Unificare legislativă în primii ani interbelici

Însă momentul care a marcat în mod semnificativ opera de unificare a legislației pe

teritoriile românești reîntregite a fost reprezentat de înființarea efectivă, în anul 1925, prin
Legea Mârzescu, a Consiliului Legislativ, ale cărui atribuții fuseseră fixate prin Constituția
din anul 1923, unde, la art. 76, se stabilea că „Se înființează un Consiliu Legislativ, a cărui
menire este să ajute în mod consultativ la facerea și coordonarea legilor, emanând fie de la
puterea executivă, fie din inițiativa parlamentară, cât și la întocmirea regulamentelor
generale de aplicare a legilor”.
Una dintre marile îndatoriri puse în sarcina Consiliului Legislativ, în afara obligației
constituționale de a ajuta la pregătirea legilor, a fost și aceea de a elabora proiectele de
unificare a tuturor codurilor legislative prin revizuirea legiuirilor existente, spre a le pune în
armonie cu Constituția și a asigura unitatea legislativă 1. Referitor la această sarcină a
Consiliului Legislativ, domnul Alexandru N. Gane, prim-președinte al Consiliului Legislativ,
cu ocazia prezentării raportului de zece ani de activitate al instituției, preciza: „cu atât, dar,
apărea mai anevoioasă și mai delicată, sarcina Consiliului Legislativ redus la un număr
restrâns de membri, și ținut să revizuiască nu un singur cod, dar toate cele 5 coduri existente
a celor patru frânturi din țara românească reunite în urma unui război fericit, pentru a le
topi pe toate într-o unică legiuire, care trebuia să țină seama de exigențele lor contrarii, de
progresele științei dreptului, fără a nesocoti nici respectul datorat tradiției juridice, pentru
că aceste coduri să fie înainte de toate, coduri românești, ieșite din datinele, nevoile și
frământările poporului însuși”2.

1
M. Duțu, Un secol de stat unitar și drept național(1918-2018). Perspective istorice cultural-științifice, Editura
Academiei Române și Universul Juridic, București, 2018, p. 39-40.
2
Consiliul Legislativ. Zece ani de activitate 1926-1936, Institutul de Arte Grafice „Luceafărul” S.A., București,
1936, p. 12.