Sunteți pe pagina 1din 16

Contactul dintre sistemele geografice

• Motivare:
– orice sistem geografic este în contact cu alte sisteme
• indiferent de
– rang,
– mărime,
– stadiu de evoluţie
– natură

NOTIUNI: CONTINUITATE, DISCONTINUITATE, PRAG


CONTINUITATEA
Continuitatea
= perpetuarea reprezintă: elementelor, fenomenelor si proceselor,
si repetabilitatea
ce au cauze similare, dintr-un areal în altul

unităţi teritoriale regiune, zonă


(omogenă genetic, funcţional, structural, uneori peisagistic)
Discontinuitatea :

- opusul continuităţii
- o întrerupere a unei succesiuni de elemente, de mecanisme,
procese, respectiv, a evoluţiei unui sistem
- o linie, suprafaţă sau o fâşie (areal) ce delimitează 2 sau mai
multe sisteme, aflate în contact

Stabilirea tipului de limită este importantă pentru analizarea corectă


a sistemului

dificultatea depinde de marimea si complexitatea sistemelor


Discontiunităţi:
Discontinuităţile dintre 2 sisteme:
- intervale de timp diferite, conform cu:
 amplitudinea rupturii create
extensiunea celor 2 sisteme

Discontinuităţi în cadrul unui sistem:


 tranşante:
dipariţia lor se va face:
 în timp scurt,
 dar diferit ca mărime,
 în funcţie de extinderea sistemului şi de
raza de acţiune a cauzelor
 scurte

Aria de trecere = sistem tranzitoriu


= dimensiuni mari, când contactul net iniţial a dispărut
Tipuri de contacte:
1. Linie (contact brusc, cu conexiuni puţine)
• între sisteme opuse, care la un moment dat sunt în contact
• în stadiu iniţial: relaţii instabile, în timp şi spaţiu
• rupturi, dicordanţe în cadrul evoluţiei sistemului
• apariţia unui vulcan
• construirea unui lac artificial
• adâncirea unui râu

2. Suprafata (contact tranzitoriu)


• între sisteme de dimensiuni mari, grad de complexitate mare, evoluţie lungă,
• s-au dezvoltat relaţii funcţionale stabile
• trecerea lină de la un sistem la altul (continuitate spaţială)
• = protosistem - se va dezvolta pe seama celor două
• caracteristicile apartin ambelor sau doar a unuia dintre sisteme
• dezvoltarea unui piemont sau pediment la baza unui versant abrupt)
Contactul prelung dintre versant si albie: glacis
Contact brusc, cu conexiuni puţine
Criterii de clasificare:

Mărime: locale – abrupturi, tărm, mal


regionale – contactul dintre munte şi câmpie
globale – la nivelul geosferelor

Stadiu de evoluţie:
prezente – funcţionale
fosile – nonfuncţionale (sol fosil)

Intervalul de timp în care funcţionează


durată foarte scurtă,
durată scurtă,
durată foarte mare

Tip de sisteme – la nivel de componente şi elemente


Raporturile dintre continuitate, discontinuitate şi prag
“Noţiunile de discontinuitate şi prag nu sunt identice, însă prima se reflectă în a
doua”

Pragul :
• o trecere bruscă de la o etapă (fază) la alta
• o formă (uneori de manifestare) de evolutie

• tip:
 activ
 latent
• cauze:
 surplus energetic
 surplus material
 diferenţieri spaţiale şi temporare ale energiei = potenţial cinetic
 schimbarea de stare a materiei
TIPURI

1. temporare

 A. i(ore, zile, ani) = întreruperi, impulsuri sau abateri de la evoluţia unui

sistem de la cursul său “normal”


• Prag = început,
un vârf = apogeu,
un sfârşit,

a. viitura, secarea apei în scurgerea unui râu

b. separarea unor intervale – faze cu debite diferite, pragul marcând apogeul

discontinuităţilor
TIPURI

 B. (zeci, sute, mii de ani) = momentul din evoluţia de lungă durată în care
schimbările cantitative produc modificări calitative nete, rezultând astfel,
diversificarea sistemului iniţial, dar şi apariţia unor noi sisteme

a.Răcirea climatului în Q - extinderea calotelor glaciare la lat. de 40 - 45°, - un nou


sistem morfoclimatic la latitudini medii (temperat subpolar)
b.Defrişarea pădurii - extinderea aşezărilor = instalarea unor sisteme antropice ce
au înlocuit sistemele naturale Cîmpia Română (discontinuitate produsă în 2 – 3
secole)
2. spaţiale

(în sens de ruptură) (denivelare)


- între subsistemele unui sistem
- ori între două sisteme

 fâşii de tranziţie, PROTOSISTEME: nu oferă criterii clare de demarcare a unei


limite clare

 limite criterii convenţionale

 limite transante (limita dintre o terasa fluviatila si lunca unui rau)

 ÎN ACEST CAZ: PRAGUL SE IDENTIFICĂ CU DISCONTINUITATEA


 MARCATOR PENTRU SEPARAREA SISTEMELOR (A UNITĂŢILOR
GEOGRAFICE) ÎN PROCESULUI REGIONĂRII GEOGRAFICE
CURS DE GEOGRAFIE FIZICA