Introducere

Toate tipurile de pământuri sunt formate din particule solide si o serie de goluri interconectate.
Continuitatea acestor goluri permite apei sa se deplaseze spre zonele cu energie scăzuta. Permeabilitatea este
definita ca fiind proprietatea pământurilor de a permite scurgerea fluidelor prin aceste goluri interconectate. In
cele ce urmează vor fi descrişi pe scurt parametri ce caracterizează curgerea apei prin medii poroase.

Permeabilitatea
Legea lui Darcy
Pentru a găsi relaţia pentru determinarea cantităţilor de apa scurse printr-o secţiune dintr-un mediu
permeabil se considera cazul descris in figura de mai jos.
Conform ecuaţiei lui Bernoulli, sarcina totala este formata din termenul cinetic, termenul potenţial si lucrul
mecanic efectuat de forţele de contact.
v 2 p
H  z (2.1.)
2g 
p
Având in vedere ca viteza este foarte mica, primul termen se poate neglija, iar  h unde h este

adâncimea apei in punctul in care se determina sarcina totala relaţia de mai sus se poate scrie sub forma:
H h z (2.2.)
Astfel in puntul A sarcina totala este :
H A  hA  z A (2.3.)
iar in punctul B
H B  hB  z B (2.4.)
Consumul de energie intre punctele A si B este egal cu:
h  H A  H B  hA  z A   hB  z B  (2.5.)

Panta hidraulica este egala cu

 h
i (2.6.)
L
In 1856 Darcy a publicat o relaţie simpla intre viteza si gradientul hidraulic
v  ki (2.7.)
v- viteza medie;
k- coeficientul de permeabilitate;
i – panta hidraulica (gradientul hidraulic).
Pentru a determina cantitatea de apa scursa prin secţiunea cu suprafaţa egala cu A se poate scrie relaţia
q  kiA , cu menţiunea ca viteza v este normal ape suprafaţa.
Coeficientul de permeabilitate are unitatea de măsura a vitezei si reprezintă o măsura a rezistentei la
înaintare întâmpinata de fluid prin terenul pe care il parcurge.
In cazul in care se iau in calcul si modificări ale proprietarilor apei atunci :
Kg
k (2.8.)

K- permeabilitatea intrinseca;
 - densitatea apei;
 - vâscozitatea absoluta a fluidului.
Relaţia lui Darcy este valabila in cazul in care curgerea apei corespunde domeniului laminar de
mişcare. Domeniul laminar de mişcare corespunde unor numere Reynolds cuprinse intre 2-9 după unii autori
acest domeniu se prelungeşte pana la valori ale numărului Reynolds egal cu 60.
vd
Re  (2.9.)

Re- numărul Reynolds;
v - viteza medie;
d – dimensiunea granulei;
 - vâscozitatea cinematica a apei
Diferiţi autori, în urma încercărilor efectuate pe anumite categorii de pământuri (în principal nisipuri),
au stabilit diferite relaţii empirice pentru determinarea coeficientului de permeabilitate. Relaţiile nu dau însă o
valoare exactă a coeficientului de permeabilitate ci o valoare aproximativă.
d
Conform Pietraru (1977), formula lui Hasen pentru nisipuri omogene cu 60  5 este:
d10
k  Cd102 (2.10.)
unde:
k – se obţine în cm/s
d10 – diametrul efectiv, se măsoară în cm
C – coeficient adimensional ce tine cont de conţinutul de argilă (pentru nisip curat C=100...120, iar
pentru nisip cu argilă C=80...100 )
 – coeficient adimensional de corecţie funcţie de temperatura apei
   0.7  0.3t 0C (2.11.)
Formula lui Kozeny pentru nisipuri este prezentată tot în lucrarea lui Pietraru (1977):
n3
k 8 d102 (2.12.)
1  n 2
 unde:
k – se obţine în cm/s
d10 – diametrul efectiv, se măsoară în cm
n - porozitatea
 – coeficient adimensional de corecţie funcţie de temperatura apei, se prezintă în tabel
t 0C 0 5 10 15 20 25
 0.59 0.7 0.81 0.93 1.05 1.18

