Paladi Adriana

Cine asigură asistența spirituală și psiho-socială

în îngrijirile paliative?
Asistența psiho-socială și spirituală la nivel de
bază este asigurată de toți membrii personalului
medical.

Îngrijirea psiho-socială și spirituală de rutină este

asigurată de psiholog, asistenți sociali, preoți,
consilieri, etc.
Care este obiectivul de bază al asistenței
spirituale și psiho-sociale în îngrijirile
paliative?
Crearea mecanismelor de coping
Mecanisme de coping sunt:

• Moduri de a face față unei situații dificile.

• Strategii pentru evitarea impactului negativ asupra

stării de confort al persoanei.

• Strategii de înlăturare sau diminuare a emoțiilor

neplăcute.
Un prim pas spre crearea mecanismelor de coping este
cunoașterea percepțiilor, trăirilor, așteptărilor, nevoilor
pacienților pe final de viață.

Ce gândesc, cred și simt pacienții pe final de viață ?

Înterpretări ale morții
Moartea este:

1. Un proces de trecere spre altă realitate, spre eternitate

(înterpretare religioasă).

2. Un finit neechivoc și definitiv al existenței noastre

(înterpretare științifică și filosofică ).
Când noi suntem moartea nu e când moartea e noi numai
suntem (Epicur).
Atitudini față de moarte
1. Percepție generalizată a
prezenței ei îndepărtate,
aproape absente.
• Moartea e ceva atât de ciudat,
încât n-o considerăm posibilă,
în ciuda oricărei experienţe,...,
şi intervine întotdeauna ca
ceva de necrezut şi la care nu
te aşteptai.
Sf. Augustin
2. Percepție a prezenței ei
apropiate/omniprezente.
• Orice vietate, deândată ce
intră în viaţă, începe deja să
moară şi invers: a muri
înseamnă încă a trăi, de
vreme ce numai ce este viu
poate să moară.
M.Heidegger
Gândiți-vă la cinci cele mai valoroase lucruri din viața
dvs. Ce trăiri ați avea dacă ar trebui să renunțați la ele?
Reacții emoționale față de moarte:

1. NEGAREA
2. FURIA
3. NEGOCIEREA
4. DEPRESIA
5. ACCEPTAREA

Cinci faze de conștientizare a morții iminente

(Elizabeth Kubler-Ross. On Death and Dying, 1969)
 NEGAREA
• Este răspunsul firesc și
comun în fața moții.

“Nu poate fi adevărat în

cazul meu.“ – omenii
deseori spun.

• Negarea este - o reacție

tipică și necesară, este cel
mai simplu mecanizm de
a face față realității,
permite pacientului să
minimalizeze teama prin
ignorarea realității.
 FURIA
• Furia se manifestă ca o indignare, ce
apare după trecerea prin etapa de negare
a apropierii sfârșitului.

• Pacientul este încăpăținat, iritabil,

criticist.

• Furia poate fi indreptată spre sine,

asupra membrilor familiei, asupra
medicilor, asupra lui Dumnezeu.

”De ce mi se întîmplă tocmai mie? De ce

nimeni nu mă ajută? – spun oamenii.

• Pacientul poate fi ajutat să trecă peste

această etapă prin recunoașterea și
acceptare temeiniciei trăirii.
 NEGOCIEREA
• Negocierea reprezintă o tactică de redobândire a
controlului.

• Aceasta cuprinde seria tuturor promisiunilor, pe care

pacientul le face lui însuși, destinului, divinității cu
speranța de a mai câștiga ceva timp.

”Dacă scap de data aceasta promit să mă schimb, să fiu

mai bun etc”.
 DEPRESIA
• Apare odată cu înțelegerea deplină a
șfârșitului inevitabil.

• Pacienții devin retrași, izolați, cuprinși

de sentimente de deznădejde.

• Deznădejde (demoralizare) stare în care

pacientul se poate bucura de momentul
prezent dar pierde speranța în îmbunătățirea
stării de sănătate.

• Pacientul poate fi ajutat prin

manifestarea grijei necondiționate.

• Atenție risc de depresie clinică!

Depresia clinică
Evaluarea prin două întrebări screening:

1. "În ultima lună v-ați simțit adesea depresiv, deznădăjduit sau

lipsit de speranță?".

2. "În ultima lună ați simțit lipsa plăcerii și interes scăzut pentru
lucruri pe care le făceați cu plăcere
înainte?

Dacă macar un DA se face evaluarea dispoziției prin scor

Hospital Anxiety Depression (HAD).
 ACCEPTAREA

• Pacientul acceptă inevitabilul, devine calm, chiar

senin și împăcat sufletește.

