SARCINA

Elevii : Bogdan Iulia ,Liga Sabina , Vâlcu Iuliana

Coordonatori : prof. Moraru Mariana , Hanu Maria
Liceul Teoretic “Emil Racovita”

Sarcina este perioada de nouă luni în care ovulul fecundat se transformă într-o nouă fiinţă umană în
interiorul corpului femeii. Totul incepe atunci când spermatozoidul bărbatului se contopeşte cu un ovul al femeii. Pe parcursul
sarcinii organismul femeii trece prin schimbări.
Sarcina este o perioadă deosebită din viaţa fiecarei femei. Fie că este vorba de prima sau a doua sarcină,
fiecare femeie însărcinată este interesată să afle cum decurge o sarcină normală şi la ce se poate aştepta pe parcursul celor 9
luni ce trec până la venirea bebeluşului pe lume. Am dorit să căutam câteva informaţii mai importante despre acest miracol şi
să le expunem în proiect.
Bucuria pe care ti-o aduce un nou nascut nu se compara cu nimic.

PRIMA LUNĂ

Primele patru săptămâni după fecundare reprezintă o perioadă de dezvoltare rapidă, când toate organele
majore si sistemele organismului încep să se formeze. Organele complexe ce vor susţine creşterea în timpul sarcinii -
incluzând placenta, cordonul ombilical şi sacul amniotic - se formează şi ele acum.
CELULELE GERMINALE
In timpul stadiilor precoce ale implantării, se dezvoltă trei tipuri de celule (celule germinale). Acestea vor
forma, în final, embrionul.
Ectodermul va forma ţesuturile şi organele sistemului nervos, inclusiv creierul, precum şi ţesuturile de pe
suprafaţa corpului, precum pielea si părul.
Din endoderm se dezvoltă mucoasa tractului gastrointestinal, ficatul, pancreasul, glanda tiroidă, precum şi
mucoasa aparatului respirator, vezica şi uretra.
Mezodermul va duce la formarea scheletului, a ţesutului conjunctiv, a sistemului circulator, a sistemului
urogenital, şi majorităţii muşchilor scheletici şi netezi.
Ectodermul şi endodermul se dezvoltă în timpul în care blasticistul se implantează în peretele uterin.
Mezodermul apare mai târziu, în săptămâna a treia.
Iniţial, celulele germinale nu iau o formă care să indice în ce parte va fi capul.
SĂPTĂMÂNA A TREIA
În timpul săptămânii a treia (zilele 15-21), o parte din celulele ectodermice, în zona ce va deveni partea din
spate a corpului, îşi modifică forma şi poziţia. Ele trec în centrul grupului de celule. În timp ce se multiplică, ele se grupează
formând linia primitivă, sau primul ax al trupului.
Odată cu formarea liniei primitive din celulele ectodermice, acestea îşi modifică forma, devenind mai
rotunde şi se împrăştie înainte, formând celulele mezodermice.
O parte din aceste celule vor forma, la final, sisteme vitale, precum sistemul muscular şi sângele. Altele
formează coarda dorsală, un grup de celule care se dezvoltă de-a lungul părţii posterioare a embrionului, ca o tija centrală de
susţinere. În dezvoltarea firească, aceasta va forma măduva spinării.
Dezvoltarea anexelor embrionare.
Sacul amniotic, membrana protectoare din jurul embrionului, începe să se formeze. Deşi este extrem de mică
în acest stadiu, mai târziu se va umple cu lichid amniotic şi va adăposti copilul şi placenta. Ţesutul corionic, care se va
transforma în placentă se dezvoltă şi el. Stratul corionic este cel mai superficial strat de celule ale blastocistului. Se ataşează
ferm de mucoasa uterină prin vilozităţi, mici proiecţii care se adâncesc în ţesutul ce formează peretele uterin. Vilozităţile sunt
înconjurate de sânge matern şi ajută la schimbul de oxigen, nutrienţi şi produse de excreţie.
Tot în această etapă se dezvoltă şi cordonul ombilical, dintr-un mugur.
SĂPTĂMÂNA A PATRA
Coarda dorsală suferă schimbări, astfel încât anumite zone de celule ectodermice vor forma în cele din urmă
sistemul nervos. Celulele din această zonă încep să formeze o adâncitură, numită şanţ neural. Marginile şanţului, crestele
neurale se apropie una de alta şi se unesc, formând tubul neural. Tubul neural merge către capul embrionului, unde un pliu
larg, vizibil, va creşte, formând creierul. Creşterea se face şi spre înapoi, unde se va forma măduva spinării.
Se formează o inimă rudimentară, de formă tubulară. Curbarea aduce grupurile de celule mezodermice, ce
iniţial erau poziţionate anterior, către o poziţie internă, ce corespunde pieptului embrionului. În timpul celei de-a patra
săptămâni, aceste celule se unesc la mijloc, acolo unde se formează intestinele. Ele formează un spaţiu circular, care devine
apoi un tub.
În timp ce arcurile branhiale - pliuri de ţesut ce vor forma maxilarele şi alte structuri ale capului şi gâtului -
se dezvoltă, tubul este împins în jos, în piept. Acesta formează o protuberantă evidentă în partea internă a embrionului: cordul
primitiv. Începe să funcţioneze aproape imediat, împingând celulele sanguine nou formate de-a lungul embrionului, care este
încă îngropat în peretele uterin.
Încep să se formeze vasele de sânge în afara embrionului. Unele formează o reţea vasta în peretele sacului
vitelin, care asigură hrănirea embrionului în stadiile iniţiale. Altele formează vena şi artera ombilicală din cordonul ombilical,
care uneşte embrionul de placentă. Ambele vase sunt căi esenţiale pentru nutrienţii şi oxigenul care vor asigura creşterea
rapidă a embrionului.
La sfârşitul celei de-a patra săptămâni embrionul are în jur de 4-5 mm lungime.