A. Stanciu şi I. Lungu (2006) prezintă în lucrarea lor mai multe formule pentru determinarea
coeficientului de permeabilitate, dintre care enumerăm:
Jaky – 1944
k  100d m2 (2.13.)
dm – diametrul cu cea mai mare frecventă din curba frecventelor
Terzaghi – 1955
k  200d102 e (2.14.)
În următoarele tabele se prezintă valori orientative ale coeficientului de permeabilitate (A. Stanciu si I.
Lungu (2006):

a. roci moi sau pământuri

Tipul pământului k [cm/s] Descriere calitativa
Petriş curat 1 mare
Nisip mare curat 1-10-2 medie
Nisip mediu 10-2-5x10-3 medie
Nisip fin 5x10-2-10-3 medie la mica
Nisip prăfos 2x10-2-10-4 mica
nisip fin (U=2..5) 6x10-3-10-4 slaba
Nisip de dune 0.1-0.3 mare
Loess 10-3-10-4 medie
praf 5x10-4-10-5 mica
Argila <10-6 mica

b. roci tari sau stâncoase

tip roca k [m/s]
Calcite (0.01-1) x 10-7
Gresii (0.1-1) x10-9
Granite intacte (0.01-1) x10-9
Granite degradate (0.1-1) x10-5
Granite (in situ) (0.1-1) x10-4
Şisturi fisurate (1-3) x10-4
(aceste valori sunt determinate în laborator).

c. valori orientative după STAS – 1913/6 – 76

Tipul pământului k [cm/s]

 Pietriş bolovăniş 10-10-1
Nisip, nisip cu pietriş 10-1-10-3
Nisip fin, prafos, praf argilor, loess 10-3-10-7
Argila nisipoasa, prafoasa, praf
argilelor 10-5-10-8
argila, argila grasa 10-7-10-13

Ecuaţia de continuitate
In cele mai multe cazuri de mişcare prin medii poroase la atât viteza cat si gradientul hidraulic suferă
modificări dea lungul curgerii. In acest cazuri se folosesc familiile de curbe ce formează spectrul
hidrodinamic, respectiv liniile echipotenţiale ,caracterizate de aceiaşi sarcina hidraulica, respectiv liniile de
curent caracterizare de aceiaşi presiune.
Pentru a deriva ecuaţia de continuitate din zona studiata se izolează un cub de dimensiune dx dy dz ce
se asimilează punctului ‘A”.

Conform legii lui Darcy se pot determina cantităţile ce trec prin suprafeţele laterale ale prismului :
h
q x  k x i x Ax  k x dydz (2.15.)
x
h
q y  k y i y Ay  k y dxdz (2.16.)
y
h
q z  k z i z Az  k z dxdy (2.17.)
z
Folosind acelaşi principiu se pot determina debitele ce ies din zona studiata ca fiind:
 h   h    h  2 h 
q x  dq x  k x i x  di x  Ax  k x     dydz  k x   2 dydz (2.18.)
 x x  x    x x 
 h  2 h 
q y  dq y  k y i y  di y Ay  k y   2 dxdz (2.19.)
 y y 
 h  2 h 
q z  dq z  k z i z  di z  Az  k z   2 dxdy (2.20.)
 z z 
 Având in vedere ca se considera ca lichidul este incompresibil cantităţile ce pătrund in zona studiata
trebuie sa fie egale cu cantităţile de apa ce părăsesc acest domeniu:
q x  q y  q z  q x  dq x   q y  dq y   q z  dq z  (2.21.)

Adică:
dq x  dq y  dq z  0 (2.22.)
  2h    2h   2h 
k x  2   k y  2   k z  2   0 (2.23.)
 x   y   z 
Pentru mişcarea plana relaţia de mai sus poate fi redusa la:
  2h    2h 
k x  2   k z  2   0
  (2.24.)
 x   z 

In cazul in care terenul este izotrop:

 2h  2h
 0 (2.25.)
x 2 z 2
- aceasta ecuaţie fiind cunoscuta sub numele de “ecuaţia lui Laplace”.
Considerând o funcţie   x, z  de forma:
  h 
 v x  k   (2.26.)
x  x 
Si
  h 
 v z  k   (2.27.)
z  z 
Daca derivam relaţiile de mai sus in raport cu x si z si înlocuim in ecuaţia lui Laplace se obţine:
 2  2
 0 (2.28.)
x 2 z 2
Având in vederea forma funcţiei  se poate astfel obţine:
 x, z   khx, z   f z  (2.29.)
si
 x, z   khx, z   g z  (2.30.)
Deoarece x si z variază independent iar f  z  = g  z  =C rezulta ca:
 x, z   khx, z   C (2.31.)
si
1
h x, z   C    x, z  (2.32.)
k
Daca h x, z  este constanta si egala cu h1 ecuaţia de mai sus descrie o curba. Pentru aceasta curba
funcţia  are o valoare constanta cu valoarea 1 si reprezintă o echipotenţiala. Astfel dând valori lui  o
serie de valori 1 , 2 , 3 … obţinem un număr de echipotenţiale dea lungul cărora h= h1 , h2 , h3 …
Panta dea lungul echipotenţialei  poate fi acum derivate:
  
