19.02.

2018

Drept Civil
-curs 1-

Notiunea de obligatie. Clasificarea obligatiilor

Lat. obligatio => a-l lega pe debitor din pricina neexecutarii obligatiei acestuia

De la stadiul initial, s-a ajuns la o legatura abstracta, juridica dintre debitor si creditorul sau.

Definitia legala in art. 1164 C.civ.

Din interpretarea titlului art. 1164 C.civ. reiese ca s-a urmarit prezentarea notiunii de obligatie
prin intermediul continutului acesteia, adica a drepturilor si obligatiilor subiectelor de drept.
Definitia legala subliniaza specificul obligatiei de a fi o legatura de drept.

Sensurile notiunii de obligatie:

 lato sensu => prin obligatie vom intelege raportul juridic obligational; vom defini
raportul juridic obligational ca fiind acel raport juridic in continutul caruia intra
dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a-i cere subiectului pasiv, denumit
debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea de a recurge la forta de
constrangere a statului in caz de neexecutare de bunavoie a obligatiei; latura activa =
dreptul creditorului si latura pasiva = datoria ce incumba subiectului pasiv
 stricto sensu => prin obligatie vom intelege datorie si desemneaza doar latura pasiva a
obligatiei in sens larg
 un sens particular => inscrisul constatator al unui drept de creanta avand ca obiect o suma
de bani

Structura obligatiei in sens de raport juridic obligational:

a) Subiect => orice persoana fizica sau juridica; distingem intre subiectul activ,
creditorul si subiectul pasiv, debitorul; calitatea de subiect poate sa apartina unei
singure persoane care are calitatea de creditor sau debitor (obligatii pure si simple), insa
calitatea de subiect poate sa apartina mai multor persoane fizice si/sau juridice
(obligatiile complexe cu pluralitate de subiecte – pluralitate activa sau pluralitate pasiva)
b) Continut => este format din dreptul de creanta ce apartine creditorului (latura
subiectiva) si datoria ce ii incumba debitorului (latura pasiva)

1
 c) Obiect => este reprezentat de conduita concreta sau prestatia la care este indreptatit
creditorul si la care este obligat debitorul; obiectul raportului juridic obligational
(prestatia) nu trebuie confundat cu obiectul actului juridic izvor al raportului juridic
obligational (o operatiune juridica pe care partile actului urmaresc sa o incheie);
conditiile de validitate ale obiectului obligatiei: sa fie determinat/determinabil (in
cazul in care prestatia consta in obligatia de a da un bun individual-determinat sau bunuri
de gen, discutam despre cerinta legala a existentei bunului, aspect care este reglementat
de C.civ. in art 1229-1234); sa fie licit, sub sanctiunea nulitatii absolute (numai bunurile
care sunt in circuitul civil pot face obiectul unei prestatii contractuale); nu trebuie sa
existe in mod obligatoriu in momentul nasterii obligatiei (conditie negativa; aceasta
conditie rezulta din interpretarea art. 1227 C.civ. in conformitate cu care, contractul este
valabil chiar daca la momentul incheierii sale una dintre parti se afla in
imposibilitate de a-si executa obligatia, cu exceptiile prevazute de lege; acest text legal
nu face distinctie dupa cum imposibilitatea de executare ar fi materiala sau juridica,
absoluta sau relativa, permanenta sau temporara; in doctrina se mentioneaza ca obligatia
este nula numai atunci cand intervine o imposibilitate absoluta de executare)

In doctrina se precizeaza, in plus, un al 4-lea element din structura obligatiei, si anume

sanctiunea, element care ar fi util in clasificarea/diferentierea obligatiilor intre obligatii perfecte
si obligatii imperfecte. In mod traditional, doctrina romana retine primele 3 elemente din
structura obligatiei pentru ca ele sunt specifice oricarei obligatii, independent de o clasificare a
acestora.

Clasificarea obligatiilor:

Clasificarea dupa obiect:

 obligatii de a da
 obligatii de a face
 obligatii de a nu face
 obligatii de rezultat
 obligatii de mijloace
 obligatii in natura
 obligatii monetare
1. Obligatia de a da = obligatia de a constitui sau de a transmite un drept real; ea este
mentionata in art. 1483, 1487, 1488; nu are o consistenta materiala, ea se executa prin
insasi manifestarea de vointa a partilor contractante, manifestare de vointa insotita, dupa
caz, de o anumita forma ad validitatem, precum si de o anumita forma de publicitate
(obligatia de a da poate rezulta in urma incheierii unui contract de vanzare a unui bun
imobil; potrivit legislatiei aplicabile in materia cartilor funciare, obligatia se naste ca
urmare a incheierii in forma autentica materiala a respectivului contract de vanzare-
cumparare, iar inscrierea in CF are doar efect de opozabilitate; in viitor, cand se vor

