CURSUL 3b

GEOMETRIA MASELOR
Centre de greutate (centre de masă)
23. Centrul de greutate şi de masă al unui sistem de puncte materiale

Se consideră in fig 4.1 un sistem de puncte materiale A1, A2,…, An, având masele m1,
m2,…, mn situat în câmpul gravitaţional al Pământului. Se cunosc vectorii de poziţie
r1 , r2 ,..., rn , respectiv coordonatele punctelor (x1, y1, z1), (x2, y2, z2),…, (xn, yn, zn) într-un
sistem de referinţă Oxyz legat de Pământ.

A1 A1

G1 = m1 g G
A i(xi ,yi ,z i) C(x ,y ,z ) A i(xi ,yi ,z i) C(x ,y
r r
ri k ri k
G G
Gi = mi g j Gi = mi g j
i x i x
z

z
y An y A

Gn = mn g Gn

Fig. 4.1

Punctul material Ai, (i=1,2,…n), este atras de Pământ cu o forţă G i  m i g numită

greutate. Pe un domeniu restrâns, situat în apropierea Pământului, se poate neglija atât
variaţia direcţiei cât şi a intensităţii acceleraţiei gravitaţionale g . Ca urmare greutăţile
punctelor formează un sistem de forţe paralele de acelaşi sens.
Rezultanta greutăţilor punctelor reprezintă greutatea sistemului de puncte materiale:

n n  n 
G   G i   m i g    m i g  Mg (4.1)
i 1 i 1  i1 

S-a notat cu “M” masa sistemului de puncte, egală cu suma maselor punctelor:

n
M   mi (4.2)
i 1
Centrul forţelor de greutate, unde se aplică greutatea totală a sistemului de puncte, se
numeşte centru de greutate şi se notează cu “C”. Poziţia lui este data de relaţiile pentru
determinarea poziţiei centrului forţelor paralele în care scalarul Fi al forţei paralele Fi se
înlocuieşte cu greutatea G i a punctului A i :
 n n n n
 G i ri  m i gri  m i ri  m i ri
i 1 i 1 i 1 i 1
rC  n
 n
 n
 (4.3)
M
 Gi  mig  mi
i 1 i 1 i 1

Se observă că în expresia finală a vectorului de poziţie al centrului de greutate apar

numai masele punctelor şi din acest motiv centrul de greutate se mai numeşte centrul maselor
sau centru de masă. Coordonatele centrului de greutate (de masă) în reperul Oxyz vor fi :

n n n
 mi x i  mi yi  mi zi
i 1 i 1 i 1
xC  n
; yC  n
; zC  n
(4.4)
 mi  mi  mi
i 1 i 1 i 1

n n n
Expresiile  m i x i ,  mi yi ,  mi zi de la numărătorii relaţiilor (4.4) se numesc
i 1 i 1 i 1
momente statice ale sistemului de puncte faţă de planele yOz, zOx, xOy, iar expresia  m i ri
i 1
este momentul static al sistemului faţă de punctul O.
Aceste mărimi caracterizează distribuţia maselor unui sistem de puncte materiale în
reperul Oxyz.
Din relatiile (4.3) si (4.4) rezultă egalităţile:

 m i ri  MrC ;  m i x i  MxC ;  m i y i  MyC ;  m i z i  MzC (4.5)

i 1 i 1 i 1 i 1

care exprimă teorema momentelor statice conform căreia: momentul static al unui sistem de
puncte materiale în raport cu un pol este egal cu masa sistemului înmultită cu vectorul de
poziţie al centrului de greutate în raport cu acel pol, respectiv momentul static al unui sistem
de puncte materiale în raport cu un plan este egal cu masa sistemului înmulţită cu distanţa de
la centrul său de greutate la acel plan.

