Personalitatea Paranoida, Obsesiv-Compulsiva, Borderline

Motivul pentru care autorul trateaza aceaste trei tulburari de personalitate in cadrul aceluiasi
capitol este ca-din punct de vedere al Psihologiei Sinelui-toate cele trei tulburari au in comun
caracteristica de a impiedica fragmentarea Sinelui.
Atat personalitatea bordeline cat si cea paranoida sunt caracterizate de fragilitate. Millon le-a
considerat personalitati ce au un defect structural. Autorul include si personalitatea obsesiv-
compulsiva din cauza predispozitiei spre fragmentare. Una din problemele fundamentale este
aceea de a tine legata o structura psihica intacta. Toate cele trei sunt caracterizate de
vulnerabilitatea legata de rupturi in coeziunea Sinelui care potenteaza fragmentarea.

Personalitatea Paranoida

Trasaturi generale:
Persoane fragile, hipersensibile la potentiale critici, au o orientare hipervigilenta si
suspicioasa catre exterior.
Fragilitatea lor se afla la baza cautarii rigide si persistente de semne ale unor potentiale
pericole.
Acesti pacienti au un aspect serios, lipsit de bucurie care de multe ori se transforma in iritare
Sunt dificil de placut, compania lor fiind aproape imposibil de tolerat.
Le este greu sa inteleaga singuratatea pe care o simt pentru ca, din cauza vigilentei lor ostile
si a seriozitatii, ceilalti se simt nevoiti sa se retraga.
Ii indeparteaza pe ceilalti pentru ca le interpreteaza gresit intentiile si ii suspecteaza ca le
submiuneaza autoritatea.
Sunt caracterizati de sentimente de invidie si sunt dispusi imediat sa gaseasca si sa scoata in
evidenta defectele celorlalti.
Ei proiecteaza vinovatia pentru propriile greseli sau vulnerabilitati, incercand astfel sa se
protejeze
Descriere psihiatrica
-Variatia psihotica a paranoiei a fost recunoscuta de Kahlbaum
-Kaepelin (1919) a inclus-o ca fiind un simptom principal al dementei precoce
- sunt uneori greu de facut distinctii intre deliruri propriu-zise, ideatie deliranta si fenomene
similar cu delirul
- in cazul acestei tulburari de personalitate este chiar mai greu de facut distinctie in ceea ce
priveste relatia dintre trasaturile clinic evidente ale personalitatii paranoide si schizofreniei
sau tulburare deliranta
-Vaillant si Stephens vad trasaturile paranoide ca pe un indicator de prognostic favorabil in
schizofrenie
- Aceste trasaturi paranoide au fost vazute cateodata ca un precursor al schizofreniei
paranoide-aparand in mod subtil in mijlocul sau spre finalul adolescentei intr-o forma
incipienta in fazele premorbide de dinaintea instalarii unui episode psihotic
- Relatia exacta intre personalitatea paranoida si tulburarea deliranta nu se cunoaste, dar
Kendler, Masterson si Davis vorbesc despre faptul ca sunt mai des intalnite rudele de gradul
1 cu personalitate paranoida ale pacientilor cu tulburare deliranta in comparatie cu cei care au
schizofrenie.
- seamana mai mult cu tulburarea deliranta decat cu tulburarile din spectrul schizofreniei

