Sunteți pe pagina 1din 53

UNIVERSUL

De ce trebuie studiat Universul?


Universul

Ce este Universul?
Universul

Universul observabil (Metagalaxia)

Universul fizic

Universul necunoscut
1. ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA
• Ipoteze, teorii
• Etape

2. CARACTERISTICI GENERALE

3. STRUCTURILE DIN UNIVERS


• Macrostructurile
 Calea Lactee
• Mezostructurile
 Sistemul Solar
• Microstructurile
 Pamantul, Luna
1. ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA UNIVERSULUI

Ipoteze, teorii

 sec. XVII - I. Newton

 sec. XIX - W. Sitter


 sec. XX – mai multe modele:

- Megauniversul fierbinte şi foarte dens;


dens

- Universul staţionar;

- Universul oscilant;

- Big Bang-ul (Marea Explozie iniţială).


MODELUL BIG BANG
1. Etapa Universului radiativ (timpuriu) - aprox. 1 milion de
ani;
 momente semnificative
• stare de particule (protoni, neutroni, fotoni) - nucleosinteza
(reacţii nucleare) - forţe electromagnetice - molecule simple
MODELUL BIG BANG
2. Etapa Universului material
• formarea protostructurilor – reactii termonucleare – forta
garvitationala – structurarea materiei
• radiaţia moştenită nu mai este absorbită;
2. CARACTERISTICI GENERALE
 Proprietăţi:

• transparenţă;
• omogenitate;
• volumul = 1080 m3;
• masa = 2,5*1054 kg;
• densitatea = 2,5*10-26 kgm3  apare “ca vid”;
• prezenţa “materiei invizibile”,

 Forţe:

• forţa gravitaţională;
• forţa electromagnetică;
• forţa nucleară
• forţa slabă.
3. STRUCTURILE DIN UNIVERS
3.1. Macrostructurile
 galaxii
 grupuri de galaxii (Clustere)
 roiuri de galaxii (Superclustere)
 superroiuri de galaxii
3.2. Mezostructurile
 stele
 roiuri de stele
 materie interstelară

3.3. Microstructurile
 planete, sateliţi
 asteroizi
 meteoriţi
 comete
GALAXIILE

Definiţie: sisteme cosmice alcătuite din complexe stelare,


nebuloase gazoase, pulberi, atomi şi particule elementare dispersate
etc.

Caracteristici: - mişcare de rotaţie în jurul axei mici;


- turtire mai mare sau mai mică în funcţie de viteza
rotaţiei;
- masa medie este de 100 miliarde mase solare;
- densitatea scade de la centru spre periferie;
- viteza de depărtare este proporţională cu distanţa
dintre galaxii.
Clasificare: :

Galaxii spirale
 peste 60% din total;
 turtite, formă discoidală;
 nucleu sferic;
 braţe în formă de spirală;

Galaxii eliptice
 23%; evoluate;
 dimensiuni şi turtire variabile;
 stele bătrâne, înscrise pe orbite
alungite (lipsesc gazele şi praful)

Galaxii neclarificate (12%) şi galaxii neregulate (2%) – sunt tinere,


au viteze de rotaţie mare
CALEA LACTEE

 galaxie
spirală turtită
alcătuită din
peste 150 mld.
Stele
 structură
concentrică
(bulb, disc cu 4
braţe şi halou)
 vârsta de cca
12 miliarde de
ani.
GRUPUL DE GALAXII (CLUSTER) – sistem alcătuit din
galaxii, diferite ca mărime şi formă, distribuite neuniform.

ROIUL DE GALAXII (SUPERCLUSTER) – conţine grupuri


de galaxii având în componenţă sute sau mii de galaxii.
- deschise
- globulare

SUPERROIUL DE GALAXII – este format din cinci până la


40 de roiuri de galaxii şi atinge un diametru de cca 60 milioane
a.l.
Sistemul Solar Calea Lactee (int.) Calea Lactee (ext.)

Grupul Local Superroiul Fecioara


STELELE

corpuri gazoase, sferice, cu temperaturi mari şi lumină proprie.


concentrează cea mai mare parte a materiei din Univers.
 s-au format după crearea galaxiilor.
cca 1023 stele în Univers; cca 300 000 sunt inventariate.
 raza lor variază între 1/100 şi de câteva sute de ori raza Soarelui (690 000
km).

Proprietăţi
Luminozitatea
Temperatura stelelor (stele reci, stele fierbinţi)
Culoarea (depinde de mărimea temperaturii) variază între albastru şi roşu.
Compoziţia chimică
Structural se disting: „atmosfera stelară” şi “interiorul stelei”
Vârsta variabilă
Tipuri de stele
Stele normale Pulsarii (stele neutronice)    
Stele gigant Găurile negre
Stele supragigant Novele
Stele pitice Supernovele
ROIURI DE STELE

 sunt grupuri de stele (sute, mii, sute de mii) cu origine, vârstă şi


compoziţie chimică apropiată (diferită îndeosebi prin masă).

 prezintă un nucleu, cu densitate mare, înconjurat de o zonă largă cu


stele mai puţine; diametrul roiului este de până la 150 pc.

 se disting două tipuri:

roiuri deschise, neregulate;

    roiuri globulare.