LUNA A DOUA

La sfârşitul lunii a doua, embrionul seamănă mult mai mult cu o fiinţă umană, în special în ceea ce priveşte
ochii, vârful nasului, maxilarele şi gura. Coada dintre fese a dispărut şi trunchiul devine mai puţin curbat şi în formă de C.
Membrele se articulează la nivelul coatelor şi încep să apară degete distincte la mâini şi picioare. Majoritatea
organelor interne sunt deja formate şi unele vor începe să funcţioneze destul de bine.
SĂPTĂMÂNA A CINCEA
În timpul celei de-a cincea săptămâni, încep să apară mugurii din care se dezvoltă picioarele. Mugurii din
care se dezvoltă braţele s-au dezvoltat din săptămâna a patra si acum cresc în lungime şi se împart în segmente: pentru mână,
braţ şi umăr. În plus, încep să devină vizibile urechile externe şi apar nişte fose care marchează poziţia nasului. Maxilarul
superior şi cel inferior, formate din arcurile brahiale, încep să se dezvolte.
Inima s-a împărţit deja în camere separate, pe partea dreaptă si stângă. Bronhiile primare sunt deja prezente
în plămâni. Emisferele cerebrale, care alcătuiesc cele două jumătăţi ale creierului, încep şi ele să crească, în timp ce ochii şi
nările se dezvoltă, iar limba se poate recunoaşte.
La sfârşitul celei de-a cincea săptămâni, toate celelalte organe interne, precum ficatul, pancreasul, stomacul,
vezica biliară, rinichii si organele sexuale, încep să se formeze, dar sunt greu de recunoscut, apărând ca muguri foarte mici de
ţesut.
Deşi un embrion de cinci săptămâni nu are un tract digestiv (alimentar) format, cutele stratului celular ce a
format inima, coada şi capul, iniţiază alcătuirea intestinului.
Tubul digestiv, care iniţial este închis la ambele capete, se deschide în gură în timpul săptămânii a cincea.
Celălalt capăt însă, din care se va forma anusul, se dezvoltă mult mai târziu.
SĂPTĂMÂNA A SASEA
In timpul săptămânii a şasea, embrionul continuă să crească şi să se schimbe rapid. La sfârşitul săptămânii
embrionul va măsura aproximativ 20-25 mm, de la cap, până la degetele de la picioare. Principalele organe interne s-au format
deja, deşi ele sunt încă în stadiu rudimentar.
In această perioadă capul embrionului este încă foarte mare, în raport cu restul corpului, iar trăsăturile
faciale devin mai uşor de observat. Ochii şi nările, care erau la început pe părţi, s-au mişcat în faţă, odată cu creşterea şi
dezvoltarea acesteia.
Ei vor rămâne închişi până în săptămâna 24 sau 25.
Urechea internă şi medie, responsabile de simţul echilibrului şi auz, cresc repede, dar urechea externă nu
este încă formată, deşi nu va mai dura mult. Este apărut şi vârful nasului.
 Membrele embrionului încep să crească şi mâinile încep să prindă contur. Picioarele nu se vor contura însă
clar decât peste o săptămână. Trunchiul embrionului începe să se lungească şi să se îndrepte.
Mâinile şi picioarele încep să se lungească în faţă, iar braţele cresc mai mult. În acest moment degetele încep
să se separe la mâini, dar încă nu şi la picioare.
Inima, deja prezentă, bate puternic şi în ea se va dezvolta valva aortică şi cea pulmonară. Tuburile ce
pornesc de la trahee către bronhii (partea funcţională din plămân) încep să se ramifice.
SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA
În timpul săptămânii a şaptea, embrionul va forma multe din organele interne, un proces numit
organogeneză, iar acestea vor începe să funcţioneze. De exemplu, stomacul va începe să secrete sucuri digestive, iar ficatul şi
rinichii vor începe să lucreze. Lungimea embrionului este de 22-30 mm.
Degetul mare de la picior începe să se diferenţieze de celelalte patru, care devin şi ele vizibile. Membrele
inferioare pot fi deja destul de lungi pentru a se întâlni unul cu altul în faţa trunchiului.
In plus, o parte din muşchii gâtului şi ai trunchiului încep să se contracte, generând mişcări spontane,
mişcând şi braţele şi picioarele. Deşi aceste mişcări pot fi detectate la ecografie, mama nu le va simţi pentru încă câteva
săptămâni.
Capul devine mai înălţat, tegumentul ce va forma pleoapele aproape că acoperă ochii, şi urechile externe se
văd clar. Este distinct acum şi vârful nasului. Urechea internă este aproape completă, în timp ce maxilarele, buzele şi gura sunt
clar conturate. Tot acum încep să se dezvolte şi mugurii dentari.
Ca rezultat al acestor schimbări rapide, embrionul se arată acum ca reprezentând o fiinţă umană, deşi încă
extrem de mică.
SĂPTĂMÂNA A OPTA
Dezvoltarea organelor si sistemelor din organism este deja în plină desfăşurare şi embrionul arată mult mai
uman.
Încheieturile mâinilor şi gleznele încep să se formeze, în timp ce degetele de la mâini şi de la picioare devin
vizibile clar, deşi sunt încă acoperite cu o plasă subţire. În acest timp, membrele superioare încep să se îndoaie la nivelul
coatelor şi degetele se vor curba uşor peste regiunea pieptului. Mâinile şi picioarele cresc în lungime.
La sfârşitul celor opt săptămâni perioada embrionară ia sfârşit şi embrionul devine făt. În timpul primelor
două luni, embrionul a fost cel mai vulnerabil la factorii care puteau interfera cu dezvoltarea şi creşterea lui sănătoasă.
Majoritatea malformaţiilor congenitale (prezente la naştere) se produc până la sfârşitul săptămânii a opta. Deşi mai pot să
apară probleme cu fătul pe parcursul restului sarcinii, perioada cea mai critică a fost depăşită.
Lungimea embrionului din creştet până în vârful degetelor este acum de 25-35 mm. Fătul va continua să
crească foarte rapid până în săptămâna a 20-a de la fertilizare, după care ritmul se va încetini.

