Dante Alighieri

29/05/2020 100 de fapte interesante despre autor Dante Alighieri. Alighieri Dante.
Pas în nemurire
principal Detalii de contact Harta site-ului
afaceri sănătate Povești de succes Copiii noștri relații Dezvoltarea de sine
100 de fapte interesante despre autor

Dante Alighieri. Alighieri Dante. Pas
în nemurire
Dante s-a născut la mijlocul lunii mai 1265 la Florența. Părinții săi erau cetățeni respectabili cu mijloace
modeste și aparțineau partidului Guelph, care se opunea puterii împăraților germani în Italia. Ei au putut să
plătească pentru educația fiului său la școală și, ulterior, i-au permis, fără să-și facă griji despre mijloace, să se
perfecționeze în arta versificării.
Ca poet, Dante începe imitând pe cel mai influent poet liric din Italia la acea vreme, Gwitton d'Arezzo, dar
curând schimbă poetica și, împreună cu prietenul său mai vechi, Guido Cavalcanti, devine fondatorul unei școli
speciale de poezie, pe care Dante a numit-o școala „stilului dulce nou” (stil Dolce) nuovo). Principala sa
caracteristică distinctivă este spiritualizarea finală a sentimentelor de dragoste.
În 1292, Dante a scris un roman autobiografic în poezii și proză „Viață nouă” (La vita nuova), povestind despre
dragostea lui Dante pentru Beatrice (se crede că a fost Beatrice, fiica lui Folco Portinari) din momentul în care a
cunoscut-o pentru prima dată când Dante avea nouă ani. , iar ea are opt ani, și până la moartea Beatrice în iunie
1290. Poemele sunt însoțite de inserții prozaice care explică cum a apărut un anumit poem. În această lucrare,
Dante dezvoltă teoria iubirii de curte pentru o femeie, împăcând-o cu dragostea creștină pentru Dumnezeu.
După moartea Beatricei, Dante a apelat la mângâierea filozofiei și a creat mai multe poezii alegorice pentru
gloria acestei noi „doamne”.
În anii 1295-1296, Dante a fost chemat de mai multe ori la serviciul public, inclusiv participarea la Consiliul
celor o sută, care era responsabil de afacerile financiare ale Republicii florentine.
În 1300, Dante călătorește ca ambasador la San Gimignano cu un apel către cetățenii orașului pentru a se uni cu
Florența împotriva papei Boniface VIII. În același an, Dante a fost ales membru al consiliului de conducere a
priori - Dante deține această funcție în perioada 15 iunie - 15 august. Îndeplinind-o, încearcă să împiedice
agravarea luptei dintre partidele Guelfilor Albi (care au pledat pentru independența Florenței față de papă) și
negrii (susținători ai autorității papale).
În jurul acestei perioade, Dante se căsătorește cu Gemma Donati, al cărui gen aparține Guelphs negri.
https://srcaltufevo.ru/ro/100-interesnyh-faktov-pro-avtora-dante-aligeri-aligeri-dante-shag.html 1/26
29/05/2020 100 de fapte interesante despre autor Dante Alighieri. Alighieri Dante. Pas în nemurire
În 1301, din aprilie până în septembrie, Dante a aderat la Consiliul Sta. În toamna aceluiași an, el a devenit parte
a ambasadei trimise papei Boniface în legătură cu atacul asupra Florenței de către prințul Carl Valois. În absența
sa, la 1 noiembrie 1301, odată cu apariția lui Charles, puterea din oraș trece la Guelfi negri, iar Guelfii albi sunt
reprimați.
27 ianuarie 1302 Dante, ale cărui simpatii sunt de partea Guelfilor albi, a fost condamnat la exil și privat de
drepturile civile. Nu se mai întoarce la Florența.
În anii 1304-1308, a fost creat tratatul „Sărbătoarea” (Il convivio), redactat, potrivit lui Dante, pentru a se
declara un poet care a trecut de la cântarea dragostei curtenitoare la teme filozofice. „Sărbătoarea” este
concepută ca un fel de enciclopedie în domeniul filozofiei și artei, destinată unei game largi de cititori.
Denumirea „Sărbătoare” este alegorică: ideile științifice simple și clare ar trebui să sature nu toată lumea, ci
toată lumea. S-a presupus că „Sărbătoarea” va cuprinde paisprezece poezii (canzon), fiecare dintre acestea fiind
dotată cu un luciu extins care să-i interpreteze sensul alegoric și filozofic. Cu toate acestea, după ce a scris
interpretările celor trei canzoane, Dante părăsește lucrul la tratat. În prima carte a lui Pira, care servește ca
prolog, el apără cu ardoare dreptul limbii italiene de a fi limba literaturii.
Dante lucrează și la un tratat în limba latină despre elocvența populară (De vulgari eloquentia, 1304-1307), care
nu a fost completat: Dante a scris doar prima carte și a doua parte. În ea, Dante vorbește despre limba italiană ca
mijloc de exprimare poetică, își expune teoria limbajului și exprimă speranța pentru crearea în Italia a unei noi
limbi literare, care ar fi deasupra diferențelor dialectice și ar fi demn de a fi numită mare poezie.
În 1307, Dante a început să scrie „Divina Comedie”, care întrerupe lucrările asupra tratatelor „Sărbătoarea” și
„Despre elocența populară”. Dante numește poezia sa „Comedie”, deoarece are un început întunecat (Iadul) și
un sfârșit vesel (Paradisul și contemplarea esenței divine). În plus, poezia este scrisă într-un stil simplu (în
contrast cu stilul sublim inerent înțelegerii tragediei de către Dante), în limbajul popular „ceea ce spun femeile”.
Epitetul „Divin” din titlu nu a fost inventat de Dante, a fost propus de „Comedia” Boccaccio, exprimând
admirație pentru frumusețea artistică a creației și apare pentru prima dată într-o publicație publicată în 1555. în
Veneția.
Poezia este formată dintr-o sută de cântece de aproximativ aceeași lungime (130-150 de linii) și este împărțită în
trei cantice - „Iadul”, „Purgatoriu” și „Paradisul”, treizeci și trei de cântece fiecare; prima melodie „Iadul”
servește ca prolog pentru întregul poem. Mărimea „Divinei Comedii” - schema de rimași, compilată a
unsprezecea, tertzin, a fost inventată de însuși Dante, care a adus o semnificație profundă.
„Divina Comedie” este un exemplu de neegalat al artei ca imitație, Dante ia ca model tot ceea ce există, atât
material cât și spiritual, creat de Dumnezeul triunist, care a lăsat o amprentă a trinității sale asupra a tot. Prin
urmare, structura poemului se bazează pe numărul trei, iar uimitoarea simetrie a structurii sale este înrădăcinată
în imitația măsurii și a ordinii pe care Domnul le-a dat tuturor lucrurilor.
Deși narațiunea „Comediei” se poate ține aproape întotdeauna într-un singur sens literal, aceasta este departe de
singurul nivel de percepție. În urma tradiției medievale, Dante pune patru semnificații în opera sa: literal,
alegorică, morală și anagogică (mistică). Prima dintre acestea implică o descriere „naturală” a vieții de apoi cu
toate atributele sale. A doua semnificație implică expresia ideii de a fi în forma ei abstractă: în lume, totul trece
de la întuneric la lumină, de la suferință la bucurie, de la amăgire la adevăr, de la rău la bine.
Ideea principală poate fi considerată ascensiunea sufletului prin cunoașterea lumii. Sensul moral implică ideea
de răscumpărare pentru toate treburile pământești din viața de apoi. Sensul pedagogic implică înțelegerea ideii
divine prin percepția frumuseții poeziei însăși, ca limbaj al Divinului, deși creat de mintea poetului, o ființă
umană de pe pământ.
În 1310, împăratul Henric al VII-lea invadează Italia cu un scop de „menținere a păcii”. Dante, care găsise un
adăpost temporar în Casentino până atunci, răspunde cu o scrisoare arzătoare „Către conducătorii și popoarele
