Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea: ,,Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi’’

Departamentul: ,, Departamentul Inginerie și Management Industrial’’

Lucrare de verificare la disciplina : Managementul Riscurilor

Tema : Riscul în activitatea de asigurare

A efectuat masterand gr. IMSP-191

Vasilachi Tudor

A verificat prof. unv., dr. hab.,

Svetlana GOROBIEVSCHI

Chişinău 2020
 Cuprins:

Introducere……………………………………………………………………..

1. Scopul si necesitatea asigurarii

1.1 Asigurarea ………………………………………………………………………………4
1.2 Necesitatea practicarii asigurarilor ……………………………………………………….4
1.3 Scopul asigurarii………………………………………………………………………….5
2. Riscul si asigurarea
2.1 Notiunea de risc …………………………………………………………………………5
2.2 Riscul obiectiv si riscul subiectiv…………………………………………………………6
2.3 Riscul in asigurari ………………………………………………………………………6
2.4 Categorii de riscuri ……………………………………………………………………10
2.5 Elementele managementului de risc……………………………………………………11
2.6 Cuantificarea riscului……………………………………………………………………12
2.7 Abordarea riscului ………………………………………………………………………12
2.8 Controlul riscului ……………………………………………………………………….13
3. Subscrierea riscului
3.1. Introducere in subscrierea riscului …………………………………………………….13
3.2. Definitia subscrierii……………………………………………………………………14
3.3. Inspectia de risc ………………………………………………………………………14
4. Rolul asigurarii in dezvoltarea economiei…………………………………………………15

Concluzie………………………………………………………………………………………16

Bibliografie………………………………………………………………………………………17
 Introducere

Asigurările au apărut în mod firesc din nevoia de protecţie a omului împotriva consecinţelor
nedorite ale unor evenimente, precum şi din nevoia asigurării unor mijloace de existenţă în cazul

limitării sau pierderii capacităţii de muncă ca urmare a îmbolnăvirii sau îmbătrânirii.

În contextul unui mediu de afaceri competitiv, naţional, regional şi internaţional se impune cu

necesitate o identificare şi evaluare a riscurilor ce pot apărea în activitatea economico-financiară
a unei firme. Insuficienta cunoaştere a riscului, evaluarea sa greşită şi lipsa unei strategii de
prevenire a acestuia afectează în mod direct rezultatul final al activităţii desfăşurate. Este şi
motivul pentru care sunt menţionate distinct noţiunile de risc şi incertitudine în activitatea
agenţilor economici. Un loc aparte îl ocupă problemele de analiză a riscurilor, a factorilor de
influenţă ca şi cele referitoare la gestionarea riscurilor.

Riscul, ca noţiune, reprezintă posibilitatea apariţiei unui fenomen care, dacă se produce, poate
avea influenţe asupra obiectivelor unui proiect. Riscul se referă în special la gradul de
incertitudine care planează asupra evenimentelor viitoare.

Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economice care implică aportul unui număr mare de
persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care sunt ameninţate
de aceleaşi pericole în existenţa şi activităţile lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure .
Asigurarea este o formă de dispersie a riscului şi o formă de protecţie bazată pe un contract, prin
care o persoană fizică sau juridică cedează anumite riscuri unei persoane juridice, denumită
asigurător, plătind acestuia o sumă de bani numită primă de asigurare. Asigurătorul se obligă prin
contractul încheiat să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute
în contract au loc; asigurarea compensează financiar pierderile suferite de asigurat în urma
producerii unui eveniment nefavorabil .
 1. Scopul si necesitatea asigurarilor
1.1 Asigurarea
Aparitia asigurarilor este legata de necesitatea ca oamenii sa se ajute reciproc in cazul
daunelor in permanenta crestere , iar a reasigurarilor pentru sprijinirea intre ei , a celor care
administreaza fondurile si activitatile de asigurare.Altfel spus este vorba de preluarea daunelor si
a procesului de dezdaunare pec it mai multe umere.Datorita acuratetii , incertitudinii dar si
raspunderilor cu care se intalnesc la fiecare pas , asigurarile de bunuri , persoane si raspundere
civila, experienta dar si practica curenta au impus necesitatea reglementatrii raporturilor dintre
persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asiguranti , si respective
societatile de asigurare , bunurile si persoanele care sunt cuprinse in asigurare , riscurile
acoperite prin asigurare , drepturile si obligatiile ce revin partilor din asigurare , etc.
Daca nu ar exista riscuri , nu ar exista asigurarea.Importanta care este atributia riscului este
determinate de adversitatea oamenilor fata de risc.Adversitatea fata de risc implica faptul ca o
persoana este de accord sa plateasca , uneori chiar mai mult decit ar trebui , pentru un anumit
nivel de certitudine in viitor.
O persoana isi cumpara prin plata unei prime de asigurare certitudinea ca altcineva ,
asiguratorul , ii va acoperi pierderile in cazul in care acestea apar.
Prezenta riscurilor poate duce la efecte nedorite din punct de vedere social si
economic.Principalele trei tipuri de consecinte pe care orice risc le determina la nivelul societatii
sunt :