d  dx  dz (2.33.)
x z
Având in vedere ca  este constanta de-a lungul aceste linii, d  0 . Prin urmare:
 dz   / x v
    x (2.34.)
 dx   / z vz
Daca din nou consideram o funcţie   x, z  de forma:
 h
 v x  k (2.35.)
z z
si
 h
  v z  k (2.36.)
x z
Din relaţiile (2.35) si (2.36) se obţine:
 
 (2.37.)
x z
 2  2
 (2.38.)
z 2 xz

Din relaţiile (2.37) si (2.38) se obţine:

 
  (2.39.)
z x

 2  2
  (2.40.)
xz x 2
Iar din relaţiile (2.39) si (2.40) se obtine:
 2  2  2  2
    0 (2.41.)
x 2 z 2 xz xz
Deasemenea   x, z  satisface ecuaţia lui Laplace. Prin considerarea unor valori constante pentru
 x, z   1 ,  2 ,  3 …se obţine o noua serie de curbe in planul xoz pentru care:
 
  dx  dz (2.42.)
x z
Pentru oricare dintre aceste curbe, daca  este constanta atunci d  0 . De aici rezulta ca:
 dz   / x v z
    (2.43.)
 dx   / z v x
 dz 
cu menţiunea ca   este pe aceiaşi direcţie cu vectorul viteza.
 dx 
Aceste linii se numesc linii de curent, si împreuna cu liniile echipotenţiale formează spectrul
hidrodinamic.

Calculul infiltraţiilor folosind spectrul hidrodinamic pentru terenuri omogene

 Un tub de curent este fâşia localizata intre doua linii ce curent. Pentru a determina debitul infiltrat pe
sub o structura se considera un tub de curent ca in figura de mai jos :

In figura de mai sus pe lângă tubul de curent cuprins intre doua linii de curent sunt reprezentate si
liniile echipotenţiale. Debitul q poate fi determinat conform legii lui Darcy:
 h  h2   h  h3 
q  kiA  k  1 b1  1  k  2 b2  1   (2.44.)
 l1   l2 

Daca elementele prin care are loc curgerea se considera pătrate atunci l1=b1, l2=b2 .... si înlocuind in
relaţie (2.44) se obţine:
h
h1  h2  h2  h3  h3  h4  h  (2.45.)
Nd
In care h se numeşte scădere de potenţial (diferenţa intre doua echipotenţiale), h –sarcina totala, Nd –
numărul de paşi (de scăderi de potenţial).
Relaţia (2.45) arata ca pierderea de sarcina intre doua linii echipotenţiale consecutive este aceiaşi.
Rezulta ca:
 h 
q  k   (2.46.)
N
 d
Daca Nf reprezintă numărul de tuburi de curent debitul total se poate obţine însumând q :
 Nf
q  N f q  kh (2.47.)
Nd
Deşi spectrul hidrodinamic se construieşte in aşa fel încât elementele sa fie aproximativ pătratice, acest
lucru nu este întotdeauna posibil. In cazul in care se alcătuieşte spectrul din elemente dreptunghiulare se
urmăreşte c raportul intre laturi sa fie egal:
b1 b2 b3
   n (2.48.)
l1 l 2 l3
Pentru acest tip de spectru debitul total este:
Nf
q  kh n (2.49.)
Nd

Calculul infiltraţiilor folosind spectrul hidrodinamic pentru terenuri neomogene

n cele mai multe cazuri întâlnite in practica terenurile sunt formate di straturi cu proprietăţi fizice
diferite. Atunci când se construieşte spectrul hidrodinamic la trecerea de la un strat la altul trebuiesc puse
câteva „condiţii de transfer”. In figura de mai jos se prezintă trecerea de la un sol de tip1 cu coeficientul k1 la
solul de tip doi cu k2. Pierderea de sarcina se considera egala cu h , iar grosimea stratului se considera
unitara. Astfel debitul prin acest tun de curent poate fii calculat ca fiind:
 h   h 
q  k1iA  k  b1 1  k  b2 1   (2.50.)
 l1   l2 
Sau:
k1 b2 / l 2
 (2.51.)
k 2 b1 / l1

In care l1 si b1 sunt lungimea si lăţimea elementului din tubul de curent cuprins intre doua
echipotenţiale pentru solul 1 iar l2 si b2 pentru elementele din tubul de curent al solului de tip 2.

