Geomorfologie generală

Cursul 6. Modelarea exogenă a geomorfostructurilor:

agenţi, procese, mecanisme.

Prof.univ.dr. Ioan-Aurel IRIMUŞ

Universitea Babeş-Bolyai, Facultea de Geografie, Cluj-Napoca, Romania

irimus@geografie.ubbcluj.ro
 6.1.Modelarea exogenă – aspecte generale.

•La interfaţa suprafaţă terestră - mediu hidro-atmosferic acţionează

o serie de agenţi modelatori, într-o largă combinaţie de procese şi
mecanisme, în direcţia anihilării efectului morfogenetic al
proceselor endogene, respectiv nivelarea “asperităţilor” scoarţei
terestre.
• Acţiunea acestor agenţi se materializează în două tipuri majore de
activităţi: degradare (distrucţie, eroziune) şi agradare (construcţie
sau acumulare).
• Denudare (denudaţie) - termen ce reuneşte acţiunea tuturor
agenţilor şi proceselor exogene cu rol în nivelarea suprafeţei
terestre, iar rezultanta este suprafaţa de nivelare de tip peneplenă,
pediplenă (Borăscu, Râu-Șes, Gornovița sau Predeal) ori nivele de
eroziune (Proștea Mare, Agârbiciu, Secaș sau Amnaș).
•Morfosculptură - rezultanta modelării exogene a morfostructurilor
sau geotecturilor (corpurile geologice primare), păstrează parţial din
caracterele inițiale ale formei primare (structură, orientare, formă) .
 6.2. Agenţi , condiţii, procese
• Agenţii morfogenetici externi aparţin atmosferei, hidrosferei, biosferei şi
antroposferei.
• Trăsătura de bază a agenţilor o constituie mobilitatea,respectiv dislocarea
materialului, transportul şi depozitarea (acumularea, sedimentarea) în alt sit.
• Condiţiile modelării exogene a reliefului sunt definite de configuraţia formei
Terrei, care impune diferenţierea latitudinală şi altitudinală a căldurii solare,
luminii, apei, plantelor, animalelor, aerului, activităţilor antropice,
diferenţierea resurselor minerale şi petrografice, diferenţierea gravitaţională.
• Procesele materializează la nivelul suprafeţei terestre activitatea agenţilor.
• Mecanismele de lucru ale agenţilor sunt nuanţate şi diferenţiate în funcţie de
condiţiile morfogenezei (ex: apa curgătoare erodează, iar apa în stare de
agregare solidă ,gheţarul, exharează).
• La baza tuturor proceselor stau trei tipuri fundamentale de mişcare a
materiei: fizică, chimică şi biotică.
• În cadrul procesului morfogenetic fiecare acţiune se manifestă în manieră
proprie, prin mecanisme proprii în conformitate cu trăsăturile mediului
morfogenetic (condiţiile), dominând când mecanismele fizice, când cele
chimice ori biotice (ex. modelarea unui versant al Someşului Mic).
 6.2. Agenţi , condiţii, procese

• Agenţii şi procesele morfogenetice prezintă trăsături care permit

evaluarea aspectelor cantitative (volum, altitudine, fragmentare,
pantă) şi calitative ale formelor de relief (rotunjime, masivitate,
diversitate, complexitate,etc.).
• Fiecare agent şi proces acţionează în manieră proprie, impunând
o anumită tipologie formelor de relief (structural, petrografic,
fluvial, antropic, litoral, eolian,etc.
• Forma de relief are o notă distinctă şi poartă amprenta procesului
geomorfologic responsabil pentru dezvoltarea ei (fluvială,
glaciară, eoliană, biogenă, antropică);
• Agenţii şi procesele geomorfologice participă în mod inegal la
formarea reliefului, în acelaşi loc şi în acelaşi timp, unele fiind
dominante, iar altele subordonate sau asociate (lat.temperate,
domină modelarea fluvială, iar subordonată este cea crio-nivală
ori glaciară).
 6.2. Agenţi , condiţii, procese

• Agenţii şi procesele geomorfologice nu acţionează izolat

ci în combinaţii, rezultanta fiind tipul de peisaj
geomorfologic (bad-lands, vulcanic, fluvial, glaciar, litoral,
carstic, desertic).
 6.2. Agenţi , condiţii, procese
• Agenţii şi procesele geomorfologice operează cu o rată diferenţiată în
funcţie litologie, structură, temperatură, umiditate, altitudine, latitudine,
expoziţie, etc., care condiţionează prezenţa procesului şi rata de acțiune
sau intensitatea procesului geomorfologic.
• Agenţii şi procesele geomorfologice schimbându-şi funcţia în timp şi
spaţiu şi având o conlucrare subordonată, determină dezvoltarea
ordonată şi secvenţială a formelor de relief (ciclu de evoluţie sau evoluţia
ciclică).
 6.3. Relaţia formã-proces