 Dimensiunea fondurilor de urgenta trebuie marita: este prudent ca anumite fonduri de

urgenta sa fie create
 Apar neplacerile si temerile

1.2 Necesitatea practicarii asigurarilor

Progresele remarcabile inregistrate de stiinta si tehnica au condus in timp la
usurarea muncii , la cresterea productivitatii , la dezvoltarea economica si sociala si la sporirea
continua a productiei.In anumite imprejurari , dezvoltarea stiintei si tehnicii poate provoca
accidente care sa avarieze sau sa distruga complet anumite mijloace de productie si bunuri de
comsum ori sa afecteze capacitatea de munca sau chiar viata oamenilor.
Anumiti factori socio-economic pot provoca fenomene cu efecte negative
asupra dsfasurarii activitatii economice cum ar fi: crizele economice, somajul, inflatia , din care
rezulta ca unele fenomene sunt independente de vointa oamenilor, avind un character obiectiv,
iar altele sunt legate de atitudini sau activitati ale omului , avand un character subiectiv.
Asfel, cunoasterea imprejurarilor in care se pot produce diferite fenomene ce perturba
desfasurarea normal a activitatilor economice si provoaca pagube, permite omului sa ia masuri
pentru a evita aparitia unor astfel de fenomene , de a limita actiunea lor distructiva.
Asigurarile s-au nascut din nevoia de protective a bunurilor omului impotriva fortelor distructive
ale naturii , in situatiile pierderii capacitatii de munca , ca urmare a accidentelor , bolilor, sau
atingerii unei anumite limite de virsta.

1.3 SCOPUL ASIGURARII

Asigurarea indifferent de forma sa, realizeaza un transfer de riscuri pe care o persoana

fizica sau o persoana juridica nu le poate sustine din punct de vedere financiar, partial sau in
totalitate.
Principalele beneficii pe care asigurarea le poate aduce se refera la:
 Compensatii financiare pentru pagube: scopul asigurarii este de a permite persoanelor
fizice sau juridice sa revina la situatia financiara anterioara aparitiei pagubei. Drept
rezultat, acestea isi pot mentine siguranta financiara.
 Ingrijorari si temeri reduse: protectia oferita de asigurare reduce temerile si
ingrijorarile persoanelor, atat inainte de aparitia pagubelor, dar mai ales dupa suferirea
acestora.
 Prevenirea pierderilor: asigurarea ofera programe de prevenire a pierderilor atat a celor
directe, cat si a celor indirecte
Asigurarea nu este o forma de protectie asemanatoare actiunilor de natura speculative
cum ar fi pariurile sau loteria. Acestea vizeaza strict riscurile speculative putand adduce
castiguri, rezultate nule dar si pierderi.
Asigurarea in formele sale diverse a aparut din necesitatea protejarii vietii si a proprietatii
impotriva unor expuneri din ce in ce mai variate sim ai complexe care nu puteau fi sustinute
financiar, direct de cei care sufera pierderi financiare.
Scopul asigurarii este in primul rand sa-I repuna din punct de vedere financiar pe cei
afectati de riscuri pe aceeasi pozitie, fara castiguri suplimentare.

