ISBN 973-702-522-9

9 789737 025227
 CUPRINS

TURNAREA MATERIALELOR METALICE

1. Executarea manuală a formelor şi miezurilor cu modele şi cutii de miez. .................... 9
2. Proiectarea şi dimensionarea reţelelor de turnare ....................................................... 23
3. Determinarea fluidităţii materialelor metalice. ........................................................... 35
4. Determinarea contracţiei liniare a materialelor metalice. ........................................... 43
5. Turnarea în câmp de forţe centrifuge. ......................................................................... 53

DEFORMAREA PLASTICĂ A MATERIALELOR METALICE

6. Determinarea regimului de încălzire şi răcire a materialelor forjabile. ....................... 71
7. Determinarea parametrilor tehnologici la refulare prin forjare
mecanică liberă. .......................................................................................................... 81
8. Verificarea legii minimei rezistenţe. ........................................................................... 97
9. Determinarea parametrilor tehnologici la laminare................................................... 111
10. Determinarea capacităţii de ambutisare la rece a tablelor subţiri .............................. 125

SUDAREA MATERIALELOR METALICE

11. Tehnologia sudării prin topire cu arc electric cu electrozi înveliţi. ........................... 133
12. Studiul stabilităţii sistemelor sursă-arc electric la sudare. ........................................ 153
13. Calculul consumului de electrozi şi a normei de timp la sudarea manuală
cu arc electric descoperit. .......................................................................................... 167
14. Tehnologia sudării electrice prin rezistenţă în puncte. .............................................. 177

Norme de securitate şi sănătate în muncă............................................................. 195

Bibliografie ............................................................................................................... 199

„... Acele ştiinţe care nu s-au născut din
experiment, mama oricărei certitudini,
sunt inutile şi pline de erori”.
LEONARDO DA VINCI
1452-1519
 NORME DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Prin securitate şi sănătate în muncă se înţelege ansamblul tuturor măsurilor care

contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, privind accidentele de muncă şi
îmbolnăvirile profesionale, avariile, incendiile, exploziile etc. Măsurile de securitate şi
sănătate în muncă se referă la asigurarea condiţiilor optime pentru personalul operator
care deserveşte instalaţiile şi agregatele de producţie şi au drept scop îndeplinirea
cantitativă şi calitativă a producţiei în mod ritmic şi cu înaltă eficienţă economică.
Normele de securitate şi sănătate în muncă sunt norme generale şi norme
specifice şi se însuşesc obligatoriu de către personalul operator prin instructajul de
securitate şi sănătate în muncă care cuprinde următoarele etape: instructajul general la
specificul activităţii; instructajul specific la locul de muncă; instructajul specific periodic.
În România, securitatea şi sănătatea în muncă este o problemă de stat, pentru care
este emisă Legea nr. 319/2006 ca şi o serie de norme comune Ministerului Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Sănătăţii.
În normele generale şi specifice se fac precizările de rigoare privind proiectarea,
construirea şi organizarea societăţilor comerciale, astfel încât personalul operator de
producţie şi auxiliar să-şi poată desfăşura activitatea în condiţii optime de securitate şi
igienă a muncii. Aceste norme coboară până la nivelul fiecărei maşini şi instalaţii şi ţine
seama şi de vârstă şi sex, în concordanţă cu gradul de dificultate al procesului de
producţie.
Specific pentru diversele secţii de prelucrare a materialelor metalice, normele de
securitate şi sănătate în muncă reprezintă ansamblul de măsuri prezentate în continuare.
LA PRELUCRAREA PRIN TURNARE
În secţiile de turnătorie se vor asigura condiţii de ventilare şi iluminare cât mai
bune. Traseul fluxului de materiale trebuie să fie scurt şi raţional ales. Utilajele cu degajări
intense de noxe (cuptoare, instalaţii de preparare a amestecului de formare, camere de
sablare) vor fi prevăzute cu ventilaţie locală aspirantă.
În secţiile de formare şi de miezuri
Materialele pentru formare şi miezuri se vor depozita în încăperi separate.
La executarea formelor nu se admite folosirea ramelor de formare crăpate,
deformate sau cu mânerele şi sistemele de fixare deteriorate.
În secţiile de topire şi turnare
La exploatarea cuptoarelor pentru topirea metalelor se vor respecta instrucţiunile
de folosire şi de securitate şi sănătate în muncă specifice.
Nu se depozitează pe platforma de încărcare a cuptorului materiale umede sau
inflamabile.
Metalul lichid în contact cu apa, metalele umede sau ruginite pot duce la
explozii. De aceea cuptoarele, jgheaburile, oalele de turnare se vor usca şi încălzi înainte
de turnare.
Oalele de turnare trebuie să respecte condiţia – centrul de greutate sub axa de
rotaţie – pentru evitarea răsturnării lor. Oalele se vor umple maximum 7/8 din volumul lor
şi vor fi asigurate în timpul transportului.
Înainte de turnare se verifică corecta închidere a ramelor şi asigurarea lor cu
bride de strângere.
Turnarea metalului se face continuu, uniform, în centrul pâlniei, în vederea
evitării pierderilor de metal.
196 TEHNOLOGIA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