Italiei”, solicitând sprijin pentru Henry. Într-o altă scrisoare, intitulată „Dante Alighieri din Florența, exilat în
mod nedrept de florentenii demni care rămân în oraș”, el condamnă rezistența arătată de Florența împăratului.
În 1312-1313, a fost scris un studiu tratat intitulat „Despre monarhie” (De monarchia). Aici, în trei cărți, Dante
încearcă să demonstreze adevărul următoarelor afirmații:
1) numai sub autoritatea unui singur monarh universal, omenirea poate ajunge la o existență pașnică și își poate
îndeplini destinul;
2) Domnul a ales poporul roman pentru a guverna lumea (prin urmare, acest monarh ar trebui să fie împăratul
Sfântului Imperiu Roman);
3) împăratul și papa primesc puterea direct de la Dumnezeu (prin urmare, primul nu este subordonat celui de-al
doilea).
Aceste păreri au fost exprimate chiar înainte de Dante, dar el le aduce ardoarea convingerii. Biserica condamnă
imediat tratatul și condamnă cartea la ardere.
În 1313, după o campanie nereușită de trei ani, Henric al VII-lea moare brusc în Buonconvento. Și în 1314,
după moartea papei Clement al V-lea în Franța, Dante vorbește cu o altă scrisoare adresată conclavului
cardinalilor italieni din orașul Carpentra, în care îi îndeamnă să aleagă italianul și să returneze tronul papal de la
Avignon la Roma.
O vreme, Dante găsește refugiu cu conducătorul de la Verona, Can Grande della Scala, căruia îi dedică partea
finală a Divinei Comedii - Paradisul.
Poetul își petrece ultimii ani din viață sub auspiciile lui Guido da Polenta din Ravenna.
În ultimii doi ani ai vieții sale, Dante scrie două ecloguri cu hexametru latin. Acesta a fost un răspuns pentru
profesorul de poezie al Universității din Bologna, Giovanni del Virgilio, care l-a îndemnat să scrie în latină și să
vină la Bologna pentru a se încununa cu o coroană de laur. Studiul „Întrebarea apei și a pământului” (Questio de
aqua et terra), dedicat multor controverse privind relația dintre apă și pământ de pe suprafața Pământului, Dante
ar fi putut citi public în Verona. Din scrisorile lui Dante, unsprezece sunt recunoscute drept autentice, toate în
latină (unele au fost menționate).
13 septembrie 1321 Dante moare la Ravenna, completând Divina Comedie cu puțin timp înainte de moartea sa.
Numele clasicului literaturii mondiale Dante Alighieri, poet italian, autorul „Divinei Comedii”, filozof-umanist
din Evul Mediu târziu, fondatorul limbii literare italiene, este învăluit în misticism. Întreaga sa viață este o serie
de evenimente fatale. 26 ianuarie, ziua de naștere a persoanei care a descris călătoria spre viața de apoi, să
vorbim despre secretele biografiei sale.
1. Nu se cunoaște data exactă a nașterii lui Dante, înregistrarea oficială a botezului din 26 mai 1265 este
înregistrată sub numele Durante. Strămoșii poetului proveneau din familia romană a Eliseilor, care au participat
la întemeierea Florenței. Kachchagwida, stră-strănepotul lui Dante, a participat la cruciada lui Conrad III, a fost
cavaler și a murit într-o luptă cu musulmanii. Kaccchagwida era căsătorită cu o doamnă din familia lombardă de
Aldigieri da Fontana. Numele „Aldigieri” a fost transformat în „Alighieri” - acela era unul dintre fiii lui
Kaccchagvida. Părinții poetului au fost florentini cu o modestă afluență, dar au reușit totuși să plătească
educația fiului său la școală, apoi au ajutat la îmbunătățirea în arta versificării.
2. În copilărie, Dante a dobândit cunoștințe vaste în literatura antică și medievală, bazele științelor naturale și
era familiar cu învățăturile eretice ale vremii. El va duce prima sa iubire prin viață. Un băiat în vârstă de 8 ani,
lovit de frumusețea fetei vecine Beatrice, el va fi dus de ea încă din tinerețe, numind pe atunci o femeie
căsătorită „amanta inimii”.
Această iubire platonică va dura 7 ani. Beatrice a murit în 1290 și l-a șocat pe poet atât de mult încât rudele sale
au crezut că Dante nu va supraviețui. „Zilele erau ca nopțile și nopțile erau ca zilele. Dintre acestea, niciunul
nu a trecut fără gemete, fără suspine, fără lacrimi abundente. Ochii lui păreau a fi două surse abundente
atât de mult, încât mulți se mirau de cât de multă umezeală a fost luată de la el pentru a hrăni lacrimile ...
Plânsul și durerea se simțeau în inima lui, precum și neglijarea oricăror grijile de sine, l-au informat despre
aspectul unui om aproape sălbatic ... " S-a aprofundat în filozofie, căutând întrebări de răspuns de la vechii
romani. Puteți citi despre dragostea lui Dante pentru Beatrice în romanul autobiografic al poetului „Viață nouă”,
iar el și-a dedicat sonetele.
3. Cu toate acestea, Dante nu a devenit un călugăr recuziv. Se știe că a intrat într-o căsătorie de comoditate
(politică). Soția sa, Jem, aparținea clanului Donati, care era în contradicție cu partidul Cherki, care a fost
susținut de familia Alighieri. Nu se știe când Dante a coborât pe culoar, este documentat că în 1301 era tatăl a
trei copii (Pietro, Jacopo și Antonia). În acești ani, se manifestă în arena publică, a fost ales în consiliul
orășenesc, opunându-se deschis papei, pentru care ulterior a plătit.
4. În 1302, Dante a fost expulzat din orașul natal pentru un caz de luare de mită și pentru participarea la
activități anti-stat, soția și copiii au rămas la Florența. O amendă foarte impresionantă a fost impusă lui Alighier
- cinci mii de florini, iar proprietatea sa a fost confiscată, iar apoi au emis un verdict mai sever - „arderea la
moarte cu foc”.
5. În anii de exil, poetul scrie „Comedie” a întregii vieți omenești, care ulterior va fi numit de la fel de faimos
scriitor Giovanni Boccaccio „Divin”. Cu acest epitet a intrat în clasicii mondiali. Prin munca sa, Dante a dorit să
ajute oamenii, speriați de scolasticismul medieval, să facă față fricii de moarte. Poetul a crezut în viața de apoi,
în existența cerului și a iadului, în posibilitatea curățării sufletului.
Dante a rătăcit în Italia mult timp, după ce a găsit refugiu mai întâi cu conducătorul din Verona Can Grande
della Scala (i-a dedicat „Paradisul”), a vizitat Franța în 1308-1309, iar dezbaterile filosofice fierbinți l-au dus.
Dante scrie un tratat „Despre monarhie” - un fel de „Mesaj pentru popoarele și conducătorii Italiei”. Întorcându-
se în Italia, s-a stabilit la Ravenna sub auspiciile lui Guido da Polenta, unde a finalizat activitatea întregii sale
vieți.
6. Moartea lui Dante este învăluită în misticism. În calitate de ambasador al conducătorului de la Ravenna,
Dante a mers la Veneția pentru a face pace cu Republica Sf. Marcu. Revenind, s-a îmbolnăvit de malarie în timp
ce se afla pe drum și a murit în noaptea de 13-14 septembrie 1321. Poetul a fost înmormântat în biserica San
Francesco din mănăstire „cu mari onoruri”.
Și aici începe cel mai misterios. În 1322, la opt luni după moartea sa, poetul a făcut călătoria de întoarcere de la
viața de apoi la a noastră. Atunci familia sa a trăit în sărăcie și a sperat să ajute cel puțin ceva bani pentru
„Divina Comedie”. Fiii lui Dante nu au găsit manuscrisul tatălui său, pe care l-a terminat cu puțin înainte de
moartea sa. Poetul a trăit în exil și în veșnică teamă de arestare, așa că și-a ascuns creația într-un cache de
încredere. Conform amintirilor fiului cel mai mare Jacopo Alighieri: „La exact opt \u200b\u200bluni de la
moartea tatălui său, la sfârșitul nopții, el însuși a venit la mine în haine albe de zăpadă ... Apoi am întrebat ...