2.RISCUL SI ASIGURAREA
2.1.NOTIUNEA DE RISC
 In fiecare zi se pot observa in jurul nostrum diferite evenimente, existenta unor riscuri de
diferite tipuri, de multe ori cu un impact foarte ridicat:
Accidente, dezastre naturale, crize economice, toate presupunand grade diferite de risc, aducand
pierderi importante pentru cei implicati.
De cele mai multe ori riscurile nu pot fi prevazute si de aceea au un impact important
asupra vietii, proprietatii si pozitiei financiare a oamenilor.
Nu exista o singura definitie a riscului. Fiecare categorie de activitate si-a stability propria
definitie a conceptului de risc. Totusi riscul a fost definit in mod traditional in termini ce tin mai
ales de incertitudine.
Riscul este definit ca incertitudinea , probabilitatea de aparitie a unor pierderi. Acesta este
fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene care odata produse, datorita efectelor sale,
oblige pe asigurator sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii, despagubirea sau
suma asigurata.
2.2.RISCL OBIECTIV SI RISCUL SUBIECTIV
Referindu-se la risc ca incertitudine, el poate fi obiectiv sau subiectiv.
Riscul obiectiv este definit ca variatia relativa a pierderii de la valoarea medie. Acest risc
se reduce odata cu cresterea numarului de expuneri: mai mult, riscul obiectiv variaza in mod
invers cu radacina patrata a numarului de cazuri aflate in observare.
Probabilitatea de producere a unui eveniment se refera la frecventa relativa pe termen lung
de aparitie a acelui eveniment, in conditiile unui numar infinit de cazuri si unor factori constanti.
Riscul subiectiv este definit ca incertitudinea bazata pe conditia sau starea mentala a unei
persoane. Impactul acestuia variaza de la individ la individ. Doua persoane aflate in aceeasi
situatie pot avea o perceptie diferita asupra riscului, iar comportamentul lui poate fi modificat in
mod corespunzator.
Un risc subiectiv ridicat, poate duce la comportament conservative si prudent, in tim ce un
risc subiectiv scazut va duce la un comportament mai putin conservative.

2.3 Riscul în asigurări

Noţiunea de risc este specifică domeniului asigurărilor, constituind un element esenţial al
contractului de asigurare. Semnificaţiile noţiuni de risc în asigurări sunt variate:

 Riscul reflectă gradul de probabilitate a apariției unui pericol pentru care se încheie
asigurarea, iar alteori proporţiile răspunderii asigurătorului.
  Riscul înseamnă evenimente-calamităţi naturale sau accidente care produc pagube şi
pentru care se acordă acoperire prin asigurare (ca urmare, incendiul, grindina, decesul,
etc.- constituie riscuri asigurabile).
 Riscul reflectă şi ramura de asigurare la care se referă (vom discuta despre risc industrial,
risc profesional, risc auto etc.)
Noţiunea de risc în asigurări poate fi definită sub aspect juridic şi tehnic.
Din punct de vedere juridic, riscul constituie eveniment viitor, posibil dar incert, al cărui
moment de apariţie este nedeterminat şi aflat în afara influenţei şi voinţei părţilor, contra căruia
asiguratul îşi ia măsura de protecţie prin încheierea asigurării. Nu sunt riscuri asigurabile
evenimente petrecute în trecut sau a căror apariţie este imposibilă, după cum nu sunt riscuri
asigurabile evenimente a căror apariţie este sigură. Excepţie de la această regulă o constituie
decesul la asigurarea de viaţă, a cărui producere este sigură pentru fiecare persoană, incert fiind
momentul producerii acestui eveniment.
Din punct de vedere tehnic, riscul este caracterizat prin probabilitatea de producere a
evenimentului respectiv şi prin volumul/amploarea acestuia.
Probabilitatea de producere a evenimentului agreat în asigurare se determină pe baza legilor
statisticii aplicate la constatările făcute asupra unui număr mare de cazuri întâmplate în trecut în
împrejurări comparabile.Pe baza observaţiilor statistice se estimează volumul maxim al
pagubelor posibile, deci a riscului maxim, în funcţie de care se estimează volumul şi nivelul
acoperirii.
Riscul constituie element al unei asigurări numai dacă îndeplineşte anumite condiţii juridice,
tehnice, economice, condiţii care îi conferă caracterul de asigurabilitate. Astfel:
Riscul trebuie să fie posibil, deoarece în caz contrar asigurarea este lipsită de interes economic,
deci inutilă ( riscul producerii unor taifunuri în ţara noastră).

