Bacillus anthracis este factorul patogen care determina antraxul.

Aparine genului Bacillus,

fiind o bacterie gram pozitiva. [2]

Sunt germeni de forma bacilara, cu dimensiuni de 3-5 microni lungime, cu extremitatile retezate
drept. In frotiuri apar dispusi sub forma de lanturi lungi. Sunt germeni sporulati, prezinta spori
rotunzi sau ovali, situati central sau subterminal fara a deforma celula vegetativa. [1]

Traieste in sol, sub forma sporulata, zeci de ani. Se poate multiplica in solurile bogate in
substante organice. Este un germen saprofit dar ajuns in mod accidental in organismul animalelor
produce boala grava numita antrax, zoonoza cu aspect professional. (macelari, personal sanitar
veterinar). [1]

Sporii sunt extrem de rezistenti, ramanand in organismul animal, in produsele acestuia (par,
piele) sau in pamant timp de ani (chiar 40 de ani), mai ales daca sunt feriti de lumina. Astfel se
explica persistenta contaminarii unor pasuni in anumite regiuni, unde vitele se infecteaza regulat.
In laboratorul Institutului de igiena din Gotingen s-au gasit spori viabili, care au dezvoltat colonii
dupa aproape 70 de ani de conservare. [3]

In organism si pe medii de culura cu sange elaboreaza o capsula de natura polipeptidica cu rol in

patogenitate. In frotiurile efectuate din materiale patologice capsula se pune in evidenta prin
metoda de colorare Giemsa. Spre deosebire de majoritatea speciilor din genul Bacillus, bacilul
antraxului este imobil. [1]

Incadrare taxonomica
Regn: Bacteria

Increngatura: Firmicutes

Clasa: Bacilli

Ordin: Bacillales

Familie: Bacillaceae

Gen: Bacillus

Specie: B.anthracis
 Caractere culturale
Se cultiva usor pe medii uzuale simple in conditii de aerobioza:

- in bulion formeaza un deposit floconos, cu aspect de cultura aglutinata, mediul ramanand

limpede.
- pe agar dezvolta colonii mari, neregulate, opace, de tip R si adeseori marginile coloniilor
prezinta expansiuni vizibile la microscopul optic denumite cornisoare cu aspectul unui fir
de par ondulat. [1]

Caractere biochimice
Prezinta activitate glucidolitica si proteolitica redusa: fermenteaza glucoza, fructoza, zaharoza si
maltoza, hidrolizeaza amidonul. Reactiile indolului, ureazei si hidrogenului sulfurat sunt
negative. Activitatea hemolitica este slaba sau absenta.

Structura antigenica B.antrachis dispune de trei tipuri de antigene:

• antigene somatice - de natura polizaharidica care reprezinta precipitinogenul pentru

reactia Ascoli

• antigene capsulare - de natura polipeptidica, cu proprietati antifagocitare

• antigenele lui Gladstone – reprezentat de fractiunea a II-a a toxinei de natura proteica,

responsabil de proprietatile imunogene ale vaccinurilor anticarbunoase.

Antigenele somatice sunt hidrosolubile si se evidentiaza in tesuturi sau in culture prin reactia de
seroprecipitare inelara sau precipitare in gel. [1]

Caractere de patogenitate
Patogenitatea este conferita de virulenta si toxicitate.

Capsula are un rol major in patogeneza, prin efectul sau antifagocitar si inhibant asupra factorilor
naturali de aparare ai organismului. La unele specii de mamifere (caine,pisica,sobolan) se
constata prezenta unei enzime (glutaminaza), capabila sa degradeze capsula, fapt ce explica
rezistenta mai mare a acestor specii la infectiile carbunoase.

Toxina secretata de bacilul antraxului este compusa din trei fractiuni (I,II,III) cu rol agresinic si
efect letal. Efectul toxic se manifesta numai prin toxina complete, pe cand efectul imunogen este
determinat de fractiunea a II a singura sau de combinatiile I+II, II+III, I+III sau actiunea
sinergica a celor trei fractiuni. Antraxul este prin excelenta o infectie septicemica, germenii
multiplicandu-se in sange, de unde sunt vehiculati in toate organele.
Se poate intalni la toate mamiferele, se poate transmite si la om prin contact cu animalele
bolnave sau cu produse si subproduse provenite de la acestea.

