Echilibrul și dezechilibrul economic

Unitatea de învăţare Nr. 8

ECHILIBRUL ȘI DEZECHILIBRUL ECONOMIC

Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8
8 A. Echilibrul economic
8.1 Cererea globală şi oferta globală
8.2 Echilibrul economic. Concepte şi corelaţii fundamentale
8. B Dezechilibrul economic
8.3 Dezechilibrul economic : concepte şi forme de manifestare
8.4 Teoria dezechilibrelor economice

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8 A

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8 B
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

Pagina
248

248
251

265
271

Macroeconomie
247
 Echilibrul și dezechilibrul economic

257
261
275
279
279
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 8
Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:
 Definirea noţiunilor de cerere globală şi oferta globală
 Familiarizarea cu teoria echilibrului macroeconomic
 Prezentarea diverselor forme ale echilibrului economic
 Sublinierea corelaţiilor fundamentale ale echilibrului economic pe
ansamblul economiei şi pe diverse pieţe
 Definirea dezechilibrului economic
 Înţelegerea mecanismelor care conduc la dezechilibrul economic
 Familiarizarea cu formele dezechilibrului economic
 Evidenţierea indicatorilor care determină întelegerea modului de
manifestare a presiunii şi absorbţiei pe piaţă
 Explicarea implicaţiilor presiunii şi absorbţiei asupra desfăşurării
activitaţii economice
 Prezentarea formelor de manifestare a dezechilibrelor economice

8.1 Cererea globală şi oferta globală

Teoria echilibrelor şi dezechilibrelor macroeconomice operează cu mărimi

agregate, dintre care cererea globală şi oferta globală sunt concepte de referinţă şi
analiză.

În economia de piaţă modernă, deschisă spre exterior, comportamentele agenţilor

economici agregaţi se concretizează, în ultimă instanţă, sub forma cererii agregate
şi sub forma ofertei agregate.

Cererea globală Cererea globală ( agregată ) constă din totalitatea cheltuielilor efectuate într-o
economie pentru achiziţionarea de bunuri materiale şi de servicii, indiferent de
destinaţia acestora.

Structura cererii agregate ( globale ) este următoarea:

- cheltuielile pentru achiziţionarea de bunuri, făcute de către consumatorii
finali;
- veniturile alocate şi cheltuite de întreprinderi (firme) pentru investiţiile
brute făcute de acestea;
- achiziţiile guvernamentale de bunuri de consum personal şi de bunuri
investiţionale pe seama veniturilor bugetare;

Macroeconomie
248
 Echilibrul și dezechilibrul economic

- cheltuielile agenţilor economici străini (în valută) pentru a importa dintr-

o anumită ţară, respectiv pentru a plăti exporturile acelei ţări.

Oferta globală (agregată) constă din producţia totală (internă sau naţională) adusă
Oferta globală
la piaţă, de către unităţile economice producătoare - vânzătoare. In funcţie de
optica asupra ofertei globale, aceasta poate fi determinată prin însumarea
(agregarea) producţiilor (încasărilor totale, cifrelor de afaceri) ale tuturor agenţilor
economici dintr-o ţară, respectiv prin însumarea valorilor adăugate de aceştia.

Îndiferent de sfera de cuprindere avută în vedere, structura ofertei globale poate fi

redată fie prin producţiile ramurilor şi sectoarelor care susţin oferta, fie prin
resursele consumate, prin costurile plătite şi şansele sacrificate pentru acestea.

Cererea agregată şi oferta agregată se află una faţă de alta într-un anumit raport de
mărime şi ambele sunt analizate în legăturile lor multiple cu indicele general al
preţurilor.

Comparându-se cererea agregată cu oferta agregată (în timp şi spaţiu), s-a putut
constata şi o anumită situaţie atipică, atunci când cererea agregată este mai mare
decât oferta agregată.

Această situaţie de piaţă este cunoscută sub denumirea de cerere agregată

nominală sau inflaţionistă. Ea se corelează cu deficit bugetar, cu împrumuturi de
stat şi cu balanţe de plăţi externe pasive. Aducerea economiei naţionale în stare de
echilibru se poate face prin aşa-numita politică a cererii agregate, constând în:
controlul cheltuielilor totale în economie, inclusiv al celor guvernamentale;
influenţarea corespunzătoare a producţiei, preţurilor şi ocupării (în sensul punerii
celor doi factori ai pieţei în echilibru).

In alte circumstanţe de loc şi de timp, oferta agregată este mai mică decât cererea
nominală (scade oferta, cererea rămânând neschimbată). Se produce inflaţie, adică
are loc creşterea indicelui general al preţurilor prin sporirea costurilor de
producţie unitare şi scăderea corespunzătoare a producţiei.

Un asemenea dezechilibru de piaţă poate fi tratat printr-o politică adecvată a

ofertei agregate, respectiv prin stimulente pentru creşterea producţiei, acordate
atât întreprinzătorilor, cât şi salariaţilor.

a) cheltuielile pentru achiziţionarea de bunuri, făcute de către

consumatorii finali;
b) veniturile alocate şi cheltuite de întreprinderi (firme) pentru
investiţiile brute realizate de acestea;
c) achiziţiile guvernamentale de bunuri de consum personal şi
de bunuri investiţionale pe seama veniturilor bugetare;
d) cheltuielile agenţilor economici străini (în valută) pentru a
importa dintr-o anumită ţară, respectiv pentru a plăti

Macroeconomie
249
 Echilibrul și dezechilibrul economic

exporturile acelei ţări;

e) toate variantele anterioare sunt corecte.

4) Politica cererii agregate constă în aducerea economiei naţionale în stare de

echilibru prin:
a) controlul cheltuielilor totale în economie, inclusiv al celor
guvernamentale;
b)influenţarea corespunzătoare a producţiei, preţurilor şi
ocupării (în sensul punerii celor doi factori ai pieţei în
echilibru);
c) stimulente pentru creşterea producţiei acordate
întreprinzătorilor;
d)stimulente pentru creşterea producţiei acordate salariaţilor.

Alegeţi răspunsul corect:

A (b+c+e); B (a + b + d); C (a + e); D (a + b).

5) Atunci când oferta agregată este mai mică decât cererea nominală:
a) se produce inflaţie;
b) cresc costurile unitare de producţie;
c) scad costurile medii de producţie;
d) există un dezechilibru care poate fi tratat printr-o politică
adecvată a ofertei agregate;
e) există un dezechilibru care poate fi tratat prin acordarea de
stimulente atât pentru întreprinzători cât si pentru salariaţi în
vederea creşterii producţiei.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a+b+d+e); B (a + c + d); C (a + c+d+e); D (a + b).

Răspunsul la test se găseşte la pagina 261.

8.2 Echilibrul economic. Concepte şi corelaţii fundamentale

În condiţiile economiei de piaţă concurenţială, echilibrul economic se manifestă

sub forma unei stări proprii pieţei, generată de acţiunea agenţilor economici în
calitatea lor de producători şi de consumatori. Agenţii economici producători
urmăresc maximizarea profiturilor lor, în timp ce agenţii economici consumatori,
satisfacerea trebuinţelor lor. Din modul de acţiune şi de comportare al acestor
agenţi economici pe piaţă, în funcţie de propriile lor interese, echilibrul economic
concurenţial apare sub forma raportului dintre cererea şi oferta ce se manifestă pe
pieţele bunurilor economice, monetare, de capitaluri şi de muncă, care în unitatea
Echilibrul
şi interdependenţa lor reprezintă forme de existenţă a echilibrului macroeconomic.
macroeconomic
Deci, echilibrul macroeconomic exprimă acea stare spre care tinde piaţa bunurilor
economice, monetare, capitalului, muncii şi piaţa naţională în ansamblul ei,

Macroeconomie
250
 Echilibrul și dezechilibrul economic

caracterizată printr-o concordanţă relativă a cererii şi ofertei, în diferitele lor

segmente, abaterile dintre ele încadrându-se în limite considerate normale, fiind
nesemnificative pentru producerea de dificultăţi, de dezechilibre.