unde sunt melodiile pe care le căutăm degeaba de atâta timp? Și ... mi-a luat mâna, m-a condus în cameră și
a arătat către perete: „Aici veți găsi ceea ce căutați!” Trezindu-se, Jacopo s-a repezit la perete, a aruncat
înapoi covorașul și a descoperit o nișă secretă unde se afla manuscrisul.
7. Au trecut anii, iar susținătorii papei și-au amintit de cel mai prost apostat al lui Dante. În 1329, cardinalul
Bernardo del Poggetto a cerut călugărilor să trădeze trupul lui Alighieri pentru arderea publică. Cum nu au fost
cunoscuți călugării din această situație, dar cenușa poetului nu a fost atinsă.
8. Când, după două secole, geniul lui Dante a fost recunoscut de Renaștere, s-a decis reînnoirea rămășițelor
poetului din Florența. Cu toate acestea, sicriul era ... gol. Probabil călugării franciscani prudenți au înmormântat
în secret Dante într-un alt loc, probabil în mănăstirea ordinului său din Siena. Dar nu au găsit nimic acolo. Pe
scurt, refacerea florentină a lui Dante trebuia amânată. Papa Leo al X-lea i s-a oferit două versiuni ale celor
întâmplate: persoane necunoscute au furat rămășițele sau ... Dante însuși a venit și i-a luat cenușa. Incredibil,
tatăl luminat a ales a doua versiune! Se poate vedea și el credea în natura mistică a poetului Dante.
9. Dar minunile nu s-au terminat aici. Pentru a sărbători 600 de ani de la geniul Dante, s-a decis restaurarea
bisericii San Francesco din Ravenna. În primăvara anului 1865, constructorii au bătut unul dintre ziduri și au
găsit o cutie de lemn cu o inscripție sculptată: "Antonio Santi a pus oasele lui Dante aici în 1677". Cine este
acest Antonio, dacă a avut legătură cu familia pictorului Rafael (până la urmă, el a fost și Santi, deși a murit în
1520), nu se știe, dar descoperirea a devenit o senzație internațională. Rămășițele lui Dante în prezența
reprezentanților diferitelor țări au fost transferate în mausoleul Dante din Ravenna, unde se află în continuare.
10. Misticismul a continuat în secolul XX: în timpul reconstrucției Bibliotecii Naționale din Florența, în 1999,
printre cărțile rare, muncitorii au găsit un plic cu ... cenușa lui Dante. Conținea cenușă și hârtie într-un cadru
negru, cu sigiliile de la Ravenna confirmând: „Acesta este praful lui Dante Alighieri”. Această veste a șocat pe
toată lumea. Până la urmă, dacă trupul poetului nu a fost expus la foc, atunci de unde vine cenușa. Și cum a
ajuns acest plic în bibliotecă? Muncitorii au jurat că au sortat acest rack de mai multe ori și nu au văzut niciun
plic. Ziarele mondiale zvoneau imediat că misticul Dante însuși și-a amintit astfel. De ce a aruncat un plic
pentru a glumi sau a speria - aici versiunile au divergent. Adevărat, după anchetă, s-a dovedit că în secolul al
XIX-lea s-a ars, nu a trupului, ci a covorului pe care stătea sicriul. Cenușa era sigilată în șase plicuri, pe fiecare
dintre care venerabilul notar Saturnino Malagola și-a aplicat sigiliile și a înscris nesemnificativ: „Acesta este
praful lui Dante Alighieri”, trimițându-le de la Ravenna la Florența, orașul natal al poetului.
Dragoste care mișcă soarele și luminarele - în urmă cu 750 de ani s-a născut un poet care a dat lumii
conceptul de iubire: Dante Alighieri.
Una dintre cele mai neobișnuite cărți din lume este Divina Comedie, scrisă pe o foaie de 80 de 60 cm de către
călugărul benedictin Gabriel Celani. Toate cele 14.000 de versete pot fi ușor citite cu ochiul liber, iar dacă
privești foaia de la o anumită distanță, vezi o hartă colorată a Italiei. Celani a petrecut patru ani pentru această
lucrare.
Întrucât Italia timp de mai multe secole a fost fragmentată în mai multe principate mici și state-oraș, pe teritoriul
său existau un număr mare de dialecte descendente din latina populară. La începutul secolului al XIV-lea,
florentinul Dante Alighieri a scris celebra „Divină Comedie”, citită în toată Italia. Această lucrare a devenit unul
dintre motivele principale pentru care dialectul toscan originar din Dante a devenit baza limbii italiene literare.
Există o concepție greșită în rândul admiratorilor literaturii despre expresia „comedie divină”, pentru această
lucrare celebră, autorul Dante Alighieri a dat numele foarte simplu - „Comedie („ La Commedia “)”. Cuvântul
„Divin” a fost inventat pentru prima dată de editori la numai 200 de ani de la moartea lui Dante, cu scopul de a
reuși comercial o carte publicată în cadrul unei prese la tipografia Lodovico Dolci în 1555.
Un cititor atent poate observa alte caracteristici structurale ale comediei divine. De exemplu, fiecare cantică se
încheie cu cuvântul „stele”, numele lui Hristos și Maria rima doar cu ei înșiși, în capitolele dedicate iadului,
acestea nu apar.
Divina Comedie a fost tradusă în mai multe limbi. A apărut în limba rusă pentru prima dată în secolul XIX,
traducerea a fost realizată de mai multe ori de diferite persoane. Traducerea făcută de Mikhail Lozinsky în 1945,
pentru care a primit un premiu de stat, este considerată clasică.
Când Dante avea nouă ani, în viața sa a avut loc o întâlnire care a schimbat istoria întregii literaturi italiene. Pe
ușa bisericii, a fugit cu o fată mică vecină, Beatrice Portinari, și s-a îndrăgostit de ea la prima vedere. Potrivit lui
Alighieri, acest sentiment a fost cel care l-a făcut poet. Până în ultimele zile ale vieții sale, Dante a dedicat
poezia iubitei sale, idolizând „cel mai frumos dintre toți îngerii”. Următoarea întâlnire a avut loc nouă ani mai
târziu, moment în care Beatrice s-a căsătorit deja, soțul ei era bogatul semnator Simon de Bardi. Dar nici
căsătoria, nici copiii Beatrice ulterioare nu au putut împiedica poetul să o iubească toată viața. Dante a
supraviețuit Beatrice - ea a murit în 1290. Mărturisirea autobiografică a scriitorului „Viața nouă” a devenit
documentul poetic al acestei iubiri.
Dante însuși a intrat într-unul din acele căsătorii cu afaceri politice care au fost acceptate la acea vreme. Soția sa
a fost Gemma Donati, fiica bogatului domn Manetto Donati. Când Dante Alighieri a fost expulzată din Florența,
Gemma a rămas în oraș cu copiii, păstrând resturile proprietății tatălui ei. Alighieri nu-și menționează soția în
niciuna dintre lucrările sale, dar Dante și Beatrice au devenit același simbol al unui cuplu de dragoste ca Petrarh
și Laura, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta.
Prima mențiune a lui Dante ca persoană publică datează din 1296-1297, când a luat parte activă în viața politică
a Florenței. După lovitura de stat armată din 1302, el a fost expulzat și privat de drepturile civile, apoi
condamnat la moarte. Atunci poetul a început să rătăcească prin Italia și nu s-a mai întors niciodată la Florența.
Divina Comedie, o enciclopedie poetică a Evului Mediu, este un exemplu de neegalat al artei ca imitație, unde
Dante ia ca model tot ceea ce există, creat de Dumnezeul triunist, care a lăsat o amprentă a trinității sale. Stilul
poeziei îmbină vocabularul colocvial și solemn al cărții, imaginea cu imagini și drama.
Dante a lucrat la cea mai mare poezie timp de aproape 15 ani, reușind să o completeze cu puțin timp înainte de
moartea sa. Alighieri a murit de malarie la 14 septembrie 1321. Ultimul poet din Evul Mediu a lăsat o amprentă
semnificativă în literatura mondială și a pus bazele unei noi ere - Renașterea timpurie.
Prezentare pentru lecția de literatură străină