În secţiile de dezbatere, curăţire şi debavurare

Răcirea formelor turnate se va face pe cât posibil în spaţii speciale, de preferat în
tunele de răcire cu ventilaţie aspirantă.
Dezbaterea mecanizată nu ridică restricţii de temperatură, cu condiţia evacuării
imediate a pieselor din hală.
La dezbaterea manuală temperatura maximă a pieselor este de 200ºC, iar în cazul
curăţirii manuale, maximum 55ºC.
Dezbaterea şi curăţirea pieselor turnate se face numai în locuri cu o bună
ventilaţie. Piesele mici se vor curăţi în tobe rotative.
Echipamentul de protecţie este format din:
• căşti de protecţie;
• bonetă sau basma (secţii de formare, dezbatere, curăţire);
• pălării cu boruri mari pentru protecţia feţei împotriva stropilor de metal topit;
• ochelari de protecţie împotriva particulelor metalice sau nemetalice;
• filtre de protecţie a ochilor împotriva radiaţiilor emise la topirea metalelor;
• antifoane, căşti şi globule pentru protecţia auzului;
• măşti contra prafului;
• mănuşi din piele sau azbest pentru evitarea tăieturilor sau arsurilor;
• încălţăminte cu talpă de lemn şi feţe din piele, uşor de îndepărtat în caz de pericol,
care nu permite pătrunderea stropilor de metal;
• îmbrăcăminte de protecţie pentru turnători, confecţionată din pânză de in impregnată
cu substanţă ignifugă (care nu ia foc), compusă din haină largă şi pantaloni fără buzunare;
trebuie să fie uşoară, higroscopică (absoarbe apa-transpiraţia) şi să nu irite pielea.
Bolile profesionale care pot să apară sunt:
• silicoza – pietrificarea plămânilor datorită inhalării prafului de cuarţ;
• fenomenul Raymond – anchiloza degetelor, datorată lucrului cu unelte pneumatice;
• atacarea căilor respiratorii de gazele nocive;
• intoxicarea cu bioxid de carbon;
• atacarea pielii de unele vopsele sau lianţi folosiţi la formare;
• pierderea auzului;
• pierderea vederii datorită prafului, iluminării necorespunzătoare sau urmăririi
proceselor metalurgice cu ochii neprotejaţi;
• febra turnătorului, datorită inhalării de oxid de zinc.
LA PRELUCRAREA PRIN DEFORMARE PLASTICĂ
În secţiile de deformare plastică trebuie asigurate condiţii optime de iluminare şi
ventilare naturală. Amplasarea utilajelor se va face respectând succesiunea operaţiilor.
Instalaţiile de curăţire cu nisip, cu alice sau prin decapare vor fi prevăzute cu
ventilaţie locală.
Căile de acces trebuie să fie păstrate libere, corect marcate.
Acolo unde deschiderile uşilor sunt frecvente, perturbând temperatura halei, se
vor prevedea perdele de aer.
Echipamentul de protecţie este obligatoriu, adecvat operaţiilor ce se execută.
La cuptoarele pentru încălzirea semifabricatelor
La încălzirea materialelor forjabile se urmăreşte reducerea radiaţiilor de căldură,
micşorarea conţinutului de gaze nocive din secţie, evitarea arsurilor şi exploziilor.
Protecţia contra radiaţiilor calorice se realizează cu perdele de apă, duşuri de aer,
paravane.
Norme de securitate şi sănătate în muncă 197