24. Centrul de greutate al unui corp oarecare

Pentru a putea aplica relaţiile stabilite în cazul unui sistem de puncte materiale vom
considera corpul (C) din figura 4.2 divizat într-un număr de “n” volume Vi care au masa
m i şi vectorii de poziţie ai centrelor geometrice ri .
Conform formulei (4.3) centrul de greutate va avea, aproximativ, vectorul de poziţie:

n
 ri m i
i 1
rC  n
(4.6)
 m i
i 1
 Trecând la limită când n   , atunci sumele din expresia (4.6) se transforma în
integrale, masele m i , devin mase elementare “dm” iar vectorii de poziţie ri devin r .
Relaţiile pentru calculul poziţiei centrului de greutate al unui corp oarecare vor fi:

x,y,z x,y,
A dm A dm
dV dV
( C) g dm (C) g dm
r r
C(x ,y ,z )
r r
k k
j G=Mg j
i y z x i y

z
Fig. 4.2

 rdm  xdm  ydm  zdm

(C) (C) (C) (C)
rC  ; xC  ; xC  ; zC  (4.7)
 dm
(C)
 dm
(C) (C)
 dm  dm
(C)

În relaţiile (4.7) r , x, y, z, sunt vectorul de poziţie, respectiv coordonatele centrului

de greutate ale masei elementare “dm”.
Expresiile  rdm ;  xdm ;  ydm ;  zdm reprezintă momentele statice ale corpului
( C) (C) (C) (C)
în raport cu polul O, respectiv cu planele yOz, zOx, xOy. Din relaţiile (4.7) se deduce
teorema momentelor statice în cazul unui corp:

 rdm  MrC ;  xdm  MxC ;  ydm  MyC ;  zdm  MzC (4.8)

(C) (C) (C) (C)

care are un enunţ analog cu cel al unui sistem de puncte materiale.

25. Centrul de greutate al unui corp omogen

Pentru definirea unui corp omogen este necesară introducerea noţiunii de densitate
sau masă specifică.
a) Blocuri (volume) omogene (fig. 4.2)
Se numeşte densitate volumetrică (de volum) medie, a unei parţi mici din corp,
raportul dintre masa acelei porţiuni şi volumul său:

m
 Vmed  (4.9)
V
 Se numeşte densitate volumetrică punctuală sau densitate volumetrică, limita către
care tinde densitatea volumetrică medie când V tinde catre zero:

m dm
 V  lim  (4.10)
V 0 V dV

În cazul corpurilor neomogene densitatea este variabilă:

 V   V (x, y, z) (4.11)

În cazul corpurilor omogene densitatea este constantă:

M
V   const (4.12)
V
Din (4.10) rezultă:
dm   V dV (4.13)

Poziţia centrului de greutate al corpurilor omogene se va determina pe baza relaţiilor

(4.7) în care se introduce expresia (4.13) a masei elementare. După simplificare cu V
obţinem:
 rdV  xdV  ydV  zdV
(V) (V) (V) (V)
rC  ; xC ; yC  ; zC  (4.14)
 dV  dV  dV  dV
(V) (V) (V) (V)

Suma volumelor elementare de la numitorul relaţiilor (4.14) reprezintă volumul

corpului:

 dV  V (4.15)
(V)

b) Plăci omogene (fig 4.3)

Se numeşte densitate superficială (de suprafaţă)
x,y,z medie, a unei porţiuni mici de placă, raportul dintre masa
A dm m a acelei porţiuni şi aria sa S :
dS
m
C(x ,y ,z )  Smed  (4.16)
r
r (S) S
k
j Se numeşte densitate superficială punctuală sau
i y x densitate superficială, limita către care tinde densitatea
z

superficială medie când S tinde către zero:

Fig. 4.3
m dm
S  lim  (4.17)
S0 S dS
 În cazul plăcilor neomogene densitatea este variabilă:

S  S (x, y, z) (4.18)

În cazul placilor omogene densitatea este constantă:

M
S   const. (4.19)
S
Din (4.17) rezultă:

dm  S dS (4.20)

Poziţia centrului de greutate al corpurilor omogene se va determina pe baza relaţiilor

