CEL MAI LONGEVIV CANCELAR AL GERMANIEI

Nascut in orasul Ludwigshafen am Rhein, la 3 aprilie 1930, Helmut Kohl a intrat in politica

locala germana devenind cancelar in anul 1982. Mandatul sau de cancelar a durat 17 ani, cu doi
ani mai mult decat cel al lui Konrad Adenauer.
In 1998 , Kohl a fost infrant in alegeri de social-democratul Gerhard Schroder, iar in 2001
primeste doua lovituri in cateva luni: acuzatiile privind primirea unor contributii ilegale in
campanie si decesul sotiei sale, Hannelore, care il determina sa se retraga din viata publica.

Din postura de cancelar al Germaniei, Helmut Kohl a lucrat neîntrerupt pentru dezvoltarea
economică a Germaniei și unificarea Europei.
A-l considera pe Helmut Kohl ca fiind „arhitectul unificarii Germaniei „ este un adevar
axiomatic. Dar cancelarul Kohl, personaj politic charismatic, a fost, in egala masura, si profund
atasat de poporul german,din Est sau din Vest, devenind,natural, omul de stat potrivit pentru
momentul de inflexiune istorica din anul 1989.
El a „simtit” oportunitatea relaxarii partiale a atmosferei intre blocul occidental si cel comunist
si, pornind de la dorinta evidenta a est-germanilor de a avea un nivel de trai asemanator cu cel
din vest, a actionat rapid si eficient in scopul reunificarii natiunii germane.

Kohl a fost descris de președinții americani George W. Bush și Bill Clinton ca fiind cel mai bun
lider european al celei de-a doua jumătăți a secolului 20
Dupa caderea Zidului Berlinului, avand totala incredere in aspiratiile democratice ale poporului
german, Helmut Kohl, politician abil, nu s-a angajat in tot felul de scenarii cautand „o a treia
cale”, ci s-a concentrat pe organizarea alegerilor libere si corecte in Germania de Est.
Kohl stia ca are o fereastra de oportunitate care nu va ramane deschisa prea mult timp, motiv
pentru care s-a mobilizat pentru cauza germana profitand de prietenia presedintelui american
Bush, dar si de increderea conducatorului rus Gorbaciov. Nu a uitat sa fie atent la rezervele sau
chiar reticentele privind proiectul de unificare germana din zona partenerilor europeni,in
special Thatcher si Mitterrand. Pentru fiecare avea un plan, o strategie si un mod de abordare. A
accelerat evenimentele, a riscat, a luat deciziile corecte in momente critice si a castigat, devenind
un adevarat om de stat in istoria moderna.

1989.  George H. W. Bush, presedintele SUA, alaturi de  Helmut Kohl

ALIANTELE CU DUSMANII
Ca sef de partid, Helmut Kohl s-a dovedit un politician aparte. Stia toate datele zilelor de nastere,
sarbatoririle si aniversarile colegilor din conducerea CDU. Se spunea despre el ca are acel
„fingerspitzen gefuhl”, intuitie „tactila” a politicii de partid. Cu toate acestea, pentru Kohl nu au
lipsit problemele in ceea ce priveste decizia de partid mai ales in momentele complicate din anii
‘90. Polemica discreta, dar foarte dura, cu ministrul sau de externe, Hans Dietrich Genscher este
cunoscuta.
Dupa caderea Zidului Berlinului, optiunile celor doi privind destinul Europei erau diferite, mai
ales in domeniul securitatii europene.
Pentru Genscher, constructia securitatii europene trebuia sa secentreze pe Conferinta pentru
Securitate si Cooperare Europeana, precursorul OSCE de astazi, deci pentru recunoasterea unei
implicari sporite a URSS-ulterior Federatia Rusa – in dialogul si decizia de securitate,
echilibrand rolul SUA in Europa. Cancelarul Kohl se orienta categoric spre relatia trans atlantica
respectiv NATO.

