Nmbs01 nu este mai lungă de atât).
Următoarea corelaţie de luat în seamă nu are un coeficient mai mare de 0,28,
atunci când proba Nmbs01 este poziţionată ca şi cum ar fi fost cu 35 de ani mai veche
decât referinţa Nmbs05 cu care ar realiza o acoperire reciprocă de numai 67 de ani.
Notă: Conţinutul tabelului de mai sus poate să difere în calculatorul vostru în funcţie
de setările pentru intervalul minim de acoperire în „Options for normalization of
ring widths and and for matching” (opţiuni pentru standardizarea seriei de
măsurători şi pentru corelaţii). Aici am avut o valoare de 50 de ani pentru intervalul
minim de acoperire. De exemplu, cu o setare la valoarea de 70 ani acoperire minimă
pentru comparaţie, alternativa a doua din tabel, în care proba Nmbs01 este considerată
cu 35 de ani mai veche decât referinţa, nu va fi găsită.

2
 Faceţi click pe butonul de afişare a curbelor <Curve display> aflat la dreapta
de cel al băncii de lucru <Workbench>. Vedeţi cum, în partea de sus, curbele
standardizate ale celor două probe seamănă destul de bine. De asemenea şi curbele ce
exprimă lăţimea inelelor, aflate în partea de jos, se aseamănă bine. Curba neagră
(standardizată) şi cea albastră (grosimea inelelor) provin de la referinţă (Nmbs05), în
timp ce curbele roşie (standardizată) şi verde (grosimea inelelor), aparţin probei
curente (Nmbs01). Cea mai bună potrivire a fost găsită pentru situaţia în care ambele
curbe pornesc de la anul 0 (Offset = 0). Puteţi să mişcaţi curbele unele pe lângă altele
folosind butoanele cu săgeată în jos sau în sus, aflate în dreapta câmpului ce afişează
punctul de plecare pentru proba curentă în comparaţie cu referinţa (Offset). Se pot
folosi şi tastele cursor stînga-dreapta, cu condiţia să faceţi mai întâi un click în
interiorul sectorului de afişare a curbelor. Se poate schimba şi valoarea din câmpul
„Offset” direct, prin selectare şi tastare, pentru a vedea cum se suprapun curbele în
altă situaţie de potrivire, propusă de către calculator.

3
 Curbele de pe ecran pot fi printate:
1. Faceţi click pe butonul <Workbench> şi apoi pe <Print Curve>;
2. Selectaţi apoi fereastra cu cealaltă probă (referinţa) şi faceţi click pe
<Print Curve> pentru a printa şi această curbă;
3. Puneţi curbele unele peste altele, începând de la anul 0, pe o masă de
sticlă luminată de desubt şi apoi uitaţivă la ele.
Procesul de datare se bazează pe:
 găsirea a două probe care se potrivesc bine;
 punerea acestora în comun şi apoi găsirea altor probe care să se
potivească cu primele două;
 există astăzi în Cdendro instrumente care fac acest proces automat sau
semiautomat.

2. TRUCURI CDendro CU AJUTORUL COMPARĂRII BLOC

Deschideţi fişierul Nmbs05.pos şi selectaţil ca referinţă, apoi deschideţi

fişierul Nmbs01.pos. Bifaţi opţiunea „Block correlation” şi atunci butoanele şi
câmpurile de control pentru efectuarea corelaţiile în bloc vor apărea ca în imaginea de
mai jos. Faceţi click pe butonul <Make block correlation analysis> (analiză a
corelaţiilor pe sectoare de curbe). Fereastra de raport se va încărca cu text în felul
următor:
C:\Program Files\CDendro\demo\Nmbs01.pos compared to the reference
C:\Program Files\CDendro\demo\nmbs05.pos
Best matches for the whole sample: 0 0.68 35 0.28 17 0.25
Block length: 30
Block Aimed Best Sets
start at around that ------------Best---------------- sample to
0 0 0 0.67 0 0.67 15 0.43 32 0.40 0
10 10 10 0.65 10 0.65 30 0.36 59 0.36 0
20 20 20 0.74 20 0.74 3 0.45 37 0.43 0
30 30 30 0.83 30 0.83 65 0.38 0 0.33 0
40 40 40 0.77 40 0.77 -41 0.45 10 0.40 0
50 50 50 0.61 50 0.61 60 0.34 30 0.33 0
-------------------------------------

Proba Nmbs05 a fost divizată în bucăţi cu lungime de 30 de ani. Aceste şase

blocuri au fost toate separat corelate cu referinţa.
Dacă a fost un inel absent în anul 45 atunci blocul care începe de la anul 50
s-ar putea să nu se fi corelat cu referinţa pornind de la anul 50 ci de la anul 49.

4
 Acum întoarceţivă în CooRecorder şi inseraţi un inel suplimentar marcând o
cruce sub anul 38 şi salvaţi fişierul sub numele de falsering.pos (cu toate
acestea există deja un fişier falsering.pos în directorul demo).

Deschideţi fişierul falsering.pos în CDendro. Faceţi click pe butonul

„Make block correlation analysis”:
C:\Program Files\CDendro\demo\falsering.pos compared to the reference
C:\Program Files\CDendro\demo\nmbs05.pos
Best matches for the whole sample: 49 0.37 -1 0.33 34 0.30
Block length: 30
Block Aimed Best Sets
start at around that ------------Best---------------- sample to
0 49 49 0.34 0 0.67 15 0.43 32 0.40 0
10 59 59 0.48 10 0.68 67 0.57 59 0.48 0
20 69 69 0.46 69 0.46 54 0.43 62 0.40 49
30 79 29 0.65 64 0.51 9 0.41 -1
40 89 39 0.78 -42 0.45 9 0.39 -1
50 99 49 0.64 29 0.30 59 0.30 -1
-------------------------------------

În această fereastră de raporturi puteţi observa cum inelele cuprinse între 0 şi

40 par să se coreleze bine cu referinţa începând de la 0. Se poate de asemenea observa
că inelele cuprinse între 30 şi 80 se corelează cel mai bine cu referinţa atunci când
proba este setată la anul –1. Din studiul ferestrei de raport se pare că există un inel
suplimentar dubios, undeva între anii 20 şi 50.