(4.17) în care se introduce expresia (4.20) a masei elementare. După simplificare cu
 S obţinem:

 rdS  xdS  ydS  zdS

( S) ( S)
rC  ; xC
( S) (S)
; yC ; zC  (4.21)
 dS  dS  dS  dS
( S) ( S) ( S) ( S)

Suma ariilor elementare de la numitorul relaţiilor (4.21) reprezintă aria suprafeţei

plăcii:
 dS  S (4.22)
( S)

c) Bare omogene (fig 4.4)

Se numeşte densitate liniară (de lungime) medie, a unei
d L porţiuni mici de bară, raportul dintre masa acelei porţiuni
x,y,z
A dm şi lungimea sa:
d
m
r  lmed  (4.23)
C(x ,y ,z ) l
r
k Se numeşte densitate liniară punctuală sau
j densitate liniară, limita către care tinde densitatea liniară
i y
x medie când l tinde către zero:
z

Fig. 4.4
m dm
 l  lim  (4.24)
l0 l dl

În cazul barelor neomogene densitatea este variabilă:

l  l (x, y, z) (4.25)
 În cazul barelor omogene densitatea este constantă:

M
l   const. (4.26)
L
Din (4.24) rezultă:
dm   l dl (4.27)

Poziţia centrului de greutate al corpurilor omogene se va determina pe baza relaţiilor

(4.7) în care se introduce expresia (4.27) a masei elementare. Dupa simplificare cu
 l obţinem:

 rdl  xdl  ydl  zdl

(L)
; zC 
(L) (L) (L)
rC  ; xC ; yC (4.28)
 dl  dl  dl  dl
(L) (L) (L) (L)

Suma lungimilor elementare de la numitorul relaţiilor (4.28) reprezintă lungimea

barei:

 dl  L (4.29)
(L)

Observaţie:
Dacă un corp omogen admite un plan de simetrie, o axă de simetrie sau un centru de
simetrie atunci centrul de greutate al corpului se va afla în acel plan, pe acea axă sau în acel
centru.

26. Centrul de greutate al corpurilor compuse

(C 1 ) (C k)
C(x ,y ,z )
C1
r Ck(x ,y ,z )
r k

r
k
1 j
i y x
z

rp (C p)

Cp

Fig. 4.5

Se consideră un corp (C) alcătuit din “p” corpuri de mase M1, M2,…, Mp (fig 4.5).
Cunoscând poziţiile centrelor de masa ale corpurilor componente, se cere determinarea
centrului de greutate al corpului compus.
Vectorul de poziţie al centrului de greutate al corpului (C) este:
 p
  rdm  rCk M k
p
 rdm k 1 ( C ) k 1
rC 
( C)
 k
 (4.30)
 dm
p p

( C)   dm  Mk
k 1 ( Ck ) k 1

S-a ţinut seama că:

 rdm  rCk M k ;  dm  M k (4.31)

( Ck ) ( Ck )

În cazul corpurilor compuse omogene masele M k vor fi, înlocuite, respectiv cu

volumele Vk , ariile S k sau lungimile L k .
Astfel pentru:
- blocuri (volume) omogene,
p p p p
 rCk Vk  x Ck Vk  y Ck Vk  z Ck Vk
k 1 k 1 k 1 k 1
rC  p
; xC  p
; yC  p
; zC  p
(4.32)
 Vk  Vk  Vk  Vk
k 1 k 1 k 1 k 1

- plăci omogene,
p p p p
 rCk S k  x Ck S k  y Ck S k  z Ck S k
k 1 k 1 k 1 k 1
rC  p
; xC  p
; yC  p
; zC  p
(4.33)
 Sk  Sk  Sk  Sk
k 1 k 1 k 1 k 1

- bare omogene,
p p p p
 rCk L k  x Ck L k  y Ck L k  z Ck L k
k 1 k 1 k 1 k 1
rC  p
; xC  p
; yC  p
; zC  p
(4.34)
 Lk  Lk  Lk  Lk
k 1 k 1 k 1 k 1