Conform figurii de mai sus:

l1  AB sin 1  AB cos 1 (2.52.)
l2  AB sin  2  AB cos  2 (2.53.)
 b1  AC cos1  AC sin 1 (2.54.)
b2  AC cos 2  AC sin  2 (2.55.)
Din relaţiile (2.52) si (2.54) rezulta ca:
b1 cos1 sin 1
  (2.56.)
l1 sin 1 cos 1
b1 1
  tan 1 (2.57.)
l1 tan 1
Iar din relaţiile (2.53) si (2.55) rezulta ca:
b2 cos  2 sin  2
  (2.58.)
l 2 sin  2 cos  2
b2 1
  tan  2 (2.59.)
l 2 tan  2
Relaţia de mai jos vine ca un rezultat al relaţiilor de mai sus si este folositoare la construirea spectrului
hidrodinamic pentru soluri neomogene:
k1 tan 1 tan  2
  (2.60.)
k 2 tan  2 tan 1

Forte de antrenare la curgerea apei prin medii poroase

La curgerea apei prin medii poroase apar forte de antrenare ce trebuie considerate in calculul
stabilităţii locale a taluzelor. Pentru a stabili valoarea acestor forte se izolează din domeniul ce este analizat o
porţiune cuprinsa intre doua linii de curent ab si cd , respectiv doua linii echipotenţiale ef si gh.

Având in vedere ca zona analizata este saturata greutatea porţiunii analizare este egala cu
G  L  L 1  sat  L2   sat (lungimea x lăţimea x grosimea x greutatea specifica saturata). Forţa hidrostatica
ce acţionează pe suprafaţa ef este egala cu h1   w  L  1 , iar pe suprafaţa gf h2   w  L  1 .
Scriind echilibrul se obţine:
F  h1 w L  L2 sat sin   h2 w L (2.61.)
Geometric: h1  L sin   h2  h rezulta ca h2  h1  L sin   h .
Deci:
F  h1 w L  L2 sat sin   h1  L sin   h  w L  L2  sat   w sin   h w L  L2 ' sin   h w L
Deci forţa de antrenare este F  i w in care i este panta hidraulica.
Calculul infiltraţiilor la baraje fundate pe terenuri impermeabile
Pentru calculul infiltraţiilor la baraje omogene din materiale locale dea lungul timpului au fost propuse
mai multe soluţii si metode de calcul. Din acestea am selectat pentru prezentare pe cele mai cunoscute si des
utilizate metode.
Metoda Depuit
In figura de mai jos se notează cu ab curba de infiltraţii care in aceasta metoda este considerat a fi
locul geometric sub care are lor curgerea. Debitul infiltrat se calculează cu relaţia lui Darcy q  kiA . Depui
dz
(1863) considera ca panta hidraulica corespunde pantei curbei de infiltraţii si nu variază pe adâncime i  .
dx

Luând in considerarea aceasta ipoteza si considerând grosimea unitara, relaţia lui Darcy devine:
dz dz
q  k  z 1  k z (2.62.)
dx dx
Prin însumare intre limitele domeniului se obţine:
d H1

 qdx   kzdz
0 H2
(2.63.)
 qd 
k
2

H 12  H 22  (2.64.)
Sau:
k
2d
q
H 12  H 22   (2.65.)
Din forma ecuaţiei de mai sus rezulta ca forma curbei de infiltraţie este parabolica si trebuie avut in
vedere ca nu sa pus nici o condiţie in ceea ce privesc modul de pătrundere sau ieşire a apei in si din masivul
de pământ. Astfel, daca nivelul apei in aval este H 2  0 atunci curba de infiltraţie va intersecta stratul
impermeabil.
Metoda Schaffernak
In 1917 Schaffernak propune următoarea schema pentru a rezolva problema infiltraţiilor prin baraje
din materiale locale:

Si el notează cu ab curba de infiltraţii, insa pune condiţia de ieşire din masivul analizat, in aşa fel încât
sa fie evitata situaţia in care curba de infiltraţii ar intersecta stratul impermeabil. El considera ca, curba de
infiltraţii va intersecta taluzul aval la o distanta l de piciorul aval. Debitul unitar poate fi determinat
considerând triunghiul format la piciorul aval al barajului bcd.
q  kiA  
A  bd 1  l sin  (2.66.)