5
 Setaţi startul blocului la 20 şi lungimea blocului la 40. Selectaţi opţiunea
„Remove a ring”. Faceţi apoi click pe butonul „Correlate single block” pentru a obţine
următoarele rezultate:
Block from C:\Program Files\CDendro\demo\falsering.pos starting at 20, length 40
compared to the reference C:\Program Files\CDendro\demo\nmbs05.pos
Minimum overlap used when finding best match: 40
<Rel year> <Corr.coef> <Blocklength> <Rel point for removed (-) or inserted (+) ring>
20 0.82 40 -38
20 0.77 40 -41
20 0.72 40 -35
20 0.67 40 -32
20 0.67 40 -26
20 0.65 40 -29
20 0.65 40 -44

În fereastra de raporturi se arată că blocul 20-60 se corelează cel mai bine cu

referinţa pornind din anul 20, cu un coeficient de corelare de 0.82, dacă un inel este
înlăturat la anul 38. Deci, se pare că este un inel fals la sau lângă anul 38!!!
Mai există încă trei câmpuri în imaginea de mai sus pe care nu le avem
explicate:
 „Magic distance” – este pasul folosit atunci când se testează inserarea sau
înlăturarea unui inel din serie. Cel mai bine este să fie setată la 1 (testarea
fiecărui an) în loc de 3, dar timpul pentru calcule va fi atunci mai lung.
 „Block distance” – setat aici la 10. Această opţiune se foloseşte la
funcţiile îndeplinite de butonul „Make block correlation analysis”. Cu o
setare la 10 vom testa blocuri de inele din 10 în 10 ani, începând cu anii
0, 10, 20, 30 ... Cu o setare a distanţei blocului la 20 vom testa blocuri de
inele începând cu anii 0, 20, 40, 60 ...
 „Sample may be younger than the reference” – Proba poate fi mai tânără
decât referinţa – când această opţiune este bifată programul CDendro va
verifica şi corelaţiile posibile ce pot apărea în situaţia în care proba testată
ar fi mai tânără decât referinţa. Câteodată veţi prefera să aveţi această
opţiune nebifată, pentru a evita un număr de propuneri de datare despre
care sunteţi siguri că sunt greşite.
Notă: O altă cale de găsire a erorilor în şirul de date este folosirea ferestrei de afişare
a curbelor, unde puteţi muta proba în lungul curbei de referinţă, pentru a găsi unde
sunt inele false suplimentare sau inele absente. Această metodă este utilă atunci când
aveţi mai multe raze măsurate din acelaşi trunchi şi vreţi să le interdataţi pentru a
obţine o curbă medie a lăţimii inelelor. În acest caz, pentru depistarea unei erori,
priviţi cu atenţie ambele curbe din fereastră, cea de jos cu lăţimile inelelor şi cea de
sus cu valorile standardizate.
Notă: Altă cale de depistare a erorilor în şirul de date este aceea de grupare a mai
multor probe într-o colecţie. Bifaţi apoi opţiunea „With block checking” – Cu corelare
în bloc – şi faceţi click pe butonul „Test towards reference” – Testare faţă de referinţă.
Această acţiune vă va oferi un tabel ca cel prezentat mai sus, pentru fiecare probă din
colecţie. În astfel de cazuri verificaţi dacă setările pentru lungimea blocului şi distanţa
între blocuri sunt operate în „Settings/Options for normalizations and matching”.
Sfat: Când faceţi dublu-click pe un membru din colecţie, proba respectivă va fi
deschisă într-o fereastră separată!

6
 3. CONSTRUIREA UNEI COLECŢII DE PROBE ÎN CDendro

Ştim din aplicaţiile anterioare că probele NMBS01.pos şi MNBS05.pos au

grafice care se potrivesc bine atunci când sunt suprapuse plecând de la anul 0. Din
acest motiv vom putea pune împreună aceste două fişiere într-o colecţie pentru a face
o nouă probă care să le cuprindă pe amândouă.
Se poate apoi corela încă un alt fişier cu date de la Bergvik cu această probă-
sumă, pentru a fi şi el introdus ulterior în colecţie:
1. deschideţi fişierul MNBS05.pos şi selectaţil ca referinţă;
2. deschideţi fişierul NMBS01.pos şi rulaţi o analiză de corelaţie pentru a fi
siguri că aceste probe se corelează bine.
Notă: se pot selecta mai multe fişiere cu probe în acelaţi timp – ţineţi apăsată tasta
<Ctrl> şi apoi faceţi click pe acele fişiere pe care doriţi să le deschideţi. După ce
fişierele sunt selectate faceţi click pe Open.
Selectaţi meniul „Collections” din bară şi apoi faceţi click pe opţiunea
„Create a new collection”. Noua colecţie va fi automat selectată ca o „colecţie ţintă”,
astfel încât atunci când probele sunt adăugate într-o colecţie ele vor fi adăugate în
această „colecţie ţintă”. Acum aveţi un coş gol pentru colectarea probelor.

7
 Faceţi click bara de sus a ferestrei care conţine fiţierul NMBS01.pos pentru a
o face fereastră curentă. Puteţi, de asemenea, să o selectaţi şi din meniul „Window”
aşa cum se arată în figura de mai jos. Dacă preferaţi să lucraţi cu ferestre maximizate,
aceasta este calea de trecere de la o fereastră la alta.

8
 Faceţi click pe butonul „Add to target collection”. O nouă fereastră pentru
setări va apărea pe ecran. Faceţi doar click pe OK pentru a accepta „0” ca an de
început.

Pentru a constata ce s-a întâmplat, faceţi click pe bara ferestrei cu colecţia şi

veţi putea vedea proba adăugată în coş.
Acum, selectaţi cealaltă probă, NMBS05.pos, şi adăugaţi-o şi pe aceasta în
colecţie pentru a avea două probe în colecţie. Această probă va fi, de asemenea, setată
cu anul de început „0”, deoarece ştim că probele sunt de aceeaşi vârstă şi se corelează
bine din punctul lor de început.

Acum vom calcula o sumă a acestor două probe. Faceţi click pe butonul
„Create a sample with width mean values and normalized data”.