Adepţii teoriei echilibrului economic consideră că acesta se manifestă sub o

multitudine de forme, care se clasifică după anumite criterii:

a) După modul de manifestare în timp, echilibrul economic este privit

static şi dinamic.

Echilibrul economic static este considerat doar o ipoteză, neexistând practic în

realitate. Un astfel de echilibru s-ar caracteriza prin manifestarea unor schimbări
nesemnificative între diferite procese economice sau subsisteme ale economiei
naţionale, care nu modifică tendinţa sa dominantă.

Acţiunea factorilor creşterii economice şi mutaţiile pe care le generează în raportul

dintre oferta şi cererea de pe diferitele pieţe imprimă, însă, echilibrului economic
un caracter dinamic, ce se manifestă în timp ca o tendinţă dominantă. Această
formă a echilibrului economic se poate realiza pe termen scurt sau pe termen lung.

Echilibrul economic dinamic pe termen scurt se realizează în condiţiile unor

modificări în restricţiile procesului creşterii economice, presupunând însă
alinierea imediată a acestuia la evoluţia celui mai deficitar factor de producţie,
ceilalţi rămânând insuficient utilizaţi. Drept urmare, creşterea economică este
lentă.

Depăşirea limitelor impuse de factorul restrictiv, presupune manifestarea unor

dezechilibre temporare ce pot fi înlăturate prin utilizarea unor elemente de
compensare, existente în economie sau atrase din afara ei. In această situaţie,
creşterea economică se desfăşoară pe fondul echilibrului dinamic pe termen lung.

b) In raport cu nivelurile agregării economiei naţionale, echilibrul

economic se manifestă la nivel micro, mezo şi macroeconomic.

c) In funcţie de conţinutul proceselor economice şi de modul de exprimare

a rezultatelor economice, echilibrul economic îmbracă următoarele forme:
material, valoric şi al resurselor de muncă.

Echilibrul economic material exprimă acea stare de concordanţă relativă între

volumul, structura şi calitatea producţiei (oferta globală), pe de o parte şi nevoile
de consum final şi de producţie (cererea globală), sub aspect cantitativ, structural
şi calitativ, pe de altă parte.

De pildă, pentru a asigura o anumită cantitate de energie electrică este necesară o

cantitate determinată de combustibili, într-o anumită structură şi putere calorică.

Macroeconomie
251
 Echilibrul și dezechilibrul economic

Echilibrul economic valoric exprimă concordanţa relativă între diferitele structuri

valorice ale rezultatelor economice şi eforturile depuse. In cadrul acestuia se
disting forme speciale, cum sunt: echilibrul bănesc (monetar), echilibrul financiar,
echilibrul bugetar şi echilibrul valutar.

Echilibrul bănesc se exprimă în concordanţa relativă dintre expresia bănească a

fondului de bunuri economice existente pe piaţă şi cantitatea de bani în circulaţie;
echilibrul financiar, reliefează concordanţa relativă între sursele financiare şi
necesităţile de plată ale agenţilor economici; echilibrul bugetar reflectă
concordanţa relativă între veniturile şi cheltuielile bugetare; echilibrul valutar
evidenţiază concordanţa relativă între încasările şi plăţile în valută.

Echilibrul resurselor de muncă exprimă concordanţa relativă dintre cantitatea,

structura şi calitatea factorului uman activ disponibil şi necesităţile de resurse de
muncă ale utilizatorilor, respectiv, ale unităţilor economice.

In unitatea lor, aceste forme concrete de manifestare a echilibrului economic

asigură desfăşurarea procesului creşterii economice, concretizat în sporirea
dimensiunilor rezultatelor macroeconomice.

Starea de echilibru economic este o expresie a compatibilităţii, a concordanţei

relative a deciziilor luate de agenţii economici producători şi respectiv
consumatori, aceasta menţinându-se într-o anumită perioadă de timp, până în
momentul în care intervin factori perturbatori.

Echilibrul economic trebuie abordat atât pe ansamblul economiei, cât şi pe fiecare

piaţă în parte.

1. Pentru ca economia unei ţări să se afle în stare de echilibru este necesară

Condiţii de respectarea condiţiei ca oferta globală (Y) să fie egală cu cererea globală (D),
echilibru adică:
Y = D.

In aceste condiţii cererea excedentară (De) este nulă.

Mărimea produsului naţional brut sau a venitului naţional care reprezintă oferta
globală (Y) se repartizează pentru consum (C) şi pentru economii (S), fiind deci
egală cu C + S.

Cererea globală (D) se concretizează în mărimea cererii de bunuri de consum (C)

şi respectiv de bunuri investiţionale (I), fiind deci egală cu C + I.

Cererea excedentară (De) este diferenţa dintre cantităţile de bunuri materiale şi

servicii cerute de consumatori (D) şi producţia curentă (Qc), la care se adaugă
rezervele necesare (Rn):
De = D – ( Qc + Rn )

Macroeconomie
252
 Echilibrul și dezechilibrul economic

Condiţia de echilibru pe piaţa unui bun economic este dată de relaţia:

pi  Dei = 0 ,
pi - preţul bunului;
Dei – cererea excedentară a bunului.
Dei  0 şi pi  0 .

Rezultă că economia naţională se află în stare de echilibru atunci când pe toate

pieţele este îndeplinită condiţia de echilibru, adică deciziile agenţilor economici
corespund regulilor relevante ale economiei de piaţă. De pildă, preţurile existente
să asigure maximizarea utilităţii sau a profitului.

In procesul dinamic al confruntării cererii cu oferta, fiecare agent economic

acţionează ca şi cum preţurile existente ar fi preţuri de echilibru, efectuând
vânzarea şi cumpărarea de bunuri pe această bază, chiar dacă acesta nu participă
efectiv la toate actele de vânzare-cumpărare. Acest comportament al agenţilor
economici denumit şi de tatonare şi care constituie substanţa proceselor dinamice
ce se manifestă pe piaţă, acţionează ca o lege de conservare, contribuind la
stabilizarea pieţei.

Deoarece cererea globală (D) este formată din cererea pentru bunuri de consum
(C) şi pentru bunuri investiţionale (I), iar oferta (Y) este destinată consumului (C)
şi economiilor (S), rezultă:
D = C+ I şi Y = C + S.

Pe baza relaţiei echilibrului general Y = D  : C + S = C + I sau

S = I, relevând situaţia de echilibru într-o economie închisă.

2. Luându-se în considerare şi importul (H) şi exportul (E) de bunuri

economice, relaţia de echilibru pe piaţa producătorilor devine:
Y + H = D + E sau
C + S + H = C + I + E, adică
S + H = I + E sau S – I = E – H,
ceea ce reprezintă o condiţie de echilibru.

3. Deoarece actele de comerţ au loc prin intermediul banilor, mărimea şi

dinamica acestora fiind legate de cererea şi oferta bunurilor economice, starea de
echilibru economic general depinde şi de situaţia pieţei monetare. Echilibrul pieţei
monetare este dat de relaţia:
Ym = Dm, unde:
Ym – oferta de monedă;
Dm – cererea de monedă.

