Mai puțini elevi în clase, mai mulți profesori

încadrați

9 iunie 2020

De Florin Antonescu

Dintre toate pregătirile și presupunerile în vederea viitorului an școlar, cel mai puțin realizabilă
este „aerisirea” claselor din punctul de vedere al efectivelor de elevi și al ocupării spațiilor. Și
tocmai despre micșorarea numărului de elevi în clasă se vorbește cu cea mai mare dezinvoltură
la nivelul autorităților, ca despre ceva înțeles de la sine că se va întâmpla, încât din septembrie
se va regăsi în normalitatea școlilor ceea ce acum ține de excepțional: cam zece elevi în clasă,
loc berechet între bănci, program de numai câteva ore pe zi. Seamănă a SF, măcar pentru că
inspectoratele școlare au anunțat repartizarea numărului de locuri pentru admitere în clasa a
IX-a pe clase de câte 28 de elevi, ca și anul trecut.
Ministrul educației și cercetării, doamna Monica Anisie, spune că „la acest moment nu văd
posibil să ne mai întoarcem în toamnă în sălile de clasă pline cu treizeci și ceva de elevi. Este
clar că trebuie să luăm măsuri să reducem numărul de copii din clasă. Depinde și de situația
epidemiologică. Dacă va trebui să respectăm doi metri față, spate și în lateral sau dacă vom lua
măsuri mai drastice sau ne vom relaxa în așa fel încât să avem 10-15 elevi într-o sală de curs,
asta putem să spunem de-abia în momentul în care se va face o evaluare”. Din perspectivă
medicală, profesorul Alexandru Rafila avansează soluția desfășurării programului de școală pe
întreaga durată a zilei și admite că „în școlile publice, unde sunt 30 de copii sau chiar peste 30
într-o clasă, trebuie găsită o soluție să spațiezi programul în așa fel, încât numărul copiilor să fie
limitat”. Secretarul de stat la Interne Raed Arafat apreciază că „e foarte greu într-o şcoală să faci
distanţare, să ţii și cursurile, şi copiii în pauze. Nu poţi să-i ţii numai în clasă, fără pauză, fără
nimic, să nu interacţioneze”.

Ideile de acest fel nu sunt realizabile nici până la 15 septembrie și niciodată în condițiile
actualelor circumstanțe legislative și economico-financiare de la noi. Mai puțini elevi în clase
decât în prezent ar însemna mai mulți profesori în cancelarie, încadrați ai sistemului educațional.
Punerea în aplicare ar însemna o întoarcere la stânga-mprejur față de drumul pe care merge de
ani buni școala noastră: de la restrângeri și comasări la desfaceri și extinderi, în condițiile în care
de la exercițiu bugetar la exercițiu bugetar s-a găsit și iar s-a găsit de unde să mai fie diminuată o
plată cu încadrarea. Așa a dispărut lucrul pe grupe de elevi rezultate din desfacerea clasei la orele
anumitor materii, tot așa cum în învățământul vocațional s-a recurs la încadrări pe grupe acolo
unde prin specific lucrul este individual, încât cineva invita la imaginarea unei secvențe dintr-o
clasă în care un elev ține vioara, altul mânuiește arcușul etc., sub îndrumarea unui singur
profesor, că atâta permite limita încadrării.

Tot din motive de încadrare, efectivele claselor și ale grupelor la grădinițe sunt an de an încărcate
la maximum. Până la a fi deplânsă aglomerarea claselor cu treizeci și ceva de elevi (stereotip
cifric din aceeași categorie cu „40 la sută analfabeți funcționali”), e de văzut că la fiecare
admitere în clasa a IX-a numărul de clase e stabilit socotind la nivelul de sus al efectivului admis,
adică 30 de elevi sau cel mult două locuri în jos, marjă pentru eventuale transferuri obligatorii
(frați gemeni, schimbare de domiciliu etc.). Și pentru admiterea la liceu în anul școlar viitor, în
timp ce este subliniată stringența descongestionării claselor, planurile de școlarizare sunt
calculate pe clase de câte 28 de elevi.    

Obținerea a două clase dintr-una sau a două din trei ar presupune profesori noi pentru clasele nou
formate, precum și săli, pentru că noile clase nu ar avea cum să-și desfășoare programul decât în
rând cu celelalte. Dacă s-ar păstra efectivele claselor și elevii ar veni în două-trei serii de câte 10-
15, ar însemna ca profesorii să activeze ca un film derulat o data și pus apoi a doua și a treia oară
de la capăt. Ar fi remunerați pentru munca făcută de două-trei ori în aceeași zi? Decalarea orelor
și implicit a recreațiilor ar funcționa doar la prima oră din programul zilei, pentru că imediat
după ea, profesorii ar trebui să meargă la a doua oră la alte clase, dintre care, din cauza
decalajului, unele încă ar fi în prima oră, altele ar fi pierdut minute din ora următoare. Nici pe
serii la aceeași clasă, nici decalat pe clase, orarul școlii nu ar fi realizabil.

Cât despre soluția ca o zi, jumătate de clasă să facă orele în școală și cealaltă jumătate să le facă
online, o zi să fie invers, și tot așa, asta le-ar pune capac tuturor vehiculate și experimentate în
această perioadă. După ce toată suflarea școlii fusese forțată să treacă la ID (învățământ la
distanță), în anul școlar viitor ar fi trecută la FR (frecvență redusă).

Stringentă, reducerea efectivelor de elevi impune creșterea numărului de profesori, cu investiție

bugetară pe măsură.