2
 finaliza lucrarile de cadastru general, obligatia de a da se va naste din momentul inscrierii
in CF)
2. Obligatia de a face = implica, in sens material, a executa o anumita actiune (a preda un
bun, a efectua o lucrare etc)
3. Obligatia de a nu face (obligatie negativa) = presupune o inactiune, debitorul trebuie
sa se abtina de la ceva ce ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat, debitorul trebuie sa se
abtina de la o actiune; art. 1903 – obligatia de a nu face este o obligatie particulara care
nu trebuie confundata cu obligatia generala negativa intalnita la drepturile reale

Interesul clasificarii: regim juridic diferit din perspectiva executarii silite in natura (art. 1528,
1529), punerii in intarziere (art. 1523, alin. (2), lit. b) – de drept pentru obligatiile de a nu face),
prescriptie (art. 2524), proba in cazul neexecutarii (difera dupa cum obligatiile sunt pozitive sau
negative), daunele moratoria (art. 1536 – pentru obligatiile de a face)

4. Obligatii de rezultat = art. 1481 C.civ.; in cazul obligatiei de rezultat (determinata),

debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis (ex: obligatia de a
transporta bunuri sau persoane); neatingerea rezultatului urmarit inseamna
neexecutarea obligatiei, iar din neexecutarea obligatiei se declanseaza prezumtia
relativa de culpa a debitorului
5. Obligatii de mijloace = art. 1481 C.civ.; in cazul obligatiei de mijloace (de prudenta, de
diligenta), debitorul este tinut sa foloseasca mijloacele necesare/ specifice pentru
atingerea rezultatului promis; debitorul nu garanteaza atingerea rezultatului
promis; debitorul trebuie doar sa depuna toata diligenta necesara prin utilizarea
mijloacelor specifice pentru atingerea rezultatului (ex: obligatia medicului de a vindeca
pacientul)

Criteriile de diferentiere dintre obligatiile de mijloace si de rezultat sunt mentionate in art. 1481,
alin. (3):

 modul in care obligatia este stipulata in contract, fiind vorba de interpretarea clauzelor
contractuale referitoare la obligatia in discutie; concret, o obligatie de rezultat este
exprimata prin formule de genul: “debitorul garanteaza…”, “debitorul trebuie sa…”,
“debitorul va preda/efectua…”; cu privire la o obligatie de mijloace se folosesc
urmatoarele formule: “debitorul va incerca sa predea bunul la data de…”, “debitorul nu
garanteaza…”; partile, in baza principiului libertatii contractuale, pot imprima unei
obligatii generale recunoscute ca fiind de rezultat caracterul unei obligatii de mijloace si
invers
 existenta si natura contraprestatiei (si celelalte elemente ale contractului); potrivit acestui
criteriu, in cazul in care, pentru executarea obligatiei in discutie este prevazut un pret
considerabil sau o alta contraprestatie considerabila, se poate concluziona ca respectiva
obligatie este de rezultat

3
  gradul de risc pe care-l presupune atingerea rezultatului; cu cat gradul de risc este mai
mare, cu atat obligatia poate fi considerata de mijloace
 influenta pe care cealalta parte sau alte subiecte de drept o au asupra executarii obligatiei

Interesul distinctiei: dovedirea neexecutarii fiecarei obligatii in parte (art. 1547 C.civ.); in cazul
obligatiilor de rezultat, neatingerea rezultatului constituie o neexecutare si activeaza prezumtia
legala relativa de culpa a debitorului (insa neexecutarea obligatiei de rezultat depinde dupa cum
obligatia de rezultat este pozitiva sau negativa); in cazul obligatiei de mijloace, pentru a se activa
raspunderea contractuala a debitorului nu este suficient ca creditorul sa indice ca rezultatul nu a
fost atins, ci el trebuie sa probeze (sa rastoarne sarcina probei) ca debitorul nu a depus diligenta
necesara sau mijlocul specific pentru atingerea rezultatului promis

6. Obligatii in natura = au ca obiect orice conduita pozitiva sau negativa, cu exceptia

obligatiilor de a da o suma de bani
7. Obligatiile monetare/pecuniare = presupun prestatia de a da o suma de bani,
indiferent de izvorul acestei obligatii