în clasa a 9-a
Dante Alighieri. "Comedia divină"
„Viața pământească a trecut la jumătatea drumului,
M-am găsit într-o pădure mohorâtă
După ce a pierdut calea cea bună în întunericul văii.
Ce a fost el, oh, cum spun

Acea pădure sălbatică, densă și amenințătoare,
A cărei groază de mult timp în memoria mea o suport!
El este atât de amar încât moartea este aproape mai dulce.
Dar, după ce a găsit bine în el pentru totdeauna,
Voi spune despre tot ce am văzut în asta mai des.
Nu-mi amintesc de mine cum am intrat acolo,
Așa că un vis m-a cuprins în minciună
Când mi-am pierdut pista ”.1. Biografia lui Dante Alighieri. Fapte interesante din viață
2. „Divina Comedie”
3. Structura „Iadului”
4. Descrierea (1-9) a cercurilor iadului
1 cerc de „Iad”
Al doilea cerc al „Iadului”
3 cerc "Iadul"
Al patrulea cerc al „Iadului”
5 cerc "Iadul"
Sentinel; se stinge; Tipul pedepsei
6 cerc "Iadul"
7 cerc "Iadul"
8 cerc "Iadul"
9 cerc de „Iad”
5. Comedia divină ca o inspirație pentru mulți
artiști
6. Încă o dată despre poem și poet
Dante Alighieri. Fapte interesante din viață

Dante Alighieri (nume real Durante
Alighieri) (1265-1321) - poet italian și
om politic.
Născut în Florența, în aristocratic
de familie. Strămoșii săi au luat parte
A doua cruciadă Despre tată și mamă
Dante nu știe aproape nimic, precum și despre
circumstanțele tinereții sale timpurii. Dante
am obișnuit pentru acel moment
educația însă el însuși l-a recunoscut
insuficientă. În 1291, Dante s-a căsătorit
Gemme Donati pentru calcul politic.
Din această căsătorie au fost șapte copii - șase
fii și fiică. În 1302, Dante era în absență
acuzat de abuz
bani publici și condamnați la o amendă.

S-a mutat la Roma, dar a fost găsit și acolo. Poetul
condamnat să fie ars pentru politică
Calea de viață a lui Dante

Dante aparținea
petrecere florentină
Cherky, care se temea
cu petrecerea din Donati. În 1298
anul de afaceri
căsătoria dintre el și gemma
Donati. În acest moment, Dante
a scris cântece laudând
Beatrice, dar despre Jemma nu este
a scris un cuvânt. În 1296
Dante a început să participe la
viața publică
Florența și în 1300
a devenit unul dintre prior
orasul.
Gemma și Dante
Beatrice și Dante
Dante Alighieri
Ultimii ani de viață

Din 1316, Dante
se oprește în Ravenna unde
a fost primit de semnatarul orașului
Guido da Polenta. Iată-l
continuă să lucreze
„Comedia divină”.
1321 Dante ca ambasador
domnitor al Ravennei
îndreptându-se spre Veneția pentru
făcând pace cu
Republica Sf. Marcu.
La întoarcere el
a contractat malaria și noaptea din
13-14 septembrie 1321
a murit. Înmormântat de Dante
Alighieri din Ravenna.
Ravena
Mormântul poetului
Guido da Polenta
Dante Alighieri
„Comedie divină” ..
„Divina Comedie” a apărut în anii tulburi ai secolului al XIV-lea din
adâncimile vieții naționale se prăbușesc cu o luptă politică intensă
Italia.
Pentru generațiile viitoare - aproape și îndepărtate -, a rămas cea mai mare
un monument al culturii poetice a poporului italian. „Dantură aspră” - deci
numit creatorul „Divinei Comedii” Pușkin - a îndeplinit marea sa
lucrare poetică în anii amare de exil și rătăciri, care l-au condamnat
a triumfat în 1301 în Florența burghezo-democratică
partidul „negrilor” - susținători ai papei și reprezentanți ai intereselor elitei nobile-burgheze a unei republica
bogată.
Dante stă în pragul Renașterii, în pragul unei ere, „... care
avea nevoie de titani și care i-a născut pe titani de puterea gândirii, pasiunii și
caracter, versatilitate și bursă. " Creatorul Divinului
Comedia "a fost unul dintre astfel de titani, a cărei moștenire poetică a rămas
de-a lungul secolelor, contribuția magnifică a poporului italian la vistieria lumii
cultură.
„Divina Comedie” este împărțită în trei părți