Cum cererea şi oferta de monedă sunt influenţate, în principal, de masa monetară

(M), viteza de rotaţie a banilor (V), de volumul global al tranzacţiilor de pe piaţă
(T) şi de nivelul general al preţurilor (P), condiţia de echilibru este dată de relaţia:

Macroeconomie
253
 Echilibrul și dezechilibrul economic

MV = PT, unde

MV – oferta reală de monedă;
PT – cererea reală de monedă.

4. Pe piaţa muncii, condiţia de echilibru apare sub forma egalităţii cererii (D L) cu

oferta de locuri de muncă (YL), adică:
YL = DL

Test de autoevaluare 8.2.

1) Care din următoarele relaţii exprimă condiţii de echilibru:

a) numărul locurilor de muncă = populaţia aptă de muncă disponibilă;
b) consum = economii;
c) oferta de muncă = numărul de locuri de muncă;
d) M · V = P · T;
e) numărul titlurilor de valoare cotate la bursă = numărul
întreprinderilor existente în economie.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d + e); B (a + b); C (a + c + d); D (a + b + c); E (a + b + c + e).

2) Piaţa muncii se află în situaţia de echilibru atunci când:

a) M · V = P · T;
b) numărul de locuri de muncă este egal cu cererea de muncă;
c) numărul de locuri de muncă este egal cu populaţia aptă de muncă
disponibilă;
d) numărul celor care solicită locuri de muncă este egal cu al celor
care oferă locuri de muncă.

3) Există echilibru pe piaţa monetară atunci când:

PT
a) M  ;
V
b) Ym = M · V;
c) Dm = P · T;
d)C + H = Y + E;
e) C + S = H + E.
unde:
M = masa monetară;
V = viteza de rotaţie a banilor;
T = volumul tranzacţiilor;
P = preţurile;
C = consum;
H = import;
Y = venit;
E = export;
S = economii.

Macroeconomie
254
 Echilibrul și dezechilibrul economic

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + d); B (a + c + d); C (a + b + c + e); D (a + b + c).

4) Condiţia de echilibru pe piaţa bunurilor şi serviciilor într-o economie închisă

este:
a) M · V = P · T;
b) C + S = C + I;
c) S < I;
d) S > I;
e) S = I.

Alegeţi răspunsul corect:

A (b + e); B (a + b + c); C (a + b + c + e); D (a + d + e).

5) Dupa modul de manifestare in timp, echilibrul economic poate fi:

a) static;
b) dinamic;
c) material;
d) banesc;
e) financiar.

Alegeţi răspunsul corect:

A (b + e); B (a + b); C (a + b + c + e); D (a + d + e).

Aplicaţie:

Fie modelul simplu al unei economii în care cererea agregată (D) este
reprezentată de suma cheltuielilor pentru consum şi investiţii.
Oferta
Cererea Modificări Ocuparea
globală = Investiţii
Consum globală neplanificate forţei de
PNB planificate
(D) în stocuri muncă
(Y)
0 400 600 0
1000 1200 600 50
2000 2000 600 100
3000 2800 600 150
4000 3600 600 200
5000 4400 600 250
6000 5200 600 300
7000 6000 600 350

Macroeconomie
255
 Echilibrul și dezechilibrul economic

8000 6800 600 400

Datele din tabel sunt ipotetice şi sunt exprimate în miliarde u.m..

a) Să se calculeze cererea agregată şi modificările (investiţiile)
neplanificate în stocuri pentru fiecare nivel al PNB.
b) Să se reprezinte grafic cererea şi oferta agregată şi să se identifice pe
grafic nivelul de echilibru al PNB. Interpretaţi situaţiile in care D > Y şi D < Y.
c) Să se reprezinte grafic economiile (S) şi investiţiile planificate (Ip) şi
să se interpreteze echilibrul pe acest grafic.
d) Să se analizeze cum influenţează echilibrul modificarea investiţiilor
planificate de la nivelul de 600 la 400.

Răspunsul la test şi rezolvarea la aplicaţie se găsesc la pagina 261.

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 8.A
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 8 A

Subiecte teoretice:
1. Definiţi echilibrul economic şi formele acestuia;

Macroeconomie
256
 Echilibrul și dezechilibrul economic

2. Delimitaţi condiţiile de echilibru pe diverse pieţe.

Macroeconomie
257
 Echilibrul și dezechilibrul economic

Aplicaţie:
Fie modelul simplu al unei economii în care cererea agregată (D) este
reprezentată de suma cheltuielilor pentru consum şi investiţii.
Oferta
Cererea Modificări Ocuparea
globală = Investiţii
Consum globală neplanificate forţei de
PNB planificate
(D) în stocuri muncă
(Y)
0 400 500 0
1500 1200 500 50
2500 2000 500 100
3500 2800 500 150
4500 3600 500 200
5500 4400 500 250
6500 5200 500 300
7500 6000 500 350
8500 6800 500 400

Datele din tabel sunt ipotetice şi sunt exprimate în milioane u.m..

a) Să se calculeze cererea agregată şi modificările (investiţiile) neplanificate
în stocuri pentru fiecare nivel al PNB.
b) Să se reprezinte grafic cererea şi oferta agregată şi să se identifice pe grafic
nivelul de echilibru al PNB. Interpretaţi situaţiile in care D > Y şi D < Y.
c) Să se reprezinte grafic economiile (S) şi investiţiile planificate (Ip) şi să se
interpreteze echilibrul pe acest grafic.
d) Să se analizeze cum influenţează echilibrul modificarea investiţiilor
planificate de la nivelul de 500 la 400.

Test grilă:

1) Condiţia de echilibru pe piaţa bunurilor şi serviciilor într-o

economie închisă este:
a) M · V = P · T;
b) C + S = C + I;

Macroeconomie
258
 Echilibrul și dezechilibrul economic

c) S < I;
d) S > I;
e) S = I.

Alegeţi răspunsul corect:

A (b + e); B (a + b + c); C (a + b + c + e); D (a + d + e).

2) Cererea globală reprezintă:

a) totalitatea cheltuielilor efectuate într-o economie pentru
achiziţionarea de bunuri materiale şi servicii, indiferent de
destinaţia acestora;
b) producţia naţională totală;
c) încasările totale însumate la nivelul tuturor agenţilor
economici dintr-o ţară;
d) suma de valoare adăugată obţinută de agenţii economici
dintr-o ţară;
e) o mărime agregată.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c ); B (a + b + d); C (a + e); D (a + d + e).

3) Piaţa muncii se află în situaţia de echilibru atunci când:

a) numărul de locuri de muncă este egal cu populaţia aptă de
muncă disponibilă;
b) M · V = P · T;
c) numărul de locuri de muncă este egal cu cererea de muncă;
d) numărul celor care solicită locuri de muncă este egal cu al
celor care oferă locuri de muncă.

4) Există echilibru pe piaţa monetară atunci când:

PT
a) M  ;
V
b) Ym = M · V;
c) C + H = Y + E;
d) C + S = H + E.
e) Dm = P · T;

unde:
M = masa monetară;
V = viteza de rotaţie a banilor;
T = volumul tranzacţiilor;
P = preţurile;
C = consum;
H = import;
Y = venit;
E = export;

Macroeconomie
259
 Echilibrul și dezechilibrul economic

S = economii.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + e); B (a + c + d); C (a + b + c + e); D (a + b + c).