Interesul disctinctiei: modul special al angajarii raspunderii contractuale a debitorului obligatiei

pecuniare neexecutate si ajunse la scadenta (art. 1535 C.civ.); nedovedirea prejudiciului de catre
creditor, curgerea de drept a dobanzilor

Clasificare in functie de sanctiuni:

 obligatii civile perfecte (inzestrate cu sanctiune)

 obligatii civile imperfecte (naturale)

8. Obligatiile civile perfecte = reprezinta majoritatea obligatiilor si pot fi aduse la

indeplinire in mod silit in caz de neexecutare de bunavoie de catre debitor
9. Obligatii civile imperfecte = sunt susceptibile numai de executare voluntara; nu se
pot executa silit (art. 1471 C.civ., art. 2506 C.civ. nu se poate cere restituirea unei
obligatii prescrise, chiar daca la data executarii debitorul nu stia ca termenul prescriptiei
era implinit)
 obligatii naturale legale => sunt prevazute astfel de lege, art. 2264 “contractul de
joc si prinsoare”
 obligatii naturale avortate => sunt nascute din acte juridice nevalabile
 obligatii naturale degenerate => sunt nascute din acte juridice valabile, dar
care si-au pierdut eficacitatea ca urmare a prescriptiei extinctive

Clasificarea dupa criteriul opozabilitatii:

 obligatii obisnuite
 obligatii propter rem

4
  obligatii scriptae in rem

10. Obligatii obisnuite = sunt opozabile numai partilor contractante

11. Obligatii propter rem = au o opozabilitate mai larga, fiind accesorii unui drept real,
vor fi opozabile tuturor titularilor dreptului real respectiv
12. Obligatii scriptae in rem = sunt strans legate de posesia unui bun, astfel incat sunt
opozabile oricarui posesor al bunului respectiv, astfel incat acel posesor este tinut sa
respecte obligatia respectiva, desi nu a participat la actul juridic izvor al obligatiei
respective; trebuie indeplinite formalitatile de publicitate

Interesul distinctiei: nasterea de obligatii fata de subiecte neparticipante la incheierea actului

juridic izvor al obligatiei respective

In functie de izvor se distinge intre obligatii extracontractuale, obligatii nascute din fapte juridice
licite (inclusiv contracte desfiintate retroactiv) sau din fapte juridice ilicite si obligatii
contractuale, nascute din acte juridice incheiate in mod valabil si obligatii necontractuale, cum ar
fi obligatiile legale, judiciare

Intr-un raport juridic de natura contractuala intalnim 3 categorii de obligatii:

 obligatia legala generala de buna-credinta in executarea contractelor (art. 1170

C.civ.) – in caz de neexecutare, majoritatea doctrinarilor considera ca nu suntem in
prezenta unui caz de neexecutare a contractului, consecinta fiind neaplicarea remediilor
contractuale in caz de neexecutare a obligatiei: executarea silita in natura, raspunderea
contractuala si rezolutiunea sau rezilierea contractului respectiv; se angajeaza
raspunderea delictuala; daca creditorul nu executa cu buna-credinta contractul, acest
lucru se sanctioneaza de regula prin intermediul abuzului de drept, deoarece neexecutarea
cu buna-credinta se manifesta prin exercitarea contrar bunei-credinte a unor prerogative
contractuale pe care le ale creditorul (pactul comisoriu, denuntarea, clauza penala)
 obligatiile contractuale stipulate de parti – pentru stingerea valabila a obligatiilor
contractuale, legea prevede criteriul diligentei bunului proprietar (art. 1480 C.civ.)
 obligatii prestabilite prin lege – acestea fiind obligatii particulare stabilite prin lege sau
deduse din echitate, fiind stipulate fie prin norme imperative, fie prin norme supletive
(art. 1272, 1531 C.civ.)

Interesul distinctiei: aplicarea remediilor contractuale exclusiv in cazul obligatiilor contractuale

Izvoarele obligatiilor. Clasificarea izvoarelor

5
Clasificarea legala a izvoarelor obligatiilor se regaseste in art. 1165: contractul, actul juridic
unilateral, faptul juridic licit, faptul juridic ilicit – raspunderea contractuala si delictuala

Contractul

Definitia contractului se gaseste in art. 1166 C.civ.

Contractul este un acord de vointa intre 2 sau mai multe subiecte de drept cu intentia de a
constitui, a modifica sau a stinge un raport juridic.