 Riscul trebuie să fie real şi să prezinte un grad mare de periculozitate pentru asigurat (ex.
nu se poate imagina o asigurare de viaţă în care suma asigurată să se plătească
asiguratului la împlinirea vârstei de 150 ani).
 Riscul trebuie să aibă caracter incert, deci să se producă întâmplător, adică factorii
implicaţi în asigurare să nu poată cunoaşte sau influenţa producerea lui în timp şi spaţiu.
De aceea în asigurări s-a încetăţenit o perioadă de siguranţă care cuprinde un număr de
zile bine precizat de la încheierea asigurării şi până la data începerii răspunderii
asigurătorului pentru producerea riscului asigurat. Şi aici face excepţie riscul de deces
care deşi constituie un eveniment sigur, producerea lui în cazul fiecărei persoane în parte
este incertă în perioada de valabilitate a asigurării.
 Riscul trebuie să se producă independent de voinţa asiguratului. Deci pericolul de
distrugere a bunurilor, de sacrificare a animalelor nu trebuie să vină din partea
asiguratului.Asiguraţii vinovaţi de asemenea fapte nu au dreptul la despăgubiri.Pentru a
 combate eventualele încercări ale asiguratului de a produce fraude se realizează
asigurarea prin preluarea bunurilor în asigurare la o valoare mai mică decât valoarea lor.
Asiguratul este obligat să participe la acoperirea în parte a pagubelor produse la propriile
bunuri asigurate, prin sub-asigurare sau prin franşiză.
 Riscul trebuie să prezinte extensie teritorială cât mai mare, fapt care permite constituirea
cât mai facilă a fondului de asigurare şi practicarea unor prime de asigurare cât mai mici.
Rezultă deci că riscurile limitate la o anumită zonă a ţării nu pot fi cuprinse în asigurare
deoarece: (1)dacă asigurarea ar opera zonal, numărul de asigurări fiind mai redus, primele
de asigurare ar fi prea ridicate; (2)dacă pentru riscuri cu manifestare zonală asigurarea ar
fi extinsă la teritoriu naţional unii asiguraţi ar fi chemaţi nejustificat la plata unor prime
de asigurare, încălcându-se principiul echităţii şi mutualităţii. Riscurile cu frecvenţă şi
intensitate variată pe teritoriul ţării se cuprind în asigurare, dar pentru respectarea
principiului mutualităţii şi echităţii se aplică cote de prime diferenţiate.
 Riscul trebuie să se producă cu regularitate sau cu o anumită frecvenţă. Pentru a fi agreat
în asigurare acesta este necesar a fi repetabil. Aceasta deoarece în vederea determinării
probabilităţii producerii lui, a mărimii primelor de asigurare şi a mărimii despăgubirilor
sunt necesare observări statistice. În principiu asigurătorul trebuie să evite sau după caz
să accepte cu prudenţă riscurile rare. Pentru determinarea regularităţii riscurilor se
impune folosirea unor metode de lucru bazate pa calcul probabilistic care facilitează
cercetarea fenomenelor ce se produc întâmplător şi în proporţii de masă.
 Riscul trebuie să fie licit. Se înţelege de la sine că pentru a fi asigurabil un risc trebuie să
fie în concordanţă cu legile. Nu va constitui niciodată un risc asigurabil o faptă care
contravine legilor şi moralei.
Noţiunea de risc în asigurări impune şi alte precizări. Se face o distincţie clară între risc asigurat
şi caz asigurat. Dacă un eveniment viitor şi nesigur, dar probabil care poate genera prejudicii la
bunuri sau persoane se justifică a fi luat în seamă în activitatea de asigurare- el poartă denumirea
de risc asigurat. Dacă acest eveniment se produce, el poartă denumirea de caz asigurat.
Asigurătorul este obligat la plată sau desdăunare faţă de asigurat, a drepturilor ce decurg din
calitatea de asigurat numai atunci când s-a ivit cazul asigurat.
Companiile de asigurări preiau asupra lor anumite riscuri ale agenţilor economici contra unor
prime de asigurare plătite de aceştia. În cazul în care se materializează riscul şi se produc pagube,
asiguratul este despăgubit de către asigurător. Scopul asigurării, materializată în poliţa de
asigurare, este restabilirea situaţiei patrimoniale a asiguratului de dinainte de producerea
efectelor negative. Trebuie menţionat că nu toate riscurile sunt asigurabile, ci numai acelea
calculate pe baza probabilităţii obiective. În plus, mărimea primei este direct proporţională cu
mărimea riscului asigurat.
În literatura de specialitate riscurile se pot clasifica astfel :
A. Din punct de vedere al asigurărilor riscurile se pot clasifica în:
 1. Riscuri asigurabile – le constituie acea categorie de întâmplări prevăzute cu precizie
rezonabilă, ca urmare a existenţei unor informaţii acumulate în timp cu privire la producerea
faptelor respective, care pot fi prelucrate și interpretate și, de aceea, pentru această categorie
există posibilitatea asigurării. Spre exemplu șansele de a se produce o furtună cu grindină care ar
putea distruge o recoltă pot fi prevăzute cu o precizie considerabilă, pe baza unor date statistice
înregistrate un timp îndelungat; aceste riscuri, la rândul lor se clasifică în:
a) riscuri generale: incendiu, explozie naufragiu, eșuare, răsturnarea navei sau a ambarcaţiunii,
coliziunea, răsturnarea sau deraierea mijlocului de transport terestru, prăbușirea aeronavei,
descărcarea mărfii într-un port de refugiu, cutremur de pământ, erupţie vulcanică, etc. De regulă,
aceste riscuri sunt incluse în condiţiile generale de asigurare;
b) riscuri speciale: sunt acele riscuri ce pot fi produse ca urmare a acţiunii oamenilor (război,
grevă, închidere de fabrici, revoluţie, revoltă, răscoală, stare de război declarat sau nedeclarat,
etc.), sau cele ce ţin de natura mărfii (ruginire, coclire, zgâriere, alterare, spargere, mucegăire,
etc.). Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresa a asiguraţilor contra unei prime de
asigurare suplimentară, de regulă, separat pentru fiecare risc, deci nu sunt incluse în condiţiile
generale de asigurare.
2. Riscuri neasigurabile – le constituie acele categorii de riscuri care nu pot fi acoperite prin
asigurări, deoarece ele nu pot fi analizate și prognosticate prin calcul statistic, aici fiind incluse
acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, sau cele care sunt
cauzate de asigurat, cunoscute de acesta și ascunse asigurătorului, cum ar fi ambalarea
necorespunzătoare a mărfii, viciile ascunse ale bunului asigurat, consecinţele energiei atomice,
starea de nenavigabilitate a navei sau de funcţionare defectuoasă a mijlocului de transport,
comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului, moartea naturală a animalelor, evaporarea
lichidelor, uzura normală a bunului asigurat, pagube indirecte ( pagube survenite ca urmare a
întârzierii transportului, cheltuieli pentru plata salariilor și întreţinerea personalului navigant în
timpul staţionării mijlocului de transport pentru reparaţii, etc.), vătămarea corporală sau decesul
persoanelor care lucrează pentru asigurat, etc..
În aceste condiţii, riscurile pe care le generează incertitudinile respective nu sunt acoperite prin
asigurări, ci sunt suportate de întreprinzător.
B. După implicaţiile și natura riscurilor, acestea se clasifică astfel:
1. Riscuri fundamentale, sunt acele riscuri care prin efectele producerii lor afectează o mare parte
a societăţii și nu doar anumite persoane, deci un astfel de risc presupune existenţa elementelor de
catastrofă. Exemple de riscuri fundamentale sunt: războaiele, cutremurele, foametea etc,
2. Riscuri particulare, sunt acele riscuri ale căror consecinţe sunt relativ limitate sub aspectul
întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscurile particulare care rezultă o
pierdere pentru un număr relativ mic de persoane.
C. Din punct de vedere al teoriei managementului riscului, acesta se clasifică în:
1. Riscuri statice, considerate drept riscuri asigurabile, deoarece producerea lor generează numai
pierderi sau menţinerea stării iniţiale.
2. Riscuri dinamice, similare riscurilor comerciale tipice care pot genera profituri sau pierderi și
care nu sunt asigurabile. Riscurile sunt grupate și sunt oferite de cele mai multe ori în ”pachet”
sub forma ”condiţiilor de asigurare” care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor
asigurate și de riscurile incluse în asigurare. În funcţie de nevoile de asigurare se vor alege acele
condiţii care răspund cel mai bine intereselor noastre. Dat fiind faptul ca orice tip de asigurare
costă,trebuie să facem o analiză a asigurărilor pentru a o putea obţine maximum de protecţie și
siguranţă cu minimum de cheltuială.