Perspectiva psihanalitica:
Freud- Cazul Schreber 1911—judecatorul ce a dezvoltat o psihoza paranoida-Freud vorbeste
despre rolul impulsurilor homosexuale refulate ce dau nastere paranoiei. Freud subliniaza
importanta negarii si a proiectiei care au continuat sa fie vazute ca puncte centrale in ideatia
paranoida (Fenichel)
Abraham- trasaturile anal-sadice din fantasmele paranoide-stabilind o legatura intre nevroza
obsesionala si paranoia, legatura ce a ramas un punct de referinta in teoria pulsiunilor pentru
cateva decade.
Reich-se refera la formele asimptomatice ale patologiei de caracter fapt ce a influentat
conceptul de caracter psihotic
Shapiro –din perspectiva Psihologiei Eului vorbeste despre un “stil paranoid”-suspiciozitatea
ce caracterizeaza aproape toate ariile de experienta ale acestor pacienti, neincrederea lor
pervaziva ii determina pe acestia sa scaneze imprejurimile cu o mare intensitate pana cand
gasesc ceea ce se asteapta sa gaseasca, ce le va confirma astfel suspiciunea in legatura cu
rautatea lumii externe. Ei nu pot fi convinsi de argumente rationale ce vin sa le contrazica
ceea ce ei considera ca fiind adevarat in mod neechivoc. Evita surpriza nefamiliarului si nu
pot tolera surprizele pentru ca nu isi pot relaxa vigilenta constanta. Pacientii obsesivi
compulsivi au o gandire rigida si astfel campul atentiei este mai ingust, dar paranoicul nu isi
poate permite sa se concentreze doar pe un aspect, ei trebuie sa scaneze viguros un camp mai
larg. Ei devin intens preocupati de tot ceea ce nu se potriveste cu asteptarile lor rigide, in timp
ce pacientii obsesivi-compulsivi sunt inclinati sa ignore tot ceea ce nu se potriveste cu
asteptarile lor rigide. Spontaneitatea lor este diminuata, isi indreapta atentia catre intelesuri
predeterminate pe care le cauta sa le confirme, atentia lor fiind ingustata de examinarea
penetranta a unor intelesuri exagerate. In mod paradoxal concentarea atentiei este in acelasi
timp foarte largita. Ei trebuie sa isi dea seama de intentiile negative pe care le asteapta , care
stau la panda in fiecare gest, afirmatie si eveniment. Aceste aspecte largi si ingustate,
constrictionate de orientare catre lumea externa lasa putin spatiu pt spontaneitate incluzand
aici si experienta afectiva care este rigida si serioasa.
M. Klein- viziunea ei despre aspectele arhaice a stat la baza si a influentat teoria relatiilor de
obiect. Ea propune o perspectiva despre psihopatologia paranoida care pune accent pe
apararile primitive. Proiectia este utilizata pentru a proteja bebelusii care au o capacitate
limitata de integrare a Eului, ei externalizandu-si astfel agresivitatea. Aceasta distructivitate
proiectata sau externalizata creaza o relatie de obiect partiala, in care obiectele materne sunt
mai degraba clivate decat integrate. Pozitia schizo-paranoida-obiecte in totalitate rele au fost
clivate de obiectele in totalitate bune (idealizate). Un obiect in totalitate rau (sanul care ataca,
distruge asa cum este el resimtit de bebelus) va sta la baza dezvoltatii acestei tulburari.
Fantasmele pline de furie ale bebelusului vor sustine clivajul intre obiectele in totalitate bune
si obiectele in totalitate rele care in aceasta faza de devoltare primitiva preambivalenta nu
sunt obiecte intregi. Intr-o dezvoltare normala bebelusul intra intr-o pozitie mai ambivalenta
si mai in acord cu realitatea in care obiectul matern este perceput in mod ambivalent-pozitia
depresiva. Cand acest lucru nu se intampla-pozitia SP va deveni organizarea predominanta a
lumii de obiecte, existand predispozitia spre anxietate persecutorie ce reiese din proiectie si
agresivitate. Ca dinamica fundamentala a SP –un obiect bun internalizat care trebuie sa se
protejeze de un obiect persecutor care a fost externalizat.
Millon (1996) -5 variatii ale personalitatii paranoide:
A) Paranoidul fanatic= subtipul cel mai asemanator cu tulburarea narcisica din cauza unei
pretentiozitati ridicate si a unei inclinatii inspre a-i deprecia pe ceilalti. Acesti pacienti au
avut niste parinti prea indulgenti care i-au gonflat narcisic . Cand se confrunta cu realitatea
vietii si cu incapacitatea lor de a pastra relatii ce necesita sa ia in considerare nevoile
celorlalti acesti pacienti apeleaza la iluzia maretiei omnipotente
B) Paranoicul malign=o varianta decompensata a personalitatii sadice caracterizata de o
neincredere plina de resentiment, invidie si de un stil razboinic, intimidant
C) Paranoicul indaratnic= o variatie structurala a personalitatii obsesiv-compulsive-
caracterizata de o supunere rigida in fata regulilor si o maniera posaca si fara umor.
Decompensarea lor paranoida rezulta din externalizare, acesti pacienti proiectand dorintele
ostile, dupa aceea simtindu-se persecutati de ceilalti
D) Paranoicul certaret/plangacios/posac=negativism incapatanat, au resentimente pentru ca
nu se simt intelesi
E) Paranoicul insular- o variatie decompensata, insingurata a personalitatii evitante.
Suprainterpreteaza perceptiile lor asupra intentiilor celorlalti, perceptii rautacioase, care
ranesc. Se retrag din relatia cu ceilalti cand furia lor se deregleaza provocand depreciere de
sine si uneori impulsuri suicidare. Are prognosticul cel mai slab.

