1
DĂNILĂ PREPELEAC
-dramatizare şi adaptare-
Ȋnv. STOICESCU VENERA – Școala
Primară Nr. 1 Luptători; com. Frăsinet;
jud. Călărași
Oameni buni, deştepţi, cu milă,
Pe la sate mai găseşti;
Printre ei şi pe Dănilă,
Dar ca el... doar în poveşti.
Vesel, hâtru, bun de glume
Şi poznaş, cum altul nu-i,
Prepeleacul şi copiii
Astea erau averea lui.
Frăţâne-său era harnic,
Dar muierea...vai şi-amar!
Nu tăcea măcar o clipă;
Îl toca din meliţar.
Poate-avea şi ea dreptate,
Pentru că-n ograda lor
Se găsea mai mult Dănilă,
Să le ceară ajutor.
- Dă-mi, măi frate, carul, grapa,
Iapa – că doar ştii că n-am -
Îndrăznesc şi eu la tine,
Că suntem de-acelaşi neam.
- Frate, frate, măi Dănilă,
Toate mi le-ai hârbuit...
Boii tăi sunt ca o poză,
Ai mei, buni de jupuit.
Vezi, te du cu ei şi-i vinde,
Cumpără doi boi mai mici;
Ia şi-un car, să-ţi faci de treabă,
Să te văd mai rar pe-aici.
Bine mă învăţaşi, frate!
O să plec în târg chiar mâine
Să-mi iau boi şi-un car şi... poate
Şi-o maşină de copt pâine.
* Să te-avânţi ca un nebun;
Apoi, dis-de-dimineaţă
Leagă boii cu-o frângheie
Şi-nspre târg porneşte-agale,
Socotind cum o să-i deie.
Nici nu merge mult că iată
Unul se-opintea în jug
Să nu-i ia caru-nainte,
Să nu-l facă tăvălug.
Stă Dănilă, se cruceşte
Cum aleargă caru-n vale.
Hotărât opreşte boii
Şi pe ţăran în cărare.
- Hei, rumâne, doar o ţâră,
Vreau să-ţi pun o întrebare:
Îmi dai carul?... Îţi dau boii,
De nu ţi-i cu supărare.
- Îţi dau carul..., îmi iau boii...
Nu cumva să şuguieşti
Sau, mai ştii, după o vreme,
Să-mi spui că te răzgândeşti.
Hai noroc, şi-om face târgul,
Bate palma colea-aşa!
Ce-o mai fi apoi, fârtate...
Nu ştiu de ne-om mai vedea.
Omul ie boii şi pleacă.
Iar Dănilă, stând în jug,
Îşi zâmbeşte sub mustaţă:
,,Am făcut târg c-un nătâng.
Boii mâncă, cum li-i felul,
Carul merge singurel;
Hei, de-acu s-a dus cu munca,
Mă descurc altfel cu el.”
- Stai, tu, care, când te-oi umple
Îns-acu’ mergi uşurel,
Nu mai alerga pe drum!
 2
Peste-un timp valea se gată,
Carul nu se mai grăbeşte;
Nici că-i pasă că Dănilă
Îi strigă şi-l suduieşte.
,,Doamne, rău m-ai pricopsit
Cu-ăst nesocotit de car;
Mai bine era cu boii...
Ei mergeau singuri, măcar.
Oi scăpa eu şi de tine!
Doar să văd un muşteriu
Care vine sau se duce
Cu ceva: ori mort, ori viu.
Vezi... te dau pe-un ţap cu coarne;
(Numai de te-o vrea la schimb;)
Altfel nu ştiu ce-o să fac,
Şi cât o să mă mai plimb.”
Muşteriul cu căpriţa
Mintenaş se învoieşte;
Leagă carul de-alte care
Şi spre casă o porneşte.
Iar Dănilă, hai cu capra
S-o mărite-n târg, pe dată,
Căci nici dânsa nu-i podoabă;
Treaba trebuie gătată.
Boii lui mergeau agale,
Carul alerga şi el,
Însă cu căpriţa asta
Nu se-nţelegea defel.