2.4.CATEGORII DE RISCURI
Risurile pot fi clasificate in diferite categorii si anume:
- Riscuri statice si dinamice
- Riscuri fundamentale si riscuri particulare
- Riscuri pure si riscuri speculative
A.Riscurile statice si riscurile dinamice
Riscurile statice sunt acele riscuri care produc pierderi chiar daca nu apar schimbari in
economie. Daca se mentin aceleasi niveluri ale preturilor, ale productiei, ale veniturilor, si acelas
nivel de tehnologizare, tot vor exista persoane care vor suferi pierderi financiare. Aceste pierderi
apar ca urmare a unor cause distincte de domeniul economic, cum ar fi evenimente naturale sau
nesinceritatea unor persoane.
Riscurile statice determina fie distugerea unui bun fie o schimbare a dreptului de
proprietate ca rezultat a nesinceritatii sau a unei erori umane. Pierderile statice tind sa apara cu o
oarecare regularitate si de aceea pot fi anticipate mai usor. Intrucat riscurile statice pot fi
pognozate, acestea pot fi supuse asigurarii, spre deosebire de riscurile dinamice.
Riscurile dinamice sunt acele riscuri care rezulta din schimbari in economie, si anume
schimbari ale preturilor, ale capacitatii si structurii productiei, ale tehnologiei, pot duce la
pierderi financiare pentru cei implicati in economie. Aceste riscuri dinamice aduci riscuri
positive doar pe termen lung doarece ele sunt rezultatul ajustarii unei alocari defectuoase a
resurselor. Desi aceste riscuri dinamice afecteaza un numar mare de persoane, ele sunt
considerate ca fiind mai greu de anticipat decat riscurile statice, intrucat nu apar in mod regulat.
B.Riscurile fundamentale si particulare
 Riscurile fundamentale sunt riscuri care afecteaza intreaga economies au un numar mare
de oameni sau grupuri din economie. Ca si exemple de astfel de riscuri sunt: inflatia, somajul
cyclic, razboi, uragan, cutremur, risc de terorism, toate afectand un numar mare de persoane.
Riscurile particulare. Spr deosebire de riscurile fundamentale, riscurile particulare sunt
riscuri care afecteaza numai anumite persoane si nu intreaga comunitate, ca exemple de astfel de
riscuri sunt furturi auto, incendii de locuinte, jafuri la banci, accidente de munca etc.
Distinctia dintre un risc fundamental si unul particular este importanta deoarece in cazul
unui risc fundamental guvernul tarii afectate va acorda asistenta.