5) Care din următoarele relaţii exprimă condiţii de echilibru:

a) numărul locurilor de muncă = populaţia aptă de muncă
disponibilă;
b) consum = economii;
c) oferta de muncă = numărul de locuri de muncă;
d) M · V = P · T;
e) numărul titlurilor de valoare cotate la bursă = numărul
întreprinderilor existente în economie.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d + e); B (a + b); C (a + c + d); D (a + b + c);

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 8.1
1. C(a+e);
2. A(b+c+d+e);
3. e;
4. D(a+b);
5. A(a+b+d+e).

Răspuns 8.2.
1.C(a+c+d);
2. c;
3. D(a+b+c);
4. A(b+e);
5. B(a+b).

Rezolvare aplicaţie

Cererea agregată este egală cu suma dintre consumul privat,

cheltuielile guvernamentale şi investiţiile planificate de către firme pentru anul
respectiv:
D = C + G + Ip

Oferta Consum Investiţii Cererea Modificări Ocuparea

Macroeconomie
260
 Echilibrul și dezechilibrul economic

globală =
globală neplanificate forţei de
PNB real planificate
(D) în stocuri muncă
(Y)
(1) (2) (3) (4) (5) (6)
0 400 600 1000 -1000 0
1000 1200 600 1800 -800 50
2000 2000 600 2600 -600 100
3000 2800 600 3400 -400 150
4000 3600 600 4200 -200 200
5000 4400 600 5000 0 250
6000 5200 600 5800 200 300
7000 6000 600 6600 400 350
8000 6800 600 7400 600 400

Nivelul de echilibru al PNB este acela la care D =Y.

Din datele tabelului remarcăm că oferta agregată creşte cu rate mai mari
decât cererea agregată. Acest lucru este datorat faptului că o parte din venitul
câştigat din vânzarea producţiei realizate într-un an este economisită.

Distingem următoarele situaţii:

- PNB real < 5000 mld. u.m., cererea agregată depăşeşte oferta
agregată. Firmele vor vinde mai mult decât produc în anul respectiv, ceea ce
înseamnă că stocurile se vor reduce (a se vedea coloana 5 din tabel). Prin urmare,
firmele îşi vor mări producţia, angajând mai multă forţă de muncă (coloana 6),
pentru a răspunde cererii sporite.

- PNB real > 5000 mld. u.m., oferta agregată depăşeşte cererea
agregată. Firmele nu vor putea să vândă întreaga producţie la nivelul preţurilor
curente. Mărfurile nevândute se constituie în stocuri neplanificate (coloana 5). În
consecinţă, firmele îşi reduc producţia şi cererea de forţă de muncă.

- PNB real = 5000 mld. u.m., producţia oferită la preţurile curente este
egală cu cantitatea de bunuri pe care consumatorii doresc să o cumpere la preţurile
respective. Odată atins echilibrul, nu va mai exista nici o tendinţă de creştere sau
scădere a PNB sau gradului de ocupare a forţei de muncă.

b) Dreapta cererii agregate este obţinută prin însumarea consumului şi

investiţiilor planificate corespunzătoare fiecărui nivel al PNB real. Deoarece
investiţiile planificate sunt 600 mld. u.m., indiferent de mărimea PNB real, panta
crescătoare a cererii agregate se datorează creşterii consumului odată cu mărirea
venitului.
Oferta agregată se reprezintă ca o dreaptă la 45 0. Proiecţiile punctelor de
pe această dreaptă pe axa orizontală reflectă venitul (consumul plus economiile),
iar pe axa verticală indică PNB real.

Macroeconomie
261
 Echilibrul și dezechilibrul economic

Diferenţa pe verticală între dreapta cererii agregate şi dreapta la 450

reprezintă modificările neprevăzute în stocuri. De exemplu, dacă PNB real este
4000 mld. u.m. pe an, cererea agregată va fi 4200 mld. u.m, respectiv stocurile se
vor reduce cu 200 mld. u.m.(segmentul AB de pe grafic). Existenţa unei cereri
excedentare va exercita o presiune în sensul creşterii PNB real. Analog, dacă PNB
real este 6000 mld. u.m. pe an, stocurile vor creşte cu 200 mld. u.m. ( segmentul
CD de pe grafic). Oferta excedentară va exercita o presiune în sensul reducerii
PNB real. Doar în punctul E, de pe grafic, cererea agregată egalează oferta
agregată.

Figura 8.1. PNB de echilibru

c) Echilibrul macroeconomic este atins atunci când investiţiile

neplanificate în stocuri sunt zero.
Este uşor de demonstrat că, odată atins echilibrul macroeconomic,
economiile (privite ca parte a venitului neutilizată pentru cumpărarea de bunuri
finale) egalează investiţiile planificate.
În primul rând, PNB real este egal cu venitul real:
PNB real = venitul = C + S.

Macroeconomie
262
 Echilibrul și dezechilibrul economic

În condiţii de echilibru, PNB real este egal cu suma cheltuielilor pentru

consum şi investiţii planificate:
PNB real = Cererea agregată = C + Ip.
Rezultă că, în situaţia de echilibru macroeconomic:
PNB real = C + S = C + Ip = Cererea agregată, repectiv S = Ip.
Presupunând că taxele sunt zero în acest model economic simplu, tot ce nu
se cheltuieşte se transformă în economii. Economiile reprezintă fonduri din care se
fac cheltuieli de investiţii. Aşadar, când economiile depăşesc investiţiile
planificate de către firme, o parte din PNB real nu va fi vândută (economiile
reprezintă partea din venit care nu este folosită pentru cumpărarea de bunuri).
Dacă economiile nu egalează investiţiile planificate, oferta nu va coincide cu
cererea agregată iar economia nu se va afla în echilibru.
Raportul de mărime dintre economii şi investiţii planificate este ilustrat de
graficul următor. Deoarece investiţiile planificate sunt egale cu 600 mld. u.m.,
echilibrul se va atinge când şi economiile vor avea această valoare. Dacă
economiile depăşesc nivelul de 600 mld. u.m., oferta agregată va fi excedentară în
raport cu cererea, exercitând o presiune în sensul reducerii PNB datorită formării
neplanificate (nedorite) de stocuri. Similar, dacă economiile nu ating nivelul de
600 mld. u.m., cererea va fi excedentară în raport cu ofertaşi stocurile de mărfuri
se vor reduce.

Economii şi investiţii
(mld. u.m.) investiţii planificate
600

0
1.000 2.000 3.000 4.000 5.000 6.000
PNB real = venit real
(mld. u.m.)

Figura 8.2. Economiile, investiţiile şi echilibrul macroeconomic

d)

Oferta
Cererea Modificări Ocuparea
globală = Investiţii
Consum globală neplanificate forţei de
PNB real planificate
(D) în stocuri muncă
(Y)

(1) (2) (3) (4) (5) (6)

0 400 400 800 -800 0

Macroeconomie
263
 Echilibrul și dezechilibrul economic

1000 1200 400 1600 -600 50

2000 2000 400 2400 -400 100

3000 2800 400 3200 -200 150

4000 3600 400 4000 0 200

5000 4400 400 4800 200 250

6000 5200 400 5600 400 300

7000 6000 400 6400 600 350

8000 6800 400 7200 800 400

Figura 8.3. Declinul cererii agregate antrenează reducerea PNB real

O reducere a investiţiilor planificate determină deplasarea dreptei cererii

agregate spre dreapta jos. Noul nivel de echilibru al PNB real este de 4000 mld.,
cu 1000 mld. u.m. mai mic decât PNB potenţial.