• interdependenţa între formă şi proces este numită comportament

morfodinamic;
• succesiunile de evenimente care modifică formele de relief nu sunt
independente unele de altele, ci sunt influenţate de topografia existentă,
(dependenţa de stare).
• Modificarea formelor de relief este un proces cu „memorie“, întrucât
efectele evenimentelor trecute influenţează comportamentul prezent şi
viitor, aspect cunoscut ca dependenţă sensibilă de condiţiile iniţiale.
 6.3. Relaţia formã-proces

– Procesele de mişcare în masă din trecut pot să

influenţeze localizarea şi tipul proceselor viitoare.
– Exemplu 1 : mărimea curgerilor de noroi din regiunile
montane tropicale va depinde de volumul materialelor
furnizate de curgerile ori alunecările anterioare .
– Exemplu 2: amfiteatrele cu alunecãri de tip glimee, de
vârstă tardiglaciară, vor reprezenta aria de
declanşare al proceselor ulterioare de alunecare
(cazul Urmeniş).
– Exemplu 3: Refacerea frontului unei faleze după o
surpare, depinde de cantitatea de sedimente
disponibilizată şi de intensitatea derivei de plajã şi
contracurenţilor de spãlare.
• Faleza M.Negre ... Faleza pacifică a N.Zeelande
 6.4. Sistemele geomorfologice

• Sistemele pot fi clasificate în funcţie de complexitatea

acestora şi de cât de aleatoriu este comportamentul
acestora:
• Sisteme foarte organizate care pot fi modelate şi analizate
utilizând funcţii matematice deterministe (de ex. predicţia
mareelor, avalanșelor, surpărilor, prăbușirilor, etc).
• Sisteme complexe neorganizate care prezintă un grad
ridicat de comportament aleatoriu şi pot fi modelate
utilizând metode stochastice (de ex. probabilitatea de
producere a alunecãrilor de teren, a valurilor de o anumită
înălţime sau de tip tsunami, a debitelor de inundaţii).
• Sisteme complexe organizate în cazul cărora
comportamentul include atât componente deterministe cât
şi aleatorii (de ex. mişcarea particulelor de nisip urmăreşte
legi fizice bine stabilite,dar migraţia dunelor este controlată
de modificări întâmplătoare ale vitezei şi direcţiei vântului).
• Complexe neorganizate şi ... organizate
 6.4. Starea Sistemelor Geomorfologice
• Incertitudinea din comportamentul sistemelor se datorează naturii
stochastice a evenimentelor cauzatoare (la întâmplare) şi faptului că
răspunsul sistemelor poate fi foarte sensibil la starea iniţială a
sistemelor, care deseori este cunoscută doar în linii largi
(incertitudine deterministă);
• ex: chiar dacă am cunoşte evenimentele cauzatoare din viitor, tot
nu am putea fi siguri de răspunsul sistemului (alunecări de teren,
prăbuşiri, retragerea falezelor).
• Stările medii pot fi predictibile, dar nu şi condiţiile exacte dintr-un
anumit moment viitor (încălzirea sau răcirea vremii, schimbări
climatice radicale, secete severe, umiditate excedentară, etc.).
• Nu ne putem aştepta să facem previziuni în totalitate de încredere
despre modificările viitoare.
• deseori este mai potrivit să se considere o gamă de posibilităţi
(scenarii) şi să se exprime previziunile ca distribuţii ale probabilităţii,
decât ca valori singulare.
 6.4. Starea Sistemelor Geomorfologice
• Majoritatea sistemelor dinamice sunt caracterizate de o
complexitate organizată, datorată comportamentului non-linear pe
care îl prezintă (adică o modificarea a unei variabile nu va
determina o modificare proporţională a unei alte variabile).

• Aceasta presupune:

• Feedback negativ (adică auto-reglare) care tinde să păstreze

echilibrul dintr-un sistem, limitând până la ce nivel se poate modifica
un sistem (ex. refacerea formei unei albii după impactul unei
inundaţii majore).