Acest embrion m vârstă

de opt săptămâni este înconjurat
de membrana amniotică
(sacul amniotic) care este
o pungă plină cu lichid,
formată din corion.

LUNA A TREIA

Încheierea lunii a treia marchează sfârşitul primului trimestru, sau a primei treimi de sarcină.
Termenul trimestru este folosit pentru a delimita intervalele de dezvoltare embrionară şi apoi fetală. Întreaga
perioadă de sarcină care începe odată cu fecundarea, se împarte în trei trimestre, fiecare cu o durată de circa 13 săptămâni. La
sfârşitul acestei luni, fătul este foarte bine format şi multe dintre organele interne şi sistemele organismului său funcţionează
deja normal.
 SĂPTĂMÂNA A 9-A
La această vârstă capul reprezintă aproape jumătate din lungimea întregului făt. Distanţa măsurată din
creştetul capului până la fese este de circa 44 de mm. Apar unghiile de la mâini şi de la picioare, întâi cele de la mâini, dar sunt
acoperite de un strat subţire de piele. Pleoapele sunt fuzionate, iar ochii rămân închişi pentru încă mult timp. Organele genitale
externe încep să fie mult mai bine diferenţiate, dar sexul copilului nu este încă vizibil pe ecografie.
SĂPTĂMÂNA A10-A
Odată cu creşterea rapidă a fătului, distanţa de la cap la fese ajunge la circa 60 de mm. Din săptămâna a
şaptea, fătul aproape că s-a dublat în dimensiuni. De asemenea, el creşte rapid şi în greutate.
Oasele scheletului care au început deja să se dezvolte, vor parcurge acum un proces numit osificare, prin
care cartilajul începe să fie înlocuit cu ţesut osos. A avut loc separarea tuturor degetelor de la mâini şi de la picioare, iar
unghiile continuă să crească.
Pe suprafaţa corpului încep să apară zone disparate acoperite de peri fini, iar organele genitale externe îşi
continuă dezvoltarea. Intestinul subţire este acum capabil să se contracte, prin mişcări numite peristaltice, care asigură
împingerea alimentelor de-a lungul tubului digestiv. Glanda pituitară, care este localizată la baza creierului, începe să producă
o serie de hormoni, printre care şi hormonul de creştere.
Sistemul nervos şi-a continuat dezvoltarea, iar fătul se mişcă permanent în interiorul uterului, dar mişcările
lui nu sunt încă percepute de mamă.
SĂPTĂMÂNA A11-A
La acest moment, creşterea capului este încetinită, în timp ce creşterea corpului se accelerează. Acest
fenomen determină reducerea raportului dintre mărimea capului şi a corpului. Distanţa dintre creştet şi fese este în jur de 65
până la 75 de mm, iar fătul este acum de mărimea unei piersici.
In gură, încep să fuzioneze cele două jumătăţi ale cerului palatin. Dacă acest lucru nu se întâmplă, copilul
poate prezenta la naştere o malformaţie numită „gură de lup", care se repară chirurgical, pentru a permite copilului să se
hrănească normal.
SĂPTĂMÂNĂ A12-A
Până la sfârşitul săptămânii a 12-a, fătul creşte considerabil. Distanţa de la cap până la fese este acum de
circa 85 mm. Faţa se poate recunoaşte mult mai uşor pentru că ochii au migrat în faţă iar urechile sunt acum de o parte şi de
alta a capului. Gâtul a continuat să se lungească astfel ca bărbia nu se mai sprijină acum în piept.
Fătul poate acum să înghită şi chiar să-şi mişte buza superioară. Dacă sunt atinse sau lovite uşor, buzele se
mişcă. Această abilitate este probabil faza iniţială a dezvoltării unui reflex de bază, înnăscut, acela care face copilul să
găsească mamelonul şi să se hrănească, după naştere.
In acest timp, organismul fătului este deja capabil să producă urină. Când lichidul amniotic este înghiţit de
către bebeluş, urina sterilă este excretată înapoi în lichidul amniotic. Urina este îndepărtată pe măsură ce se schimbă şi se
împrospătează lichidul amniotic. Tot acum fătul începe să primească toţi nutrienţii necesari prin placentă, care a crescut şi s-a
dezvoltat şi ea de-a lungul celei de-a treia luni. Cantitatea de lichid amniotic a crescut considerabil, fătul are loc să se mişte în
voie.
Mişcările fetale, care au început cu câteva săptămâni în urmă, continuă. Totuşi, sunt încă imperceptibile
pentru mamă. In acest stadiu, organele genitale externe sunt suficient de dezvoltate pentru a putea fi văzute la ecografie. În
mod obişnuit, cu ajutorul ecografului, medicul ar putea spune acum dacă fătul este băiat sau fată.
Majoritatea organelor şi sistemelor din organism s-au dezvoltat deja, chiar dacă unele sunt încă într-un
stadiu rudimentar. Fătul se consideră de acum complet format. În lunile de sarcină rămase fătul continuă sa crească, organele
interne continuă să se dezvolte, mai degrabă decât să se formeze altele.

