Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fisiune Nucleară
Fisiune Nucleară
Probleme
Aspecte fizice
Fisiunea nucleară diferă de alte forme de
dezintegrare radioactivă prin aceea că ea
poate fi amorsată și controlată pe calea
reacției în lanț: neutroni liberi eliberați de
fiecare eveniment de fisiune pot
declanșa în continuare alte evenimente
care, la rândul lor eliberează mai mulți
neutroni și pot determina mai multe
fisiuni. Izotopii chimici care pot să
susțină o reacție de fisiune în lanț se
numesc combustibili nucleari și se spune
că sunt fisili. Cel mai comun combustibil
nucleare este 235U (izotopul uraniului cu
masa atomică 235) și 239Pu (izotopul
plutoniului cu masa atomică 239). Acești
combustibili se sparg în elemente
chimice (produși de fisiune) cu mase
atomice apropiate de 100. Majoritatea
combustibililor nucleari suferă fisiuni
spontane extrem de rar, dezintegrându-se
în principal prin reacții alfa/beta timp de
milenii. Într-un reactor nuclear sau o
armă nucleară, cele mai multe
evenimente de fisiune sunt induse prin
bombardament cu alte particule cum ar fi
neutronii.
Evenimentele tipice de fisiune eliberează
câteva sute de MeV de energie pentru
fiecare atom fisionat, acesta fiind și
motivul pentru care fisiunea nucleară
este folosită ca sursă de energie. Prin
contrast, cele mai multe reacții chimice
de oxidare (cum ar fi arderea cărbunelui
sau TNT) eliberează, în general, câteva
zeci de eV per eveniment, astfel încât
combustibilul nuclear conține cel puțin
de zece milioane de ori mai multă
energie utilizabilă decât combustibilul
chimic. Energia fisiunii nucleare este
eliberată ca energie cinetică a produșilor
și fragmentelor de fisiune și ca radiație
electromagnetică sub formă de raze
gamma; într-un reactor nuclear energia
este convertită în căldură prin ciocnirea
acestor particulelor și radiații cu atomii
reactorului și ai fluidului de lucru: apă sau
apă grea.
Scurt istoric
Rezultatele bombardării uraniului cu
neutroni s-au dovedit a fi interesante și
enigmatice. Studiate prima dată de
Enrico Fermi și colegii lui în 1934, nu au
fost interpretate corect decât după mulți
ani mai târziu.
Bibliografie
Ioan Vlădea Bazele termodinamicii
tehnice vol II, 1958
I.V. Maxim Materiale nucleare, ET, 1968
N. Mihăilescu Procese energetice în
reactoare nucleare, Editura Proxima,
2007
N. Fiuciuc, În lumea atomului, Editura:
Albatros (Colecție: Synteze Lyceum)
1983
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Fisiune_nucleară&oldid=11772209