2.5 Elementele managementului de risc

Elementele managementului de risc sunt urmatoarele:

 Adoptarea unei politici fata de risc

 Adoptatrea unei strategii referitoare la risc
 Abordarea riscului
 Controlul riscului

Adoptarea unei politici fata de risc presupune stabilirea tolerantei fata de risc, respective
stabilirea nivelului acceptabil al riscului.Toleranta la risc variaza de la niveluri foarte scazute,
chiar la anumite domenii delicate precum utilizarea energiei nucleare, explozibili,interventii
chirurgicale etc., pana la niveluri de toleranta destul de ridicate.Gradul de toleranta la risc difera
de asemenea de la o zona geografica la alta, de la o companie la alta sau in functie de legislatie,
standard etc.
Acest element are la baza doua etape si anume:
1. Stabilirea obiectivelor - acesta etapa se bazeaza pe definirea obiectivelor care fac
obiectul riscului, respective al protectiei necesare fata de risc .Aceste obiective pot
fi , dupa caz, unele sau totalitatea urmatoarelor elemente: salariatii,
bunurile,continuitatea activitatii, rezultatele financiare , mediul.
2. Evaluarea riscului
3. Perceptia rriscului – se refera de fapt la constientizarea riscurilor.Constientizarea
riscurilor si a efectelor acestora reprezinta primul pas, foarte important , care este
determinat in adoptarea unei anumite atitudini in obordarea riscurilor.
4. Identificarea riscurilor – presupune punerea unor probleme si gasirea raspunsurilor
corecte si complete la acestea.
5. Analiza riscului trebuie sa aiba ca punct de plecare sis a se bazeze pe definitia
riscului.Pentru analiza riscului se utilizeaza matricea riscului, asa cum este ilustrat in
desenul urmator :
 2.6 Cuantificarea riscului
Presupune dimensionarea riscului , respectiv exprimarea cantitativa a acestora.
Aceasta etapa, extrem de importanta are drept scop transformarea in cifre a tuturor
informatiilor referitoare la risc, asa incit ajungem ca toate datele disponibile de apreciere
a riscului de care dispunem sa se concentreze intr-o evaluare valorica , respective
cantitativa a riscului.
2.7. ABORDAREA RISCULUI

Se bazeaza pe considerarea a doua sfere de preocupari. Astfel vom avea de a face cu:
- Sfera controlului riscului, care cuprinde:
- evitarea riscului
- prevenirea riscurilor
 - reducearea riscurilor
- Sfera costului riscurilor, care cuprinde:
- transferul riscurilor
- pastrarea riscurilor