Partea 1 - Iadul
(„Cantici”): „Iadul”, „Purgatoriu” și „Paradisul”. Poet cu
integritatea geometrică atrage
parametrii spațiali: în Iad - nouă
cercuri, în Purgatoriu - două precleans și
șapte terasă a unui munte care se ridică la
spre cer și în Paradis - nouă sfere cerești.
Compoziția poemului Dante este construită cu
Partea 2 - Purgatoriu
având în vedere așa-numita magie a numerelor, conform
care sunt numerele sacre 3, 9 și 10.
Lumea lui Dante este excepțional holistică și
armonic, surprinzător că este
combinând precizia matematică
gândind cu imaginația ireprosabilă a poetului.
imagine a rătăcirii în lumea celuilalt
lumea este lovită de un fond de încredere
picturi transferate din ființa pământească și
alegorism care aduce la acestea
tiparele anumitor criptare.
Partea 3 - Paradisul
Citind o poezie mereu nevoie
comentarii care decriptează
obișnuit pentru cultura medievală
alegorie.
Iadul este întruchiparea groaznicului și urâtului.
Purgatori - defecte fixabile și
stingere de durere.
Paradisul este o alegorie a Frumuseții, a Bucuriei.
Fiecare formă de pedeapsă din Iad are și ea
perspectivă alegorică, ca fiecare proces
în Purgatoriu și orice formă de răsplată din Paradis.
Iadul, Purgatorul, Paradisul

Conform tradiției catolice, viața de apoi constă în iad, unde se încadrează
condamnat pentru totdeauna păcătoșii, purgatoriul - scaunul răscumpărătorului
păcatele păcătoșilor și ale paradisului sunt casele celor binecuvântați.
Dante detaliază aceste păreri și descrie structura lumii interlope
certitudine grafică, fixând toate detaliile arhitectonicii sale. introducerea
Dante povestește cântecul cum, ajuns la mijlocul vieții sale, s-a pierdut
o dată într-o pădure densă și ca poet Virgil, după ce l-a eliberat de trei animale sălbatice,
blocându-și calea, l-a invitat pe Dante să călătorească viața de apoi
către lume. După ce a aflat că Virgil a fost trimis lui Beatrice, iubita decedată Dante, el fără
tremurul este dat conducerii poetului
Sensul comediei
În urma tradiției medievale, Dante a investit în
opera sa are patru semnificații: literal,
alegorică, morală și mistică. În primul rând
prevăzută pentru o descriere „naturală”
cealaltă lume cu toate atributele ei - și
poetul a făcut-o la fel de convingător ca și cum ar fi văzut
cu ochii mei ceea ce era numai
un produs al imaginației sale extreme.
Al doilea sens a fost expresia ideii de a fi
în forma sa abstractă: în lume totul se mișcă din întuneric
a lumina, de la suferință la bucurie, de la minciună la adevăr, de la
rău la bine. Al treilea sens principal, ascensiunea sufletului prin cunoașterea lumii. morală
sensul oferit ideii de rambursare a tuturor lucrurilor pământești
treburile din viața altei lumi. Dante a crezut sincer
faptul că orice act uman este necesar
va avea recunoștință divină și
pedeapsa divină, de aici ideea de brutalitate
plata către tirani și ideea de recunoștință față de „eternul”

de lumină ”sfinților. Poetul se considera obligat să fie
cât se poate de specific și în descrierea altei lumi
picturi. Iar al patrulea sens oferă
înțelegerea intuitivă a ideii divine prin
percepția despre frumusețea poeziei însăși ca limbă
poet divin, deși creat de minte
om pământesc
10. Conceptul Iadului în „Divina Comedie”.

Prima rundă
1 cerc (Limb). Copii nebotezați și necreștini virtuoși.
Sentinela: Charon
Tăcut: Bebeluși nebotezați și necreștini virtuoși
Tipul de pedeapsă: întristare nefericită
Iată:
Cei mai mari poeți ai antichității - Homer, Horace, Ovidiu, Virgil, Lucan;
Eroi romani și greci - Electra, Hector, Aeneas, Cezar, Penthesilea,
Regina amazonilor, Camilla, Lavinia cu tatăl ei Latina, Brutus, Julia (soția
Pompeii), Lucrețiu (dezonorat de fiul regal Sextus Tarquinius).
Oameni de știință, poeți și medici - Aristotel, Socrate, Platon, Democrit, Diogenes,
Thales, Anaxagoras, Zeno, Empedocles, Heraclit, Seneca, Orpheus, Lin, Mark
Tullius Cicero, Euclid, Ptolemeu, Hipocrate, Galen, Avicenna ...
11. A doua rundă a „Iadului”

A 2-a rundă "Pofta"
Sentinela: Minos
Dormant: Voluptuos
(curvă și adulți, doar
iubitori pasionați)
Tipul pedepsei: Torsiunea și
chin de furtună
Iată: Babilonul,
Dido, Cleopatra, Elena
Frumos, Ahile, Paris,
Tristan; Francesca și Paolo,
Messalina
12. Al treilea cerc al „Iadului”.
Sentinela: Cerberus
Tăcut: Gluturi, gluturi și
gurmanzi
Tipul pedepsei: putrezirea sub soare și
ploaia. Torsiunea și tortura
uraganul suflă sufletele pe stânci
lumea interlopă
Iată Chacco, un rezident
Florența, care nu este gluttonous
nu a fost niciodată
13. Al patrulea cerc al „Iadului”.

Sentinela: Plutos
Tăcut: comercianți și deșeuri
(incapacitatea de a face rezonabil
deșeuri)
Tipul pedepsei: Perete în perete
(dispută eternă) Drag and Drop with
loc în loc uriaș
greutăți mari; suflete cu fața
între ele intră
luptă aprigă
14. Al cincilea cerc al „Iadului”.

Lupta eternă în mlaștina noroiului Styx,
unde trupurile oamenilor plictisiți servesc drept fund.
Destul de sumbru și sumbru
un loc păzit chiar de fiul lui Ares.
Numele lui este Phlegius. Pentru a fi în viață
Phlegius a ars templul lui Apollo, este chinuit
foamea eternă în iad. Pentru a ajunge la 5
cerc de iad, trebuie să fii foarte supărat
leneș sau plictisitor. Mai bine toate odată!
A fost - a ucis o grămadă de oameni, prea leneși
curățați cadavrele și tristați. Deci, în
al cincilea cerc al iadului se întâmplă veșnic
o luptă. Scena luptei este mlaștina Styx.
Cel mai întunecat din acel râu este fundul. Este
este format din cei care au fost descurajați și plictisiți
a vieții. Deci - zâmbește constant
nu stii niciodata ...
15. Al șaselea cerc al „Iadului”.