Cuptoarele trebuie bine stampate şi izolate, astfel încât temperatura pereţilor

exteriori să fie de maximum 55ºC.
Deservirea cuptoarelor cu vatră mobilă se face numai atunci când vatra este în
afara cuptorului.
Aprinderea, supravegherea şi stingerea cuptoarelor se face numai de fochişti
autorizaţi.
Etapele aprinderii şi stingerii cuptoarelor sunt:
• înainte de aprindere se ventilează camera de ardere (se elimină eventualele acumulări
de gaze);
• aprinderea arzătorului se face cu o torţă cu mâner lung, muncitorul stând lateral faţă
de uşa cuptorului;
• se deschide întâi robinetul de aer, apoi cel de combustibil;
• dacă aprinderea nu se realizează imediat, se reiau operaţiile;
• pentru stingere, se închide întâi robinetul de combustibil, apoi cel de aer;
• la cuptoarele cu păcură, după aerisire se face curăţirea păcurii care s-a scurs pe lângă
injector;
• aerisirea şi aprinderea cuptoarelor prevăzute cu şuber de reglare a tirajului se face cu
şuberul deschis;
• semifabricatele care se introduc în cuptor trebuie să fie uscate, iarna curăţate de
gheaţă şi zăpadă. Prezenţa umezelii poate conduce la prelungirea flăcării în afara
cuptorului sau chiar la explozii.
Pentru utilajele şi sculele de deformare plastică se au în vedere următoarele:
• presele şi ciocanele vor fi prevăzute cu dispozitive care să excludă efectuarea
necomandată a cursei;
• înainte de începerea lucrului se verifică buna funcţionare a utilajului şi integritatea
sculelor;
• nu se execută intervenţii la utilaj în timpul funcţionării;
• părţile active (nicovala şi berbecul) trebuie să fie orizontale iar contactul dintre ele să
se facă pe toată oglinda;
• ciocanele manuale, dălţile şi celelalte scule de mână trebuie să aibă suprafeţele de
lovire netede, fără crăpături;
• cleştii folosiţi la manipulare să fie în stare bună şi să corespundă dimensional şi ca
profil, semifabricatului;
• în timpul lucrului semifabricatul se menţine orizontal pe nicovală. Pentru
semifabricatele lungi, poziţia orizontală se obţine prin strângerea lor între berbec şi
nicovală;
• în timpul lucrului, forjorul va ţine cleştele din lateral;
• sculele de mână vor fi ţinute în poziţie verticală, pentru a nu ricoşa în direcţia în care
au fost aplecate;
• în timpul lucrului nu se face îndepărtarea deşeurilor, curăţirea, ştergerea, ungerea.
ÎN SECŢIILE DE SUDARE
Lucrările de sudare pot fi executate numai de persoane cu vârsta de peste 18 ani,
instruite tehnic şi din punct de vedere a securităţii şi sănătăţii în muncă.
Locurile de muncă vor fi prevăzute cu ventilaţie locală aspirantă.
Piesele vor fi asigurate împotriva răsturnării sau deplasării.
Înainte de sudare, piesele vopsite vor fi curăţate de vopsea cel puţin 100 mm de
fiecare parte a zonei de sudat.
198 TEHNOLOGIA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

Recipientele sau conductele ce au conţinut substanţe inflamabile impun măsuri

speciale de siguranţă.
Nu se sudează instalaţii aflate sub tensiune sau recipiente sub presiune.
La sudarea cu arc electric
Arcul electric emite o lumină orbitoare, radiaţii intense ultraviolete şi infraroşii,
cu acţiune vătămătoare asupra ochilor şi pielii. De asemenea, la topirea electrodului se pot
produce stropiri intense cu metal incandescent. Se impune, deci, un echipament de
protecţie adecvat:
• protecţia feţei, ochilor şi gâtului se face cu măşti de cap sau ecrane de mână; acestea
fiind prevăzute cu vizor format din filtru antiradiaţii şi sticlă de protecţie mecanică
(împotriva stropilor de metal sau zgură);
• mănuşi, şorţuri, jambiere şi ghete, confecţionate din piele asigurând protecţia
împotriva stropirilor, arsurilor, rănirilor.
Cleştele portelectrod trebuie să aibă izolaţia nedeterioarată, să fie uşor, maniabil
(manevrabil). La întreruperea lucrului, cleştele va fi agăţat într-un rastel special.
Clema de contact (masa) trebuie să asigure un contact bun, fără încălzirea locului
de contact.
Cablurile electrice-mobile să fie uşoare, flexibile şi izolaţia electrică intactă. În
acest scop, cablurile se vor proteja de stropii de metal, de expunerea la solicitări inutile
(traversări ale căilor de acces).
Toate părţile instalaţiilor de sudare care se află sub tensiune vor fi legate la priza
de împământare.
În caz de electrocutare, se întrerupe alimentarea conductorului, iar dacă nu este
posibil, acesta se îndepărtează cu un obiect izolant.
La sudarea cu gaze
Echipamentul de protecţie este asemănător cu cel de la sudarea cu arc electric,
masca fiind înlocuită cu ochelari de protecţie.
Generatorul de acetilenă va fi amplasat la minimum 10 m, de orice sursă de foc
deschis, sau minimum 1 m, de orice sursă de căldură.
Butoaiele de carbid se vor deschide numai cu leviere din materiale neferoase,
pentru evitarea producerii de scântei.
Buteliile de oxigen vor fi ferite de temperaturi excesive şi de şocuri.
Reductoarele de presiune trebuie să fie etanşe, cu garniturile corespunzătoare,
fără urme de ulei.
Furtunurile vor fi fixate cu coliere bine strânse şi nu vor fi inversate, iar în lucru,
acestea nu vor fi ţinute încolăcite pe braţ sau pe picioare.
Pentru aprinderea arzătorului, se deschide ¼ robinetul de oxigen, apoi cel de
acetilenă, se aprinde imediat flacăra şi apoi se reglează. Stingerea se face închizând întâi
robinetul de acetilenă şi apoi cel de oxigen, deci în ordine inversă. Arzătorul nu se lasă din
mână aprins.