Ba aci, ba colo-n lanuri,
Ba pe gard, ba în vâlcea,
Ba să rup-un smoc de iarbă
Sau din pom vreo rămurea...
Alerga bietul Dănilă
Când încolo, când încoace,
Nu mânca, nu bea, săracul,
Nu ştia nici ce mai face.
Iată-ntr-un târziu zăreşte
Un ţăran c-un dolofan
Ce-l luase de sămânţă
Pentru gâşte – un gâscan.
- Ia căpriţa asta, frate,
Şi mă scapă de-o belea!
Dacă vrei, îţi las şi gâsca.
Haide, ia-o, nu mai sta!
Repede se gată treaba;
Omul ia capra, porneşte,
Iar Dănilă cu gâscanul
Stă în drum şi îşi vorbeşte:
,,M-am ales din boi c-o gâscă;
Ce-or să zică toţi ai mei?
C-am luat din târg trei pene
Şi-o friptură pentru ei.
Te însor dar şi pe tine,
Că prea eşti gălăgios;
Ga, ga, ga, - îmi faci de scârbă,
Barem de-ai cânta frumos!”
- Dă-mi, jupâne, punga ceea!
Cât costă?... Un gologan?
Dă-mi punguţa, uite plata:
Un gologan – un gâscan.
,,Hei, Dănilă, rău ajuns-ai!
- Când cu boi, când fără boi. -
Ce-o să spui acu’ acasă
Când oi merge la ai tăi?
Să le spun tot adevărul,...
Să le spun numai un pic...
Mai bine le spun pe şleau
Că n-am rezolvat nimic.”
*
- Of, Dănilă, prăpădit-ai
Boii şi al tău avut!
Mă gândesc c-ar fi fost bine
Pustnic de te-ai fi făcut.
- Bine, frate, dar acuma
Împrumută-mi boii tăi,
Să mă duc până-n pădure
S-aduc lemne pentru-ai mei.
- Hai, ia boii, ia şi carul;
Du-te şi fă-ţi treaba bine!
Frate-ţi sunt, dară să ştii
C-o să mă dezic de tine.
 3
* Şi cum sta, gândind în sine
În pădure când ajunge,
Caută un pom mai mare,
Îl chiteşte într-o clipă
Şi-aşază caru-n cărare.
,,Am să îl retez pe dată;
Vreau să cadă drept în car;
Ce să-l mai cioplesc degeaba,
Să muncesc ca un măgar?”
Şi zicând, se-apucă dânsul
Trunchiul gros de-l taie-n grabă,
Mulţumit că astfel face
Bună şi gândită treabă.
Scârţ şi scârţ, pomul se-nclină,
Apoi brusc se prăbuşeşte
Peste car, de-l face scânduri,
Şi pe boi... de-i prăpădeşte.
Stă Dănilă, se gândeşte
Ce-o să fie, cum să facă;
Pleacă-acasă la frăţâne
Să mai ia şi ceea iapă.
- Dă-mi, măi, calul,
Că-n pădure e noroi şi-alunecuş.
Boii-s buni, dar iapa, frate,
Îi va trage niţeluş.
- Piei din faţă-mi, du-te dară,
Iapa nu-i de nasul tău!
Nici eu nu-ţi mai pot fi frate,
Căci m-am săturat de hău.
* Câte suflete pierdut-am,
Prepeleacul fură iapa,
Spre pădure se grăbeşte;
Merge-ncolo şi încoace,
Lângă un iaz se opreşte.
,,Frate-meu zicea odată
- După un timp de gândire -
C-aş fi bun de pustnic... iară
Aici de o mănăstire.”
Se aşază jos, pe iarbă,
Şi începe să cioplească
Mai întâi pentru altar
Prima cruce preoţească.
Ce zidire va croi,
Cu un drac negru ca smoala
Lângă el se pomeni.
- Ce faci tu, aici, creştine?
- Ce să fac? O mănăstire.
- La ce dracu-ţi foloseşte?
- Cum la ce? Spre pomenire.
- Şezi cuminte, stai o clipă,
Nu te-nfierbânta, fârtate!