9
 O nouă „probă” a fost creată. Ea constă în valorile medii ale lăţimilor de
inele şi ale indicilor de creştere calculate pentru cele două probe din Bergvik. Dacă
graficul este trasat îl vom putea numi o curbă de referinţă foarte simplă. Fereastra de
raport indică cât de multe valori de la probe, există în spatele valorilor medii din
fiecare an. Există căte 2 valori pentru primii 83 de ani. Între anii 84 şi 101 există
doar o valoare pentru fiecare an, deoarece au existat mai multe coordonate de inele în
fişierul NMBS05. pos decât în NMBS01.pos. Acum hai să aruncăm o privire în
fereastra de afişare a graficelor.

10
 În imaginea de mai sus vedem noua noastră curbă de referinţă a celor două
probe, cu roşu, ea fiind creată din valorile standardizate medii ale probelor, şi o curbă
verde, care este formată din valorile medii ale grosimii inelelor celor două probe.
Curbele neagră şi albastră provin de la referinţa curentă, adică de la proba NMBS05,
care este încă referinţă.
Mai există câteva lucruri de văzut, pentru aceasta faceţi click în căsuţa „Hide
reference”

Când curba de referinţă este neafişată, deviaţia standard este trasată de o

parte şi de cealaltă a curbelor roşie şi verde.
Desigur, aceasta nu are importanţă prea mare aici, unde avem doar două
curbe pe care se bazează suma, dar când există mai multe curbe conţinute într-o sumă,
deviaţia standard poate fi de interes. În orice caz deviaţia standard a curbelor
normalizate are o valoare mare atunci când o probă este comparată cu referinţa.
Această sumă de date poate fi salvată într-un fişier fie ca valori normalizate,
cu numele NMBS5_1.d12, fie cu valori medii ale lăţimilor de inele, acestea fiind
foarte utile atunci când aveţi mai multe raze diferite, măsurate, ce provin din acelaşi
buştean şi doriţi o serie cu valorile medii ale grosimii inelelor.
Dar, nu salvaţi încă, mai întâi vom adăuga încă o probă în colecţie şi apoi
vom calcula noile valori medii.
--------------------------------
Faceţi click pe butonul „Select as reference”, astfel încât să puteţi corela
următoarea probă cu această „probă-sumă”.
Deschideţi apoi fişierul cu proba NMBS08.pos.

11
 Faceţi click în cercul „Block correlation” şi apoi pe butonul „Make block
correlation analysis”. Fereastra de afişare a rezultatelor va arăta ca în figura de mai
sus.
Se poate observa că nu există corelaţie între partea vârstnică a acestei probe
şi curba de referinţă a celor două probe, aceasta deoarece proba curentă este mai lungă
decât referinţa.
Observaţi cum proba se corelează bine cu referinţa atunci când corelaţia
începe de la anul 3 (adică anul 3 din probă trebuie suprapus peste anul 0 din referinţă).
Faceţi click pe butonul „Add to target”

Trebuie să stabiliţi setarea care o să o folosiţi atunci când adăugaţi această a

treia probă în colecţie. Introduceţi 3 în câmpul de setare a anului de început.
Acum hai să ne uităm pe lista colecţiei.

12
 În dreapta numelui fişierului aveţi anii relativi acoperiţi de date în fişier.
Dacă doriţi să ştergeţi un membru din acest grup, selectaţi-l făcând click pe el ţi apoi
acţionaţi butonul „Delete member”.
Se poate, de asemenea, ataşa un comentariu la un membru. Selectaţi-l făcând
click pe el şi apoi acţionaţi butonul „Edit comment”. Aici puteţi schimba şi valoarea
setării anului de început.
Acum faceţi restul.
Feceţi click pe „Create a sample with width mean values and normalized
data” pentru fişierul de colecţie. Vechea „probă-sumă” va fi actualizată.
Selectaţi fereastra „probei-sumă” şi salvaţi datele normalizate sub numele de
NMBS1_5_8.d12, apoi închideţi-o. Faceţi click pe meniul „Samples” din bară şi
alegeţi opţiunea „Save normalized data As”. După cum a fost menţionat mai sus, este
bine să salvaţi datele-sumă ca şi valori medii ale grosimilor de inele. Faceţi click pe
meniul „Samples” şi alegeţi opţiunea „Save ring width data as” din meniu.
Acum salvaţi fişierul de colecţie. Folosiţi numele de NMBS1_5_8.fil. Faceţi
click pe meniul „Samples” şi alegeţi apoi opţiunea „Save collection As”, apoi
închideţi fereastra.
Închideţi, de asemenea şi celelalte fişiere.
Notă: Când salvaţi o „probă-sumă” creată dintr-o colecţie o salvaţi şi ca valori
normalizate medii cu deviaţie standard şi ca lăţimi de inele cu deviaţie standard sau
doar ca valoare medie a lăţimilor de inele.
Există trei căi diferite de a obţine o „curbă-sumă” cu deviaţie standard pe
ecran:
1. deschideţi un fişier cu date normalizate (.d12) care conţine o curbă-sumă
creată după tehnica descrisă mai sus;
2. deschideţi un fişir de colecţie (.fil) care conţine toţi membri şi faceţi click
pe butonul „Create a sample with width mean values and normalized
data”;
3. folosiţi comanda „Collections/Create reference curve from big decadal
file”.

13
 4. SETAREA ANULUI ÎN CDendro

De această dată o să vedem cum se stabileşte anul primului inel (datarea

inelului de lângă scoarţă) dintr-o probă.
Astfel, o să extindem curba de referinţă a celor două probe din Bergvik la
timpul prezent. Pentru această operaţie se vor folosi măsurători de la exemplare de
Pinus sylvestris (pin scoţian), cu vârstă de 250 de ani, din care au fost extrase probe în
anul 1995, astfel existând scoarţă rămasă în partea terminală a eşantionului. Această
probă poartă numele de NM051.pos.
Mai întâi deschideţi fişierul de coordonate NM051.pos. Faceţi click pe „Set
date of youngest ring” şi introduceţi anul 1995 în câmpul de setare, ilustrat în figura
de mai sus. Faceţi click pe „Ok”. Selectaţi apoi „Samples/Save coordinate data”
pentru a salva fişierul, după care faceţi click pe butonul „Select as reference”.

