Medicatia intracanalara in secolul XXI

Sistemul endodontic reprezinta un sistem a carui complexitate nu permite clinicianului

o curatire sau efectuarea unei obturatii de canal perfecte. In ciuda acestui fapt se poate obtine
o sterilizare la nivelul canalelor radiculare folosind o gama larga de agenti farmacologici.

Substantele utilizate in endodontie pot fi impartite in:

a. Substante pentru lavaj: hipoclorit de sodium, EDTA, solutii pe baza de iod,

clorhexidina si MTAD
b. Pansamente endodontice antimicrobiene: antiseptic, antibiotice, chimioterapice,
corticoizi, enzime, hidroxid de calciu si clorhexidina

Studiile recente au demonstrate ca sistemul endodontic poate fi suficient debridat

folosind nimic mai mult decat solutie de hipoclorit de sodium in concentratie de 2,5% si
simpla largire si preparare a canalului radicular. Cel mai important lucru in dezinfectarea
sistemului endodontic este pe langa actiunea susbtantelor medicamentoase obtinerea
accesului la zonele infectate.

a. Solutiile de lavaj ideale trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:

- Sa nu fie toxice sis a nu determine reactii alergice
- Sa inactiveze endotoxinele sis a dizolve resturile necrotice
- Spectru antimicrobian cat mai larg
- Sa previna formarea detritusului dentinar

b. Pansamentele endodontice folosite in sterilizarea canalelor radiculare trebuie sa

prezinte o serie de proprietati pentru a avea un aefect cat mai bun asupra florei
patogene intracanalare:
- Sa aiba efect bactericid si fungicide
- Sa prezinte un efect de durata cat mai lunga
- Stabilitate chimica
- Sa se introduca cu usurinta pe canal
- Sa reduca inflamatia periapicala
- Sa previna sau sa reduca durerile
- Sa nu colorize tesuturile inconjuratoare
- Sa nu influenteze proprietatile materialului de obturatie de canal
- Sa stimuleze procesele de vindecare periapicale

Antisepticele sunt substante cu actiune antimicrobiana nespecifica care se bazeaza pe

denaturarea proteinelor bacteriene prin reactii de oxidare, precipitare sau coagulare. Se pot
intalni sub forma de solutie sau pasta.

Dintre substantele cu rol antiseptic amintim: uleiurile esentiale (actiune relative slaba),
compusii fenolici (dezinfectanti puternici; putere de penetratie tisulara; usor solubile in apa),
aldehide (dezinfectanti puternici cu o mare afinitate pentru substantele organice), halogenii
(susceptibili de a declansa reactii alergice), compusii iodati (bactericid si virulicid; are
potential antiseptic chiar si in prezenta sangelui), compusii cuaternari de amoniu (stabilitate
chimica; detergenti cationici inodori si incolori care reduc tensiunea superficiala a solutiilor),
alcoolii (potential antiseptic slab) si acizii grasi.

Antibioticele sunt substante cu actiune antimicrobiana specifica sis pre deosebire de

antiseptice isi exercita efectele preponderent pe microorganismele patogene si nu asupra
tesuturilor organismului. Actiunea lor se bazeaza pe doua mecanisme: bacteriostatic si
bactericid.

Corticoizii se folosesc in endodontie pentru actiunea lor cu caracter antiinflamator si de

inhibare a proceselor necrotice sau proliferative. Corticoizii mai au de asemenea proprietatea
de a induce sinteza din partea polimorfonuclearelor a unor proteine antiflogistice care
blocheaza eliberarea mediatorilor inflamatiei.

Corticoizii au capacitatea de a se concentra la nivelul tesutului inflamat unde, in functie

de faza de evolutie, exercita diverse mecanisme:

- In faza de debut a inflamatiei: reduce edemul, inhiba fagocitoza, reduce

permeabilitatea capilara
- In fazele tardive: perturba sinteza colagenului, reduce numarul de fibroblasti

Hidroxidul de calciu este considerat in prezent antisepticul de electie folosit in

endodontie. Actiunea sa se bazeaza pe doua elemente de o importanta deosebita: pH-ul
puternic alcalin (cuprins intre 11 si 12) si solubilitatea redusa in apa.

Actiuni: este un puternic bactericid; are actiune antitoxica; dizolva detritusul organic;
opreste secretiile din canal; se poate resorbi usor in caz de depasire a foramenului apical;
dirijeaza procesele de vindecare apicala.

Hidroxidul de calciu prezinta urmatoarele indicatii de utilizare:

- Gangrena simpla
- Parodontite apicale cronice
- Apexificarea in gangrena simpla si parodontitele apicale cronice
- Resorbtia radiculara interna
- Resorbtia radiculara apicala externa
- Cai false radiculare

Modalitati de introducere pe canal:

- Cu ajutorul instrumentarului rotativ la turatie redusa folosind ace Lentulo

- Condensare cu pluggere
- Propulsare cu ace tip Kerr-burghiu
- Injectarea cu seringa de presiune
 Enzimele reprezinta unul dintre principalele component ale pastelor antibiotic. Originea
enzimelor poate fi vegetala, bacteriana sau animala. Printre avantajele enzimelor se numara
facilitarea difuziunii antisepticelor pe canal, inactiveaza toxinele microbiene, lichefiaza
detritusurile necrotice din zonele afectate sau favorizeaza procesele de vindecare locala
participand si la stimularea circulatiei colaterale si drenajului limfatic.

Dezinfectia canalelor radiculare este unul dintre cei mai important pasi pentru realizarea
unui tratament de canal de success insa acest lucru poate fi facut numai dupa o largire
suficienta a canalelor radiculare.

Radiografiile de control sunt cele care confirma succesul biologic (prevenirea si

vindecarea leziunilor periapicale) de-a lungul anilor fiind astfel indispensabile atat inaintea
efectuarii tratamentului cat si dupa realizarea obturatiei de canal.
 Bibliografie

1. Andrei Iliescu - Tratat de Endodontie, Volum 2

2. Stephen Cohen – Cohen’s Pathways of the Pulp
3. Arnaldo Castellucci – Endodontics, Volume 2
Medicatia intracanalara in secolul XXI

Feroiu Florin-Marian
Grupa 19, Seria II, Anul VI