Pe coperta revistei TIME

Privind la Europa de astazi se poate intelege rolul vizionar pe care l-a jucat Kohl. Cancelarul a
fost un pro-european determinat, chiar emfatic uneori, sustinand ca Europa unita inseamna
inclusiv alianta Germaniei cu fostii inamici. Convingerile sale au fost puternic influentate de
ideile politice promovate de cancelarul Adenauer.
In 1992, sub indrumarea lui Kohl si Mitterrand, Tratatul de la Maastricht a
transformat Comunitatea Economica Europeanaintr-o uniune formala. De asemenea, a sustinut
semnarea documentelor esentiale care au pus bazele Europei de astazi precum Actul Unic
European, Maastricht si Amsterdam.

Presedinte
le Comisiei Europene Jacques Delors si Helmut Kohl, tinand in brate o harta a Europei 
Prioritizand atat relatiile cu Vestul dar si cu Estul, Helmut Kohl a devenit forta din spatele
Uniunii Monetare Europene.
 

AMINTIRILE LUI EMIL CONSTANTINESCU DESPRE ROLUL LUI HOHL IN DESTINUL

ROMANIEI
Predesedinte al Romaniei in anii 1996-2000, Emil Constantinescu a devoalat cateva amintiri
care il plaseaza pe cancelarul german ca un factor de influenta majora in destinul euro-atlantic
al tarii noastre.
„Pentru mine, va rămâne gravat în memoria personală aşa cum l-am cunoscut. Am avut ocazia
să-l întâlnesc personal încă din octombrie 1994 când am fost invitat de Helmut Kohl la
Munchen, la lansarea campaniei electorale a CSU în Bavaria. M-a impresionat atunci forţa
discursului său şi l-am văzut neclintit ca un munte în faţa furtunilor vremii. În octombrie 1995
am fost din nou invitat de cancelarul Kohl la aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea CDU,
ocazie cu care mi-a urat succes în alegerile prezidenţiale din România programate în anul
următor.
În 1997 aceste întâlniri au dobândit cu totul altă pondere şi responsabilitate: nu mai eram un
reprezentant al societăţii civile şi al opoziţiei democratice, ci pledam, ca preşedinte al României,
în faţa celor mai puternici lideri ai lumii, în favoarea integrării României în NATO şi UE. La 7
februarie 1997, am făcut o vizită de câteva ore la Bonn, cu scopul exclusiv de a-l întâlni pe
Helmut Kohl pentru a-i expune argumentele mele referitoare la integrarea României în primul
val în NATO şi a-i solicita un ajutor pentru redresarea economică a României.

Angela Merkel a fost promovată în politică de Helmut Kohl

 