• Atingerea acestei etape este un dar.

• De multe ori acceptarea e una ratională, dar nu

și emoională.
Trăiri legate de moarte – accente paliative
Cele mai fecvente trăiri ale pacienților aflați în îngrijiri
paliative sunt:
1. Pierdere
2. Suferință
3. Speranță

Lowey Susan E.,

Nursing Care at the End of Life,
20015
Pierderea
• Pierdere – lipsă a ceva ce posedai. Pierderea se poate referi la
un lucru, relație, situație, persoană etc.

• Pacienți paliativi trec printr-un șir de pierderi în decursul

evoluției bolii lor:
1. pierderea capacității de muncă,
2. pierderea capacităților funcționale,
3. pierderea independenți,
4. pierderea rostului, etc.

• Trăirea pierderii, nefiind controlată duce la suferință

considerabilă.
Suferința
Suferința - o stare de distres sever, care pune în pericol
integritatea persoanei (dezintegrează persoanlitatea,
duce la pierderea armoniei interne și identității
personale). Ea poate afecta corpul, mintea or spiritual
și poate avea grade diferite de intensitate: de la ușoară
la intolerabilă (în dependență de perceperea subiectivă
a individului). (Cassel E.J. 1982)
Suferința spirituală este acea,
care atacă valorile profunde
ale existenței umane, mai
numindu-se și suferință
existențială.

Suferința spirituală poate

apare în lipsa durerii fizice și
poate să nu dispară odată cu
eliminarea siptomelor psihice,
ceea ce însemnă că nu se
confundă cu suferința
somatică și cea psihică.

Lowey Susan, 2019

Suferința spirituală devine o
evidență ineglijabilă în
tendința pacienților de
problematizare
(înterogații/întrebări) a
unor subiecte cu privire la
SENSURI, VALORI ȘI
RELAȚII.

Sulmasy D.P., 2009

1.Sensuri:
De ce sufăr?

2.Valoare:
Mai rămâne ceva din valoare/ sau demnitate
atunci când productivitatea și independența este
pierdută?

3.Relație:
Pe cine iubesc? Cine mă iubește?
Sunt un părinte bun? Etc.
Întrebări nevoi:

1. Întrebările cu privire la sensuri = vin din nevoia de a

da sau găsi sens în restului rămas al propriei vieții.

2. Întrebările despre valoare/ valori = nevoia de a i se

recunoaște demnitatea de a fi respectat ca pesoană
indiferent de cea ce poate sau nu face, indiferent de
cum nu arata sau arată.

3. Întrebări despre relații, viața familială (socială) = vin

din din nevoia acută de reconciliere (împăcare).
Speranța
Speranța poate fi înțeleasă
ca trăire a unui sentiment de
încredere în rezolvarea
favorabilă a unei probleme,
în realizarea unuie dorințe
sau nevoi.
Speranța
• Speranța pacientulu paliativ este o trăire dinamică,
depinzând de nevoile/dorințele în schimbarea ale
pacientului.

• Este o trăire redutabilă în lupă cu suferința (ajută familia

și pacientul să treacă mai ușor prin momentele dificile,
rezervate de viață la finalul său).
Acțiuni de menținere a speranței
• Controlul dureri fizice.

• Punerea accentului pe ceea ce ceea ce posibil de făcut nu pe cea ce e cu neputință (tot

timpul mai e ceva de făcut).

• Focusarea atenției pacientului spre viitorul apropiat (prezent) nu cel îndepărtat.

• Încurajarea incadrării pacientului în activități pozitive, ce transcend situația lor curentă.

• Încurajarea reconcilierii cu familia, contactelor cu prietenii etc.

• Ajutorul în stabilirea unor scopuri realiste, în găsirea sensurilor și valorilor ( propriei

valori prin participarea in luarea deciziilor, comunicarea onestă, ingrijirea pertinentă a
locului și corpului –crește senzația de proprie demnitate).

• Recomandarea întîlnirii cu un preot, pastor, consilier spiritual.

Ce include asistența socială?
Asistență socială
• Abordarea tuturor problemelor legate de familie și mediul social.

• Consiliere intr-u rezolvarea problemelor interne de familie.

• Informarea familiei/pacientului cu privire la formele de ajutor social

prevăzut de lege (pensii, buletine de boală, ajutoare sociale etc. )

• Ajutor material pentruu familie/pacient legate de tratament,

investigații, asigurare a resurselor cotidiene.
Mulțumesc pentru atenție!