Personalitatea obsesiv-compulsiva

O trasatura distincta – atentia riguroasa la detalii care se poate transforma usor in ruminatie
care il poate face pe pacient sa fie distras de la scop
Ei vad copacii mai mult decat vad padurea, sunt predispusi in a fi indecisi, nu iau actiune si
procrastineaza
Persoanele din viata lor-colegii, partenerii sau prietenii reactioneaza adesea retragandu-se,
cedand frustrarii ce vine din faptul ca acestia nu se apropie de ei
Dpdv al teoriei clasice a pulsiunilor-exista o legatura intre Personalitatea Obsesiv-
Compulsiva si Personalitatea Paranoida, cea din urma putand fi considerata o forma
decompensata a unei structuri obsesiv-compulsive fragile/ nesigure
Nevroza compulsiva de caracter-caracterizata de o meticulozitate exagerata in felul de a fi
sau de a se imbraca, o preocupare in legatura cu murdaria si curatenia, standarde morale
rigide acompaniate de un fel de a fi rece, serios, indecis,incapatanat si rigid in relatii,
preocuparea cu trivialitati si superstitii.
La fel ca in cazul personalitatii paranoide, dar nu atat de evident , acesti pacienti prezinta o
sensibilitate crescuta si inflexibila la standardele morale, supunere rigida in fata datoriei, fiind
marcati de indecizie si ambivalenta.
Freud- dupa studiul initial al isteriei si fobiilor se concentreaza pe nevroza obsesiv-
compulsiva pe care el a considerat-o o formatiune de compromis intre gratificarea pulsionala
si vinovatie
Caracteristicile descrise de Freud, Abraham si Reich reprezinta reperele clinice majore pt
conceptualizarea curenta a acestei tulburari de personalitate.
Baundry si Lax vorbesc despre doua curente in psihanaliza in legatura cu formarea
caracterului:
Primul curent deriva din descrierea lui Freud a stadiilor libidinale de dezvoltare, plasand
nevroza obsesionala in stadiul anal . Formularea lui se bazeaza pe analizarea cazului Omului
cu sobolani, cu al sau conflict intre supunere si sfidare.
Al doilea curent-Fenichel-clasificarea patologiei de caracter in functie de similaritatea dintre
formele simptomatice si cele caracteriale. In acest tip de nevroza abordarea lui Fenichel
scoate in evidenta felul in care formatiunea reactioanala are rol de protectie in fata aparitiei
nevoilor instinctuale
Hartman vorbeste despre trasaturi de caracter care originar au fost mecanisme de aparare pe
care le-a numit “autonomie secundara”- ex. curatenia, atentia la detalii, frugalitatea
Freud si Abraham au vorbit despre caracterul anal- caracterizat de frugalitate si refuzul
incapatanat de a renunta la obiecte de care persoana nu mai are nevoie si caracteristica de a
retine, a ascunde a tine pt el. Scopul: lupta de a mentine autonomia si controlul
Rado- leaga aceasta lupta de un conflict intre obedienta si sfidare care isi are originile in
cerintele parintilor legate de educatia sfincteriana. “ Batalia olitei”- Rado considera ca ceea ce
el a numit “stoparea furiei” da nastere vinovatiei, un precursor al dezvoltarii Supraeului.
Erikson va reformula acelasi conflict intre autonomie vs rusine si indoiala.
Fromm- personalitatea obsesiv compulsiva se izoleaza protejandu-se de intruziuni externe
care ameninta sa le ia ceea ce ei pazesc cu indarjire, Preocuparea legata de ordine,
incapatanarea, curatenia-modalitati de a stapani o lume potentiala ce le poate controla viata.
Gabbard- scoate in evidenta semnificatia perfectionismului extrem in caracterul obsesiv-
compulsiv ca fiind o incercare de a satisface ceea ce a fost perceput ca un mediu potential
autoritar.
Shapiro atrage atentia asupra importantei vinovatiei. Una din caracteristicile comune ale
acestor pacienti este legata de cerintele aspre venite din partea Supraeului-a-si relaxa garda
este aproape de neimaginat. Lurea deciziilor devine o lupta interna agonizanta din care
rezulta alegeri abrupte atunci cand acesti pacienti s-au epuizat singuri. O alta caracteristica-
constrictionarea autonomiei, inclinatie spre a respecta reguli stricte. Ei filtreaza afectele si
experientele emotionale. Au ritualuri care constrang vitalitatea vietii emotionale. Actioneaza
sub imperiul lui “trebuie sa fac , gandesc, simt in felul acesta”. Autorul compara izolarea
afectului in experimentarea situatiilor cu un pilot care piloteaza ca si cum ar vedea clar, dar
nimic in situatia lui nu e experimentat direct, doar indicatorul din bord este experimentat,
adica lucruri care semnifica alte lucruri. Convingerea dogmatica bazata pe o experienta
afectiva ingustata coexista cu indoiala, reiesind de aici un fel lipsit de intensitate in a simti
realitatea emotioanala. Exista si o instrainare de propriile dorinte-de ex un obsesiv compulsiv
care spune ca este interesat sa citeasca o carte este interesat de fapt in a fi citit cartea sau o
persoana care incearca/vrea sa se poarte matur sau decent isi imagineaza ca este maturm cand
de fapt este doar pompos, nenatural, bombastic
Cloninger-lipsa de cautare a noului si evitarea ranirii-dimensiuni primare de temperament-
astfel ca ei sunt predispusi la a fi rigizi, supusi regullilor si mentinerii controlului de sine.
Diferentiaza doua subtipuri:
1) caracterizat de high reward dependence (??)-pasiv , evitant si dependent
2) low reward dependence (??) o dispozitie alienata.
Western si Shedler- aspecte adaptative-constiinciozitate, responsabilitate, standarde morale
inalte si un mod productiv de a-si folosi talentul si abilitatile. Aspecte dezadaptative-inhibati,
doresc sa controleze si sunt constrictionati.
Millon vorbeste despre mecansime de aparare-formatiunea reactionala, izolarea si anularea
retroactiva. Aceste aparari au rolul de a compartimentaliza sau de a tine ascunsa agresivitatea
Subtipuri: constiincios, puritan, birocratic, parcimonios (cel care strange lucruri), cel care
produce stricaciuni- o forma hibrida care alterneaza intre ascultator, supus si opozant/sfidator.
 Personalitatea borderline

