1.

MACROECONOMIA, EXPRESIE A AGREGĂRII

COMPORTAMENTELOR ECONOMICE

Obiective:

• Cunoaşterea obiectului de studiu al macroeconomiei, al celor care i-au pus

bazele şi au făcut din ea o ştiinţă în plină dezvoltare, precum şi a obiectivelor
esenţiale ale cercetării macroeconomice;
• Prezentarea conceptelor de cerere globală (agregată) şi ofertă globală
(agregată), în vederea însuşirii acestora.

Cuprins:

1.Macroeconomia, expresie a agregării comportamentelor economice..........1

1.1. Cererea şi oferta agregate..................................................................2

Obiectul macroeconomiei îl reprezintă studierea economiei ca un tot,

ca un ansamblu coerent de activităţi economice, aflate într-o continuă şi
tot mai puternică interdependenţă, sub influenţa conjugată a unei
multitudini de factori. Ea studiază fenomenele şi procesele economice
agregate la nivel naţional. Astfel, macroeconomia are în vedere agregarea
comportamentelor individuale ale agenţilor economici la nivel naţional,
precum şi efectele lor globale, ca şomaj, inflaţie, dezechilibre ale
schimburilor comerciale şi financiare externe etc. În aceeaşi măsură,
macroeconomia pune accent pe comportamentul reglator al puterii
publice, respectiv politica sa economică.
Deşi termenul de macroeconomie nu apare decât în 1933, fiind datorat
economistului norvegian Ragnar Frisch (1895 - 1973), laureat al Premiului
Nobel pentru Economie, viziunea macroeconomică este tot atât de veche
ca ştiinţa economică. Ea este întâlnită în tabloul economic al lui Fr.
Quesnay, în legea costurilor comparative, legea debuşeelor, legea
populaţiei sau în teoria cantitativă a banilor.
Politica economică reprezintă acţiunea conştientă, concertată
democratic, a puterii publice care presupune definirea obiectivelor
economice şi sociale ale statului - naţiune, punerea în aplicare a acestor
obiective, folosindu-se în acest scop mijloace şi tehnici adecvate.
Adevăratul fondator al macroeconomiei moderne poate fi considerat, însă,
J. M. Keynes, teoriile sale fiind un punct de referinţă în domeniu. Plecând de la
nevoia înlăturării carenţelor sale şi de la realităţile vieţii economice, este
dezvoltată de Harrod, Domar, Myrdal, Joan Robinson etc. Şcoala de la Harvard
are astăzi meritul de a fi făcut din macroeconomie o ştiinţă în plină dezvoltare.
 Obiectivele esenţiale ale cercetării macroeconomice sunt inflaţia, şomajul
şi creşterea economică. Ea pune, totodată, în evidenţă factorii care
influenţează variabilele macroeconomice.

Test de autoevaluare 1.
Cine este considerat adevăratul fondator al macroeconomiei moderne?

1.1. CEREREA ŞI OFERTA AGREGATE

Cererea globală, agregată constă din totalitatea cheltuielilor efectuate

într-o economie pentru achiziţionarea de bunuri materiale şi de servicii,
indiferent de destinaţia acestora.
Structura cererii agregate (globale) este următoarea:
 cheltuielile pentru achiziţionarea de bunuri făcute de către consumatorii
finali (familiile);
 veniturile alocate şi cheltuite de întreprinderi (firme) pentru investiţiile
brute făcute de acestea;
 achiziţiile guvernamentale de bunuri de consum personal şi de bunuri
investiţionale pe seama veniturilor bugetare;
 cheltuielile agenţilor economici străini (în valută) pentru a importa dintr-o
anumită ţară, respectiv pentru a plăti exporturile acelei ţări.
Oferta globală (agregată) constă din producţia totală (internă sau
naţională) adusă la piaţă de către unităţile economice producătoare -
vânzătoare. În funcţie de optica asupra ofertei globale, aceasta poate fi
determinată prin însumarea (agregarea) producţiilor (încasărilor totale, cifrelor
de afaceri) ale tuturor agenţilor economici dintr-o ţară, respectiv prin
însumarea valorilor adăugate de aceştia.
Indiferent de sfera de cuprindere avută în vedere, structura ofertei globale
poate fi redată fie prin producţiile ramurilor şi sectoarelor care susţin oferta,
fie prin resursele consumate, prin costurile plătite şi şansele sacrificate pentru
acestea.
Cererea şi oferta globală sunt analizate în legăturile lor multiple cu indicele
general al preţurilor. Forţele pieţei naţionale (piaţa privită la nivel
macroeconomic) se află atât în postura de variabile independente, cât şi în cea
de variabile dependente cu acest indice.
Comparându-se cererea agregată cu oferta agregată (în timp şi în spaţiu), s-
a putut constata şi o anumită situaţie atipică, atunci când cererea agregată este
mai mare decât oferta agregată (figura 1.1.).
Fig.1.1. Cerere inflaţionistă

Această situaţie de piaţă este cunoscută sub denumirea de cerere agregată

(nominală) inflaţionistă. Ea se corelează cu deficit bugetar, cu împrumuturi de
stat şi cu balanţe de plăţi externe pasive. Aducerea economiei naţionale în
stare de echilibru se poate face, în cazul în speţă, prin aşa - numita politică a
cererii agregate, constând în: controlul cheltuielilor totale în economie,
inclusiv al celor guvernamentale; influenţarea corespunzătoare a producţiei,
preţurilor şi ocupării (în sensul punerii celor doi factori ai pieţei în echilibru).

Test de autoevaluare 2.
Cum poate fi adusă economia națională în stare de echilibru atunci când
cererea agregată este mai mare decât oferta agregată?

În alte circumstanţe de loc şi de timp, oferta agregată este mai mică decât
cererea nominală (scade oferta, cererea rămânând neschimbată). Se produce
inflaţie, adică are loc creşterea indicelui general al preţurilor prin sporirea
costurilor de producţie unitare şi scăderea corespunzătoare a producţiei.
Un asemenea dezechilibru de piaţă poate fi tratat printr-o politică adecvată
a ofertei agregate: stimulente pentru creşterea producţiei, acordate atât
întreprinzătorilor, cât şi salariaţilor.

Test de autoevaluare 3.
Cum poate fi tratat dezechilibrul produs atunci când oferta agregată este
mai mică decât cererea nominală?
Bibliografie:

• Ailenei, D. - Piaţa ca spaţiu economic, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti,1999;
• Bertalanffy, L. Von - Théorie générale des systémes, Dunod, Paris, 1973;
• Caraman - Hudea, Oana Simona - A Short Way to Macroeconomics Core,
Editura Pro Universitaria, 2017;
• Cournot, A., - Teoria economică în retrospectivă, Editura
Mark Blaug Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992;
• Landsburg, S. E.; - Macroeconomics, McGraw -
Feinstone, L. J. Hill, 1997;
• Lipsey, R. G.; - Economia pozitivă, Editura Economică,
Chrystall, K. A. Bucureşti, 1999;
• Ramsey, F. K. - A mathematical theory of saving, “Economic
Journal” 38/1928;
• Romer, D. - Advanced Macroeconomics, McGraw - Hill,1996.