Mai departe Schaffernak urmează paşii descriai de Depuit si rezolva prin problema considerând panta
dz
hidraulica egala pe adâncime si egala cu panta curbei de infiltraţie i  = tan 
dx
dz
q  k z  k l sin  tan   (2.67.)
dx
sau
H d

 zdz 
l sin 
 l sin  tan  dx
l cos
(2.68.)

sin 2 
2

1 2 2 2

H  l sin   l sin  tan  d  l cos    l
cos 
d  l cos   (2.69.)

H 2 cos 
l 2 cos   2ld  0 (2.70.)
sin 2 
 l
 
2d  4d 2  4 H 2 cos 2  / sin 2   (2.71.)
2 cos 

Deci :
d d2 H2
l   (2.72.)
cos  cos 2  sin 2 

Odată cunoscuta valoarea lui l se poate trece la calcularea debitului de infiltraţie cu relaţia:
q  kl sin  tan  .
Rezolvarea grafica a problemei se poate face astfel:
1. se prelungeşte linia bc pana la intersecţia cu verticala dusa din punctul a si se notează intersecţia
acestor drepte cu f
2. se trasează un semicerc cu diametrul cf
3. se duce o orizontala din punctul a si se notează intersecţia ei cu taluzul aval cu litera g.
4. se ia in compas raza egala cu cg si se trasează un arc de cerc cu centrul in c pana se intersectează
semicercul trasat la pasul 2. se notează intersecţia cu litera h
5. poziţionând acul compasului in punctul in punctul f se alege raza egala cu fh si se trasează un arc de
cerc pana la intersecţia cu linia taluzului aval. Se notează intersecţia cu litera b
6. lungimea segmentului bc=l

In 1937 Casagrande demonstrează experimental ca parabola ab trebuie de fapt sa pornească din

punctul a’ aşa cum este arătat in figura de mai jos. Deci valoarea lui d trebuie măsurata intre punctele a’ si c
Metoda Casagrande
dz
Casagrande considera ca determinarea gradientului cu relaţia i  este o aproximare care
dx
dz
influenţează rezultatul final. El propune aşa cum este figurat in figura de mai jos calculul lui cu relaţia: i 
ds

In cazul in care unghiul facut de taluzul aval cu orizontala este   30 0 metoda lui Depuit devine
dz
„foarte aproximative”. Folosind teoria lui Casagrande care considera ca i   sin  , si făcând un calcul
ds
  dz
unitar A  bd 1  l sin  se obţine următoarea forma pentru determinarea debitului: q  k z  kl sin 2  .
ds
Prin integrare si considerând ca s este lungimea curbei a’bc:
H s

  
zdz   l sin 2  ds H  l sin    l sin 2  s  l 
1 2 2 2
2
l sin  l

De unde:
H2
l 2  2ls  0 (2.73.)
sin 2 

Cu soluţia:
H2
l  s  s2  (2.74.)
sin 2 
Asimilând curba a’bc cu o dreapta se introduce in calcul o eroare de 4-5%: s  d 2  H 2
Rezulta : l  d 2  H 2  d 2  H 2 cot 2 
Odată cunoscut l valoarea debitului unitar poate fi calculat cu relatia:
q  kl sin 2  .
In cazul in care aproximaţia de 4-5% nu este acceptabila atunci Gilboy
(1934) si Taylor (1948) propun soluţia exacta, ultimul oferind o soluţie grafica a
problemei infiltraţiilor prin baraje.

Rezolvarea grafica a problemei presupune următorii paşi:

 d
1. se calculează
H
d
2. cu valoarea si  se determina grafic m;
H
mH
3. Se calculeaza l 
sin 
4. Debitul este egal cu q  kl sin 2 

Metoda Pavlovsky
Aceasta metoda propune divizarea masivului de pământ in trei zone distincte, debitele putând fi
calculate pentru fiecare zona după cum urmează:

ZonaI (suprafata agOf)

Pe aceasta zoana liniile de curent sunt curbilinii, dar Pavovsky pe considera linii orizontale. Împarte
suprafaţa in fâşii orizontale cu înălţimea dz:
dq  kidA (2.75.)
dA  dz 1  dz (2.76.)