LUNA A PATRA

Luna a patra marchează începutul celui de-al doilea trimestru de sarcină. In această perioadă fătul continuă
să crească destul de rapid. Se petrec schimbări mai subtile, cum ar fi dezvoltarea şi poziţionarea ochilor şi a urechilor, ceea ce
dă fătului un aspect tot mai uman. În această perioadă, mama devine conştientă de mişcările fătului. Deşi fătul se mişca deja de
câteva săptămâni, mişcarea nu era simţită de mamă până în acest moment. Mişcările pot fi însă observate mai devreme, prin
efectuarea unei ecografii.
SĂPTĂMÂNA A 13-A
În săptămâna 13, fătul măsurat pe partea dorsală, în poziţie fetală, are 95-105 mm. Pielea este foarte subţire
şi vasele de sânge se pot vedea prin transparenţă în acest stadiu de dezvoltare. Pe suprafaţa fătului încep să se dezvolte fire
foarte fine de păr, numit lanugo. Această creştere se va continua pe întreg parcursul sarcinii, până când acoperă majoritatea
suprafeţei corpului fătului. De cele mai multe ori dispare înainte de naşterea copilului.
Scheletul continuă să se osifice; oasele se întăresc şi reţin tot mai mult calciu. Dacă s-ar face o radiografie în
această perioadă, scheletul ar fi vizibil.
Fătul este capabil acum să îşi sugă degetul şi acest fapt poate fi vizualizat cu ajutorul ultrasunetelor
(ecografie).
SĂPTĂMÂNA A 14 -A
Fătul continuă să crească rapid şi în acest moment măsoară aproximativ 105-115 mm pe exterior. Circulaţia
fetală este acum bine stabilită şi sângele începe să fie pompat eficient prin corp.
Deşi au crescut atât membrele superioare, cât si cele inferioare, picioarele devin acum mai lungi decât
mâinile.
 Ambele perechi de membre se mişcă frecvent şi mişcările lor încep să fie coordonate. Aceste mişcări sunt
rapide şi se evidenţiază uşor la examinarea cu ultrasunete. Mişcările pot deveni mai evidente pentru mamă în această perioadă,
dar mai pot trece săptămâni întregi până să fie percepute clar.
Începuturile mişcărilor fătului variază de la sarcină la sarcină. Dacă mişcările nu sunt percepute în această
săptămână, acesta nu este un motiv de îngrijorare. Unii copii sunt pur şi simplu mai activi decât alţii, mişcându-se cu mai
multă forţă şi mai des decât alţii. Mamele pot să nu realizeze că mişcările sau senzaţiile pe care le simt sunt cauzate de făt şi să
creadă că sunt datorate altor factori, precum digestia.
SĂPTĂMÂNA A 15-A
Fătul creşte acum într-un ritm spectaculos, atât în greutate cât şi în lungime, măsurând aproximativ 115-130
mm. Una din schimbările majore ce se petrec în această săptămână este formarea ţesutului adipos în jurul zonei inferioare a
spatelui şi pe fese. Această grăsime este importantă, atât pentru producerea de căldură, cât şi pentru metabolism. În acest
stadiu, apa reprezintă majoritatea volumului fetal şi grăsimea este reprezentată într-o proporţie mică. Însă până la momentul
naşterii copilului, raportul se va schimba.
Mama poate simţi acum mult mai clar mişcările fetale
SĂPTĂMÂNA A 16-A
Creşterea, foarte rapidă în săptămânile precedente, va începe să încetinească în această săptămână.
Lungimea fătului este de aproximativ 140 - 150 mm. Aproape tot corpul este acoperit de lanugo.
Pe piele începe să se forrneze o substanţă grăsoasă albă, numită vernix caseosa. Este compusă în principal
din celule moarte din piele şi secreţiile grase din glandele sebacee ale pielii. Se crede că vernix caseosa reprezintă un înveliş de
protecţie pentru piele, care este încă foarte subţire şi transparentă. De asemenea, protejează fătul împotriva pierderii de căldură
şi ajută la trecerea copilului, prin canalul de naştere, în momentul venirii pe lume. Fătul are deja aspect foarte uman.
Multe femei vor fi examinate ecografic în această perioadă, ca parte a îngrijirilor prenatale acordate. Această ecografie poate
detecta anomalii diverse ale inimii, de exemplu.
Alt test care poate fi făcut în această perioadă este amniocenteza. Aceasta implică recoltarea unei probe din lichidul amniotic
ce înconjoară fătul şi analizarea ei, pentru a vedea dacă fătul suferă de anumite boli, precum sindromul Down.