2.8 CONTROLUL RISCULUI

Reprezinta scopul intregului process. Acesta presupune evaluarea corecta a rezultatelor si
luarea deciziilor optime referitoare la risc. Prevenirea si reducrea riscului pot duce la reducerea
costurilor cu riscurile pe langa eliminarea sau indepartarea efectelor negative ale acestora asupra
organizatiei.
Scopul controlului riscului consta in minimizarea costului total cu riscurile pe care o
organizatie le confrunta dar in acelas timp asigura supravietuirea financiara pe termen lung a
acesteia. Pentru a determina costul total cu riscurile unei companii, se au in vedere: costul
pierderii, de investigarea pierderii, costul legat de masurile de control al riscului si masurile de
finantare, costurile recuperate prin masuri de finantare a riscului.
Toate masurile de control al riscului presupun anumite resurse financiare, dar sunt mai eficiente
din punc de vedere al minimizarii costului total. Astfel masurile de control pot fi impartite in:

 Masuri de eliminare sau de reducere a riscului

 Masuri de prevenire a riscului
 Masuri de detectare si reducere a dimensiunilor riscului
 Masuri de reabilitare, restaurare si recuperare

In principiu, suma de bani cheltuita in acest scop trebuie tinuta la nivel minim, prin
implementarea de masuri in primele etape de manifestare a riscului sau prin implementarea unor
masuri care sa modifice nivelul riscului.

3.SUBSCRIEREA RISCULUI
3.1. INTRODUCERE IN SUBSCRIEREA RISCULUI

Subscrierea reprezinta o serie de operatii prin care o companie de asigurari evalueaza si

clasifica categoriile de risc ale aplicantilor, astfel incat raportul dintre primele incasate si daunele
platite+cheltuieli sa defineasca profitabilitatea unei linii de business. Subscrierea nu este o parte
a activitatii de asigurare, este asigurarea propriu-zisa.
 Subscrierea nu este propriu-zis o stiinta, aceasta insemnand ca ea nu beneficiaza de un
ansamblu sistematic de cunostinte de specialitate, dupa cum nu beneficiaza nici de un sistem
strict si precis de regulicare, prin aplicarea lor riguroasa, sa conduca la un rezultat unic si sigur.
Subscrierea nu se desfasoara incadru unui sistem bine definit, in care subscriitorii sa aiba la
dispozitie criterii standard de masurare a factorilor cu care opereaza. Aceasta este si o stare de
spirit, prin faptul ca subscriilorul abordeaza situatiile mental. Subscriilorul trebuie sa descopere
factorii particulari care deosedesc un risc dintr-o categorie de riscuri sis a adapteze criteriile sale
pentru subscrierea riscului respective.

3.2.DEFINIREA SUBSCRIERII

Cum subscrierea este un process complex, definirea subscrierii este de asemenea

complexa. Intr-o abordare extrem de condensate, subscrierea poate fi definite ca fiind un process
prin care un risc este acceptat sau excls, incluzand determinarea conditiilor care trebuie impuse
politei de asigurare. Subscrierea este totodata o procedura tehnica de evaluare a riscului oferit de
un potential asigurat.

Functiile subscrierii sunt:

 Cunoasterea riscului
 Evaluarea riscului
 Selectia riscului
 Clasificarea, cuantificarea si cotarea riscului
 Alegerea limitelor acoperite fiecarui risc asigurat in parte
 Stabilirea termenilor si conditiilorpolitei

3.3. INSPECTIA DE RISC

Inspectia de risc este o metoda de investigare si determinare a hazardului si riscului.

Acesta are urmatoarele scopuri:
- De a calcula valoarea potentialei daune
- De a decide daca si in ce conditii asigurarea solicitata este acceptabila
 - De a stabili ce conditii sunt aplicabile
- De a complete scenariul de asigurare propus
- De a urmariimplementarea unor eventuale imbunatatiri ale factorilor de risc
Inspectia de risc este absolut necesara atunci cand obiectivul se asigura pentru prima oara,
pentru a controla stadiul implementarii masurilor stabilite pentru imbunatatirea factorilor de
risc sau pentru a stabili oportunitatea incetarii sau continuarii asigurarii , etc.
In concluzie putem afirma ca inspectia de risc are scopul de a face posibila constructia
politei in ansamblu ei, in conditii de cunoastere a elementelor legate de risc.