Izolare si identificare
Recoltarea materialelor patologice in vederea examenului de laborator se va face cu precautie
pentru a evita difuzarea germenilor si infectarea persoanelor. In cazul animalelor bolnave se
executa frotiuri din sange care se coloreaza prin metoda Giemsa pentru evidentierea capsule si se
fac insamantari pe medii de cultura. De la cadaver se executa frotiuri din exudate sangvinolente
sau din organe daca acestea au fost deschise.

In frotiurile din materiale patologice, colorate prin Giemsa se observa bacilli drepti, cu capete
retezate, capsulati, de lungime aproximativ egala cu cea a hematiilor. Corpul bacteriei se
coloreaza in albastru-violet iar capsula in roz-rosu. In organele vechi, bacilii sufera procese de
liza, astfel ca in frotiuri se pot observa capsule ce contin fragmene de bacilli, capsule goale sau
chiar fragmente de capsule, dependent de stadiul de alterare a materialului pathologic studiat.

In general, examenul bacterioscopic are o mare valoare de diagnostic. Punerea in evidenta a

numerosi bacilli capsulati, in frotiurile executate din material patologic, ofera un diagnostic de
certitudine.

Izolarea si cultivarea se poate face pe medii uzuale prin insamantari din maduva oaselor lungi,
din diferite organe si din sange. In cazul organelor in stadiu avansat de alterare, izolarea
B.anthracis este dificila, deoarece majoritatea bacililor sunt lizati, iar dezvoltarea lor pe medii de
cultura poate fi mascata sau chiar inhibata de flora de putrefactive.

Bacilii carbunosi din culture pot fi identificati prin reactii de seroprecipitare inelara (Ascoli) si in
gel. Antigenul necesar reactiei se extrage usor prin fierberea culturii, spalate cu solutie
fiziologica timp de zece minute. [1]

Simptome
Simptomele variaza in functie de modul in care boala a fost transmisa, dar, de obicei, acestea
apar intr-un interval de 7 zile

- pe cale cutanata - aproximativ 95% din infectiile cu antrax au loc atunci cand bacteria
patrunde printr-o taietura sau zgarietura de pe piele, de exemplu, cand individul intra in
contact cu lana contaminata de la oi, cu pielea de la animale sau alte produse facute din
blana animalelor infectate. Simptomele incep ca o umflatura ce da senzatia de
mancarime, care seamana cu o muscatura de insecte, dar in curand, aceasta se transforma
intr-o ulceratie nedureroasa, avand un diametru de 1-3 centimetri, iar in centru un punct
negru. Glandele limfatice din zona adiacenta se pot umfla. Aproximativ 20% din cazurile
netratate duc la deces. [4]
 - pe cale respiratorie - antraxul inhalator are ca sursa cea mai grava forma de expunere.
Perioada de incubatie pentru aceasta forma poate fi 60 de zile sau mai mult, dar de obicei
este de 2-3 zile.
- pe cale gastrointestinala - in S.U.A. nu s-au gasit cazuri confirmate de antrax
gastrointestinal. Aceasta forma de antrax apare dupa consumul de carne contaminata cu
bacteria care da antrax. Antraxul gastrointestinal poate fi mai grav decat antraxul cutanat
dar poate fi tratat eficient prin administrarea prompta de antibiotic. [5]

B.anthrachis este sensibil la dezinfectante, formolul si sublimatul fiind cele mai active. De
asemenea, este sensibil la antibiotic ca penicilina, eritromicina, tetraciclina. [1]
 Bibliografie

1. Tirziu,Emil – Bacteriologie speciala, Editura

Waldpress Timisoara,2016
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bacillus_anthracis

3. http://www.referatele.com/referate/medicina/onl

ine1/Boala-infectioasa-acuta--Antraxul--
Bacillus-anthracis-referatele-com.php
4. https://doc.ro/sanatate/ce-trebuie-sa-stii-despre-

antrax
5. http://www.sfatulmedicului.ro/Infectii-cu-

streptococi--stafilococi-si-alte-
bacterii/antraxul_650#Antraxul_respirator