Macroeconomie
264
 Echilibrul și dezechilibrul economic

8.3 Dezechilibrul economic. Concepte şi forme de manifestare

Mărimile măsurabile, care se comportă şi care evidenţiază egalitatea sau

inegalitatea dintre ele, sunt rezultatul acţiunii conjugate a unor forţe opuse. In
cazul echilibrului ele se anulează reciproc, în timp ce în situaţia de dezechilibru
unele devin preponderente în raport cu altele. Cum acţiunea acestor forţe
contradictorii este permanentă, unii economişti consideră echilibrul economic ca o
stare de moment, vremelnică, în timp ce dezechilibrul se manifestă permanent, cu
Dezechilibrul intensităţi diferite de la o perioadă la alta.
economic
De aceea, dezechilibrul economic se poate interpreta fie ca o stare normală a
dezvoltării economice, fie ca o stare anormală, rezultată din încălcarea regulilor
fundamentale ale economiei de piaţă. In funcţie de preponderenţa acestor stări, în
economie se poate manifesta starea de echilibru sau starea de dezechilibru. In
consecinţă, în condiţiile mişcării reale a vieţii economice, echilibrul, indiferent de
formele de manifestare şi de nivelele de referinţă ale acestuia, se interpretează nu
ca ceva absolut, ci ca o tendinţă. Dinamica economiei naţionale conferă
dezechilibrelor economice un caracter permanent, manifestându-se în forme dorite
sau acceptate ca normale sau în forme nedorite, anormale. Când primele forme de
manifestare sunt preponderente, economia se caracterizează printr-o stare normală
de dezvoltare, fiind suportul progresului economic şi social. De pildă, într-o
activitate economică, depăşirea mărimii cheltuielilor de către venituri reprezintă o
formă a dezechilibrului normal. Această situaţie, dominantă în majoritatea
activităţilor agenţilor economici, stă la baza înviorării ofertei de bunuri economice
şi a satisfacerii corespunzătoare a cererii.

În situaţia în care predomină dezechilibrele anormale, în economie apare criza, cu

toate consecinţele sale asupra dezvoltării economico-sociale. In această situaţie,
necesitatea echilibrării dezvoltării economice înseamnă luarea de măsuri pentru
aducerea dezechilibrelor anormale în limitele celor normale, care acţionează
pozitiv asupra progresului economic şi social.

In literatura de specialitate, dezechilibrele normale sunt desemnate prin noţiunea

de presiune, iar cele anormale prin noţiunea de absorbţie.
Presiunea Presiunea corespunde cu situaţia de “ofertă excedentară” sau de “piaţă a
cumpărătorului”. Dacă pe piaţa unui anumit produs, vânzătorul “ stă la rând”
pentru cumpărător, spunem că domină presiunea, iar la vânzător apare o intensitate
de aspiraţie pozitivă care nu e pe deplin satisfăcută.
Absorbţia
Absorbţia corespunde cu situaţia în care pe piaţă se află “cerere excedentară”,
adică piaţa este a vânzătorilor, cumpărătorul fiind cel care “stă la rând”,
manifestându-se o tensiune de aspiraţie pozitivă nesatisfăcută a consumatorului.

Macroeconomie
265
 Echilibrul și dezechilibrul economic

Când se creează o egalitate între nivelul aspiraţiei vânzătorului şi cel al

consumatorului, pe piaţă se manifestă starea de echilibru.

Inţelegerea modului de manifestare a presiunii şi absorbţiei pe piaţă - ca forme

fundamentale ale dezechilibrului economic, necesită clarificarea conţinutului
următoarelor noţiuni:
a) Nivelul aspiraţiei vânzătorului ( Nva) şi cumpărătorului (Nca) este un
element al mulţimii alternativelor de decizie posibile, care apare la începutul
procesului de decizie elementar. Spre exemplu, aspiraţia de cumpărare nu este
acelaşi lucru cu cumpărarea efectivă şi nici aspiraţia de a produce cu producţia
efectivă etc.
b) Etapa necesară de aşteptare pentru vânzare (Eva) şi pentru cumpărare
(Eca), reprezintă timpul minim care trebuie să treacă de la apariţia nivelului de
aspiraţie de vânzare sau de cumpărare, până la prima împlinire a actelor de vânzare
sau de cumpărare efective.
c) Etapa de perimare a aspiraţiei de cumpărare (Ecp) sau de vânzare (Evp),
reprezintă perioada de timp după trecerea căreia, toţi agenţii economici şi-au sistat
aspiraţia iniţială, fie pentru că intenţia lor de cumpărare sau de vânzare s-a realizat,
fie pentru că şi-au corectat intenţia iniţială.
d) Tensiunea aspiraţiei (Ta) reprezintă diferenţa dintre nivelul aspiraţiei la
vânzare sau la cumpărare şi rezultatul obţinut în urma executării deciziei de a
cumpăra (Rca) sau de a vinde (Rva).
Tca = Nca - Rca sau
Tva = Nva - Rva.

Raportul dintre nivelul aspiraţiei la vânzare sau la cumpărare şi rezultatul obţinut

la vânzare (Rv) sau la cumpărare (Rc) reprezintă gradul de tensiune a aspiraţiei la
vânzare (GvT) sau la cumpărare ( GcT):
c
Nav sau G cT  N a .
G Tv 
Rv Rc

Diferenţa între aspiraţia de vânzare (Av) şi vânzarea efectivă (Ve) sau între aspiraţia
de cumpărare (Ac) şi cumpărarea efectivă (Ce), reprezintă tensiunea aspiraţiei de
vânzare (Tva) sau de cumpărare (Tca):
Tva = Av – Ve şi
Tca = Ac - Ce.

Prin raportarea nivelului de aspiraţie al vânzătorilor la nivelul de aspiraţie al

cumpărătorilor, se relevă raportul de forţe pe piaţă (RpF):
Nv
R PF  ac .
Na

Dacă RpF > 1, atunci pe piaţă este mai tare cumpărătorul, iar dacă RpF <1, atunci pe

Macroeconomie
266
 Echilibrul și dezechilibrul economic

piaţă este mai puternic vânzătorul.

Concluzii generale privind impactul presiunii şi absorbţiei asupra activităţii

economice

Implicaţiile presiunii şi absorbţiei asupra desfăşurării activităţii economice sunt

multiple şi complexe, ele trebuind privite atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.

1. Absorbţia, pe termen scurt, favorizează desfăşurarea activităţii economice, creşterea

dimensiunilor ei atât prin utilizarea mai bună a capitalului fix existent, cât şi prin
sporirea volumului capitalului fix prin investiţii. Investiţiile contribuie rapid şi direct la
lărgirea pe cale extensivă a producţiei, resursele fiind utilizate la maximum. Pe termen
lung, absorbţia constituie un stimulent puternic şi durabil pentru creşterea volumului
producţiei, dar generează locuri înguste de producţie, ceea ce nu stimulează în măsură
suficientă progresul tehnic.

In schimb, în perioada de presiune, pe termen scurt, volumul producţiei poate să

crească, dar numai în situaţia în care într-un numr însemnat de unităţi economice
producătoare, o parte a capacităţilor de producţie este neutilizată, stocurile fiind inutile.
In acest caz, investiţiile nu mai contribuie rapid şi direct la creşterea dimensiunilor
producţiei pe cale extensivă, deoarece există rezerve neutilizabile. Pe termen lung însă,
neutilizarea unei părţi a resurselor şi rezervelor, duce la o însemnată risipă.