Termenul borderline este folosit in prezent pentru a descrie o entitate clinica ce nu este nici
predominant psihotica, nici predominant nonpsihotica (nevrotica), ci ocupa o granita
indistincta intre cele doua.
Chiar daca este in mod obisnuit nonsphihotica pot aparea uneori stari psihotice tranzitorii si
este in mod caracteristic instabila si variabila din punct de vedere al severitatii clinice.
Functionarea este serios afectata in majoritatea ariilor vietii.
Initial a fost vazuta ca o forma relativ usoara prepsihotica sau incipienta de schizofrenie. A
mai fost numita schizofrenie latenta, ambulatorie si pseudonevrotica sau o forma severa de
nevroza ce prezinta uneori decompensari similare psihozei.
Termenul este introdus in 1938 de catre Stern, dar folosirea in 1953 de catre Knight a atras
mai mult interes
Millon considera ca personalitatea excitabila descrisa de Kraepelin, personalitatea labila
prezentata de Schneider si temperamentul cicloid-schizoid reliefat de Kretschmer au fost
precursorii viziunii contemporane despre aceasta tulburare de personalitate.
Schmideberg descrie :
-o predispozitie spre acting out-uri ostile
-toleranta scazuta la frustrare
-mod de viata instabil
Modell-disfunctionalitate in ariile legate de munca, relatii, atasamente intime si in ariile
sexualitatii, afectului, gandirii si testarea realitatii
-distorsionari subtile ale realitatii si un potential regresiv
-simt difuz al identitatii, dependenta de protectori omnipotenti alternand cu o teama
mare de apropiere
Grinker- furia este afectul principal
-probleme legate de identitatea Sinelui
-depresie caracterizata de singuratate pervaziva
-intimitate limitata in relationare
Autorul descrie 4 tipuri:
Unul central legat de o alternare intre o apropiere furioasa si o izolare melancoliforma
Al doilea caracterizat de distorsionari severe, psihoza tranzitorie-borderul psihotic
Al treilea caracterizat de depresie-borderul nevrotic
Al patrulea-pacienti ce prezinta o complianta cameleonica dominata de un sentiment de
abandon, acesti pacienti prezinta si o identitate difuza-fac parte din categoria descrisa de
Helene Deutch-personalitatea “as if”-un tipar instabil si fluctuant de a-si adapta identitatea in
functie de asteptarile (asa cum sunt ele percepute din mediul extern) din acel moment.