Tipul pedepsei:
Întins în morminte fierbinți.
Piatra de mormânt este deschisă, arzând în interiorul mormântului
foc - se arde la roșeață
zidurile mormântului.
Iată
Epicureieni - oameni care dau
preferința pentru bucuriile materiale
viața: Farinata degli Uberti,
Cavalcante Cavalcanti, Frederic II
Cardinalul Ottaviano degli Ubaldini,
Papa Anastasius II
16. Al șaptelea cerc al „Iadului”

7 cerc al iadului. Este împărțit în trei zone. Locuitorii principali sunt oameni care
violență comisă. Dar în fiecare zonă există diferite tipuri de violatori:
1 centură se numește Flageton. Cei care au comis violență împotriva aproapelui lor, peste
bogăția și averea sa. Deci tiranii, tâlharii și
tâlharii își petrec timpul în prima centură. Se fierb într-un șanț din
sânge fierbinte și dacă iese cineva la cale - centacii trag asupra lui. Apropo, de
opinia lui Dante Alighieri, a lui Alexandru cel Mare și a tiranului Dionisie de acolo și
înoată, stropind în valurile calde ale sângelui victimelor lor.
Centura 2 este pădurea sinucigașilor. Cei care au comis violență împotriva lor înșiși lenevesc acolo. pur și
simplu
spunând sinucideri. De asemenea, cei care și-au pierdut fără sens averea de către jucători și altele asemenea.
Spenderul și jucătorii sunt torturați de către vânători.
Sinucideri nefericiți s-au transformat în copaci și i-au sfâșiat până la rufe de Harpy
(creaturi preolimpice), cunoscute pentru apariția și răpirea bruscă
copiii umani și sufletele oamenilor. Harpii sunt asociați cu o furtună. Se crede că
numărul de harpii variază de la 2 la 5.
17.
3 centuri - Nisipuri combustibile. Blasfematorii care au comis
violența împotriva zeităților. De asemenea, cei care au manifestat violență împotriva naturii lor sunt sadomiți.
Pedeapsa este să stea într-un deșert complet steril, cerul
care picură pe capul nefericitului într-o ploaie de foc. Ei bine, iadul budist nu este
deosebit de îndepărtat de toate acestea.
Protejează limbajul în al 7-lea cerc al iadului și centurile sale - Minotaurul. Creatură care
sa dovedit după legătura soției țarului Minos - Pasiphae și a taurului donat
Poseidon. Pasifaya l-a sedus așezându-se într-un panou de lemn

vaca.
18. Al optulea cerc al „Iadului”

8 cerc de iad. Acest cerc este format din 10
șanțuri. Și acesta este cel mai popular dintre
toate cercurile. Se mai numește
Fante rău sau mantii.
Garda celui de-al 8-lea cerc al iadului este
Gerion este un uriaș cu șase brațe
șase picioare și aripi. Acesta
monstrul era format din trei oameni
tel. În trei mâini stângi, ca în trei
corect, erau sulițe. Nimeni nu l-a ucis
în afară de Hercule! Deși la el asta
nu era suficient. Nu a ucis doar
bietul Gerion cu o săgeată
a construit și el un sanctuar pentru el.
19.
1 groapă. Seductorii stau acolo și
proxeneți. Toți acești păcătoși merg
două coloane unul față de celălalt
unui prieten. Sunt torturate constant
demoni conducători. Apropo, printre
ei este celebrul hoț și
Sly Jason. A furat un fleece și
a făcut multe alte mici
trucuri murdare. Apropo, este puțin
rău cu logica. Căci toată lumea știe că Jason s-a sinucis
sinucidere. Ei bine, poate u
Dante Alighieri are propria versiune.
20.
2 gropi. Umplut cu flatatori. Au
pedeapsa este fecale. Creat în
fâlfâietoare de taburete în liniște
în timp ce le stă timpul.
3 gropi 8 cerc de iad, conform lui Dante
Alighieri, senior ocupat
clericii care au făcut tranzacții
posturile bisericii. Sunt simoniști.

Simoniștii și-au primit numele mulțumesc
Încercarea lui Jude Simon de a cumpăra un cadou pentru a crea
minuni ale Apostolului Petru și Apostolului
John.
21.
22. Al nouălea cerc al „Iadului”
În inima lumii interlope este un lac de gheață
Cocytus. Ca un iad viking în acest loc
incredibil de rece. Odihnește-te aici
apostați înghețați în gheață și principalul
ei- Lucifer, îngerul căzut. Iuda Iscariotul
(l-a trădat pe Iisus Hristos), Brutus (înșelat
încrederea lui Iulius Cezar) și Cassius (tot un participant
nici o conspirație împotriva Cezarului)
recompensat - Satana lor chinuit în trei dintre ai săi
paste.
Sentinela: Giganții (Briarius, Efialt, Antei)
Tipul de pedeapsă: erau înghețați în gheața de pe gât și pe fețele lor
coborât.
23.
Comedie divină ca inspirație
pentru mulți artiști
„Divina Comedie” timp de șapte secole a fost sursa
inspirație pentru mulți artiști, poeți și filozofi. Autor al mai multor traduceri și
adaptările lui Dante Jeffrey Chaucer se referă direct la lucrările sale
Opera lui Dante.
Referințe citate și folosite în mod repetat la lucrările lui Dante în ale sale
opere ale lui John Milton, bine cunoscut cu lucrările poetului. Milton
interpretează punctul de vedere al lui Dante ca o separare de autoritatea lumească și spirituală, dar
în raport cu perioada Reformei, similară cu situația politică,
analizat de poet în melodia a 19-a „Iadul”. Momentul de judecată al lui Beatrice în
în ceea ce privește corupția și corupția duhovnicilor (Paradis, XXIX) adaptate în
poemul „Lucidas”, unde autorul condamnă corupția clerului.
Larry Niven și Jerry Pournel au creat continuarea modernă a Comediei lui Dante
romanul „Infernul” (1976), în care moare autorul unei cărți de ficțiune de știință
timpul pentru a întâlni fanii și merge în iad, unde guvernează Benito Mussolini. mai târziu
a fost publicată o continuare - romanul „Evadarea din iad” (2009).
24.
Gloria Naylor, autoarea romanului Linden Hills (1985), folosește Iadul lui Dante în
ca model pentru călătoria a doi tineri poeți negri,
câștigând cu câteva zile înainte de Crăciun în casele celor bogați
Afro-americani. Tinerii descoperă în curând care este prețul
Locuitorii Linden Hills plătesc pentru ca visul american să devină realitate.
Poetul irlandez Sheimas Heaney publică pe prima pagină a revistei The Irish Times (18)
Ianuarie 2000) este una dintre poeziile sale, care începe cu traducerea 5861 STROF XXXIII a melodiei
„Paradisul”
Nick Toches, autorul The Hand of Dante (2002), spune povestea descoperirii
manuscrise ale „Divinei Comedii”, paralele cu ultimii ani
Lucrarea lui Dante la poezia sa.
Istoria scrisului și complotul „Divinei Comedii” este unul dintre
poveștile centrale ale romanului lui Dan Brown „Infernul” (2013).
25. Încă o dată despre poem și poet

Reprezentând o sinteză grandioasă
cultura medievala
, "Comedie"
în același timp, poartă respirație puternică
o nouă cultură, un nou tip de gândire care divinizează
epoca umanistă a Renașterii. O persoană este activă social,
Dante nu este mulțumit de moralizarea abstractă: el
îi aduce pe contemporanii săi în lumea cealaltă
predecesorii cu bucuriile și experiențele lor, cu al lor
gusturi politice, cu acțiunile și acțiunile lor - și domină
au o instanță dură și inexorabilă din poziția unui înțelept umanist. El este
acționează ca o persoană complet iluminată care
îi permite să fie politician, teolog,
moralist, filosof, istoric, fiziolog, psiholog și
astronom. Conform celor mai buni ruși
traducător al poemului lui Dante M. L. Lozinsky,
Divina Comedie este o carte despre univers și
o carte despre poetul însuși, care va rămâne pentru totdeauna pentru totdeauna, ca pentru totdeauna
exemplu viu de creație strălucitoare.
26.
27.
Am lucrat la proiect:
Profesoară de limba și literatura rusă Kuznetsova Marina
B.
Elevii clasei a IX-a:
Rzayev Ramil
Puzina Eugene
Alyoshina Aigul
Gasimova Khanym
Avtaev Maxim
Sperăm ca materialul prezentat de noi
ti-a placut!
Vă mulțumim pentru atenție!
Dante Alighieri este cea mai mare și cea mai faimoasă persoană născută în Evul Mediu. Contribuția sa la
dezvoltarea nu numai a limbii italiene, dar și a întregii literaturi mondiale nu poate fi apreciată. Astăzi, oamenii
caută deseori un scurt rezumat al lui Dante Alighieri. Dar nu este în totalitate corect să te intereseze de o viață
atât de superficială a unui om atât de mare, care a adus o contribuție uriașă la dezvoltarea limbilor.
Biografia lui Dante Alighieri