Odată făcute aceste aproximaţii se poate determina panta hidraulica:

pierderile _ de _ sarcina, l1 l1
i  (2.77.)
lungimea _ liniei _ de _ curent H d  z cot 1

Însumând debilele pe fiecare fâşie in parte se obţine:

h1
kl1 kl1 Hd
q   dq   dz  ln (2.78.)
0
H d  z cot 1 cot 1 H d  h1

Pentru ca l1  H  h1 rezulta ca:

k H  h1  Hd
q ln (2.79.)
cot 1 H d  h1

Zona II (suprafaţa Ogbd)

 Pe aceasta zona se aplica metoda lui Depuit :
q
k 2
2L 1

h  h22  (2.80.)
In care :
L  B  H d  h2  cot  2 (2.81.)

Zona III (suprafaţa bcd)

La fel ca in Zona I se considera liniile de curent orizontale si se obţine relaţia de calcul a debitului
prin integrare:
h2
dz kh2
q  (2.82.)
0
cot  2 cot  2
Din relaţiile ( ) si () se obţine
2
B  B 
h2   H 2    H d   h12 (2.83.)
cot  2  cot  2 

H  h1 Hd h2
Din relaţiile ( ) si () se obţine ln  h1 sih2 sunt necunoscute si pot fi obţinute
cot 1 H d  h1 cot  2
pe cale grafica.

Calculul infiltraţiilor prin baraje anisotropice

Daca terenul prezintă un comportament anisotropic, primul pas il reprezintă deformarea scării de
kz
reprezentare a masivului de pământ : x'  x . Calculele ulterioare trebuiesc făcute pe noul model
kx
reprezentat la scara deformata, debitele fiind obţinute folosind un coeficient de permeabilitate egal cu kzkx .

Trasarea curbei de infiltratie la baraje de pămânat

Pentru determinarea spectrului hidrodinamic este nevoie in primul rand de calcularea si determinarea
curbei de infiltratii. In cele mai multe cazuri metoda folosita este Casagrande. Curba de infiltratii este
parabolica si coincide cu realitatea cu exceptia zonelor de intrare si iesire din masivul de pamant. In punctul a
curba de infiltratii intra in masiv la un unghi de 90 de grade pornind de la o distanta aa’=3Δ. .
Parabola a’efb’c’ poate fi construit dupa cum urmeaza:
 Pe baza proprietăţilor parabolei Ac=AD , Ac  x 2  z 2 si AD  2 p  x . Egalând cele doua relaţii:
x2  z2  2 p  x (2.84.)
Atunci când x=d, z=H. Inlocuind in relatia de mai sus obţinem:
p
1
2
 d2  H2  d  (2.85.)
Din relaţia (2.84)
x 2  z 2  4 p 2  x 2  4 px (2.86.)
z  4p
2 2
x (2.87.)
4p
Din relaţia de mai sus putem determina valorile lui x in raport cu variabila z (avand in vedere ca p este
cunoscut))
Pentru a finaliza forma curbei de infiltratii segmentul ae trebuie aproximat si trasat manual. > atunci
cand   30 o :
d d2 H2
l   (2.88.)
cos  cos  sin 2 
Deoarece in figura de mai sus l=bc punctul b poate di determinat, urmand ca segmentul fb sa fie trasat
de mana.
 Daca   30 o , Casagrande propune folosirea unor grafice pentru determinarea lui ∆l (b’b=∆l, si l=bc).
Dupa localizarea punctului b curba fb se aproximează manual.

Conditii de intrare, iesire si transfer a liniilor de curent prin baraje de pamant.

In 1937 Cassagrande analizează modul in care liniile de curent intra sau ies dintr-un masiv de pamant,
sau modul in care acestea sunt tranferate dintr-o zona in alta.
Fiind cunoscute aceste reguli se poate trece la trasarea spectrului hidrodinamic:
h  Nf 
h  q  kh  (2.89.)
Nd  Nd 
 (2.90.)