Prin modul în care a formulat angajamentul său a fost clar pentru mine că era motivat de un
principiu esenţial: solidaritate europeană şi franco-germană.  A fost un nou prilej pentru
cancelarul Kohl de a reafirma profunda sa convingere cu privire la viitorul unificării europene
şi coeziunii euroatlantice ca expresie superioară a solidarităţii continentului pentru pace şi
progres. A ajutat apoi România nu atât prin declaraţii, ci prin fapte şi măsuri care au susţinut
stabilitatea economică şi financiară  a României la începutul unor reforme dificile şi dureroase,
precum şi integrarea României în NATO şi U.E.
La summit-ul NATO de la Madrid, într-un moment de impas provocat de veto-ul preşedintelui
Franţei, Jaques Chirac, împotriva extinderii NATO fără includerea României în primul val
alături de Polonia, Ungaria şi Cehia,  Helmut Kohl a sugerat un compromis pe care miniştrii de
Externe ai Germaniei şi Franţei l-au negociat cu secretarul de stat al SUA, Madeleine Albright,
obţinând plasarea României pe primul loc în lista ţărilor candidate pentru al doilea val.
Juncker s-a declară profund îndurerat de moartea lui Helmut Kohl, mentorul său şi esenţa
Europei
Esenţială, aş putea spune chiar salvatoare pentru România, a fost poziţia sa la Consiliul
European de la Luxemburg, în decembrie 1997, când din nou tandemul Germania-Franţa a
deschis ţării noastre o perspectivă aproape nesperată: împotriva tendinţei Comisiei Europene şi
a multor state-membre, care imaginau o lărgire a UE limitată la statele central-europene deja
acceptate pentru NATO, urmând ca România, Bulgaria şi alte state est europene să aştepte până
la convergenţa deplină. Decizia de la Luxemburg a consfinţit modelul regata, adică statutul de
candidat pentru cele 10+1 state europene, care puteau apoi avansa în propriul ritm şi aveau la
dispoziţie un culoar de depăşire.
Pentru România, acest model a fost salutar, evitând demoralizarea şi amânarea excesivă a
finalizării procesului. Ştiam cu toţii atunci, cum ştim prea bine şi azi, că, fără suportul marilor
state europene, în frunte cu Germania şi Franţa, nu am fi avut această şansă. Cancelarul Kohl
a recunoscut el însuşi caracterul excepţional şi imprevizibil al acestui dublu proces de lărgire  şi
cu deosebire al integrării europene, pentru  ţările din estul şi sudul continentului. Când l-am
întâlnit la un dineu restrâns la Bucureşti, în 2010, după integrarea României în UE, a spus că,
în opinia sa, integrarea europeană a României  şi a Bulgariei este un miracol. Un miracol la
care contribuţia sa a fost decisivă.
Ne-am reîntâlnit în 1999 la New York, când i s-a acordat de către Institutul East West  premiul
Omul de stat european al deceniului şi am fost onorat să-l însoţesc pe podium, alături de ceilalţi
preşedinţi care au primit premiul  în perioada 1990-1999.
Ultima dată l-am întâlnit la Berlin în noiembrie 2009, când am fost invitat la ceremonia de
aniversare a căderii Zidului Berlinului. Era parţial imobilizat şi marcat de accidentul cerebral
dar, în ciuda stării fizice precare, inspira aceeaşi forţă calmă şi neclintită a marilor oameni de
stat.
Consider  un privilegiu al soartei faptul că am fost contemporani şi că am avut onoarea de a
colabora într-o misiune istorică: integrarea fostelor state comuniste din Europa de est în
Uniunea Europeană.
Panteonul mondial al luptei pentru libertate înglobează acum una din cele mai nobile figuri ale
contemporaneităţii. Generaţia care a construit drumul Europei Centrale şi Răsăritene către
libertate şi democraţie este tot mai departe de cotidian şi mai aproape de istorie. La despărţirea
de o mare personalitate a ultimului sfert de veac, viaţa sa exemplară ne îndeamnă să ducem mai
departe gândurile şi proiectele sale vizionare.”

Preşedintele Emil Constantinescu împreună cu cancelarul Helmut Kohl în cabinetul

Cancelariei Federale de la Bonn, cu ocazia vizitei de stat în Republica Federală Germană, 16
decembrie 1997
 

KOHL SI ROMANIA
Experientele cancelarului Kohl in relatia cu Romania nu au fost dintre cele mai fericite.
In ianuarie 1989, Germania a criticat dur regimul de la Bucuresti pentru incalcarea grava si
repetata a drepturilor omului,atitudinea in negocierile privind controlul armamentelor sau
regulile de comert. In aprilie 1989, Kohl a declarat ca situatia etnicilor germani din Romania a
devenit intolerabila.
Dupa 1990, el a continuat sa priveasca cu rezerva evolutia post-decembrista a Romaniei lasand
dialogul bilateral in sarcina ministrului de externe Genscher.
Pana cand Romania nu si-a clarificat prioritatile strategice fundamentale, interesul lui Helmut
Kohl pentru Europa Centrala si de Est s-a oprit la frontiera Grupului de la Visegrad.

Cu toate acestea in 1997, la Consiliul European de la Luxembourg, Helmut Kohl a salvat sansele
Romaniei de a ramane in parcursul european.
Mărturia fostului președinte Emil Constantinescu este elocventa.

Atunci, in tandem cu Franta, Germania a decis sa pastreze deschisa usa Uniunii Europene pentru
Romania in conditiile in care Comisia Europeana si o serie de state membre doreau ca
urmatoarea etapa de extidere europeana sa cuprinda numai statele deja acceptate in NATO,la
data respectiva.
Helmut Kohl, în faţa Porţilor Brandenburg, în noiembrie 2014, la 25 de ani de la căderea
Zidului.
Helmut Kohl a marcat istoria moderna, a fost un vizionar, dar si un constructor, un om puternic,
deasupra vremurilor, care spunea la un moment dat : „Pacea trebuie sa fie mai mult decat absenta
razboiului”. Nimic mai actual.