Un făt de 15 săptămâni are deja aspect

uman, dar mai are mult pe calea dezvoltării
sale. De exemplu, urechile sunt mai
degrabă rudimentare, deşi au ajuns acum
în poziţia finală, iar pleoapele încă nu s-au
format complet.
 LUNA A CINCEA

Mijlocul celei de a cincea luni de sarcină marchează jumătatea perioadei de dezvoltare intrauterină. Ritmul
rapid de creştere înregistrat în ultimele săptămâni începe să scadă în intensitate şi încep să se schimbe toate proporţiile fătului.
Astfel, braţele şi picioarele devin proporţionale cu lungimea corpului. Corpul începe să dobândească muşchi şi grăsime, astfel
că nu mai pare atât de mic în comparaţie cu capul.
Mişcările fătului în uter vor fi în general puternice si regulate. Mama va simţi mult mai pregnant mişcările
fetale apărute în decursul lunii a patra.
În cursul acestei luni continuă osificarea scheletului, se dezvoltă mai multe celule osoase, iar sistemul
digestiv funcţionează la parametri bazali. De asemenea, pielea devine mai matură şi la acest nivel se dezvoltă o reţea
primordială de capilare sangvine şi terminaţii nervoase. Încep să se dezvolte chiar şi amprente micuţe.
SĂPTĂMÂNA A 17-A
Fătul va creşte acum într-un ritm mai încetinit decât în ultimele săptămâni. Pe la sfârşitul acestei săptămâni,
lungimea de la creştetul capului la fese va fi de circa 140-150 mm. Copilul începe să câştige în greutate şi aceasta se va mări,
de obicei, cam de peste 15 ori până la momentul naşterii.
Încep să se schimbe şi proporţiile fătului, deşi acesta rămâne încă slăbuţ faţă de lungimea pe care o are.
Anumite segmente ale membrului inferior se vor apropia de proporţiile lor normale şi totodată va continua dezvoltarea capului
şi a feţei. Muşchii gâtului devin mai puternici, ceea ce face posibilă mişcarea capului înainte şi înapoi. Mişcări fetale vor
deveni în mod normal evidente în această săptămâna.
Fătul se poate mişca cu putere prin lichidul amniotic, loveşte, îşi atinge degetele de la picioare şi îşi mişcă
mâinile pe lângă faţă şi cap. Se formează dinţişorii de lapte la nivelul maxilarelor.
SĂPTĂMÂNA A 18-A
Este momentul care marchează jumătatea sarcinii. Lungimea creştet-fese este de circa 160 mm.
Pielea fătului se dezvoltă şi se modifică rapid. Tegumentul se diferenţiază în două straturi, epidermul (stratul
extern) şi dermul (stratul mai profund), fiecare având funcţii diferite. Încep să se dezvolte şi să funcţioneze glandele sebacee
care secretă o substanţă uleioasă numită sebum.
Proporţia dintre cap şi corp începe să se schimbe. Până acum, capul era disproporţionat de mare faţă de corp,
dar pe parcursul acestei perioade, corpul începe să crească mai repede şi se reduce decalajul faţă de cap, astfel că fătul capătă
un aspect mai echilibrat.
SĂPTĂMÂNA A 19-A
Până la acest moment, ritmul rapid de creştere s-a diminuat, iar lungimea de la creştet până la fese este de
aproximativ 175-180 mm. Pe măsură ce stratul de grăsime se depune sub epiderm, corpul şi membrele fătului încep să se
rotunjească, iar muşchii să se dezvolte. Toate acestea fac ca fătul să capete un aspect mai robust, iar pielea să pară mai puţin
zbârcită.
Creşterea în dimensiuni a organelor şi sistemelor este treptat înlocuită de maturarea şi dezvoltarea lor
funcţională, chiar dacă numai la un nivel rudimentar. Sistemul digestiv poate acum ca pe lângă apă să absoarbă şi unele
enzime şi substanţe nutritive din lichidul amnioticş
SĂPTĂMÂNA A 20 - A
La sfârşitul acestei săptămâni, distanţa creştet-fese ajunge la circa 185-190 mm, cam jumătate din lungimea
atinsă la termen, în această perioadă, mâinile şi picioarele se dezvoltă şi se maturează. Unghiile, care au apărut cu câteva
săptămâni înainte, sunt acum vizibile şi au crescut până aproape de vârful degetelor de la rnâini şi de la picioare. Muşchii
degetelor devin mai puternici şi fătul este capabil să îşi strângă degetele de la picioare şi să le prindă cu mâinile. Totodată, sunt
deja destul de bine dezvoltate pleoapele şi sprâncenele.
Membrele superioare şi inferioare au crescut în lungime şi au ajuns la proporţiile pe care le vor avea la
naştere. Diferitele organe şi sisteme ale fătului devin tot mai specializate, iar copilul poate începe să dezvolte un program
succesiv de activitate şi somn, perceptibil de către mamă.

