Curăţirea laptelui prin centrifugare

Fluxul tehnologic al laptelui

Operaţie hidrodinamică necesară separării unor amestecuri eterogene,
centrifugarea se derulează cu ajutorul forţei centrifuge dezvoltată de rotirea
amestecului cu viteză mare. Aparatele se numesc generic „centrifuge” şi sunt
caracterizate prin elemente mecanice, aflate în stare de rotaţie, la turaţie mare.
În 1864, Antonin Prandl a inventat prima centrifugare a produselor lactate în
scopul de a separa smântâna de lapte, iar în 1879, Gustaf de Laval a prezentat
prima centrifugă continuă. În prezent, centrifugele se caracterizează prin scopul
operaţiei: separator, clarificator, concentrator etc.
Centrifugarea laptelui

Curăţirea laptelui, ca operaţie preliminară în fluxul tehnologic, este efectuată pentru înlăturarea
impurităţilor mecanice din lichid, rămase în conţinutul acestuia ca urmare a filtrării succesive,
din cursul colectării, transportului, depozitării. Procedeul cel mai eficient de eliminare a
impurităţilor din lapte, care depăşeşte nivelul tehnic al curăţirii mecanice prin filtrare, îl
constituie curăţirea prin centrifugare. Pe lângă rolul igienic, curăţirea (indiferent de metoda
aleasă) este impusă de necesitatea prevenirii depunerilor şi uzurii premature a utilajelor (duze,
galactometre, rotoare, pompe etc.), iar centrifugarea oferă garanţii suplimentare. Curăţirea
centrifugală a laptelui este operaţia bazată exclusiv pe separarea particulelor solide grosiere,
continuă şi uniformă, cu ajutorul forţei centrifuge care ia naştere în toba utilajului.

Prin centrifugarea laptelui scade numărul microorganismelor, dar operaţia făcută necontrolat
poate duce la o creştere aparentă a cantităţii microorganismelor, urmare a împrăştierii numărului
de bacterii, după agitarea lichidului. Acţiunea forţei centrifuge (xeroanabioza) este, totodată, una
dintre metodele ce împiedică alterarea laptelui, alături de termobioză (încălzire), răcire
(psichoanabioză, crioanabioză), acţiunea radiaţiilor (radiobioză), adăugarea de zahăr
(saccharoanabioză), adăugarea de antiseptice (antiseptobioză). Particulele virale sunt separate la
viteze de ultracentrifugare, 20.000 de rotaţii pe minut. Important este că mucegaiurile sub formă
vegetativă nu se pot separa prin această operaţiune deoarece, după centrifugare, acestea absorb
rapid lichidul.

Tot prin procesul de centrifugare şi (mai puţin) prin repausul acestuia, se obţine în mod curent,
smântâna. Procedeele adună globulele de grăsime într-un strat gros, cu o densitate de 20-30% şi
cantităţi reduse de lactoză sau cazeină. Fermentarea smântânii se produce rapid, motiv pentru
care conservarea ulterioară este extrem de importantă.

Centrifuge - mijloace, scopuri şi modele

Pentru curăţirea laptelui în fluxul tehnologic, unul dintre utilajele abordate este centrifuga cu
tobă cilindrică şi talere conice, folosită în general pentru curăţirea lichidelor cu conţinut redus de
substanţe solide. Laptele este introdus printr-o conductă specială, aşezată sub o piesă conică, iar
centrifugarea (realizată prin rotirea tobei la turaţie maximă) determină, în acest fel, transferul
particulelor solide, de la periferia talerului spre periferia tobei. Particulele de o densitate redusă
primesc în timpul centrifugării o mişcare ascendentă pe periferia talerului, ajungând în partea
superioară centrală, de unde sunt evacuate printr-un orificiu special destinat. Îndepărtarea
reziduului colectat pe marginea tobei (confecţionată din două bucăţi) se face cu ajutorul unui
taler centrifugal montat la ieşirea din tobă, cu ajutorul căruia este scos lichidul limpede.

Mai des folosite în industria lactatelor, centrifugele verticale sunt compuse din subansamble
distincte:
- sistemul de antrenare compus din electromotor şi roata melcată;
- axul melcat, pe care se montează toba centrifugei;
- carcasa, sprijinită pe fundaţie şi fixată pe aceasta;
- toba realizatoare a separării pe baza forţei centrifuge, montată în interiorul unei carcase de
protecţie;
- capacul rabatabil, puternic strâns în şuruburi sau cleme.

În aparatele moderne de separare centrifugală, curăţirea se face atât la cald, cât şi la rece.
Aparatul este similar unui separator de smântână, având însă un număr mai redus de talere, cu
spaţiu mai mare între acestea, aşezare ce nu permite separarea laptelui de smântână. Efectul de
separare se explică prin diferenţa de greutate specifică, diferită între lapte şi impurităţi. Cele din
urmă au greutate specifică mai mare, fiind astfel proiectate pe pereţii tobei şi formând “nămolul
de separare”. În tot acest timp, laptele urmează un drum ascendent fiind evacuat “curat” prin
partea superioară a tobei.

De obicei, se procedează la instalarea a câte două curăţitoare centrifugale, în paralel, pentru a

putea fi evacuat “nămolul” din toba centrifugei după 2-3 ore de funcţionare a utilajului, păstrând
neîntrerupt fluxul tehnologic. Mai nou, se folosesc curăţitoare centrifugale dotate cu sisteme de
evacuare a nămolului, pe măsura acumulării acestuia.

În laboratoarele de control al calităţii laptelui, este folosită centrifuga multifuncţională pentru

determinarea conţinutului de grăsime, după metodele “Babcock” şi “Roese – Gottlieb” şi pentru
determinarea indicelui de solubilitate (ADMI). Poate fi folosită pentru mai multe teste, în funcţie
de parametrii programaţi: temperatură, viteză sau timp.

Centrifuga multifuncţională de laborator se bazează pe caracteristici diferite celei industriale:

- afişaj digital pentru prezentarea nivelului turaţie/timp;
rotor unghiular fix (inclus) pentru 36 butirometre de lapte;
- viteză variabilă: 600 – 1300 rotaţii/minut;
- forţa: 77 – 372 g;
- încălzire termostatată, controlată la 68 de grade Celsius;
- timer pentru timpul de centrifugare, afişat digital;
- întrerupere automată (timp de oprire: 8 secunde);
- închidere de siguranţă a capacului;
- dimensiuni reduse: 46x37 cm;
- greutate: 26 kg.

Tot mai mulţi dintre micii fermieri folosesc, în prezent, centrifugarea, însă exclusiv pentru
producerea smîntânii, renunţând la metoda tradiţională de separare a laptelui de zer. Fireşte,
marea majoritate a acestora sar peste filtrare sau alte operaţiuni preliminare. Centrifuga devine,
în microfeme sau gospodării individuale, utilaj de producţie a smântânii şi, rareori, mijloc de
standardizare a conţinutului de grăsime din lapte, operaţie indispensabilă în fluxul tehnologic al
exploataţiilor procesatoare a laptelui pentru consum.

În exploataţiile mari, în vederea asigurării unei calităţi şi valori nutritive ale laptelui, conţinutul
de grăsime este adus la o valoare constantă, în funcţie de sortimentul dorit (lapte smântânit,
parţial smântînit:1,8% grăsime sau lapte integral: 3,5% grăsime). Sunt transformări iminente, ce
presupun reducerea conţinutului iniţial de grăsime, tot cu ajutorul separatorului centrifugal, care
asigură separarea grăsimii pe baza diferenţei de greutate specifică a componentelor laptelui
integral.