Frosch- caracter psihotic, foloseste acest termen pentru ca el considera ca da o descriere mai
buna configuratiei dinamice a personalitatii si a patologiei decat termenul bordeline

Cu toate ca exista unele diferente de opinie toate aceste teorii vad tulburarea bordeline ca
fiind o conditie caracterizata de o reglare/adaptare instabila in aproape toate ariile vietii. Este
o patologie cronica ce ramane in esenta neschimbata pe parcursul vietii, este mai degraba de
tinut sub control din punct de vedere clinic decat vindecabila in sensul obtinerii unei
capacitati de adaptare, ajustare.

Kernberg vorbeste despre o structura a Eului stabila, dar patologica. Gandirea caracterizata
de procesul primar ce coexista cu testarea realitatii care este conservata chiar daca mai apar
unele devieri psihotice. Tulburari in zona identitatii-identitate difuza si un fel diminuat de a
se intelege pe sine si pe ceilalti.
Kernberg aduce conceptul de organizare bordeline a personalitatii caracterizata de :
-deficiente in structura Eului
-tolerarea deficitara a anxietatii
-comportament impulsiv
-lipsa capacitatii de sublimare
Mecanisme de aparare primitive-clivajul=reprezentarile de obiect clivate in obiecte bune
(libidinale) si obiecte rele (agresive). Iubirea si ura sunt tinute separate prin clivaj,
incapacitate de a inegra in mod ambivalent reprezentarile de obiect.
Alte mecanisme de aparare: omnipotenta, idealizarea primitiva, devalorizarea, identificarea
proiectiva-caracteristica la acest tip de pacienti, ii ajuta sa isi gestioneze agresivitatea
excesiva
Prin identificarea proiectiva reprezentarile agresive ale Selfului si ale obiectului sunt
proiectate in celalalt cu costul de a mentine imagini de obiect predominant persecutorii sau
razbunatoare.
Pacientii sunt dificil de tratat, unele caracteristici ale tulburarii sunt de obicei nevindecabile.
Prezinta un parcurs cronic, relativ stabil de functionare intrerupt de perioade vizibile de
destabilizare.
Criteriile pentru diagnosticare cele mai semnificative:
-functionare instabila
-regresie simptomatica
- alternarea in mod imprevizibil de la o stare relativ normala la diferite variatii de tulburare
si suferinta, incluzand schimbari de dispozitie, furie sau vid depresiv, impulsivitate auto-
distructiva
Millon descrie :
-tipare conflictuale, polaritati pe axa placere-durere, pasiv-activ, Self-ceilalti.
-volatilitate, impulsivitate, inconsistenta in relatiile interpersonale
-afecte ostile, autodistructivitate
-imagine de sine instabila
Cloninger face o comparatie intre tulburarea bordeline si tulburarea histrionica ce au in
comun trasaturi proeminent narcisice, impulsiv-agresive si dependente. Dar la tulburarea
borderline tulburarea de identitate si dependenta emotionala sunt mai proeminente decat
trasaturile narcisice. Temperamentul bordeline sau temperamentul exploziv predispune
pacientul la o reglare de sine si cooperare subdezvoltate.
Geneza: la un stadiu timpuriu de dezvoltare, relatii disfunctionale mama-copil si probleme in
aria de separare-individuare. Mediul a creat in cazul acestei tulburari o lipsa de incredere,
predominand rusinea, neincrederea in ceilalti si o maniera judicativa