 N f 1  N 
q  k1h   k 2 h f 2  
 Nd   Nd 
Amer, A. M., and A. A. Awad, Permeability of Cohesionless Soils, J. Geotech. Eng. Div., Am. Soc. Civ. Eng.,
vol. 100, no. 12, pp. 1309–1316, 1974.
Basett, D. J., and A. F. Brodie, A Study of Matabitchual Varved Clay, Ont. Hydro Res. News, vol. 13, no. 4,
pp. 1–6, 1961.
Bertram, G. E., An Experimental Investigation of Protective Filters, Publ. No. 267,
Casagrande, A., Seepage Through Dams, in Contribution to Soil Mechanics 1925– 1940, Boston Soc. of Civ.
Eng., Boston, p. 295, 1937.
Casagrande, L., and S. J. Poulos, On Effectiveness of Sand Drains, Can. Geotech. J., vol. 6, no. 3, pp. 287–
326, 1969.
Chan, H. T., and T. C. Kenney, Laboratory Investigation of Permeability Ratio of New Liskeard Varved Clay,
Can. Geotech. J., vol. 10, no. 3, pp. 453–472, 1973.
Chapuis, R. P., Predicting the Saturated Hydraulic Conductivity of Sand and Gravel Using Effective Diameter
and Void Ratio, Can. Geotech. J., vol. 41, no. 5, pp. 785–595, 2004.
Darcy, H., Les Fontaines Publiques de la Ville de Dijon, Dalmont, Paris, 1856.
Dupuit, J., Etudes theoriques et Practiques sur le Mouvement des eaux dans les Canaux Decouverts et a
travers les Terrains Permeables, Dunot, Paris, 1863.
Forchheimer, P., Discussion of “The Bohio Dam” by George S. Morrison, Trans., Am. Soc. Civ. Eng., vol. 48,
p. 302, 1902.
Fukushima, S., and T. Ishii, An Experimental Study of the Influence of Confining Pressure on Permeability
Coefficients of Filldam Core Materials, Soils and Found., Tokyo, vol. 26, no. 4, pp. 32–46, 1986.
Gilboy, G., Mechanics of Hydraulic Fill Dams, in Contribution to Soil Mechanics 1925–1940, Boston Soc. of
Civ. Eng., Boston, 1934.
Gray, D. H., and J. K. Mitchell, Fundamental Aspects of Electro-osmosis in Soils, J. Soil Mech. Found. Div.,
AM. Soc. Civ. Eng., vol. 93, no. SM6, pp. 209–236, 1967.
Haley, X., and X. Aldrich, Report No. 1—Engineering Properties of Foundation Soils at Long Creek–Fore
River Areas and Back Cove, Report to Maine State Hwy. Comm., 1969.
Hansbo, S., Consolidation of Clay with Special Reference to Influence of Vertical Sand Drain, Proc. Swedish
Geotech. Inst., no. 18, pp. 41–61, 1960.
Harr, M. E., Groundwater and Seepage, McGraw-Hill, New York, 1962.
Harza, L. F., Uplift and Seepage Under Dams in Sand, Trans., Am. Soc. Civ. Eng., vol. 100, 1935.
Hazen, A., Discussion of “Dams on Sand Foundation” by A. C. Koenig, Trans., Am. Soc. Civ. Eng., vol. 73, p.
199, 1911.
Helmholtz, H., Wiedemanns Ann. Phys., vol. 7, p. 137, 1879.
Karpoff, K. P., The Use of Laboratory Tests to Develop Design Criteria for Protective Filters, Proc. ASTM,
no. 55, pp. 1183–1193, 1955.
Kenney, T. C., D. Lau, and G. I. Ofoegbu, Permeability of Compacted Granular Materials, Can. Geotech. J.,
vol. 21, no. 4, pp. 726–729, 1984.
Kozeny, J., Ueber kapillare Leitung des Wassers in Boden, Wien Akad. Wiss., vol. 136, part 2a, p. 271, 1927.
Kozeny, J., Theorie und Berechnung der Brunnen, Wasserkr. Wasserwritsch., vol. 28, p. 104, 1933.
Lane, E. W., Security from Under-Seepage: Masonry Dams on Earth Foundation, Trans., Am. Soc. Civ. Eng.,
vol. 100, p. 1235, 1935.
Leatherwood, F. N., and D. G. Peterson, Hydraulic Head Loss at the Interface Between Uniform Sands of
Different Sizes, Eos Trans. AGU, vol. 35, no. 4, pp. 588–594, 1954.
Lumb, P., and J. K. Holt, The Undrained Shear Strength of a Soft Marine Clay from Hong Kong,
Geotechnique, vol. 18, pp. 25–36, 1968.
