Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bugetul de Stat - Unitate de Invatare - 14
Bugetul de Stat - Unitate de Invatare - 14
Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14
14.1 Bugetul de stat
14.2 Politica bugetara
14.3 Politica fiscala
14.4 Politici fiscale si echilibrare bugetara
14.5 Eficacitatea politicilor bugetare si fiscale
Pagina
408
408
414
416
420
424
Macroeconomie 407
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
429
431
432
Bugetul de stat În general, bugetul este definit ca un plan al veniturilor şi cheltuielilor pentru
o perioadă viitoare, fiind considerat esenţial în orice aranjament în care
veniturile şi cheltuielile nu sunt simultane. Bugetul statului reprezintă un
tablou sinoptic, macroeconomic, sub forma unei balanţe în care sunt înscrise
veniturile şi cheltuielile publice autorizate. El este de fapt planul financiar al
guvernului, prin care sunt prezentate programele de cheltuieli şi costurile lor,
veniturile obţinute din impozite şi alte surse cât şi deficitul sau surplusul propus.
Ansamblul raporturilor economice, exprimate în bani, fără contraprestaţie
directă şi imediată, generate de constituirea veniturilor statului şi efectuarea
cheltuielilor necesare îndeplinirii funcţiilor puterilor publice, poartă denumirea
de finanţe publice.
Bugetul de stat se poate prezenta în realitate sub forma unui sistem de bugete
Macroeconomie 408
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
format din bugetul general sau ordinar al statului, care cuprinde veniturile şi
cheltuielile publice la nivel central, buget extraordinar, elaborat în perioada
unor dificultăţi financiare şi alimentat din venituri extraordinare, bugete anexe
ale unor instituţii şi întreprinderi de stat ce beneficiază de o anumită autonomie
financiară, înscrise în bugetul general numai prin excedentul veniturilor proprii
peste cheltuielile efectuate sau prin subvenţia necesară acoperirii deficitului,
bugete autonome ale unor organisme publice cu largă autonomie financiară care
nu mai au nevoie de aprobarea parlamentului şi bugetele unităţilor
administrativ – teritoriale.
Venituri fiscale Principalele surse ale veniturilor înscrise în bugetul de stat, pe exemplul
României, sunt veniturile fiscale şi cele nefiscale.
După cum le arată şi numele, impozitele directe se stabilesc în mod direct asupra
venitului subiectului impozabil, identificat în atenţia legiuitorului cu suportatorul
acestor sarcini, deşi în practică există posibilitatea transferării lor asupra altor
persoane prin repercusiune. ªi impozitele directe se pot clasifica în mai multe
categorii, după diverse criterii, dar astăzi sunt practicate îndeosebi impozitele pe
venit, sub forma impozitelor pe veniturile persoanelor fizice şi a celor pe
veniturile persoanelor juridice. În ţara noastră, impozitele directe se prezintă ca
impozite pe profit şi impozite pe salarii, ponderea lor reprezentând circa 50% din
totalul veniturilor bugetare.
Macroeconomie 409
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
sau de cheltuială. Si impozitele indirecte pot cunoaşte mai multe forme, cele mai
practicate fiind taxa pe valoare adăugată, introdusă şi în România începând cu
anul 1993 (în locul impozitului pe circulaţia mărfurilor), diverse alte accize sau
taxe de consumaţie şi taxele vamale. Acestea din urmă au mai puţin scopuri
fiscale, fiind folosite îndeosebi pentru reglementarea comerţului exterior şi în
special a importurilor.
Macroeconomie 410
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 411
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 412
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
1) Excedentul bugetar:
a) corespunde situaţiei în care veniturile bugetare sunt mai
mici decât cheltuielile bugetare;
b) corespunde funcţionării echilibrate a economiei naţionale;
c) reprezintă surplusul veniturilor peste cheltuielile bugetului
public;
d) peste un anumit nivel, considerat minim, generează efecte
negative în economie întrucât imobilizează resursele
financiare şi le sustrage activităţii productive;
e) pe termen lung, favorizează nerecurgerea la împrumuturi
sau diminuarea datoriei publice.
Macroeconomie 413
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 414
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Gama de instrumente ale politicii bugetare este foarte largă întrucât bugetul de
stat regrupează o multitudine de resurse şi de cheltuieli posibile. Dar principalul
instrument îl reprezintă practicarea unui anumit deficit bugetar. Atunci când
deficitul bugetar este provocat voit prin măsuri de politică economică, el se
numeşte deficit structural, iar atunci când rezultă exclusiv din evoluţia
conjuncturii economice (de exemplu o activitate economică slabă reduce
veniturile fiscale aşteptate) acesta apare ca un deficit conjunctural. Esenţialul
este de a şti care va fi semnificaţia ex ante a unui sold bugetar, considerat
sintetizator al efectelor tuturor instrumentelor disponibile, ţinând cont de situaţia
din economie: un anumit sold bugetar nu poate constitui o realitate tangibilă,
deoarece semnificaţia sa va evolua o dată cu modificarea datelor activităţii
economice. Ca urmare, înţelegerea corectă a efectelor presupune nu numai
simpla determinare cantitativă a soldului bugetar. Astfel, existenţa deficitului sau
excedentului nu explică în mod automat efectele acesteia. Un deficit bugetar
poate fi a priori atât expansionist cât şi depresionist. Aşadar, efectele soldului
sunt variabile ca urmare a existenţei mai multor termeni de referinţă.