Vorbind despre viața și opera lui Dante Alighieri, nu este suficient să spunem că a fost poet. Domeniul său de
activitate a fost foarte extins și polivalent. L-a interesat nu numai literatura, ci și politica. Astăzi, Dante
Alighieri, a cărui biografie este plină de evenimente interesante, este numit teolog.
Începutul vieții
Biografia lui Dante Alighieri a început la Florența. Legenda familiei, care a stat mult timp la baza familiei
Alighieri, a spus că Dante, la fel ca toate rudele sale, a fost un descendent al marii familii romane, care a pus
bazele fundamentului Florenței. Toată lumea a considerat această legendă drept adevărată, pentru că bunicul
tatălui lui Dante se afla în armată, care a participat la Cruciada sub comanda Marelui Conrad al III-lea. Acest
strămoș al lui Dante a fost cavaler și a murit în curând tragic în timpul bătăliei împotriva musulmanilor.
Era această rudă a lui Dante, al cărei nume era Kaccchagwida, care era căsătorit cu o femeie care provenea
dintr-o familie foarte bogată și nobilă - Aldigieri. De-a lungul timpului, numele unei familii celebre a început să
sune puțin diferit - „Alighieri”. Unul dintre copiii lui Kachchagvid, care a devenit ulterior bunicul lui Dante, a
suferit adesea persecuții din țările Florenței în acei ani în care Guelfi s-au luptat constant cu popoarele
Ghibelline.
Repere biografie
Astăzi puteți găsi multe surse care vorbesc pe scurt despre biografia și opera lui Dante Alighieri. Cu toate
acestea, un astfel de studiu al personalității lui Dante nu va fi în întregime adevărat. O scurtă biografie a lui
Dante Alighieri nu va putea transmite toate acele elemente biografice aparent lipsite de importanță care au
influențat atât de mult viața sa.
Vorbind despre data nașterii lui Dante Alighieri, nimeni nu poate spune data, luna și anul exact. Cu toate
acestea, este obișnuit să luăm în considerare data principală a nașterii momentul pe care Bocaccio l-a numit,
fiind prieten cu Dante, - mai 1265. Însuși scriitorul Dante a scris despre el însuși că s-a născut sub zodia
Gemeni, ceea ce sugerează că timpul nașterii Alighierii este sfârșitul lunii mai - începutul lunii iunie. Despre
botezul său, se știe că acest eveniment a avut loc în 1266, în martie, iar numele său la botez a sunat ca Durante.
Educație Dante Alighieri

Un alt fapt important menționat în toate biografiile scurte ale lui Dante Alighieri a fost educația sa. Primul
profesor și mentor al tânărului și încă necunoscutului Dante a fost un scriitor popular, poet și, în același timp, un
om de știință - Brunetto Latini. El a fost cel care a pus prima cunoaștere poetică în tânărul cap al Alighieri.
Și astăzi, faptul rămâne acolo unde Dante a primit educația sa ulterioară. Oamenii de știință care studiază istoria
în unanimitate spun că Dante Alighieri a fost foarte educat, știa multe despre literatura din Antichitate și Evul
Mediu, era bine versat în diverse științe și chiar a studiat învățăturile eretice. Unde ar putea Dante Alighieri să
obțină cunoștințe atât de ample? În biografia poetului, aceasta a devenit un alt mister aproape imposibil de
rezolvat.
Multă vreme, oamenii de știință din întreaga lume au încercat să găsească răspunsul la această întrebare. Multe
fapte indică faptul că Dante Alighieri ar putea obține cunoștințe atât de ample la universitatea, care se afla în
orașul Bologna, pentru că acolo a trăit o perioadă. Dar, întrucât nu există nicio dovadă directă a acestei teorii,
rămâne doar să presupunem că este așa.
Primii pași în creativitate și testare

Ca toți oamenii, poetul a avut prieteni. Guido Cavalcanti, care a fost și poet, a devenit cel mai apropiat prieten al
său. Lui Dante i-a dedicat un număr imens de lucrări și linii ale poemului său „Viață nouă”.
În același timp, Dante Alighieri este recunoscut ca un personaj public și politic destul de tânăr. În 1300 a fost
ales în funcția de prior, dar în curând poetul a fost expulzat din Florența împreună cu tovarășii săi. Deja pe patul
său de moarte, Dante visa să fie în țara natală. Totuși, de-a lungul vieții de după exilul său, nu a fost lăsat
niciodată să viziteze orașul, pe care poetul îl considera patria sa.
Ani petrecuți în exil

Expulzarea orașului natal din Dante Alighieri, a cărui biografie și cărți s-au umplut de amărăciunea despărțirii
de țara sa natală, o rătăcitoare. Pe vremea unei prăpastii atât de răspândite la Florența, Dante era deja inclus în
rândurile unor poeți renumiți. Poezia sa „Viața nouă” fusese deja scrisă de această dată și el însuși a muncit din
greu pentru a crea „Sărbătoarea”. Schimbările aduse poetului însuși au fost foarte vizibile în lucrările sale
ulterioare. Exilul și rătăcirile lungi au lăsat o marcă de neșters asupra lui Alighieri. Marea sa lucrare
„Sărbătoarea” trebuia să fie răspunsul la cele 14 canoane acceptate deja în societate, dar nu a fost niciodată
terminată.
Dezvoltarea pe calea literară

În timpul exilului său, Alighieri a scris cea mai cunoscută lucrare a sa, „Comedie”, care a început să fie numită
„divină” abia după ani. Prietenul lui Aligieri Bocaccio a contribuit foarte mult la schimbarea numelui.
Există încă multe legende despre „Divina Comedie” a lui Dante. Bocaccio însuși a susținut că toate cele trei
cantice au fost scrise în orașe diferite. Piesa finală, Paradisul, a fost scrisă la Ravenna. Bocaccio a spus că după
ce poetul a murit, copiii săi nu au mai găsit ultimele treisprezece cântece, scrise de marele Dante Alighieri.
Această parte a Comediei a fost descoperită abia după ce unul dintre fiii lui Aligieri a visat la un poet însuși,
care a povestit unde sunt manuscrisele. O legendă atât de frumoasă nu este în realitate refutată de oamenii de
știință astăzi, deoarece există o mulțime de ciudățenii și mistere în jurul personalității acestui creator.
Viața personală a poetului