14
 Deschideţi fişierul cu date normalizate (acela creat pe baza micii colecţii de
la Bergvik) pe care l-aţi salvat în lecţia anterioară sub numele de NMBS1_5_8.d12.
Bifaţi cercul gol al opţiunii „Block correlation”. Debifaţi opţiunea „Sample may be
younger than the reference” pentru a evita datările fără sens. Mai întâi faceţi click pe
„Make a whole sample correlation analysis” şi apoi pe „Make block correlation
analysis”.
Din prima analiză de corelaţie se poate observa că există două datări
concurente (demne de luat în seamă), una începând cu anul relativ 120 şi una cu 198,
cu toate că cea de la 198 este bazată doar pe o acoperire de 40 de ani.
Notă: Rezultatul analizei corelative poate să nu fie exact ca cel afişat în imaginea de
mai sus. Cauza este probabil aceea că aveţi o altă setare pentru „Least overlap in years
between samples when correlating” (acoperirea minimă în ani între probe la corelare);
opţiunea se află în meniul „Settings/Options for normalization of ring widths and for
matching”.
Din analiza corelativă bloc putem observa cum primi 70 de ani ai probei
NMBS1_5_8 se potrivesc foarte bine atunci când acoperirea între probă şi referinţă
începe de la anul relativ 120 din referinţa NM051.pos.
Setaţi lungimea blocului (block length) la 70 de ani. Faceţi click pe butonul –
corelarea unui singur bloc – „Correlate single block”. Mai jos se află rezultatul:
Block from C:\ake\CybisPrg\CDendro\demo\NMBS1_5_8.d12 starting at 0, length 70 compared to the reference
C:\ake\CybisPrg\CDendro\demo\NM051.pos  Dated to 1995
<Rel year> <Corr.coef> <Blocklength>
  120  0.57   70 (1875)
  198  0.36   40 (1797)
   50  0.29   70
   53  0.27   70
  175  0.26   63
  161  0.24   70
   70  0.22   70
There is a match at relative year 120  i.e. at  1875

Conform rezultatului avem o potrivire între cele două probe începând cu anul
relativ 120 al referinţei, adică anul absolut 1875.

CDendro chiar crede că există o bună corelaţie şi ne propune anul 1875

pentru datarea probei NMBS1_5_8. Faceţi click pe butonul „Proposed year: 1875”
(propus anul 1875) şi acceptaţi datarea.
Când salvaţi acest fişier ca un fişier cu date normalizate (---.d12), informaţia
privitoare la datarea probei cu anul 1875 va fi, de asemenea, salvată.

15
 Un ultim exerciţiu:
Creaţi o nouă colecţie goală. Deschideţi fişierul NM051 şi adăugaţi-l în
această colecţie cu anul de început zero. De asemenea, deschideţi şi adăugaţi cele trei
fişiere cu date de la Bergvik, folosind setarea anului de început 120 la NMBS05 şi
NMBS01 şi 123 la NMBS08. setaţi data celui mai tânăr inel la 1995. salvaţi apoi
colecţia sub numele de „fourfiles.fil”.
Fereastra colecţiei ar arăta atunci ca cea din figura de mai sus.
5. FIŞIERE DECADALE
Formatul decadal este folosit atunci când se păstrează fişiere de date
dendrocronologice în ITRDB (International Tree-Ring Data Bank – Banca de date
internaţională a inelelor de arbori) de la Universitatea din Arizona. Fişierele stocate în
acest format arată astfel:
NM051   1757   171   114    68
NM051   1760    80   124   214   189   170   103   154   104   130   131
NM051   1770   143   163   324   467   219   147   124   108   140   117
.....
NM051   1980   123    97    85   110   106    94    94    89   135   110
NM051   1990    72   106    98    93   123   173   999
nmbs05  1773   451   409   385   388   295   339   273
nmbs05  1780   166    65   373   319   407   339   369   437   246   271
...
nmbs05  1870    80   153   103    71    92   137   999
Nmbs01  1791    60    34    39    22    20    43    67    56   141
Nmbs01  1800   260   256   440   419   268   275   272   275   174   229
....
Nmbs01  1870   110   137   114    98   148   152   999
nmbs08  1753   434   230   294   477   257   202   238
nmbs08  1760   250   274   290   163   154   182   241   343   229   364
...
nmbs08  1860   104    85    82    73    99   141   147   135   127   209
nmbs08  1870    96   141    99   999

16
 În se află identificarea probei, astfel că pot fi stocate mai multe probe în
acelaşi fişier. A doua coloană conţine anii de început ai decadelor. Urmează apoi 10
coloane care conţin valorile lăţimilor de inele, în unităţi de 0,01 mm, din fiecare an al
decadei respective.

Puteţi salva datele dintr-un fişier de colecţie într-un fişier decadal. Puteţi, de
asemenea, crea o curbă de referinţă dintr-un fişier decadal mare, adică se poate crea
un fişier-sumă cu date normalizate, pe baza fişierului decadal, la fel cum se
procedează dintr-un fişier de colecţie.
Exerciţiu:
Deschideţi fişierul de colecţie „fourfiles.fil” şi salvaţi-l în format decadal sub
numele de „fourfiles.dec”, apoi închideţi fişierul de colecţie.
Notă: Dacă nu aveţi datat fişierul de colecţie, nu veţi putea să-l salvaţi în format
decadal, aceasta deoarece astfel de formate necesită stabilirea anului de formare
pentru fiecare inel din probă.

Selectarea unei probe din fişierul decadal:

Faceţi click pe meniul „Samples” şi alegeţi opţiunea „Select from decadal
file”. Deschideţi fişierul decadal „fourfiles.dec” pe care l-aţi salvat anterior.