Ici nu-i loc de mănăstire...
Ce gândeşti tu nu se poate.
- Da’ ce crezi, măi Michiduţă,
Că m-oi speria de-un fleac?
Dac-am zis o mănăstire,
Asta e şi am s-o fac.
Dracul, huştiuluc în apă,
Drept la poarta Iadului,
Să-i spuie lui Scaraoţchi
Despre gândul omului.
- Ia, măi drace, sacul ăsta
Plin cu galbeni lucitori,
Dă-i-l repede, să plece,
Că mi-a dat numai fiori.
Dar în urmă-i, Scaraoţchi
Îşi băga unghia-n gât:
,,Mi se duse-ntr-o clipită
O grămadă din avut.
Câte aş fi cumpărat!...
Toate au plecat cu banii
Ce dineaorea i-am dat.”
- Fugi tu, drace, vezi ce-i face,
Hai, duceţi-vă voi doi!
Să vă-ntoarceţi şi să-mi spuneţi
C-aţi luat banii înapoi.
*
Pleacă dracul la lumină
Şi-i propune lui Dănilă
Tot întrecere drăcească,
Numai el s-o nimerească.
 4
Dar se vede treaba bine
Că Dănilă nu-i un prost;
Şi-au bătut toţi joc de dânsul...
Acu’ nu mai e ce-a fost.
- Să ne-ntrecem, drace, bine!
Hai că vreau să văd ce poţi...
Eu m-aşez colea, la umbră,
Până tu te mai socoţi.
- Voi lua în spate iapa
Şi voi da un mic ocol.
Cine va pierde, la urmă,
Va pleca cu sacul gol.
- Fie, drace, mă-nvoiesc;
Eu n-o voi lua-n spinare,
Ci mai iute o s-alerg
Dac-o iau între picioare.
* Plec acuma, îţi las sacul;
- Ei, acu’ aş vrea cu tine
Să mă-ntrec la alergat.
- Tu cu mine? Stai o clipă
Şi nu-ţi fie cu bănat...
Vezi... e colo, în tufişuri,
Fiul meu mai mititel.
Te vei întrece cu mine,
Dară mai întâi cu el.
Ha, o, ha, porneşte iute,
Aleargă, fiule, bine,
Că acuş apare dracul
Şi ajunge lângă tine.
Urecheatul ce-aţipise
La umbră de porumbar
O porneşte ca din puşcă,
De drac neavând habar.
Dup-un timp iată şi dracul,
Cu limba ieşind de-un cot.
- Hai acuma şi cu mine!
- Nu, cu tine nu mai pot.
Poate ne-om lupta mai altfel...
Să vedem cine-i voinic.
- Tu cu mine? Mai întâi
Să-l învingi pe-al meu bunic.
Hei, bunicule, trezeşte,
Fă ce-i face în vreun fel,
Că ăst drac ar vrea să ştie
Cine-i mai voinic ca el.
Dracul, neavând de lucru,
Trece coada lui drăcească
Pe la nasul moşului,
Tot sperând să-l nimerească.
Martin, supărat cu totul,
Nu-i dă timp să cârâie,
Îl înşfacă şi îl strânge
Oasele de-i pârâie.
- Aoleo, sărac de mine,
Dacă ai aşa bunic,
Care mă strivi cu totul,
De ce nu-mi spuseşi nimic?
Pentru mine nu e loc
Decât jos, în Iad, cu fraţii,
Să mă perpelesc la foc.
Stă Dănilă singur cuc,
Tot privind sacul cu bani;
Când,... apare lângă dânsul
Alt drac... cu un buzdugan.
- Vreau acuma, măi străine,
Să aflăm care-i bărbat.
- Şi-asta cum s-o facem, drace?
- Să trecem la aruncat.
Pune dracul şi aruncă
Buzduganul în nori, sus,
Iar în jos, când se întoarse,
Până-n fund de iad s-a dus.
- Scoate, drace-acuma, iute,
Buzduganul la lumină,
Să-l arunc şi eu o dată,
Până noaptea n-o să vină.