4. ROLUL ASIGURARII IN DEZVOLTAREA ECONOMIEI

Rolul pe care il are activitatea de asigurare in economia unei tari rezulta din functiile
pe care trebuie sa le indeplineasca asigurarea.
Acestea sunt:
1) Functia de baza a asigurarii este aceea de a acoperi pagubele produse asigurarilor de
calamitati sau de accidente si de a achita asiguratilor anumite sume in cazul in care ar
interveni unele evenimente in viata lor.
2) Functia de a contribui la prevenirea producerii pagubelor: contributia sa se exercite
prin doua modalitati si anume:
-finantarea unor activitati de prevenire a accidentelor precum incendii, imbolnaviri,
accidente de circulatie etc.
-stabilirea unor conditii de asigurare care s ail oblige pe asigurat sa dea atentie
masurilor de prevenire, respective s ail intereseze mentinerea in buna stare a bunului
asigurat sau a sanatatii persoanei asigurate.
Prin limitarea pagubelor si aceasta a doua functie a asigurarii, are influente favorabile
asupra dezvoltarii economiei. Ea se realizeaza printr-o politica prudenta de stabilire a conditiilor
fiecarei forme de asigurare in parte.
Prin urmare, cele prezentate mai sus demonstreaza ca riscul apare ca un element deosebit
de important in cadrul asigurarii. Avand character relativ, riscul poate creste sau descreste, iar
cunoasterea probabilitatii aparitiei lui permite atat stabilirea volumului raspunderii asumate de
asigurator, cat si nivelul primelor de asigurare pe care le platesc asiguratii.
Atat in teorie cat si in practica, un bun poate fi asigurat impotriva unuia sau a mai multor
riscuri. Caracteristic pentru zilele noastre este faptul ca de regula, prin aceeasi asigurare,
respectiv prin acelasi contract, se acopera mai multe riscuri, unele legate intre ele, iar altele de
natura complet diferita.
 Concluzie
In concluzie, ceea ce am putea deduce cu uşurinţă, este faptul că apariţia unor riscuri specifice
unei anumite ramuri de activitate, a determinat apariţia unor asigurări caracteristice lor, fapt ce
arată maleabilitatea asigurărilor atunci când vine vorba de a se dezvolta. Prin intermediul
asigurărilor, cei ce apelează la aceste servicii, au în vedere nu numai bunul mers al activităţii lor
cât şi al celor din jur; putem menţiona cazul asigurărilor de răspundere civilă.

În prezent, mediul economic necesită numeroase schimbări în modul de gestionare şi structurare

a activităţii entităţilor. Acest lucru se datorează faptului că organizaţiile acţionează într-un mediu
instabil, caracterizat prin evoluţii în timp şi spaţiu rapide, numeroase, dispersate, imprevizibile,
care fac ca informaţia să fie incertă. Pentru manageri este o adevărată provocare să identifice din
avalanşa de indicatori pe cei mai importanţi, pentru a rămâne pe linia de plutire.

Asigurările reprezintă înainte de toate o afacere bazată pe încredere. În esenţă, un contract de

asigurare nu este nici mai mult, nici mai puţin decât o promisiune de plată în cazul unui dezastru
sau un alt angajament în schimbul plăţii unei prime.

Modelul managementului riscului este un adevărat proces de învăţare care se împarte în patru
elemente componente aflate în succesiune logică şi care, prin îmbinarea lor alcătuiesc un întreg,
respectiv identificarea riscurilor, evaluarea riscurilor, toleranţa la risc şi răspunsul la
risc/controlul riscurilor. În activitatea practică nu poate fi identificată o schemă clasică cu privire
la stabilirea unui profil de risc care să fie utilizat în activitatea de control şi de previziune cu
privire la noi factori de risc întrucât aceasta depinde de specificul fiecărui domeniu de activitate
al fiecărei entităţi în parte, aşa cum sunt şi societăţile de asigurări. Necesitatea unei mai mari
rigori resimţită de companiile de asigurări pentru garantarea echilibrului fundamental al surselor
lor financiare a condus la intensificarea preocupărilor pe linia prevenirii şi combaterii fraudelor.
 Bibliografie :

1. Stihi Ludmila., Managementul riscurilor in afaceri, ASEM, Chisinau, 2010

2. Nadia Carmen Ciocoiu., Managementul riscului în afaceri şi proiecte, Bucureşti, ASE, 2006
3. https://ru.calameo.com/read/002034685ce426cf995ab Riscurile _Asigurarilor
4. https://ru.scribd.com/doc/121682004/Managementul-riscurilor-in-afaceri