În viața personală a lui Dante Alighieri, totul era departe de a fi ideal. Prima și ultima lui dragoste a fost fata
florentină Beatrice Portinari. După ce și-a întâlnit dragostea în Florența, de când era copil, nu și-a înțeles
sentimentele pentru ea. După ce a cunoscut-o pe Beatrice nouă ani mai târziu, când era deja căsătorită, Dante și-
a dat seama cât de mult o iubea. Ea a devenit pentru el dragostea vieții ei, inspirația și speranța pentru un viitor
mai bun. Poetul a fost timid toată viața. În timpul vieții sale, a vorbit doar de două ori cu iubitul său, dar acest
lucru nu a devenit un obstacol pentru el îndrăgostit de ea. Beatrice nu înțelegea, nu știa despre sentimentele
poetului, credea că el era pur și simplu arogant, de aceea nu vorbea cu ea. Tocmai acesta este motivul pentru
care Portinari a simțit cândva un puternic resentiment împotriva lui Alighieri și a încetat curând să mai
vorbească cu el.
Pentru poet, aceasta a fost o lovitură puternică, deoarece, sub influența chiar iubirii pe care a simțit-o pentru
Beatrice, a scris cele mai multe dintre lucrările sale. Poezia lui Dante Alighieri „Viața nouă” a fost creată sub
influența cuvintelor de salut Portinari, pe care poetul le-a considerat ca o încercare de succes de a atrage atenția
iubitului său. Iar Alighieri și-a dedicat complet „Divina Comedie” acelei sale iubiri și inseparabilă pentru
Beatrice.
Pierdere tragică
Viața lui Alighieri s-a schimbat mult odată cu moartea iubitei sale. De când Beach a fost căsătorită cu un bărbat
bogat și influent la vârsta de douăzeci și unu de ani, Beach, așa cum a numit-o afectuos pe fată de rudele sale,
rămâne surprinzător că exact la trei ani de la căsătorie, Portinari a murit brusc. Există două versiuni principale
ale morții: prima este că Biche a murit în timpul unei nașteri dificile, iar a doua că era foarte bolnavă, ceea ce a
dus până la urmă la moarte.
Pentru Alighieri, această pierdere a fost foarte mare. Multă vreme, fără să-și găsească locul în această lume, nu
mai putea simți simpatie pentru nimeni. Pe baza conștientizării situației sale precare, la câțiva ani de la
pierderea femeii iubite, Dante Alighieri s-a căsătorit cu o doamnă foarte bogată. Această căsătorie a fost creată
exclusiv pentru comoditate, iar poetul însuși și-a tratat soția absolut rece și indiferent. În ciuda acestui fapt, în
această căsătorie, Alighieri a avut trei copii, dintre care doi au urmat, în cele din urmă, calea tatălui lor și au fost
foarte interesați de literatură.
Moartea marelui scriitor

Moartea a depășit-o brusc pe Dante Alighieri. În 1321, la sfârșitul verii, Dante a mers la Veneția pentru a face
pace în sfârșit cu celebra Biserică Sf. Marcu. În timpul întoarcerii în țara natală, Alighieri s-a îmbolnăvit brusc
de malarie, ceea ce l-a ucis. Deja în septembrie, în noaptea de 13-14, Alighieri a murit la Ravenna, fără să-și ia
rămas bun de la copii.
Acolo, la Ravenna, Alighieri a fost înmormântat. Celebrul arhitect Guido da Polenta a dorit să construiască un
mausoleu foarte frumos și bogat pentru Dante Alighieri, dar autoritățile nu au permis acest lucru, deoarece
poetul și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în exil.
Astăzi, Dante Alighieri este înmormântat într-un mormânt frumos, care a fost construit abia în 1780.
Cel mai interesant fapt este că portretul familiar al poetului nu are nicio bază și fiabilitate istorică. Așa și-a
imaginat Bocaccio.
Dan Brown în cartea sa „Infernul” scrie o mulțime de fapte biografice despre viața lui Alighieri, care sunt
recunoscute cu adevărat ca fiind de încredere.
Mulți oameni de știință cred că iubita lui Beatrice a fost inventată și creată de-a lungul timpului, că o astfel de
persoană nu a existat niciodată. Cu toate acestea, nimeni nu poate explica cum, în acest caz, Dante și Beatrice ar
putea deveni un simbol al unei iubiri enorme și nefericite, situându-se la același nivel ca Romeo și Julieta sau
Tristan și Isolda.
 
Dvfu: facultăți și specialități Bursa Oxford. Burse de studiu. Cum

merge concursul?
Citește și
Far Eastern University Federal Instrucțiuni de lucru în LMS

pentru studenții Centrului
pentru educația la distanță dvfu
Cum să aplici pentru dvf Teste și examene la Academia

de Economie a Estului și Drept
pentru Umanități
popular
Dvfu: facultăți și
specialități
Far Eastern University

Federal
Rectorul dvfu nikita

anisimov - pe
principalele domenii de
cooperare cu rectorul
universității federale
Far Eastern, rectorul
arh. Dv
Calculator cu o inserție.
Calculator de inginerie
Convertiți cu butonul
Dms și Deg de pe
calculator
Unde este râul Missouri

pe hartă?
Los Angeles
(California)
Nume Eric Înțeles Eric

Răspunsuri
Descarcă videoclip și
taie mp3 - este ușor la
noi
„Sweet Flirt”:
personaje, fotografiile
și biografia lor
Brokeback Mountain:
Remix Fan Fiction
Brokeback Mountain
© 2020. srcaltufevo.ru. dezvoltare personală. Sănătate. Povești de succes. Relația. Copiii noștri.

Dante Alighieri

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dante Alighieri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

29/05/2020 100 de fapte interesante despre autor Dante Alighieri. Alighieri Dante.

principal Detalii de contact Harta site-ului

afaceri sănătate Povești de succes Copiii noștri relații Dezvoltarea de sine

100 de fapte interesante despre autor

Prezentare pentru lecția de literatură străină

Ce a fost el, oh, cum spun

Dante Alighieri. Fapte interesante din viață

bani publici și condamnați la o amendă.

Calea de viață a lui Dante

Ultimii ani de viață

„Divina Comedie” este împărțită în trei părți

Iadul, Purgatorul, Paradisul

plata către tirani și ideea de recunoștință față de „eternul”

10. Conceptul Iadului în „Divina Comedie”.

11. A doua rundă a „Iadului”

12. Al treilea cerc al „Iadului”.

13. Al patrulea cerc al „Iadului”.

14. Al cincilea cerc al „Iadului”.

15. Al șaselea cerc al „Iadului”.

16. Al șaptelea cerc al „Iadului”

Poseidon. Pasifaya l-a sedus așezându-se într-un panou de lemn

18. Al optulea cerc al „Iadului”

posturile bisericii. Sunt simoniști.

25. Încă o dată despre poem și poet

Biografia lui Dante Alighieri

Educație Dante Alighieri

Primii pași în creativitate și testare

Ani petrecuți în exil

Dezvoltarea pe calea literară

Viața personală a poetului

Moartea marelui scriitor

Dvfu: facultăți și specialități Bursa Oxford. Burse de studiu. Cum

Far Eastern University Federal Instrucțiuni de lucru în LMS

Cum să aplici pentru dvf Teste și examene la Academia

Far Eastern University

Rectorul dvfu nikita

Unde este râul Missouri

Nume Eric Înțeles Eric

S-ar putea să vă placă și