Macroeconomie 415
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Politica fiscală Conceptul de politică fiscală are înţelesuri diferite. Ea reprezintă ansamblul de
decizii luate pentru a institui, organiza şi aplica prelevările fiscale conform
obiectivelor puterilor publice. Sau, într-o altă definiţie, politica fiscală constituie
proporţia între diverse tipuri de fiscalitate directă şi indirectă, locul relativ al
impozitului şi influenţa sa asupra venitului şi proprietăţii, nivelul de presiune
fiscală.
Macroeconomie 416
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Politica fiscală poate fi utilizată în diferite ipostaze în care se află economia unei
ţări. Ea poate fi folosită, astfel pentru a creşte fie cererea agregată, fie oferta
agregată şi poartă denumirea de politică fiscală expansionistă. Atunci când este
folosită în scopul diminuării cererii sau ofertei, politica apare ca restrictivă. O
politică fiscală care este deliberat promovată prin acţiunea guvernului se
numeşte politică fiscală discreţionară (de exemplu, modificări deliberate ale
impozitelor şi taxelor pentru a atinge anumite obiective). Poate exista, aşadar, o
politică fiscală expansionistă discreţionară, cât şi o politică fiscală restrictivă
discreţionară.
Pot exista însă situaţii în care apar modificări ale instrumentelor de intervenţie,
în afara unei acţiuni guvernamentale, de data aceasta existând o politică fiscală
automată.
Macroeconomie 417
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Chiar dacă o bună perioadă de timp politica bugetară şi fiscală a constituit unul
dintre instrumentele principale de combatere a inflaţiei şi şomajului, ea este
supusă astăzi la numeroase critici, mai ales după criza din 1974, în urma căreia
asistăm la stoparea creşterii, inflaţie galopantă, şomaj, dezechilibre externe. În
aceste condiţii, utilizarea bugetului pentru relansarea economiei a fost obiectul a
numeroase atacuri din partea a tot mai multor curente ale ştiinţei economice.
Macroeconomie 418
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Creşterea cheltuielilor bugetare este considerată tot mai puţin eficace, iar cea a
impozitelor tot mai mult contestată. Stagflaţia (coexistenţa inedită a inflaţiei cu
şomajul) a zdruncinat certitudinile asupra efectului binefăcător al politicii
bugetare. Persistenţa dificultăţilor economice, a pus în evidenţă, în concepţia
unora, lipsa de efect a terapiilor keynesiene, precum şi necesitatea îndepărtării de
relansarea bugetară. În mod firesc, se poate pune următoarea întrebare: de ce
politica bugetară a fost eficace înainte de 1973 şi s-a dovedit inadecvată după
această dată ? O primă cauză vizează faptul că multiplicatorul keynesian este
compromis în economiile tot mai deschise relaţiilor externe. Deja
necorespunzătoare pe planul eficacităţii, relansarea bugetară este, de asemenea,
viu atacată pe tema ”prea mult stat”. În teorie, utilizarea politicii bugetare nu
conduce obligatoriu la creşterea rolului statului. În definitiv, se poate realiza, de
asemenea, printr-o creştere a cheltuielilor, adică prin sporirea rolului statului, ca
şi prin reducerea impozitelor, ceea ce înseamnă un reflux al rolului statului. În
practică, majoritatea guvernelor au efectuat relansări prin intermediul
cheltuielilor bugetare. În cele din urmă, utilizarea politicii bugetare conduce la
creşterea continuă a cheltuielilor bugetare.
Macroeconomie 419
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 420
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Datorită limitelor sale această politică are astăzi forte puţini adepţi în lumea
economiştilor.
Macroeconomie 421
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 422
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 423
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 424
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 425
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
miliarde uniti
monetare
40
30
20
10
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 %
Rata medie a impunerii
Macroeconomie 426
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 427
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
1
b) se exprimă matematic astfel: K ;
1 c'
c) are acelaşi sens de evoluţie ca şi înclinaţia
marginală spre consum;
c'
d) se exprimă matematic astfel: .
1 c'
Macroeconomie 428
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Subiect teoretic:
Bugetul de stat. Politica bugetară
Test grilă:
Macroeconomie 429
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
1
b) se exprimă matematic astfel: K ;
1 c'
c) are acelaşi sens de evoluţie ca şi înclinaţia marginală spre
consum;
c'
d) se exprimă matematic astfel: .
1 c'
5) Atunci când deficitul bugetar este provocat voit prin măsuri de politică
economică, el se numeşte:
a) deficit conjunctural;
b) „effect boule de neige”;
c) deficit structural;
d) mentalitate ricardiană sau echivalenţă ricardiană.
Macroeconomie 430
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 431
Bugetul de stat. Politica veniturilor şi cheltuielilor publice
Macroeconomie 432