• Feedback pozitiv care tinde să genereze scurte perioade de

activitate accelerată (ex. evoluţia rapidă a unei alunecări de teren,
după desprinderea iniţială ori dezvoltarea rapidă a unei depresiuni
de deflaţie într-un sistem costier de dune).
 6.5.Pragurile geomorfologfice şi modificarea sistemelor

• Modificările sistemelor se produc când anumite praguri

sunt depăşite;
• echilibrul dintre stres şi rezistenţă pe o pantă reprezintă
un prag.
• răspunsul sistemului la un anumit nivel de intrare de
energie este produsul interacţiunii variabile dintre factorii
pregătitori şi cei declanşatori .
• Dacă evenimentul declanşator (de ex. o ploaie torenţială
puternică) are loc înainte ca sistemul să fie „pregătit”
suficient (de ex. prin meteorizaţie), atunci nu va avea loc
nici o schimbare (inițierea unei rigole ori ravene ?).
 6.5.Pragurile geomorfologfice şi modificarea
sistemelor

• Un prag minim pentru schimbare exprimã:

• Faptul cã deasupra acestui prag condiţiile sunt suficiente
pentru a declanşa modificări, în timp ce sub acest prag,
impulsul schimbării este insuficient (precipitaţiile în cazul
alunecărilor de teren).
• Condiţiile de deasupra acestui prag minim nu sunt
întotdeauna suficiente pentru a iniţia schimbări, întrucât
unele evenimente vor fi redundante sau ineficiente din
cauza evoluţiei evenimentelor recente (terasarea, drenuri).
• Un prag maxim pentru schimbare semnifică faptul, că
deasupra acestuia condiţiile sunt întotdeauna suficiente
pentru a se iniţia schimbări.
6.5.Pragurile geomorfologfice şi modificarea
sistemelor
 6.6.Meteorizarea sau rãspunsul sistemelor
geomorfologice la agenţii externi
• Meteorizarea – este procesul morfogenetic ireversibil de
transformare a rocilor si mineralelor la interfaţa litosferă-atmosferă,
proces realizat prin intermediul agenţilor : apă, aer, om, plante,
animale.
• Procesele pot fi fizico-chimice, mecanice, biotice si antropice:
dizolvare, descuamare, dezagregare, carbonatare, oxidare,
hidratare, alterare, etc.
• Funcţie de gradul de distrugere a rocii sau de intervenţie a agenţilor
în procesul morfogenetic se distinge alterarea fizicã sau
meteorizarea mecanică* (dezagregarea, descuamarea), alterarea
chimicã sau meteorizarea chimică* (carbonatare, oxidare, hidratare,
dizolvare) şi alterarea biochimicã sau biometeorizarea* (prin
intermediul micro-organismelor).
• Alterarea fizicã şi alterarea chimicã ori biochimicã se aflã în relaţie
strȃnsã, întrucȃt stresul fizic al rocii determinã dezagregarea rocii,
iar fragmentele de rocã expun un cȃmp mai mare de contact cu
agenţii externi (aer,apa, vieţuitoare).
• _______________
• * dupa I.Mac,1996,Geomorfosfera si geomorfosistemele.
 Forme ale meteorizării
• Dizolvare... înghet-dezgheţ …… activ. biotică....
Meteorizare biochimică
 Factorii de control ai meteorizãrii

• Factori intrinseci: proprietăţile fizice, mecanice, chimice ale rocii şi

predispoziţia sau susceptibilitatea rocii la meteorizare.
• Factori extrinseci: condiţiile climatice şi microclimatice, apa, vegetaţia,
expunerea rocilor faţă de sursele radiative (unghi, durata şi suprafaţa
expusă), factorul antropic (rata şi intensitatea intervenţiei).
 Factorii intrinseci
• Susceptibilitatea rocilor la acţiunea proceselor fizico-chimice
este determinată de rezistenţa rocilor (structura mineralogicã)
şi caracteristicile structurale care controleazã infiltrarea apei:
porozitatea, permeabilitatea, divizibilitatea naturală sau
prezenţa planurilor de stratificaţie (Ollier,1969).

• Rocile sedimentare prezintă porozitate accentuată

(Borelli,1999): calcarele 15%-20%; gresiile între 10-15%;

• Agenţii meteorizării atacă roca prin punctele de minima

rezistenţă: fisurile, discontinuităţile, planurile de stratificaţie.
• Mineralele prezintă susceptibilităţi diferite la procesele
de meteorizare şi condiţii climatice:
• carbonaţii (calcit, dolomit) sunt predispuși alterării prin
hidroliză şi carbonatare;

• silicaţii (îndeosebi feldspaţii) sunt instabili la

meteorizarea fizică (îngheţ, insolaţie) şi chimică
(hidroliză);