19 săptămâni, fătul are nasul, buzele şi

bărbia complet dezvoltate. Pe ecografie
este vizibilă existenţa activităţii
coordonate, cum ar fi suptul degetului.
 LUNA A ŞASEA
.
EL va mai creşte încă 5 cm în această lună.
Sfârşitul acestei perioade, mama intră în cel de-al treilea şi ultimul trimestru de sarcină. Mărimea capului şi
lungimea picioarelor, în comparaţie cu corpul, au devenit mai echilibrate.
Iniţial, pielea poate fi ridată, dar devine tot mai netedă pe măsură ce în stratul subcutanat, se depune
grăsime.
Faţa şi corpul fătului încep să semene cu cele ale nou născutului. Pleoapele, care au fost lipite între ele, ar
putea să se deschidă în această perioadă şi fătul poate să deschidă şi să închidă ochii. Tot acum, retina poate fi în stare să
distingă între lumină şi întuneric.
SĂPTĂMÂNA 21
Rata de creştere este încă mică, comparativ cu cea din săptămânile anterioare, dar acest lucru se va schimba
iarăşi în curând. Lungimea fătului este de 195-200 mm. Deşi nu mai creşte în lungime la fel de mult ca înainte, adaugă repede
în greutate. Corpul fătului devine tot mai mare, pe măsură ce se depune grăsime sub derm, stratul cel mai profund al pielii.
Cam în această perioadă începe şi părul lanugo să se închidă la culoare.
În această perioadă a sarcinii, faţa fătului este mult mai bine conturată. Trăsăturile feţei sunt formate, cu o
linie a sprâncenelor şi sprâncene evidente, chiar dacă pleoapele sunt încă lipite. Se crede că fătul aude sunete în acest moment
şi unii dintre feţi chiar simt mirosul şi gustul.
SĂPTĂMÂNA 22
Fătul continuă să se dezvolte. Lungimea sa este acum de 210 mm (măsurat în poziţie fetală, din creştet până
la fund). Aceasta este o medie, desigur, dimensiunea fătului putând varia de la mamă la mamă şi chiar de la o sarcină la alta.
Proporţiile fetale continuă să se modifice, capul fiind acum mai proporţionat faţă de corp.
Pielea devine mai puţin ridată pe măsură ce straturile de grăsime se depun.
Este posibil ca fătul născut în acest moment să supravieţuiască, chiar dacă este foarte mic şi ar avea nevoie
de foarte multă atenţie şi îngrijiri medicale la terapie intensive.
SĂPTĂMÂNILE 23-24
Săptămâna a 23-a constituie sfârşitul celui de-al doilea trimestru de sarcină. Lungimea fătului este de
aproximativ 220 mm. Grăsimea se depozitează în continuare, pe măsură ce fătul câştigă rapid în greutate. Arată din ce în ce
mai mult ca un nou-născut în miniatură. Spaţiul uterin devine din ce în ce mai strâmt, pe măsură ce fătul se dezvoltă, şi acesta
ar putea să îşi modifice poziţia pentru a se adapta la spaţiul ce devine tot mai neîncăpător.
În timpul celei de-a 24 săptămâni, fătul începe iar să crească rapid, atât în lungime cât şi în greutate.
Lungimea lui este de aproximativ 225-230 rnm şi creşte cu aproximativ 10 mm pe săptămână. Fătul câştigă şi în greutate mai
rapid, cântărind acum aproximativ 0,75kg. Această suplimentare a greutăţii face ca membrele fătului să pară mai pline.
SĂPTĂMÂNA 25
Această săptămână marchează începutul trimestrului trei de sarcină. Lungimea fătului este de aproximativ
240 mm şi dacă ar fi măsurat din creştet până la vârful degetelor ar fi probabil în jur de 340 cm.
Una dintre modificările majore ale acestei perioade este dezvoltarea ochilor. De-a lungul săptămânilor
următoare ei au migrat încet către partea anterioară a feţei, spre poziţia lor finală, în timpul acestei perioade de început, vasele
de sânge care mergeau la ochi începeau să se formeze şi pupila se dezvolta în săptămâna a opta sau a noua de sarcină, în
acelaşi timp, conexiunea nervoasă între ochi şi creier - nervul optic se forma.
Pleoapele, încep să se separe, făcând ca fătul să poată deschide şi închide ochii. Muşchii din jurul ochilor,
care controlează mişcarea pleoapelor, încep şi ei să se dezvolte rapid.
Irisul, partea colorată a ochiului, este de obicei albastru în această perioadă la toţi feţii, indiferent de etnia
lor. Culoare finală a ochilor va depinde însă de originea etnică a copilului. De exemplu, majoritatea copiilor de rasă
caucaziană au ochii albaştri la naştere, culoarea lor putându-se schimba ulterior.
Retina din fundul ochiului este responsabilă pentru primirea şi transmiterea
imaginilor către creier, în acest moment al sarcinii, retina s-a dezvoltat destul pentru a primi şi
recepţiona informaţii despre lumină şi pentru a transmite aceste senzaţii de-a lungul nervului optic, către
creier. Fătul poate diferenţia acum, probabil, între lumina şi întuneric, prin peretele abdominal al
mamei.