Observaţie: Dacă un corp (C) poate fi considerat ca provenind dintr-un corp (C1) din care a
fost eliminat un corp (C2) si dacă se cunosc masele M1 si M2 şi centrele de masa C1 si C2 ale
celor două corpuri, atunci poziţia centrului de greutate (C) se determină cu relaţia:

rC1 M1  rC2 M 2
rC  (4.35)
M1  M 2
În cazul unui corp omogen masele se înlocuiesc corespunzător cu volume, arii sau
lungimi.

27. Teoremele lui Guldin-Pappus

[(Guldin, Paul, 1577-1643), (Pappus din Alexandria, secolul 4 d.H.)]

Teorema I-a: “Aria suprafeţei generate prin rotirea unui arc de curbă plană în jurul
unei axe din planul curbei, arcul fiind situat în întregime de aceeaşi parte a axei, este egală
cu produsul dintre lungimea arcului de curbă şi lungimea arcului de cerc descris de centrul
de masă al arcului de curbă”.
Pentru demonstraţie vom considera în figura 4.6 arcul de curba “AB” de lungime “L”,
situat în planul xOy de acceaşi parte a axei Oy, având centrul de greutate la distanţa “xc” de
axa Oy şi care se roteşte complet în jurul axei Oy. Va lua naştere o suprafaţă de revoluţie a
cărei arie urmează să o calculăm.

L
C(x ,y ,z )
2x

d
S= 2  x d

j A
i
k x
x

Fig. 4.6

Aria elementara “dS” a suprafeţei laterale a trunchiului de con elementar rezultat prin
rotirea completă a unui arc de curba elementar “dl” este:

dS  2 x dl , (4.36)

unde “x” reprezintă abscisa centrului de greutate al arcului elementar de lungime “dl”.
Suprafaţa de revoluţie generată prin rotirea completă a întregului arc de curba “AB”
va avea aria:
B
S  dS  2  x dl (4.37)
( S) A
Conform (4.28):
B

 x dl  x C L (4.38)
A

Substituind (4.38) în (4.37) obţinem ce am dorit să demonstrăm:

S  2 x C L (4.39)

Dacă rotaţia se face numai cu un unghi   2 , atunci:

S   x CL (4.40)

Teorema a II-a: “Volumul corpului de revoluţie generat prin rotirea unei suprafeţe
plane omogene închise în jurul unei axe planul suprafeţei, suprafaţa fiind situată în întregime
de acceaşi parte a axei, este egal cu produsul dintre aria suprafeţei şi lungimea arcului de
cerc descris de centrul de greutate al suprafeţei”.
 dV= 2  x dS dS

C(x ,y ,z )

2x
(S)

j
i
k x
x

Fig. 4.7

Pentru demonstraţie vom considera, în figura 4.7, o suprafaţă plană omogenă închisă
de arie “S”, situată în planul xOy de acceaşi parte a axei Oy, având centrul de greutate la
distanta “xC” de axa Oy şi care se roteşte complet în jurul axei Oy. Va lua naştere un corp
omogen de revoluţie al carui volum urmeaza să îl calculăm.
Volumul “dV” al torului elementare rezultat prin rotirea completă a unei suprafeţe
elementare “dS” este:

dV  2 x dS (4.41)

unde “x” reprezintă abscisa centrului de greutate al suprafeţei elementare de arie “dS”.
Volumul corpului de revoluţie generat prin rotirea completă a întregii suprafeţe plane
va fi:
V   dV  2  xdS (4.42)
(V) (S)

Conform (4.21):

 xdS  x CS (4.43)
( S)

Substituind (4.43) în (4.42) obţinem ce am dorit să demonstrăm:

V  2 x CS (4.44)
Dacă rotaţia se face numai cu un unghi   2 , atunci:

V   xC S (4.45)