• cuarţul , prezent atât în rocile sedimentare cât şi în

cele metamorfice este rezistent la meteorizarea fizică,
chimică şi biometeorizare.
Meteorizarea în zonele tropicale uscate
 Factorii extrinseci
• Apa – cel mai important factor de control,în toate cele trei stări de
agregare;
• Apa controlează procesele de meteorizare fizică într-o strânsă legatură
cu ciclurile termice provocând dezagregarea rocii prin îngheţ-dezgheţ,
umezire - uscare si cristalizarea sărurilor (Siegesmond, Weiss, Volbrecht,
2002).
• Apa este indispensabilă în procesele de meteorizare chimică şi biotică,
întrucât este un mediu propice dezvoltării biodeteriogenilor şi reacţiilor
chimice.
• Condiţiile climatice favorizează sau restrictionează meteorizarea fizică,
chimică ori biometeorizarea prin fluctuațiile de temperatură și umiditate,
amplitudinile termice, regimul periodic ori neperiodic al circulaţiei aerului,
prezenţa sau absenţa stratului de zapadă, etc.
• Dezagregarea prin umezire-uscare şi prin cristalizarea sărurilor se
realizează în sezonul cald, iar cea prin insolaţie-umbrire în sezoanele de
tranziţie;
• Meteorizarea chimică şi biometeorizarea sunt sustinute de o umezeală
relativă de peste 70%, pe fondul unor temperaturi ridicate, specifice
sezonului cald.
• Vegetaţia şi fauna susţin procesele de meteorizare ori participă direct la
procesele de meteorizare prin procesele de nutriţie, apărare, adăpost.
 Factorii extrinseci
• Expozitia structurii, orizontului, faciesului la sursa radiativă
(unghiul de incidenţă a razelor solare, orientarea, durata expunerii)
intensifică rata procesului de meteorizare sau încetineşte procesul.

• discontinuităţile în suprafaţa versantului, platoului, podului terasei,

abruptului, replatului, poliţei structurale, etc. se vor reflecta în
diferenţieri morfologice la nivel microscalar, microregional;

• Ex: colonizarea lichenilor şi fungiilor, contraste termice între

suprafeţele cu expoziţie nordică şi sudică, diferenţe de umiditate
între suprafeţele cu expoziţie vestică şi estică; cantitate de energie
calorică înmagazinată de suprafeţele însorite şi cele umbrite, etc.

• Factoul antropic prin activităţile sale modifică rata meteorizaţiei

fizice, chimice şi biotice în raport de tipul intervenţiei: conservare,
renovare, protecţie, reamenajare, regularizare, rectificare,
proiectare, redimensionare, organizare.
 Meteorizarea structurilor dobrogene
• pe calcare devoniene au rezultat și inselberguri cu morfologie
reziduală: la sud de inselbergul Muchea Lungă
• Pe granite….exfolierea...

Vf. Vraju - granite

Piatră oscilantă Roci exfoliate

• Micromorfologie rezultată pe granite prin meteorizare (taffoni, abriuri, căpățâni de
zahăr, turnuri (thor), forme ciclopice/sfinxi, babe, ciuperci....
 Inselberguri și… pedimentele dobrogene

Inselberguri în Depresiunile Cerna – Mircea Vodă și Măcin -

Greci
 Meteorizarea chimică şi biotică
• Asupra lucrărilor puse în operă... și ...
geomorfositurilor ...
 Bibliografia

1.Anderson, S.R., Anderson, Suzanne (2010), Geomorphology. The Mechanics and Chemistry of
Landscapes. Editura Cambridge University Press, US at SP.
2.Alcantara-Ayala, I., Goudie, A (2010), Geomorphological Hazards and Disaster Prevention.
Editura Cambridge University Press, UK
3.Burbank, D.W., Anderson, S.R (2000), Tectonic Geomorphology. Oxford, Blackwell Science, 27
4.Campy, M., Macaire, J.J. (1988), Géologie des formations superficielles. Geodynamique-
faciėės-utilisation. Editura Masson, Paris
5.Fookes, P.G., Lee, E.M., Griffiths (2007), Engineering Geomorphology.Theory and Practice.
Editura Whittles Publishing, USA & Atkins Poland,EU.
6.Irimuş, I.A (1997), Cartografiere geomorfologică. Ed. Focul Viu, ISBN 973-95758-5-4, p.112,
Cluj-Napoca.
7.Irimuş, I.A, Vescan, I., Man, T. (2005), Tehnici de cartografiere, monitoring şi analiză G.I.S.
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p.275.
8.Irimuş, I.A. (2006), Hazarde şi riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria cutelor diapire
din Depresiunea Transilvaniei. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p.275.
9.Posea, Gr. (2005), Geomorfologia României, Ed. Fundaţiei “România de Mâine”.
10. Rădoane, Maria şi colab. (2000, 2001), Geomorfologie. Ed. Universităţii din Suceava.