17
 Faceţi click pe un membru din fişierul decadal pentru al selecta şi apoi pe
butonul „Extract”. O fereastră normală de afişare a probelor va apărea pe ecran.
Închideţi fereastra de selectare din fişierul decadal făcând click pe butonul „Exit”.
Puteţi salva datele extrase în acest fel fie ca un fişier decadal cu un singur
membru (---.dec), fie ca un fişier cu lăţimi de inele (---.wid) sau un fişier cu date
normalizate (---.d12). Faceţi doar click pe „Samples” în bara de meniu şi apoi
selectaţi alternativa corespunzătoare.
Notă: Dacă descărcaţi un fişier decadal via FTP din ITRDB, fişierul va avea extensia
(---.rwl). CDendro citeşte fişiere decadale care au extensia (.dec) sau (.rwl), dar nu cu
extensia .txt. Dacă descărcaţi un fişier decadal prin „HTTP/Save target as”, atunci
fişierul va fi salvat cu extensia .txt. Va trebui să-l redenumiţi fie cu extensie .rwl, fie
cu .dec.
Notă: Unele fişiere din ITRDB sunt stocate în formate care pot fi puţin incompatibile
cu PC-ul. Dacă aveţi probleme de rulare cu un fişier din ITRDB, încercaţi să-i copiaţi
conşinutul (Ctrl+C) şi apoi să-l adăugaţi (Ctrl+V) în editoru de text Notepad, cu care
salvaţi fişierul.
Deschiderea unui fişier decadal mare sub formă de referinţă:

18
 O cale de a construi o curbă de referinţă bazată pe multe probe este aceea de
a deschide fişierul decadal corespondent. Faceţi click pe „Collections/Create reference
curve from big Decadal file” şi apoi selectaţi fişierul decadal „fourfiles.dec”.

O nouă fereastră cu care conţine suma datelor din fişierul decadal va fi

deschisă. Click pe „Select as reference”. Click pe ecranul de afişare a curbelor,
normalizată şi de lăţime a inelelor, pentru a le inspecta.

Derulaţi fereastra curbei cam 100 de ani şi ecranul va arăta ca în figura de

mai sus. Este aceeaşi curbă pe care am fi văzut-o dacă, în loc să folosim un fişier

19
decadal, am fi folosit fişierul de colecţie corespondent pentru generarea unei curbe-
sumă.
Acum, selectaţi cealaltă fereastră care conţine proba extrasă mai devreme din
fişierul decadal.

Faceţi click pe butonul „Make correlation analysis”. Curba de referinţă va fi

imediat poziţionată în situaţia care reprezintă cea mai bună corelaţie (are coeficientul
de corelaţie cel mai mare) găsită. Dacă faceţi click pe fereastra „Workbench” veţi
putea vedea textul raportului de corelaţie.
6. DETERMINAREA GRADULUI DE CORELARE AL CURBELOR
Există două situaţii în care vrem să sotăm şi să comparăm curbele
dendrocronologice pentru a le face să se coreleze într-o familie:
1. Când avem multe fişiere cu probe dintr-un sit şi dorim să construim o
curbă de referinţă din ele. În mod normal, o singură probă dintr-un sit
nu se corelează bine cu alte curbe de referinţă, dar o sumă de probe, o
curbă de referinţă pentru un sit, poate fi corelată adesea cu o curbă de
referinţă a unui sit destul de îndepărtat.
2. Când dorim să construim o serie cu valori medii ale lăţimilor de inele
pe baza mai multor măsurători de raze din acelaşi trunchi. Folosint
mai multe raze măsurate putem face datele mai reprezentative pentru
acel trunchi privit ca întreg, iar acestea vor fi mai uşor de corelat cu
alte serii de inele.
Pentru aceste două cazuri se poate folosi aceeaşi procedură în CDendro,
procedură care ne indică modul şi gradul de corelare al curbelor.
Vom construi acum o curbă cu valori medii ale lăţimilor de inele pe baza a
trei măsurători de raze din acelaşi trunchi.
Click pe „Collection / Create new collection” pentru a crea o nouă colecţie
goală. Aceasta va deveni automat colecţia ţintă:

20
 Click pe „Collections / Add to this collection” şi apoi navigaţi în directorul
NMVK, aflat în „Demo”, unde CDendro a fost instalat. Selectaţi toate cele trei fişiere
de coordonate NMVK14 şi apoi faceţi click pe „Open”.

Cele trei fişiere sunt acum adăugate în colecţia ţintă, dar toate au acelaşi
punct de start în timp, adică anul „0”. Este greşit, deci va trebui să reparăm acest
lucru.
Vom folosi o metodă semi-automată de adăugare succesivă a fişierelor
corelate într-o colecţie nouă şi goală. De această dată avem doar trei fişiere, dar putem
lucra în acelaşi mod şi atunci când avem mai multe fişiere pe care dorim să le
corelăm.

21
 O să începem prin efectuarea unei intercorelaţii, cu scopul de a vedea cât de
bine se corelează aceste fişiere. Faceţi click pe butonul „Find cross correlations”
(Găsirea intercorelaţiilor). Bifaţi toate cele patru căsuţe din fereastra de opţiuni care
apare şi apoi faceţi click pe butonul „Ok”. Tabelul intercorelaţiilor devine destul de
mare atunci când există mulţi membri în colecţie, iar cele mai bune corelaţii dintre
probe sunt afişate la sfârşitul lui. Acestea au valoare bună, astfel că vom face o nouă
colecţie goală în care o să copiem probele, dar de data aceasta cu o setare corectă a
anilor, astfel încât să fie permisă interdatarea.
Faceţi click pe „Collections / Create new collection”. Noua colecţie va
deveni automat ţinta şi va fi poziţionată peste colecţia celor trei fişiere NMVK14.
Faceţi click pe partea de sus a ferestrei cu colecţia NMVK14 pentru ca ea să
devină din nou fereastra curentă.
Faceţi click pe butonul „Add best members to target collection” (Adăugarea
celor mai buni membri în colecţia ţintă).

22
 Verificaţi dacă opţiunea „Stop before adding a candidate (incremental
mode)” (Oprire înainte de adăugarea unui candidat – modul incrementare) este bifată.
Faceţi apoi click pe butonul „Ok”:

Acum, CDendro foloseşte intercorelaţiile pentru a selecta cea mai bună

pereche de probe corelate (care se corelează cel mai bine). Una este automat adăugată
în colecţia ţintă, iar alta este prezentată ca o candidată pentru adăugare. Pentru a
accepta operaţia faceţi click pe butonul „Ok”.
Ce este deja în colecţia ţintă este acum standardizat (normalizat) şi calculat
sub formă de valori medii şi apoi manipulat ca o curbă de referinţă, cu toate că până
acum ea este bazată pe doar o singură probă şi nu o medie de mai multe probe:

23
 Fereastra cu diagrama probei candidate, alături de cea a referinţei, va fi
automat afişată pe ecran. Trebuie numai să decidem dacă situaţia propusă de
calculator este o bună interdatare sau nu. Faceţi click pe tabul „Workbench” pentru a
junge la butonul „Add to target collection” (Adăugare în colecţia ţintă). Faceţi click
pe acest buton şi acceptaţi „-1” în fereastra de setare a anilor, care apare pe ecran.
Închideţi apoi fereastra probei.