2. Privite într-un orizont de timp mai mare, starea de absorbţie frânează dezvoltarea şi
perfecţionarea bunurilor economice, deoarece existenţa pieţei vânzătorilor exclude
motivaţia pentru apariţia produselor noi. In schimb, în cazul presiunii are loc o
stimulare a apariţiei de produse noi. Deci, presiunea accelerează, iar absorbţia frânează
dezvoltarea calitativă a produselor.

3. In condiţiile presiunii, concurenţa există numai între vânzători. In această situaţie

vânzarea efectivă poate să se apropie de aspiraţia vânzătorului, dacă un alt vânzător sau
mai mulţi rămân şi mai mult în urmă faţă de propriile lor aspiraţii.

In schimb, în condiţiile absorbţiei, concurenţa se manifestă numai între cumpărători. In

această situaţie, creşterea vânzărilor depinde numai de producţie, producătorul găsind
cumpărător pentru fiecare produs şi deci nu trebuie să concureze. Deoarece în starea de
absorbţie producţia se îndepărtează de aspiraţiile consumatorului, acesta va fi obligat să
facă înlocuiri forţate de bunuri sau să facă economii forţate.

Macroeconomie
267
 Echilibrul și dezechilibrul economic

4. Sub aspectul adaptării producţiei la nevoile consumatorilor, în situaţia absorbţiei,

aceasta se realizează anevoie, în timp ce în situaţia de presiune, adaptarea este rapidă şi
elastică. In presiune, influenţa producţiei asupra consumului este mult mai activă decât
în perioada de absorbţie. In perioada de presiune are loc modificarea cerinţelor şi
intenţiilor de cumpărare în mod permanent.

5. In perioada presiunii, povara incertitudinii cade asupra vânzătorului, cumpărătorul

găseşte ceea ce caută şi se simte în siguranţă. In perioada de absorbţie situaţia se
inversează, vânzătorul se simte în siguranţă, în timp ce cumpărătorul cumpără atunci
când găseşte bunul respectiv, nu în momentul în care s-a conturat intenţia de
cumpărare. In consecinţă, la consumator poate să apară acumularea de stocuri.

6. In perioada de presiune, cumpărătorul este cel ce face selecţia, care are drept
rezultat îmbunătăţirea calităţii, reducerea costurilor, diferenţierea producţiei şi
concentrarea producţiei. In situaţia de absorbţie, efectele pozitive ale selecţiei sunt
aproape anulate.

7. Cele două forme ale dezechilibrului economic îşi pun amprenta şi asupra fluxului de
mesaje, asupra relaţiilor informaţionale între masa vânzătorilor şi cea a cumpărătorilor.
In timpul presiunii, cea mai mare parte a sarcinilor informative cade asupra
vânzătorului, în timpul absorbţiei, invers, ele cad în seama cumpărătorilor.

Comparând cele două forme fundamentale ale dezechilibrului, apare evident că

presiunea are mai multe avantaje decât absorbţia. Aceste avantaje pot fi evidente dacă
politica economică generală realizează presiunea în următoarele condiţii:
 existenţa unei tensiuni nu prea mari între aspiraţia de vânzare şi vânzarea
efectivă, astfel încât să provoace suficiente griji vânzătorului, dar să nu ducă
la un volum prea mare de resurse neutilizate;
 intensitatea aspiraţiei de vânzare să fie puternică, astfel încât vânzătorii să fie
interesaţi în mare măsură în reuşita vânzării;să existe suficiente forţe şi
procese contrare care să neutralizeze sau cel puţin să atenueze efectele
negative ale presiunii, cum sunt: speculaţia, necruţarea adversarului,
dezorientarea cumpărătorului, excesul de reclame etc.

Test de autoevaluare 8.3.

6) Tensiunea aspiraţiei la vânzare se poate exprima astfel:

a) diferenţa dintre rezultatul obţinut în urma vânzării şi nivelul
aspiraţiei la vânzare;
b) raportul dintre nivelul aspiraţiei la vânzare şi rezultatul

Macroeconomie
268
 Echilibrul și dezechilibrul economic

obţinut în urma vânzării;

c) diferenţa dintre nivelul aspiraţiei la vânzare şi rezultatul
obţinut în urma executării deciziei de a vinde;
d) inversul aspiraţiei la vânzare.

7) Nivelul aspiraţiei vânzătorului Nav este:

a) un element al mulţimii alternativelor de decizie posibile, care
apare la începutul procesului de decizie elementar;
b) diferenţa între aspiraţia de cumpărare şi rezultatul obţinut în
urma deciziei de a cumpăra;
c) un indicator ce ajută la înţelegerea modului de manifestare a
absorbţiei şi presiunii pe piaţă;
d) acea situaţie de piaţă în care există ofertă excedentară iar
piaţa este a cumpărătorului.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (a + c); C (a + b + c); D (a + d).

8) Într-un orizont lung de timp, starea de absorbţie:

a) stimulează apariţia de produse noi;
b) volumul producţiei poate să crească;
c) frânează dezvoltarea calitativă a produselor;
d) determină risipă de resurse.

9) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) presiunea accelerează iar absorbţia frânează dezvoltarea
calitativă a produselor;
b) în condiţiile de presiune există concurenţă între vânzători;
c) presiunea frânează iar absorbţia accelerează dezvoltarea
calitativă a produselor;
d) în condiţii de presiune, cumpărătorul este cel care face
selecţia;
e) în cazul absorbţiei adaptarea producţiei la nevoile
consumatorilor se realizează rapid.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + b + c + d); B (a + c); C (a + b + c + e); D (a + d); E (a + b + d).

10)Atunci când cererea este mai mare decât oferta, pe piaţă există:
a) stare de absorbţie;
b) concurenţă între vânzători;
c) stare de presiune;
d) produse de calitate superioară.

11)În condiţii de absorbţie pe piaţă:

a) cererea este mai mică decât oferta;
b) există concurenţă între cumpărători;

Macroeconomie
269
 Echilibrul și dezechilibrul economic

c) are loc rapid adaptarea producţiei la nevoile consumatorilor;

d) concurenţa se manifestă între vânzători.

12) Atunci când economia se află în situaţia de trecere de la presiune la

absorbţie are loc:
a) scăderea creşterii economice;
b) o accelerare temporară a creşterii economice;
c) scăderea bruscă a intenţiei de vânzare;
d) o creştere bruscă a intenţiei de vânzare, al cărui efect este
utilizarea capacităţilor de producţie nefolosite anterior.

Alegeţi răspunsul corect:

A (b + d); B (a + c + d); C (a + b + c + d); D (a + d); E (a + c).

13)În situaţia când economia se află în situaţia de trecere de la presiune la

absorbţie:
a) sporirea producţiei are loc numai prin creşterea volumului
capitalului fix;
b) are loc scăderea bruscă a intenţiei de vânzare, al cărui efect
este utilizarea capacităţilor de producţie nefolosite anterior;
c) are loc accelerarea ritmului creşterii economice;
d) are loc diminuarea ritmului creşterii economice;
e) sporirea producţiei are loc doar prin creşterea productivităţii.

14)În perioada de trecere de la absorbţie la presiune are loc:

a) diminuarea ritmului creşterii economice;
b) accelerarea ritmului creşterii economice;
c) creşterea bruscă a intenţiei de vânzare;
d) utilizarea capacităţilor de producţie nefolosite anterior.

15)În condiţii de absorbţie pe piaţă:

a) agenţii economici sunt preocupaţi de îmbunătăţirea calităţii;
b) cererea este bine satisfăcută;
c) există concurenţă între vânzători;
d) se cumpără tot ceea se produce.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 279.

