Războaiele daco-romane-sursă de învățare

● După ce Domiţian moare asasinat şi după scurta perioadă de conducere a lui

Nerva, urmează la tronul imperiului unul din cei mai mari împăraţi din istoria Romei, Marcus Ulpius
Traianus (98-117 d. Hr.) care se hotărăşte să cucerească Dacia. Motivele hotărârii sale au fost nevoia
de stabilitate pe linia Dunării şi bogăţiile Daciei (mai ales aurul), pe lângă spălarea ruşinii înfrângerii
lui Fuscus şi a păcii încheiate de Domiţian.
● Prin urmare, Traian trebuie să fi planificat dinainte cucerirea acestei ţări, din
motive atât strategico-militare, ca urmare a creşterii puterii dacilor, socotiţi o ameninţare pentru
Roma, cât şi de ordin economic.
● Cele două războaie de
cucerire a Daciei sunt cunoscute din: Cassius Dio, Criton şi  comentariile lui Traian, din care, din
nefericire, s-a păstrat doar o frază. Mult mai edificatoare sunt însă Columna lui Traian de la
Roma şi Tropaeum Traiani de la Adamclisi.
● Columna este un excelent
izvor pentru cunoaşterea completă a acestor evenimente.

Războiul daco-roman din 101-102 d. Hr. 

● Mai întâi, Traian inspectează trupele de la Dunăre şi le sporeşte efectivul cu
noi unităţi. După ce îşi aduce aici principalele forţe, va trece fluviul  pe un pod de vase de la  Dierna
(Orşova).
● O altă coloană trece pe la Lederata, iar cele
două coloane se vor uni la Tibiscum (Jupa). De aici, după cum ne spune, Cassius Dio, Traian
înaintează cu prudenţă spre Sarmizegetusa pentru a nu fi surprins de Decebal. La Tapae, are loc o
bătălie în care dacii sunt înfrânţi, iar romanii pătrund în Ţara Haţegului, unde se pregătesc de iernat. În
timp ce grosul armatei romane era aici, Decebal se aliază cu sarmaţii, cu sciţii roxolani din nordul
Mării Negre şi cu bastarnii din Moldova şi în iarna anilor 101-102 declanşează atacul asupra
garnizoanelor romane din Dobrogea şi Moesia Inferioară. Deşi gheaţa s-a rupt şi o parte din călăreţii
daci şi roxolani se îneacă, totuşi atacul este violent, punând în pericol provincia.
● Prin acest atac Decebal spera ca Traian să întoarcă trupele din Ţara Haţegului şi să le aducă
aici. Împăratul aduce însă garnizoanele de pe Dunăre şi veteranii, transportaţi în parte cu ajutorul
flotei fluviale. Cu aceşti soldaţi el angajează bătălia de la Adamclisi cu dacii şi roxolanii, extrem de
sângeroasă, dar foarte importantă pentru desfăşurarea următoare a războiului. Traian va arunca în
luptă şi veteranii, reuşind să-i înfrângă pe daci şi pe aliaţii lor. Pierderile romanilor au fost mari, aşa
cum reiese din ruinele altarului descoperit la mică distanţă de Tropaeum Traiani (acest monument a
fost ridicat pe locul bătăliei, tocmai pentru a sublinia importanţa ei). Odată pericolul îndepărtat,
primăvara, împăratul reia înaintarea spre capitala dacă şi cucereşte cetatea Costeşti. Pentru a-şi
menaja forţele şi capitala, Decebal cere pace, pe care Traian i-o acceptă, dar cu condiţiile puse de el.
De data aceasta pacea este foarte dură pentru regele dac:
⮚ Ţara Haţegului, Banatul, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi sud-estul
Transilvaniei sunt ocupate de romani;
⮚ predă armele şi maşinile de războ, meşterii şi instructorii militarii;
⮚ nu mai avea voie să primească fugari din imperiu;
⮚ trebuia să dărâme zidurile cetăţilor;
⮚ să renunţe la politica externă;
⮚ să aibă aceiaşi prieteni şi duşmani ca Roma.
● Prin această pace Traian limita drastic acţiunile lui Decebal, dar bănuia că regele dac nu le va
respecta. De aceea, cu ajutorul lui Apolodor din Damasc va construi la Drobeta, peste Dunăre, un pod
de piatră cu suprastructură de lemn pentru a avea o legătură stabilă cu Dacia. Se pare că tot acum
începe colonizarea Banatului şi Olteniei, dovadă clară că urmărea cucerirea Daciei.
● La rândul său, Decebal nu putea respecta prevederile sinucigaşe ale tratatului de pace şi drept
urmare nu va dărâma zidurile cetăţilor, îşi va reface armata, va primi dezertori de la romani, dar nu va
mai reuşi să refacă vechile sale alianţe. Mai mult , îi va ataca pe iagizii din nord-vestul Banatului, care
erau aliaţi ai romanilor, oferindu-i pretextul lui Traian pentru o nouă intervenţie, care oricum era
inevitabilă.

Războiul daco-roman din 105-106 d. Hr.

● De această dată Traian are un avantaj clar asupra lui Decebal. Romanii trec pe podul de la
Drobeta şi se îndreaptă spre Sarmizegetusa din cinci direcţii (Traian a condus coloana de pe Valea
Oltului). Coloanele romane înaintează prin Banat, pe Cerna, Jiu, Olt şi prin sud-estul Transilvaniei.
Sunt cucerite şi distruse cetăţile de la  Costeşti,  Blidaru  şi Piatra Roşie, iar Sarmizegetusa Regia este
practic înconjurată. În vara lui 105, capitala dacilor cade în mâinile romanilor şi va fi distrusă. Decebal
încearcă să se retragă în munţi, dar este ajuns din urmă de un corp de cavalerie roman, condus
de Tiberius Claudius Maximus şi se sinucide.
● Acest episod al sinuciderii regelui dac este incizat
într-o scenă de pe columna lui Traian.

● Ultimele rezistenţe ale dacilor vor fi înfrânte de

romani în vara anului 106, iar în august acelaşi an,, o diplomă militară” de la  Porolissum menţionează
Dacia ca provincie romană. Din acest moment procesul de formare a poporului român şi a limbii
române capătă o direcţie clară, iar romanizarea devine ireversibil