Mansur, C. I., and R. I. Kaufman, Dewatering, in Foundation Engineering, McGraw-Hill, New York, 1962.
Mesri, G., and R. E. Olson, Mechanism Controlling the Permeability of Clays, Clay Clay Miner., vol. 19, pp.
151–158, 1971.
Mitchell, J. K., In-Place Treatment of Foundation Soils, J. Soil Mech. Found. Div., Am. Soc. Civ. Eng., vol.
96, no. SM1, pp. 73–110, 1970.
Mitchell, J. K., “Fundamentals of Soil Behavior,” Wiley, New York, 1976.
Muskat, M., The Flow of Homogeneous Fluids Through Porous Media, McGraw- Hill, New York, 1937.
Olsen, H. W., Hydraulic Flow Through Saturated Clay, Sc.D. thesis, Massachusetts Institute of Technology,
1961.
Olsen, H. W., Hydraulic Flow Through Saturated Clays, Proc. Natl. Conf. Clay Clay Miner., 9th, pp. 131–
161, 1962.
Pavlovsky, N. N., Seepage Through Earth Dams (in Russian), Inst. Gidrotekhniki I Melioratsii, Leningrad,
1931.
Raju, P. S. R. N., N. S. Pandian, and T. S. Nagaraj, Analysis and Estimation of Coefficient of Consolidation,
Geotech. Test. J., vol. 18, no. 2, pp. 252–258, 1995.
Samarsinghe, A. M., Y. H. Huang, and V. P. Drnevich, Permeability and Consolidation of Normally
Consolidated Soils, J. Geotech. Eng. Div., Am. Soc. Civ. Eng., vol. 108, no. 6, pp. 835–850, 1982.
Schaffernak, F., Über die Standicherheit durchlaessiger geschuetteter Dämme, Allgem. Bauzeitung, 1917.
Schmid, G., Zur Elektrochemie Feinporiger Kapillarsystems, Zh. Elektrochem. vol. 54, p. 425, 1950; vol. 55,
p. 684, 1951.
Sherman, W. C., Filter Equipment and Design Criteria, NTIS/AD 771076, U.S. Army Waterways Experiment
Station, Vickburg, Mississippi, 1953.
Smoluchowski, M., in L. Graetz (Ed.), “Handbuch der Elektrizital und Magnetismus,” vol. 2, Barth, Leipzig,
1914.
Spangler, M. G., and R. L. Handy, Soil Engineering, 3rd ed., Intext Educational, New York, 1973.
Subbaraju, B. H., Field Performance of Drain Wells Designed Expressly for Strength Gain in Soft Marine
Clays, Proc. 8th Intl. Conf. Soil Mech. Found. Eng., vol. 2.2, pp. 217–220, 1973.
Tavenas, F., P. Jean, P. Leblong, and S. Leroueil, The Permeability of Natural Soft Clays. Part II:
Permeability Characteristics, Can. Geotech. J., vol. 20, no. 4,
pp. 645–660, 1983a.
Tavenas, F., P. Leblong, P. Jean, and S. Leroueil, The Permeability of Natural Soft Clays. Part I: Methods of
Laboratory Measurement, Can. Geotech. J., vol. 20, no. 4, pp. 629–644, 1983b.
Taylor, D. W., Fundamentals of Soil Mechanics, Wiley, New York, 1948.
Terzaghi, K., Der Grundbrunch on Stauwerken und Seine Verhutung, Wasserkraft, vol. 17, pp. 445–449,
1922. [Reprinted in From Theory to Practice in Soil Mechanics, Wiley, New York, pp. 146–148, 1960.]
Terzaghi, K., and R. B. Peck, Soil Mechanics in Engineering Practice, Wiley, New York, 1948.
Tsien, S. I., Stability of Marsh Deposits, Bull. 15, Hwy. Res. Board, pp. 15–43, 1955.
U.S. Bureau of Reclamation, Department of the Interior, Design of Small Dams, U.S. Govt. Print. Office,
Washington, D.C., 1961.
U.S. Corps of Engineers, Laboratory Investigation of Filters for Enid and Grenada Dams, Tech. Memo. 3–245,
U.S. Waterways Exp. Station, Vicksburg, Mississippi, 1948.
U.S. Department of the Navy, Naval Facilities Engineering Command, Design Manual—Soil Mechanics,
Foundations and Earth Structures, NAVFAC DM-7, Washington, D.C., 1971.
Zweck, H., and R. Davidenkoff, Etude Experimentale des Filtres de Granulometrie Uniforme, Proc. 4th Intl.
Conf. Soil Mech. Found. Eng., London, vol. 2, pp. 410–413, 1957.