8.4Teoria dezechilibrelor economice

Macroeconomie
270
 Echilibrul și dezechilibrul economic

Conform acestei teorii, în economie predomină, cu o anumită intensitate, diferitele

forme ale dezechilibrului economic.

Pe piaţă există în orice moment surplusuri din partea cererii şi/sau ofertei, iar la agenţii
economici, stocuri de bunuri şi rezerve de factori de producţie. In aceste condiţii, nu
exist bunuri şi nici resurse cu preţuri zero. Drept urmare, economia este dominată de
Forme ale dezechilibre, aceasta neputându-se afla în nici un moment în stare de echilibru.
Dezechilibrele economice sunt expresia modificărilor limitelor resurselor şi
dezechilibrului
tehnologiilor, a restricţiilor consumatorilor privind cumpărarea de bunuri şi servicii,
inclusiv a unor greşeli de politică economică generală pe termen lung.

Principalele dezechilibre se manifestă sub următoarele forme:

a) excesul de ofertă pe piaţa bunurilor economice şi pe piaţa muncii;
b) excesul de cerere pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaţa muncii;
c) excesul de cerere pe piaţa bunurilor economice, monedei şi muncii.

a) Excesul de ofertă pe piaţa bunurilor şi pe piaţa muncii se concretizează în

nerealizarea unei părţi a ofertei şi în apariţia şomajului.

Excesul de ofertă de pe piaţa bunurilor economice, adică presiunea, este un proces

generat de o multitudine de cauze:
1. creşterea concomitentă a salariilor şi a preţurilor, inflaţia având rol precumpănitor.
Prin reducerea puterii de cumpărare a populaţiei, masa de bunuri din circulaţie nu poate
fi absorbită, apărând astfel “excesul de ofertă”. Pentru a frâna procesul inflaţionist, în
perioada de presiune, administraţia publică centrală acţionează prioritar asupra creşterii
salariilor, în timp ce în perioada de absorbţie acţionează preponderent asupra formării
preţurilor;
2. dominaţia incertitudinii pe piaţă determină pe fiecare producător să formeze rezerve
de capacităţi de producţie pentru siguranţa sa personală, pentru a nu pierde
cumpărătorii potenţiali. La nivelul economiei naţionale, aceste rezerve depăşesc cu
mult necesităţile unei aprovizionări normale;
3. formarea surplusului de capacităţi duce la dezvoltarea cererii, care determină
apariţia de noi bunuri sau îmbunătăţirea calităţii celor existente. La acei producători
care nu reuşesc să utilizeze noile realizări tehnice apar capacităţi neutilizate, în timp ce
la producătorii cu forţă concurenţială puternică, şi care sunt preocupaţi de inovare, se
creează o rezervă de capacitate complementară, destinată noilor investiţii, acestea din
urmă determinând apariţia unui nou bun economic;
4. intenţia de a face investiţii este mai mică decât potenţialul real de investiţie. Această

Macroeconomie
271
 Echilibrul și dezechilibrul economic

situaţie se explică prin: reducerea economiilor populaţiei ce sunt destinate investiţiilor;

prudenţa producătorilor investitori; politica restrictivă de credite pentru investiţii;
diminuarea investiţiilor publice etc. O asemenea situaţie este inversă absorbţiei, unde
intenţia de a investi este mai mare decât posibilităţile reale de realizare a investiţiilor.

Corelaţia între ritmul de creştere şi presiune se concretizează în aceea că o creştere

lentă este, de regulă, însoţită de o puternică presiune. Prin sporirea ritmului creşterii
economice, presiunea se diminuează. Prin forţarea acestui ritm, starea de presiune se
transformă în absorbţie. Deci, trecerea de la presiune la absorbţie este însoţită de o
accelerare temporară a creşterii economice. O asemenea situaţie a caracterizat
economia ţărilor dezvoltate în perioada de trecere de la economia de pace la cea de
război.

In perioada de trecere de la presiune la absorbţie, ca urmare a creşterii producţiei, are

loc o creştere bruscă a intenţiei de vânzare, al cărui efect este utilizarea capacităţilor
nefolosite anterior.

b) Excesul de cerere pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaţa muncii. Excesul

de ofertă pe piaţa muncii înseamnă şomaj, în timp ce excesul de cerere pe piaţa
bunurilor înseamnă diminuarea producţiei, o criză alimentară.

Cauzele directe care determină starea de absorbţie pe piaţă sunt: satisfacerea

insuficientă a aspiraţiilor consumatorilor, care sunt nevoiţi să recurgă la substituiri
forţate, inclusiv la economii silite; disproporţiile dintre ramurile de producţie,
concretizate în aceea că volumul producţiei agenţilor economici este mai mic în raport
cu intenţiile de cumpărare de factori de producţie şi bunuri de consum; neconcordanţa
între intenţiile de investiţii, pe de o parte şi condiţiile tehnice materiale reale ale
efectuării investiţiilor, adică potenţialul de investiţii, pe de altă parte.

In condiţiile în care sistemul economic se află în perioada de trecere de la absorbţie la

presiune, are loc diminuarea ritmului creşterii economice, conversiunea fiind însoţită
de o încetinire temporară a creşterii economice.

c) Excesul de cerere pe piaţa bunurilor economice, a monedei şi pe piaţa muncii. Un

asemenea dezechilibru afectează grav toate categoriile de pieţe, el fiind deja rezultatul
unei economii aflate în criză structurală profundă. In termeni economici, aceste
dezechilibre înseamnă hiperinflaţie, şomaj cronic şi înrăutăţirea gravă a condiţiilor de
viaţă. In economie nu mai acţionează, în limite normale, nici absorbţia şi nici
presiunea, fiind necesară o lungă perioadă de tranziţie pentru a restructura întregul

Macroeconomie
272
 Echilibrul și dezechilibrul economic

aparat tehnico-productiv, pe alte criterii de raţionalitate. Această restructurare de fond

implică costuri sociale mari, stabilirea corectă a priorităţilor, refacerea şi dezvoltarea
treptată a funcţiei productive a agenţilor economici, a sistemului economic în
ansamblul său.

Test de autoevaluare 8.4.

1) Excesul de cerere pe piaţa bunurilor economice, pe piaţa monetară şi pe piaţa

muncii:
a) implică costuri sociale mici;
b) afectează grav toate categoriile de pieţe;
c) economia se află în criză structurală profundă;
d) necesită o lungă perioadă de tranziţie pentru a restructura
aparatul tehnico-productiv;
e) se caracterizează prin şomaj pe piaţa muncii şi presiune pe
piaţa bunurilor şi serviciilor.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c); B (c + d + e); C (a + b + d + e); D (b + c + d).

2) În cazul dezechilibrelor economice sunt esenţiale următoarele:

a) excesul de ofertă pe piaţa bunurilor şi pe piaţa muncii;
b) excesul de cerere pe piaţa bunurilor economice, pe piaţa monetară
şi pe piaţa muncii;
c) excesul de cerere pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaţa
muncii.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a); B (a + b + c); C (b); D (a + b); E (a + c).

3) Excesul de ofertă pe piaţa bunurilor economice este un proces generat de:

a) creşterea concomitentă a salariilor şi a preţurilor;
b) creşterea inflaţiei;
c) scăderea inflaţiei;
d) existenţa incertitudinii pe piaţă;
e) intenţia de a face investiţii este mai mică decât potenţialul
real de investiţie.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c); B (a + c + e); C (a+b + d + e); D (a + d + e) E (a + e).

