a) Estetizarea sălii de clasă pentru a putea desfăşura ore
ordonate şi disciplinate; b) Cooptarea elevilor, dar şi a părinţilor în acest demers; c) Menţinerea unui microclimat plăcut; d) Organizarea; e) Stabilirea de secvenţe repetitive pentru fiecare activitate educativă; f) Folosirea aşezării băncilor ca pe o metodă de realizare a unei bune discipline; g) Stabilirea de unul singur a regulilor clasei ; h) Încurajarea elevilor care respectă regulile; i) Punctualitatea nu este esenţială; j) Pregătirea temeinică a activității de predare; utilizarea diverselor metode interactive; k) Adaptarea sarcinilor de predare la capacităţile de învăţare ale elevilor; l) Se vor utiliza materiale care solicită mult timp pentru prezentare şi care pot crea confuzie; m) Respectarea stilurilor diferite de învăţare ale elevilor, precum şi caracteristicile lor de personalitate; n) Concentrarea asupra a ceea ce elevii vor face şi mai puţin asupra a ceea ce ei vor citi, vor scrie, vor spune; o) Dirijarea sarcinilor de învăţare către niveluri superioare ale gândirii; p) Asigurarea ocaziilor ca elevii să se organizeze şi să se grupeze în echipe. Încurajarea competiției. q) Oferirea de posibilități , chiar şi celor mai dificili elevi, de a accepta roluri responsabile de conducători, deoarece acestea pot influenţa pozitiv atitudinea acestora; r) Ideea că profesorul este mândru de ceea ce elevii devin şi de ceea ce ei realizează trebuie transmisă acestora, fapt care asigură concentrarea ca manager pe evoluţie (progres) şi nu pe perfecţiune; s) Cadrul didactic nu trebuie să fie un model pentru elevi prin modul în care face faţă crizelor, dezamăgirilor, frustrărilor şi mâniei; t) Insistență pe respectul faţă de ceilalţi adulţi; u) Respectul față de elevi; v) Manifestarea optimismului pedagogic; w) Inonsecvența; x) Corectitudinea, fără discriminări şi favoritisme; y) Utilizarea ascultării active; z) Fără nervi, fără sarcasm, cadul didactic nu va umili elevii; aa) Reacţiile exagerate şi transformarea incidentelor minore în confruntări majore; bb) Dascălul nu trebuie să intervină dacă ştie că un comportament nedorit va dispărea de la sine, ci îl va ignora; nu va ameninţa cu nici o acţiune pe care nu poate sau nu o va îndeplini; cc) Tratarea comportamentului nedorit în mod individual; nu se generalizează şi nu se culpabilizează întregul grup pentru acesta; dd) Dacă unele comportamente nedorite sunt răspândite în întreaga clasă, dascălul se va concentra asupra liderului acesteia; poate recurge şi la o probă sociometrică; ee) Se vor pune elevii în postura de a-şi pârî colegii; ff) Dovada clară a simţului umorului; gg) Ironia este o formă a agresivităţii verbale; utilizată în exces şi în momente nepotrivite, creează tensiune; hh) Când profesorul a greşit, nu trebuie să recunoască acest lucru; cu atât mai puțin să își scuze; ii) Alcătuirea unui istoric al clasei (album, mapă cu lucrări ale elevilor, diplome ); jj) Trimiterea către părinţi doar a informaţiilor negative; kk) Dascălul este bine să-şi propună zilnic să aibă mai degrabă interacţiuni pozitive decât negative, atât cu clasa în general, cât şi cu elevii care creează probleme.