MATERIA INTERSTELARĂ

 amestec de gaze, praf, particule subatomice, foarte rarefiat;


reprezintă cca 2% din masa galaxiei

 Gazele: sunt uşoare şi nuclee de elemente grele; răspândirea


neuniformă.

 Pulberile: particule submicronice (cristale de gheaţă, grafit etc.)


amestecate în mase de gaze, provenite numai din explozii stelare. Pot
genera structuri complexe de tipul protostelelor.

 Radiaţia cosmică - alcătuită din particule elementare electrizate


ce se deplasează cu viteză mare (apropiată de cea a luminii). O parte
din ea este „radiaţia de fond”, un rest din etapa primară (radiativă) a
evoluţiei Universului.
SISTEMUL SOLAR
•alcătuire: Soarele, nouă planete, 50-100 mii asteroizi, numeroşi meteoriţi şi
comete
•diametrul maxim al sistemului: 100 u.a (orbita ultimei planete)
40.000 u.a. (orbitele cometelor)
TIPURI DE ORBITE GRAVITAŢIONALE
Concepţii privind alcătuirea Sistemului planetar
Modelul sistemului geocentric
 Eudox (sec. V î.Hr.)
Aristotel (384-322 î.Hr.)
Apollonios din Perga (sec. III, 262-180 î. Hr.) - teoria epiciclelor
 Claudiu Ptolemeu (cca 90-cca 168 d.Hr.) - teoria geocentrică
Concepţii privind alcătuirea Sistemului planetar
Modelul sistemului heliocentric
 Aristarh din Samos (265 î.Hr.)

 N. Copernic (1543)

 G. Galilei
 Giordano Bruno
SOARELE 1. Evoluţia
•nebuloasă sferică turtită prin rotire (forţa centrifugă)  disc de acreţie – stadiul
existent în Sistemul nostru Solar cu cca 4,6 miliarde de ani în urmă.
•condensări şi naşterea diferiţilor compuşi.
•formarea protostelei şi a unui ansamblu de inele, în care se dezvoltă planetoizi.
•declanşarea „focului nuclear” – rezultă Soarele
•modificări la nivelul planetelor
2. Caracteristici generale
• stea de mărime mijlocie .
• formă - sferă de gaz
incandescent care
înglobează 99,9% din masa
Sistemului Solar;

• volum de 1,4 x 1027 m3;


• suprafaţă de 6,08 x 1018 m2;
• rază ecuatorială de 109,2 ori mai mare decât cea terestră;
• temperatura este în centru de 15 milioane K, iar la suprafaţă de
5700 K;
• forţa de gravitaţie este de 27,9 ori mai mare ca cea terestră.
3. Structura
 Corpul Soarelui (interiorul stelei) se compune din nucleu şi două învelişuri.

Nucleul - alcătuit din H, He, elemente grele;


- densitate 158g/cm3;
- presiune 100 – 200 miliarde atm;.
- temperaturi de peste 15 mil. K.
- radiaţii electromagnetice.

Zona radiativă
- conţinutul în H este mai mare (70%);
- reemisia energiei din nucleu ;
- temperatura de cca 5 mil. K.

Zona convectivă
- face trecerea la atmosferă
(fotosferă);
- energie transferată spre exterior prin
curenţi de convecţie;
Atmosfera solară.
1. Fotosfera
- structură de tip granular (rezultat al mişcărilor convective de dedesubt );
- grosime de 300 – 500 km;
- densitate de 10-3 – 10-5 kg/m3;
- presiune de 0,01 atm.;
- temperaturi de 7 000 K, în bază şi 4 000 (4 500) K la partea superioară;
- compoziţia chimică: 92% H, 7,8% He, 0,2% elemente grele.

Principalele fenomene:
• Granule
•Facule
•Petele solare
2. Cromosfera
- structură de tip fibrilar (organizată de câmpul magnetic solar);
- densitate medie de cca 10-12 kg/m3;
- grosime de 10 – 15 mii km;
- temperatura creşte de la 4000 K (la contactul cu fotosfera) la 1 mil. K
(la trecerea în coroana solară)

Principalele fenomene:

• Spiculi
• Foculi
• Erupţii cromosferice
• Erupţiile cromosferice
3. Coroana solară
Vântul solar
- flux corpuscular permanent eliberat din coroana solară în spaţiul
interplanetar;
- compus dintr-un amestec de ioni (dominant H şi He) şi electroni;
- viteză medie de deplasare de 400 km/s (150 km/s în momente de calm
şi mai mult de 500 km/s la activitate solară intensă);
- densitatea variază de la 0,1 la 30 particule/cm3 (10 particule/cm 3 în
dreptul orbitei terestre).
Microstructurile în Univers

Planete Asteroizi Metoriţi Comete


PLANETELE

 fac parte din sistemul unei stele în jurul căreia descriu orbite, frecvent eliptice.
 nu au lumină proprie, dar reflectă o parte din cea pe care o primesc de la stea.