4) Presiunea este un proces generat de multiple cauze. Printre acestea se numară:

a) creşterea concomitentă a salariilor şi a preţurilor;
b) intenţia de a face investiţii este mai mică decât potenţialul real de
investiţie;

Macroeconomie
273
 Echilibrul și dezechilibrul economic

c) scăderea inflaţiei;
d) existenţa incertitudinii pe piaţă;
e) intenţia de a face investiţii este mai mare decât potenţialul real de
investiţie.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + d); B (a + c + e); C (a+b + c); D (a + d + e) E (a + e).

5) Excesul de cerere pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaţa muncii constituie un

dezechilibru care existenţa şomajului implică:
a) existenţa şomajului;
b) diminuarea producţiei;
c) satisfacerea insuficientă a aspiraţiilor consumatorilor;
d) disproporţii între ramurile de producţie;
e) creşterea producţiei.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + d); B (a + c + e); C (a+b + c+d); D (a + d + e) E (a + e).

Răspunsul la test se găseşte la pagina 279.

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 8 B

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 2.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 8 B

Macroeconomie
274
 Echilibrul și dezechilibrul economic

. Subiecte teoretice:
1. Definirea echilibrului economic;

2. Teoria dezechilibrelor economice.

Macroeconomie
275
 Echilibrul și dezechilibrul economic

Test grilă:

1) Excesul de ofertă de pe piaţa bunurilor economice este generată de:

a) creşterea concomitentă a salariilor şi a preţurilor;
b) intenţia de a face investiţii este mai mică decât potenţialul
real de a investi;
c) neconcordanţe dintre intenţiile de a investi şi condiţiile
tehnice materiale reale ale efectuării investiţiilor;
d) crearea de rezerve de capacităţi de producţie în vederea
menţinerii clienţilor potenţiali;
e) satisfacerea insuficientă a aspiraţiilor consumatorilor.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + d + e); B (a + b + c + d + e); C (a + c + d); D (a + b + c + d);
E (a + b + d).

2) Prin raportarea nivelului de aspiraţie al vânzătorilor la nivelul de

aspiraţie al cumpărătorilor se relevă:
a) raportul de forţe pe piaţă;
b) gradul de tensiune al aspiraţiei;
c) tensiunea aspiraţiei.

3) Tensiunea aspiraţiei la vânzare se poate exprima astfel:

a) diferenţa dintre rezultatul obţinut în urma vânzării şi

Macroeconomie
276
 Echilibrul și dezechilibrul economic

nivelul aspiraţiei la vânzare;

b) raportul dintre nivelul aspiraţiei la vânzare şi
rezultatul obţinut în urma vânzării;
c) diferenţa dintre nivelul aspiraţiei la vânzare şi
rezultatul obţinut în urma executării deciziei de a
vinde;
d) inversul aspiraţiei la vânzare.

4) Nivelul aspiraţiei vânzătorului Nav este:

a) un element al mulţimii alternativelor de decizie
posibile, care apare la începutul procesului de decizie
elementar;
b) diferenţa între aspiraţia de cumpărare şi rezultatul
obţinut în urma deciziei de a cumpăra;
c) un indicator ce ajută la înţelegerea modului de
manifestare a absorbţiei şi presiunii pe piaţă;
d) acea situaţie de piaţă în care există ofertă excedentară
iar piaţa este a cumpărătorului.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + b + c + d); B (a + c); C (a + b + c); D (a + d).

5) Într-un orizont lung de timp, starea de absorbţie:

a. stimulează apariţia de produse noi;
b. volumul producţiei poate să crească;
c. frânează dezvoltarea calitativă a produselor;
d. determină risipă de resurse.

6) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a. presiunea accelerează iar absorbţia frânează dezvoltarea
calitativă a produselor;
b. în condiţiile de presiune există concurenţă între vânzători;
c. presiunea frânează iar absorbţia accelerează dezvoltarea
calitativă a produselor;
d. în condiţii de presiune, cumpărătorul este cel care face
selecţia;
e. în cazul absorbţiei adaptarea producţiei la nevoile
consumatorilor se realizează rapid.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + b + c + d); B (a + c); C (a + b + c + e); D (a + d); E (a + b + d).

7) Atunci când cererea este mai mare decât oferta, pe piaţă există:
a. stare de presiune;
b. concurenţă între vânzători;
c. stare de absorbţie;
d. produse de calitate superioară.

Macroeconomie
277
 Echilibrul și dezechilibrul economic

8) Atunci când oferta este mai mare decât cererea, pe piaţă există:
a) stare de presiune;
b) concurenţă între cunpărători;
c) stare de absorbţie;
d) produse de calitate superioară.

9) Presiunea este un proces generat de multiple cauze. Printre acestea se

numară:
a. creşterea concomitentă a salariilor şi a preţurilor;
b. intenţia de a face investiţii este mai mică decât potenţialul real
de investiţie;
c. scăderea inflaţiei;
d. existenţa incertitudinii pe piaţă;
e. intenţia de a face investiţii este mai mare decât potenţialul real
de investiţie.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + b + d); B (a + c + e); C (a+b + c); D (a + d + e) E (a + e).

10) Excesul de cerere pe piaţa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaţa muncii

constituie un dezechilibru care existenţa şomajului implică:
a. existenţa şomajului;
b. diminuarea producţiei;
c. satisfacerea insuficientă a aspiraţiilor consumatorilor;
d. disproporţii între ramurile de producţie;
e. creşterea producţiei.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + b + d); B (a + c + e); C (a+b + c+d); D (a + d + e) E (a + e).

Răspunsurile testelor de autoevaluare 8.3, 8.4

Răspuns 8.3
1. c;
2. B(a+c)
3. c;
4. E(a+b+d);
5. a;
6. b;

Macroeconomie
278
 Echilibrul și dezechilibrul economic

7. A(b+d);
8. c;
9. a;
10. d.
Răspuns 8.4
1. D(b+c+d);
2. B(a+b+c);
3. C(a+b+d+e);
4. A(a+b+d);
5. C(a+b+c+d).

Bibliografie unitate de învăţare nr. 8

 Barre R., Economie politique vol. 1, PUF, Paris, 1969

 Bădeanu M., Pârvu Gh., Economia politică – Ed. Mondo-Ec, Craiova,
1996
 Băcescu M., Băcescu Cărbunaru A., Macroeconomie şi politici
macroeconomice, Ed. All Educational, Bucureşti, 1988
 Cornescu V. coordonator, Introducere în economie, Ed. Actami, Bucureşti,
1997
 Dobrotă N., Economie politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
 Frois G.A., Economie politică, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
 Genereaux J., Economie politique, Vol. 1,2, Hachete, Paris, 1990
 Gogoneaţă C., Gogoneaţă A., Economia politică – teorie micro şi
macroeconomică, politici economice, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti, 1995
 Guitton H., Economie Politique, Dalloz, Paris, 1991
 Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Gh., Economie Politică, Ed. Fundaţiei
“Gh. Zane”, Iaşi, 1997
 Keynes J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor şi a
banilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
 Moldovanu D., Curs de teorie economică, Ed. ARC, 2006
 Ploae V. , Economie politică – Macroeconomie, Editura Ex Ponto, 1999.
 Ploae V, Popovici V., Bunda R.N., Economie politică – Macroeconomie-
Elemente de teorie, teste grilă şi aplicaţii, Editura Muntenia, 2004.
 Samuelson A., Nordhaus W.D., Economie politică, Ed. Teora, 2000

Macroeconomie
279