Fiindcă-n Lună, fraţii mei,
Marii meşteri făurari,
Doritori de fier cum sunt
Şi-aşezaţi pe fapte mari,
Au văzut când aruncaşi
Buzduganul tău din loc
 5
Şi acum aşteaptă toţi
Pregătiţi pe lângă foc.
Doar un semn să fac şi-ndată
Buzduganul îl opresc,
Îl aşază-n foc şi-apoi
În cuptoare îl topesc.
- Cum, să-mi dai tu buzduganul
Ce-l avem de la strădraci?
Pune-ţi pofta-n cui, străine,
Cred că nu-nţelegi ce faci!
Râde-n sinea lui Dănilă,
Dracul tremură în Iad,
Scaraoţchi este negru,
Are-n ochi sclipiri de jad.
- Luminate, mă voi duce
Să mai fac o încercare.
Dacă nu voi reuşi
Nu fie cu supărare.
- Du-te, dragă, te implor,
Fă ce-i face şi dă-l gata!
Scoate-i ochii, dă-i în cap,
Zvârle-l în iaz cu lopata,
Dar să văd că nu mai este
Şi că banii-mi sunt la loc;
Altfel mă îmbolnăvesc,
Chiar de stau pe lângă foc.
* Să mergi zăbăuc pe drum,
- Hai să chiuim, străine!
- Chiuie întâi tu, drace,
Să-ţi aud glăsciorul dulce
Şi să aflu cum se face.
Dracu-atunci se crăcănează,
Pune mâinile la gură,
Se sforţează, umflă pieptul,
Şi-i trage o strigătură.
- Doar atât putuşi, spurcate?
S-auzi strigătura mea!
Ca să nu te sperii însă
C-un ştergar te voi lega.
Ia de jos o scurtătură,
Jap şi jap, pocneşte tare;
Urlă dracul de durere,
Creierul din cap îi sare.
- Hoo! Acuma să ne-ntrecem
În strigat şi-n blestemat;
De eşti vrednic, îţi iei banii;
Eu cu asta am gătat.
- Drace, uite, îţi dau rând;
Să te-aud întâi pe tine,
Căci nu am, ca să blestem,
Sculele aici, cu mine.
- Să păţeşti ce n-ai păţit,
Nici cu gândul n-ai gândit:
Să-ţi sară un ochi din cap,
Să te-neci c-un os de crap,
Să-ţi cadă limba pe jos,
Să ajungi un chelios
C-un picior şi-o mână ruptă,
Să te doară şi la burtă;
Să ai ameţeli şi greaţă,
Să aluneci azi pe gheaţă;
Să mănânci o prăjitură,
Să-ţi cadă toţi dinţii-n gură;
Să-ţi găseşti nevasta cheală
Mestecând în oală goală,
Iar copiii burduhoşi,
Nespălaţi şi păduchioşi;
Să ai pat fără saltea,
Fereastră fără perdea
Şi opinci cu găurele
Să strecori ţărâna-n ele;
Să pipezi, dar fără fum;
Astea să se-ntâmple toate
Şi-ncă multe, că se poate...
Ei, eşti mulţumit, fârtate?
- Bine, drace, ia tu sacul,
Stai să urc şi eu colea,
Saltă-te în zbor mai iute...
Hai acu’ la casa mea.
Dracul o-nghiţi şi pe-asta,
Se-avântă uşor în zbor;
(Că privind de pe Pământ
Ai fi zis că-i un planor.)
*
- Hei, copii, veniţi încoace,
Nu mai staţi şi vă uitaţi,
Înşfăcaţi-l pe jupânul
 6
Şi pe loc să-l blestemaţi!

Apoi, las’ să vezi copiii

Ce-i vor face unui drac...
Cum îl vor blestema dânşii
Şi îi vor veni de hac.

Dracul, cum scăpă cu viaţă,

Se-nchină în sinea lui,
Lăsă banii şi se-ascunse
Tocma-n fundul Iadului.

Iar Dănilă şi copiii

Ce-şi bătură joc de drac
Se-odihnesc şi povestesc
Stând cu toţii-n prepeleac.