 în Sistemul Solar - nouă planete aflate la distanţe diferite faţă de Soare ( de la 0,4
u.a., Mercur, la cca 40 u.a., Pluton).

 după caracteristici – planete telurice (Mercur, Venus, Terra şi Marte) şi planete-gigant


(Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluton).
 mişcări de revoluţie pe orbite în jurul Soarelui, în intervalele de 0,24 de
ani (Mercur) şi 248 de ani (Pluton), şi

 mişcări de rotaţie în jurul axei (9,8 ore la Jupiter, Venus 243 de zile) 
turtire diferită.

 rotaţie directă (în acelaşi sens cu cea de revoluţie); excepţie fac Venus,
Uranus şi Pluton care au o mişcare retrogradă.

 au sateliţi – exceptie Mercur şi Venus – cu rotaţie sincronă.


Asteroizii
definiţie

denumiri

numar

dimensiuni:Ceres, (768 km)


Pallas
(482 km)
Vesta (392 km)
Davida (230 km)
Eunomie (238 km)
Papagena (210
km)

caracteristici:
- forma neregulata
- nu au atmosfera
Traiectorii: miscarea de revoluţie: între 3 şi 5 ani (Hidalgo 14,25 ani)
mişcarea de rotaţie: câteva ore (max. 24 de ore)
Originea asteroizilor: 2 ipoteze
     I. Phaeton (Ø = cca 6000 km)
Contraargument: toţi asteroizii nu insumeaza o masă
mai mare decât a Lunii.
     II. teoria „planetei ratate”.

Structură:
- formaţi preponderent din cele grele (fier)
- formaţi din elemente mai uşoare
-după mineralogice  câteva clase.
- cea mai numeroasă: asteroizi cu pondere mare a silicaţilor
hidrataţi şi cu carburi;
- alte grupări (Amor-Apollo) - piroxeni, olivină sau cu o
dominantă metalică (fier, nichel).

Izbirea planetoizilor, mai ales în primele milioane de ani ai existenţei, a


dus la sfărâmarea lor într-o mulţime de corpuri mici. O parte din acestea
au constituit masa de meteoriţi.
Meteoriţi
Definitie
Termeni: - particule meteorice (submm);
- meteoriţi (cm - m);
- bolizi ( zeci de m).
- meteorul
- stea cazatoare
Origine

Evolutie: - in spatiul interplanetar


- in atmosfera terestra

Ploaia de meteoriti: cand o cometa se apropie de


Soare, o urma de praf si alte resturi rămân pe orbita.
Pamantul traverseaza aceste campuri cu resturile
cometei, care patrund in atmosfera si se aprind -
privelisi uimitoare.
Categorii:

• dupa forme de manifestare


- meteori izolaţi
- roi meteoritic ploi meteorice (Tauride – sf. iunie, Perseidele –
aug., Leonidele – noi., Andromeidele – sf. noi.,
Gemenidele – dec.)

• dupa alcatuire: atomi de H, O, N, Na, Mg, Al, Si, Ca, Mn, Fe, Ni etc.
- meteoriţi feroşi
- meteoriţi pietroşi (aeroliţi)
- meteoriţi micşti (sideroliţi)
COMETELE

Denumirea – Kome (coamă) Caracteristici


Istoricul descoperirii - cunoscute din antichitatea (China)
- erau asimilate cu fenomene anormale, rele pentru om.
- observaţii instrumentale se realizează începând cu a doua
parte a secolului XVII.
- contribuţii: J. Kepler, Isaac Newton, Ed. Halley etc.
- în sec XVIII-XX sunt descoperite multe comete vizibile cu
ochiul liber, identificate prin telescop sau prin fotografieri.
Originea cometelor – ipoteze

 originea interstelară (extraplanetare)

 originea planetară
Structura

Coada

Coama

Nucleul
Strălucire

Deplasare - pe orbite cu formă şi dimensiuni diferite.

Tipuri:

Comete periodice

 Cometele aperiodice
LUNA
FAZELE LUNII

 CARACTERISTICI

 ORIGINE - terestra
- extraterestra

 RELIEF - depresiuni
- munti

 FENOMENE SOARE – PAMANT – LUNA


Eclipsele de luna
Eclipsele de Soare
Mareele
Mareele