Descentralizarea administrației publice

Descentralizarea înseamnă transferul competenţelor administrative şi financiare privind

furnizarea unor servicii publice de la nivelul administraţiei publice centrale la cel al
administraţiei publice locale. Principalul scop al descentralizării este cel de a oferi servicii
publice de mai bună calitate, la un preţ mai redus, concomitent cu modernizarea structurilor
cărora le revine responsabilitatea pentru furnizarea acestor servicii.
Descentralizarea presupune scoaterea de sub competenţa puterii şi autorităţii centrale a
anumitor servicii publice de interes local sau din domenii speciale de activitate şi transferate în
sarcina unor autorităţi ale administraţiei publice locale. Autorităţile respective se bucură de o
aumită independenţă faţă de puterea centrală, având patrimoniu propriu, organizare de sine
stătătoare şi au libertatea de a acţiona în mod autonom.

Descentralizarea crează instituţii şi mecanisme locale şi presupune înfiinţarea unor
subiecte de drept speciale care beneficiează de autonomie pe plan local (descentralizarea
teritorială) sau cărora li se stabilesc anumite competenţe materiale (descentralizarea serviciilor
publice). Descentralizarea presupune de asemenea, posibilitatea recunoscută de puterea centrală
colectivităţilor locale de a adopta acte sau decizii în unele domenii la nivel teritorial, fără o
consultare prealabilă cu centrul sau fără a cere aprobare. Descentralizarea funcţionează pe
principiul potrivit căruia conducătorii locali cunosc mai bine interesele comunităţii din care fac
parte şi pe care o reprezintă şi pot gestiona cu mai multă eficienţă resursele ce li se alocă în acest
scop.