Ne-am întors acum în colecţia iniţială, de unde două probe sunt deja copiate
în colecţia ţintă. Observaţi dacă cele două probe candidate sunt acum aici debifate
(deselectate), lucru care arată faptul că CDendro nu va mai ţine cont de ele atunci
când va căuta cea mai bună corelaţie pentru probele următoare din colecţia iniţială.
Faceţi din nou click pe butonul „Add best members to target collection”. Vă
va fi prezentată ultima probă candidată:

De data aceasta calcularea curbei de referinţă se bazează pe media celor două

probe interdatate, prin setarea în modul cel mai potrivit a anilor relativi, în colecţia
ţintă.
Inspectaţi curbele şi apoi adăugaţi şi această probă în colecţia ţintă. Anul
relativ de alipire la referinţă va fi egal cu „5”, lucru stabilit prin calculele efectuate de

24
program. Închideţi fereastra probei, apoi închideţi, de asemenea, colecţia cu cele trei
probe neinterdatate. Nu este nevoie să o salvaţi.

Iată ce a rămas pe ecran: colecţia ţintă în care sunt memorate cele trei probe
interdatate, adică cu setarea cea mai potrivită pentru anii relativi corelaţi.
Faceţi click pe „Collections / Save collections As” şi salvaţi colecţia sub
formă de fişier pentru a păstra interdatarea efectuată.
De această dată am interdatat trei fişiere, dar această procedură de interdatare
a curbelor funcţionează bine şi cu mai multe fişiere de probe, câtă vreme acestea se
suprapun bine unele peste altele.
Ca să terminăm treaba vom face o serie care să cuprindă valoarea medie a
lăţimii inelelor din trunchiul NMVK14. Faceţi click pe „Create a sample with width
mean values and normalized data” (Crearea unei probe cu valori medii ale lăţimii
inelelor şi date normalizate). Acest lucru va reînnoi fereastra cu suma normalizată a
probei, dar va trebui să faceţi click pe bara ei superioară pentru a o vizualiza.

Faceţi click pe tabul „Display curve” şi inspectaţi curbele rezultate. Valorile

medii ale lăţimilor de inele se află în partea de jos a diagramei.

25
 Salvaţi valorile medii ale inelelor fie ca un fişier cu extensia .wid (un singur
inel pe rând), fie ca un fişier decadal, cu extensia .dec sau .rwl (zece inele într-un
rând de decadă). Totuşi, pentru salvarea în format decadal, trebuie să dataţi fişierul
mai întâi; orice an este bun, ca de exemplu anul 3000.
Sfaturi:
Există o comandă foarte utilă „Collections/Create new collection from
decadal file”. Aceasta va construi o colecţie pe baza membrilor dintr-un fişier
decadal.
O altă comantă utilă este „Collections/Add to this collection”, care vă dă
posibilitatea nu numai să adăugaţi în colecţie fişiere decadale suplimentare, ci şi
grupuri întregi de fişiere de coordonate sau fişiere de lăţime a inelelor.
Astfel, o colecţie bazată de exemplu pe fişiere de coordonate poate fi scrisă
în format decadal, având membrii dataţi cu anul corect de formare a inelelor sau dataţi
cu un an de început aleator (de ex. anul 3000) sau cu interdatarea corectă între seriile
bazate pe un an aleator de început (de ex. anul 3000).
Ce este de făcut dacă procesul de adăugare a seriilor în colecţii
interdatate se opreşte?
Vă rog săriţi peste asta la prima citire!
Metoda descrisă mai sus funcţionează şi atunci când există multe probe ce
trebuie interdatate în ordinea corectă – (nota bene) bineînţeles atunci când curbele se
potrivesc şi se suprapun pe un interval temporal suficient de lung!
Dacă probele sunt numeroase şi nu se corelează suficient de bine, procesul de
adăugare succesivă prin interdatare în noua colecţie va înceta după o vreme spunându-
vă că următorul candidat nu are un coeficient de corelare bun pentru interdatare.

26
 Cum găsim probele cu cea mai bună interdatare?
După o operaţie de tipul „Add best members ...”, încă mai pot exista unele
probe rămase, care pot fi adăugate în colecţie după o inspecţie vizuală. Pentru a afla
cum se corelează toate probele rămase după interdatarea în noua colecţie ţintă, trebuie
să parcurgeţi următorii paşi:
1. În colecţia ţintă faceţi un click pe butonul „Create a sample with
width mean values and normalized data”;
2. Verificaţi dacă proba este selectată ca referinţă!
3. Verificaţi dacă în „Settings/Options for normalization and
matching/Least overlap ...” este stabilită valoarea de 50 de ani;
4. În colecţia cu multe probe faceţi click pe butonul „Test towards
reference”.
Această operaţie vă va oferi o listă în care toate probele încă neadăugate în
colecţie (acelea care sunt încă bifate) sunt scrise împreună cu cel mai bun şi
următorul, mai puţin bun, punct de interdatare faţă de referinţă. Dacă găsiţi vreo probă
despre care întradevăr credeţi că poate fi adăugată în colecţie în poziţia corectă,
efectuaţi un dublu-click pe ea pentru a face o inspecţie vizuală. Dacă se corelează cu
referinţa puteţi considera adăugarea ei în colecţia ţintă.
Cum repornim procesul de adăugare în colecţie prin interdatare?
Dacă ştiţi că probele acoperă un interval temporal lung puteţi reporni
procesul de adăugare a probelor în colecţie prin interdatare, pentru a crea o a doua
colecţie.
Construirea primei colecţii:
1. porniţi de la o colecţie ce cuprinde multe probe neinterdatate, probe la
care doriţi să faceţi interdatarea corectă. Creaţi o nouă colecţie goală
şi porniţi procesul de adăugare a probelor prin interdatare în ea, în
modul descris mai sus. Când nu mai există probe bune de adăugat,
salvaţi noua colecţie sub un anumit nume, de exemplu BEST1.fil.
Închideţi toate ferestrele.
Notă: Dacă doriţi să opriţi procesul de adăugare a probelor prin interdatare în colecţia
ţintă în timpul derulării, puteţi să-l reluaţi mai târziu. Deschideţi doar colecţia ţintă şi
verificaţi dacă ea este selectată ca şi ţintă. Deschideţi apoi colecţia cu probele
neinterdatate şi faceţi click pe butonul „Add best members to target collection”.
CDendro va debifa atunci automat acei membri existenţi deja în colecţia ţintă şi apoi
va continua căutarea candidaţilor buni pentru interdatare, între probele care nu au fost
încă copiate în colecţia ţintă.
Repornirea – construirea celei de-a doua colecţii
Acum, vom construi o altă colecţie bazată pe probele care nu au fost
interdatate în fişierul de colecţie BEST1.fil. Pentru această operaţie se parcurg
următorii paşi:
2. Verificaţi dacă fişierul BEST1.fil este stabilit colecţie ţintă.
3. Faceţi click pe butonul „Check all” în colecţia ce conţine probele
neinterdatate.
4. Alegeţi apoi comanda „Collections/Uncheck members already in
target collection” – debifează membri existenţi deja în colecţia ţintă.