Imaginea fătului în vârstă de 21 de săptămâni este

dar definită, după cum se vede şi în această
imagine ecografică colorată artificial. Craniul rotunjit
(stânga) şi trăsăturile faciale, sunt bine dezvoltate şi
vor mai suferi puţine modificări
 LUNA A ŞAPTEA

Este perioada în care continuă cresterea rapidă a fătului. Oasele continuă sa se intărească, scheletul
devenind astfel mai puternic. Pe la sfarşitul acestei perioade, ochii se vor deschide si fatul va putea sa-şi suga degetul mare.
Sprincenele si genele sunt bine dezvoltate, parul de pe scalp devine mai lung si corpul in general se rotunjeste şi se implineşte
prin depunerea grasimii subcutanate. Dacă fatul s+ar naşte in săptămâna 30, ar avea şanse mai mari de supravieţuire, insă ar
avea nevoie de o îngrijire cu totul specială.
SAPTAMANA 26
Corpul fătului prezintă un strat consistent de grasime subcutanată. Părul lanugo începe sa dispară,
sprincenele si genele sunt deja prezente iar părul de pe cap creşte în lungime. Intr creştetul capului şi fese este de circa 250
mm, iar lungimea totală din cap până la picoare este de aproximativ 360 mm. Greutatea fătului este de c irca 1,1 kg.
Plămânii care se dezvoltă mai lent decât alte organe, deoarece funcţia lor nu este necesară în viaţa
intrauterină, sunt încă rigizi de ob icei. Dacă s-ar naşte acum, bebeluşul ar avea nevoie de respiraţie asistată.
SAPTAMÂNA 27
Creşterea fetală continuă într-un ritm alert. Lungimea dintre creştetul capului şi fese este de circa 260 mm,
iar 5 lungimea totală din cap până la picioare este de aproximativ 370 mm. Fătul cântăreşte în jur de 1,25 kg, dar la naştere va
cântări probabil de până la trei ori mai mult decât acum.
Capul este acoperit de mult păr, dar culoarea lui nu estea cea definitivă. În acest moment al sarcinii toate
organele sunt pe deplin dezvoltate şi funcţionale. Numai plămânii sunt cei care îşi vor continua dezvoltarea până la naştere.
SAPTAMÂNA 28
Lungimea dintre creştetul capului şi fese este de circa 270 mm, iar lungimea totală din cap până la picioare
este de aproximativ 370 mm. Fătul cântăreşte în jur de 1,4 kg, mai ales prin depunerea unor cantităţi importante de grăsime.
Părul de pe cap continuă să crească, la fel genele şi sprâncenele. Părul lanugo începe să dispară, iar pielea
care până acum avusese o culoare roşcată, începe să capete o nuanţă mai apropiată decât cea naturală. Fătul poate auzi şi poate
răspunde la zgomotele puternice din afară, inclusive vocea mamei, pe care o poate distinge de alte voci.
SAPTAMÂNA 29
Fătul ia în greutate în mod rapid, cam 200 g pe săptămână, ajungând în acest moment la circa 1,6 kg.
Lungimea din creştet până la fese este de aproximativ 280 mm, în timp ce lungimea totală este de circa 400 mm.
Este foarte probabil ca fătul să se fi aşezat deja cu capul în jos (“cuibărit” în pelvisul maternal). Cum nu mai
există mult spaţiu liber în uter, fătul nu se mai poate mişca prea mult. Vor exista mai puţine mişcări ample, dar fătul se va
mişca în mod destul de viguros şi regulat, de obicei în anumite momente fixe ale zilei.
SAPTAMÂNA 30
Fătul este acum foarte bine dezvoltat şi are o şansă de supravieţuire de 95% dacă s-ar naşte acum, în condiţii
de bună îngrijire medicală. Capul şi corpul sunt mai bine proporţionate, deşi corpul pare mai degrabă slăbuţ. Fătul are
aproximativ 290 mm de la creştet la fese şi circa 420 mm lungime din cap până la picioare. Cântăreşte circa 1,8 kg.
Din cauza lipsei de spaţiu din uter, fătul va lovi în continuare, dar nu va putea face mişcări cu amplitudine
mare.
Placenta are deasemenea dimensiuni mari, iar cantitatea de lichid amniotic începe să scadă. De obicei se pot
auzi, deşi nu foarte clar, bătăile cordului fetal. Ritmul cardiac al unui făt la această vârstă de dezvoltare intrauterină, este între
120 şi 160 de bătăi pe minut, de aproape două ori mai mult decât la un adult.
 LUNA A OPTA

SAPTAMANA31
Aparatul genital al copilului continuă să se dezvoltate în această săptămână. Dacă este de sex
masculin, testiculele îi vor cobori din poziţia lor iniţială din vecinătatea rinichilor, vor trece prin regiunea inghinală în drum, spre
scrot. Dacă aveţi o fetiţă , clitorisul es destul de proeminent acum. Totuşi, labiile sunt încă mici şi nu îl acoperă.
SAPTAMANA 32
In această săptămână lanugo, stratul de păr subţire care a cresc ut pe suprafaţa pielii copilului în
ultimele câteva săptămâni începe să cadă. Pe parcursul următoarelor săptăîmâni, copilul va pierde probabil majoritatea acestui păr.
Imediat după naştere se pot observa unele rămăşite de lanugo pe umeri sau pe spate.
Până în săptămâna 32, greutatea copilului este de aproximativ 1800 gr. Şi are o lungime de 29 cm, de la
vârful capului la călcâi. Deşi nimeni nu ăţi doreşte o naştere timpurie , este reconfortant să se ştie că aproape toţi născuţii la această
vârstăvor supravieţui şi vor avea o viaţă n ormală.
SĂPTĂMÂNA 33
Copilul continuă să ia în greutate cu o viteză destul de rnare, cam 250 g pe săptămână. De fapt, următoarele 4
săptămâni vor fi o perioadă de creştere rapidă. Pe măsură ce sarcina se apropie de termen, copilul va lua în greutate mai mult.
Acum pupilele lui sunt suficient de bine dezvoltate pentru a se contracta, dilata şi detecta lumina. Plămânii
copilului sunt mult mai complet dezvoltaţi, Dându-i şanse mai bune de supravieţuire dacă se naşte în această săptămână. Copiii
născuţi acum au nevoie de îngrijiri suplimentare, dar aproape toţi vor fi sănătoşi.
SĂPTĂMÂNA 34
Învelişul alb, grăsos care protejează pielea copilului (vernix) se îngroasă în această săptămâna. La naştere,
se pot vedea resturi de vernix mai ales la nivelul axilelor, în spatele urechilor şi pe regiunea inghinală.
În acelaşi timp, stratul de păr subţire care a crescut până acurn pe suprafaţa copilului (lanugo) a dispărut
acum aproape complet.
În săptămâna 34 de sarcină, copilul cântăreşte aproximativ 2300 g şi are lungime de 27 cm de la creştet la
călcâie.
SĂPTĂMÂNA 35
Fătul continuă să ia în greutate, acumulând straturi de grăsime pe tot corpul, mai ales în jurul umerilor. De
fapt, următoarele 3 săptămâni vor reprezenta perioada cu cea mai rapidă creştere în greutate, carn 250 g pe săptămână.