27
 5. Creaţi o nouă colecţie ţintă.
6. Faceţi click pe fereastra colecţiei cu probe neinterdatate pentru a o
face fereastră curentă.
7. Faceţi click pe butonul „Find cross correlations”.
8. Inspectaţi lista de la sfârşitul tabelului de colecţie şi selectaţi acea
probă care este destul de lungă şi a avut o valoarea a coeficientului de
corelare mare în raport cu celelalte probe.
9. Găsiţi această probă în lista cu probe, aflată deasupra ferestrei de
raport şi faceţi un dublu-click pe ea pentru a o deschide într-o
fereastră de probă, care va conţine diagrama ei.
10. Faceţi click pe subfereastra „Workbench” şi adăugaţi această probă în
colecţia ţintă folosind setarea relativă a interdatării la „0”. Închideţi
fereastra probei.
11. În colecţia cu probe neinterdatate faceţi click pe „Check all” pentru a
face toţi membri acestei colecţii disponibili procesului de adăugare
prin interdatare în noua colecţie ţintă. În acest fel noua colecţie se va
putea dezvolta şi va acoperi părţi ale colecţiei BEST1.
12. Faceţi click pe butonul „Add best members to target collection” şi
procesul de adăugare prin interdatare va începe.
Cum selecţionăm acei membri care nu se află în cele două colecţii deja
create, BEST1 şi BEST2?
Pentru această operaţie se parcurg următorii paşi:
1. Faceţi click pe butonul „Check all” în colecţia cu probe neinterdatate.
2. Deschideţi colecţia BEST1 şi selectaţi-o ca şi colecţie ţintă.
3. Faceţi click pe fereastra colecţiei cu probe neinterdatate pentru a o
face fereastră curentă.
4. În această fereastră alegeţi comanda „Collections/Uncheck members
already in target collection”.
5. Deschideţi colecţia BEST2 şi selectaţi-o ca şi colecţie ţintă.
6. Faceţi click pe fereastra colecţiei cu probe neinterdatate pentru a o
face fereastră curentă.
7. În această fereastră alegeţi comanda „Collections/Uncheck members
already in target collection”.
Acum membri care au mai rămas bifaţi în colecţia cu probe neinterdatate
sunt doar aceea care nu se află interdataţi în colecţiile BEST1 sau BEST2. Puteţi să
salvaţi această colecţie limitată sub un anumit nume, de exemplu
NOTBEST1BEST2.fil – doar membri bifaţi vor fi scrişi în această din urmă colecţie.
Cum interdatăm două colecţii interdatate?
Când aveţi două colecţii cu probe interdatate, BEST1 şi BEST2, şi doriţi să
le interdataţi trebuie să parcurgeţi următorii paşi:
1. Faceţi click pe butonul „Create a sample with width mean values and
normalization data” în ambele colecţii.
2. Selectaţi fereastra BEST1.D12 ca şi referinţă.
3. Faceţi o analiză de corelaţie a întregii probe BEST2 cu referinţa
(BEST1.D12). Dacă colecţiile nu se interdatează opriţivă aici!
4. Verificaţi dacă colecţia BEST1 este colecţia ţintă.
5. Din BEST2 alegeţi comanda „Collections/Copy collection members

28
 to target collection”. Acceptaţi propunerea pentru anul relativ de
interdatare, bazată pe analiza de corelaţie anterioară.
6. Membrii din colecţia BEST2 vor fi copiaţi în BEST1. Salvaţi acum
colecţia BEST1 sub numele de BEST12.fil. Membri din BEST2 care
au fost deja şi membrii ai colecţiei BEST1 nu vor fi copiaţi.
Controlul calităţii

În fereastra unei colecţii există patru butoane care vă ajută să efectuaţi o serie
de calcule referitoare la controlul calităţii:
1. „Find cross correlations” – care este descris deja mai sus.
2. „Test towards reference” – care vă oferă un tabel unde puteţi observa
cum fiecare membru al colecţiei se corelează cu referinţa curentă.
Când căsuţa „With block checking” este bifată puteţi obţine o listă ca
cea arătată în imaginea de mai sus. Dacă un bloc dintr-o probă are un
coeficient de corelaţie mare, în timp ce celelalte blocuri au coeficienţi
de corelaţie mici, atunci acest lucru este un indicator al unui inel
absent în proba respectivă. Proba poate fi verificată efectuând un
dublu-click pe ea, în lista de probe a colecţiei, şi apoi trecând la
inspectarea diagramei, la fel cum se observă în imaginea de mai sus.
Aici un inel anual este clar absent între anii 80 şi 90.
Notă: Prin debifarea tuturor membrilor şi apoi bifarea membrilor de care sunteţi
interesaţi, puteţi limita lungimea listei atunci când doriţi să inspectaţi doar acei
membri.
3. „Test towards rest of collection”. În acest caz fiecare membru este
scos afară din colecţie înainte ca o curbă de referinţă să fie creată pe
baza restului de probe din colecţie, iar membrul respectiv este apoi
comparat cu referinţa în vederea interdatării. Când există puţini
membri în colecţie, această metodă este importantă pentru analiza
corelativă.
Notă: De asemenea, această comandă poate fi folosită în modul „bloc” de interdatare.
Lungimea blocurilor şi distanţa dintre blocuri pentru listele de probe sunt setate din
comanda „Settings/Options for normalization of ring width and for matching”.
4. „Show time lines” care vă oferă o schiţă ce indică modul de acoperire
între probe pe scara temporală. Orice valori „ZERO” (lipsă de valori)
dintr-o probă sunt marcate printr-un „x” în linia temporală.