LUNA A NOUA

SAPTAMANA 36
Până în această săpătămână, fătul a crescut suficient ca să umple pielea care altădată era prea largă
pierzându-şi aspectul zbârcit. Dacă am putea arunca o privire copilului în această săptămână am putea vedea un copil grăsut cu o
vfaţă micuţă dar rotundă, ca rezultat al depozitelor de grăsime proaspăt apărute şi al muşchilor bine dezvoltaţi şi gata de acţiune,
pregătiţi pentru supt. In săptămâna 36 de sarcină, copilul are o greutate în jur de 27oo gr.
SĂPTĂMÂNA 37
La sfârşitul acestei săptămâni, copilul poate fi considerat la termen. El sau ea încă nu a terminat cu creşterea,
dar viteza de creştere s-a încetinit la aproximativ 15 gr pe zi. Pe măsură ce acumulează grăsime, copilul devine treptat mai rotund.
Sexul pare să joace un rol important în determinarea greutăţii la naştere. Băieţii, vor cântări puţin mai mult
decât fetele.
SĂPTĂMÂNA 38
În ultimele săptămâni, dezvoltarea copilului a presupus mai mult ameliorarea funcţei organelor decât
constituirea lor. Pe zi ce trece, creierul şi sistemul nervos al copilului lucrează din ce în ce mai bine, însă procesul de dezvoltare a
acestor structuri continuă şi mai târziu, în copilărie şi chiar în adolescenţă.
În săptămâna 38 de sarcină, copilul cântăreşte aproximativ 3100 g şi are o lungime de aproximativ 35 cm,
de la călcâie la creştet.
SĂPTĂMÂNA 39
Până în această săptămână, copilul a pierdut mare parte din vernix şi din lanugo, care până atunci
acopereau pielea, deşi la naştere se mai pot observa nişte urme.
Deşi între timp s-a dezvoltat şi restul corpului, capul continuă să rămână cea mai voluminoasă parte a
corpului, de aceea cel mai bine este atunci când copiii se nasc cu capul întâi.
În plus, placenta continuă în această săptămână să furnizeze anticorpi copilului - substanţe proteice care
ajută la protecţia împotriva bacteriilor şi virusurilor, în cursul primelor 6 luni de viaţă, aceşti anticorpi vor ajuta sistemul imunitar al
copilului în lupta cu infecţia. După naştere, copilul va primi anticorpi prin laptele matern.
La sfârşitul săptămânii 39 de sarcină, copilul cântăreşte 3100-3350 g, însă din acest moment încep să apară
diferenţe dramatice între copii. Este normal ca un copil de 39 de săptămâni să cântărească 2700-4000 g.
 Poziţia ideală - şi cea mai frecventă a
fătului înainte de naştere este
prezentată aici. în această poziţie,
dimensiunea minimă a capului
copilului coboară prima prin vagin.

SĂPTĂMÂNA 40
Termenul este probabil în această săptămână, însă este foarte probabil să se întâmple fără nici un incident.
Medicii şi oamenii de ştiinţă estimează că numai 5% din femei nasc exact la data calculată.
O dată ce travaliul începe, copilul va trebui să sufere multe transformări pentru a se pregăti pentru naştere,
inclusiv o creştere a nivelului unor hormoni. Acest lucru ajută la menţinerea tensiunii arteriale şi a nivelului de glicemie după
naştere. De asemenea, ar putea fi şi o modalitate prin care se comunică uterului că a sosit momentul.
În timpul travaliului, copilul este pregătit pentru întreruperi scurte ale fluxului sangvin spre placentă la fiecare
contracţie. Copilul poate face faţă acestor intreruperi dacă ele nu sunt prea frecvente şi nu durează prea mult. Modificările pe
care le suferă copilul Ia naştere sunt cu adevărat uimitoare. Toate transformările anterioare sunt prologul acestui eveniment
minunat şi glorios.
În săptămâna 40, fătul cântăreşte în medie 3100-3600 g şi are o lungime de aproximativ 45-50 cm. Poate
avea o greutate şi o lungime mai mari sau rnai mici decât aceste valori medii, dar este totuşi normal şi sănătos.

BIBLIOGRAFIE:
• " Interiorul corpului uman” - Editura Deagostini
• " Clinica Mayo" - Roger W. Harms - Editura Bic All
• “Sarcina” – Sabrine Taylor , Rene Frydman – Editura Corint