29
 Raporturile despre analiza colecţiilor pot fi salvate într-un fişier.
Puteţi copia (Ctrl + C) conţinutul selectat al ferestrei de raport şi apoi
să-l introduceţi (Ctrl + V) într-un fişier document. Liniile temporale
pot fi printate şi apoi tăiate şi lipite împreună într-o panglică lungă.
Notă: Butonul „Create a sample with width mean values and normalization data”
operează doar asupra membrilor bifaţi dintr-o colecţie. Această metodă este uşor de
utilizat atunci când se doreşte excluderea unui membru din curba de referinţă a unei
colecţii, de exemplu pentru a compara acel membru, vizual, cu restul colecţiei. Pentru
a face acest lucru, debifaţi acel membru. Faceţi click pe butonul „Create a sample
with ...”. Efectuaţi un dublu-click pe membrul debifat pentru a-l deschide într-o
fereastră de probă şi apoi faceţi click pe butonul de analizare a corelaţiei probei cu
referinţa, aflat în această fereastră.
Analizarea curbei de referinţă
Odată cu mecanismul automat de adăugare prin interdatare a celor mai buni
membri într-o colecţie ţintă, în CDendro puteţi foarte repede reconstrui o curbă de
referinţă independentă de componentele ei.
O curbă independentă sau „freestanding” este o curbă:
1. unde anul de prelevare al celei mai tinere probe este cunoscut şi
2. unde toate probele sunt interdatate corect prin corelaţie şi printr-o
3. acoperire reciprocă rezonabilă.
Cu toate că o asemenea curbă este independentă (freestanding) ea poate fi
interdatată cu alte curbe, din alte situri, pentru a verifica dacă nu există ani
suplimentari sau absenţi, generaţi de inelele false sau absente.
Alte curbe (publicate), care nu sunt independente sunt acelea care au, de
exemplu, un bloc de valori zero (valori absente) undeva în mijloc, sau cele care au o
parte tânără ce se acoperă peste partea bătrână pe un interval de 30 de ani şi un
coeficient de corelare de 0,14. Un exemplu de bloc zero într-o curbă se află în fişierul
swed023w.rvl din ITRDB pentru Jämtland din Suedia. Această curbă acoperă
intervalul temporal 1827-1107, dar are 25 de ani fără valori în jurul anului 1327.
Cealaltă parte a acestei curbe este fără dubii datată faţă de o curbă de referinţă dintr-
un loc aflat în vecinătate. De asemenea, partea tânără a curbei trebuie să fi fost datată
în acelaşi fel.
Acest fapt crează o problemă metodologică: dacă datarea multor curbe
depinde de alte curbe, care la rândul lor, au fost datate pe baza altor curbe, putem avea
probleme dacă o eroare este introdusă undeva în timpul datării. Acest lucru se
întâmplă în special la datările de lungă durată în timp.
De aceea, este esenţial să documentăm cum a fost creată şi datată o curbă şi
pe ce material se bazează ea, cum se corelează probele între ele. Acest lucru este
important în mod special atunci când unele probe sunt scurte sau au o corelaţie slabă
cu celelalte probe din curba de referinţă.
Construirea unei curbe de referinţă prin „însămânţarea” cu o curbă
cunoscută.
Dacă aveţi deja construită o curbă de referinţă pentru un loc din vecinătate
puteţi folosi această curbă ca o bază de plecare pentru noua curbă.
Începeţi cu analiza interdatării datelor provenite din probe şi începeţi
construirea unei curbe cu ajutorul butonului „Add best members to target collection”.
Când veţi avea un număr de probe interdatate în noua colecţie, verificaţi corelaţia

30
acesteia cu acea curbă din vecinătate. Dacă există o corelaţie puternică între cele două
curbe, puteţi folosi curba vecină ca şi „sursă” sau punct de plecare pentru construirea
celeilalte.
Salvaţi curba de referinţă din vecinătate sub forma unui fişier cu date
normalizate (.d12) şi adăugaţi aceste fişier în noua colecţie. Apoi continuaţi
interdatarea. Când sunteţi gata, puteţi uşor înlătura „curba vecină” fie prin debifarea
acestui membru, fie prin ştergerea lui din colecţie. Folosind o curbă însămânţată vă
faceţi munca mai rapidă decât altfel. Deşi dacă aveţi unele erori în curba vecină ele
vor fi cu siguranţă transmise în noua curbă – deci fiţi atent!
Încă un cuvânt de precauţie: climatul se poate schimba de-a lungul anilor şi
pot exista cazuri când două locuri au acelaţi climat în timpul unei perioade, dar nu şi
în timpul alteia. În mod special, când pătrundeţi foarte mult în timp, fiţi foarte precaut
şi validaţi şi documentaţi ceea ce faceţi. Ghicitul nu este un instrument ce poate fi
folosit!
Notă: Când încercaţi să reconstruiţi o curbă deja existentă ar fi potrivit să aveţi căsuţa
„Tell bad dating” bifată. Pe de altă parte, când construiţi curba pe baza noilor voastre
probe, care cu siguranţă nu sunt încă datate (sau, dacă sunt datate, vă daţi seama dacă
sunt greşit datate), căsuţa ar trebui să fie debifată pentru a evita atenţionările
nenecesare.
Apreciez toate comentariile legate de utilizarea programului CDendro şi orice
sugestii pentru îmbunătăţirea programului.

31