In mod traditional, fundamentul contractului este teza/principiul autonomiei de vointa =>

vointa partilor este unica sursa asupra drepturilor si obligatiilor contractuale, cu consecinta
ca subiectul de drept nu trebuie sa fie supus altor obligatii decat celor pe care le-a consimtit, iar
acestea trebuie sa fie executate intocmai cum au fost contractate. Principiul autonomiei de vointa
nu tine cont de necesitatea de a armoniza interesele individuale cu interesele societatii. De aceea,
acestui principiu i s-au adus anumite limitari legale:

Materia contractelor este guvernata de 2 principii:

 principiul libertatii contractuale

 principiul bunei-credinte

1. Principiul libertatii contractuale => partile sunt libere sa contracteze, dupa cum sunt
libere sa nu contracteze; de asemenea, subiectele de drept sunt libere sa aleaga partenerul
contractual si sa stabileasca continutul contractului; libertatea contractuala nu este
nelimitata/absoluta, intrucat legea prevede 3 limite ale libertatii de a contracta: limitele
impuse de lege, ordinea publica si bunele moravuri
2. Principiul bunei-credinte => art. 14 C.civ., art. 1170 C.civ., art. 1183 C.civ.; concret,
buna-credinta presupune loialitate, onestitate in exercitarea drepturilor si executarea
obligatiilor, cu respectarea regulilor impuse de lege sau de practica sociala ori
profesionala, dupa caz; important de retinut ca din reglementarea principiului bunei-
credinte au fost deduse, pe cale doctrinara si jurisprudentiala o serie de obligatii care
incumba partenerilor contractuali: obligatia de loialitate contractuala, obligatia de
fidelitate contractuala, obligatia de transparenta si obligatia de informare; in teza
finala a art. 1170 se prevede ca partile nu pot inlatura in mod expres cerinta bunei-
credinte de unde rezulta ca buna-credinta este un aspect ce tine de ordinea publica,
o inlaturare a bunei-credinte fiind sanctionata cu nulitatea absoluta; din aceasta
perspectiva, buna-credinta apare ca o limita a principiului libertatii contractuale

Clasificarea contractelor:
6
Clasificare in functie de continut:

 contracte sinalagmatice
 contracte unilaterale

1. Contractele sinalagmatice = sunt acele contracte care se caracterizeaza prin

reciprocitatea si interdependenta obligatiilor, in sensul ca fiecare parte are si
calitatea de debitor, si calitatea de creditor
2. Contractele unilaterale = sunt acele contracte care dau nastere la obligatii in sarcina
numai a uneia dintre partile contractante

Interesul clasificarii: numai contractele sinalagmatice produc efecte speciale/specifice (exceptia

de neexecutare, riscul contractului, rezilierea si rezolutiunea)

Clasificare in functie de scop:

 contracte cu titlu oneros

 contracte cu titlu gratuit

3. Contractul cu titlu oneros = contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi
procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate
4. Contractul cu titlu gratuit = contractul prin care una din parti urmareste sa ii
procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj

Interesul clasificarii: contractele cu titlu gratuit au reglementari mai severe din perspectiva
conditiilor de forma (ex: forma autentica la donatie) si din perspectiva conditiilor de fond
(capacitatea de exercitiu); contractele cu titlu gratuit sunt, de obicei, intuitu personae; obligatiile
partilor sunt reglementate mai sever in cazul contractelor cu titlu oneros (obligatia de garantie)

Contracte cu titlu oneros:

a) contracte comutative => este acel contract in care existenta si intinderea prestatiilor
sunt certe si pot fi cuantificate din momentul incheierii contractului, ele nu depind de
hazard
b) contracte aleatorii => acel contract in care existenta si/sau intinderea prestatiilor
depind de un eveniment incert/aleatoriu sau de hazard (ex: contractul de asigurare,
contractul de renta viagera)

Interesul distinctiei: leziunea nu se poate aplica in cazul contractelor aleatorii; impreviziunea

se aplica cu precadere in cazul contractelor aleatorii, dar nu este exclusa aplicarea impreviziunii
si in cazul contractelor comutative

Contracte cu titlu gratuit:

7
 a) acte dezinteresate => se urmareste a se procura un beneficiu, fara a se micsora
patrimoniul celui care face beneficiul
b) liberalitatile => sunt acele contracte cu titlu gratuit pentru care in scopul
beneficiului procurat, se micsoreaza patrimoniul celui care procura beneficiul

Interesul clasificarii: conditii de forma si fond severe la donatie; in materie succesorala se aplica
rezerva succesorala, raportul donatiilor si reducerea liberalitatilor excesive

Clasificarea dupa criteriul formei:

 contracte consensuale
 contracte solemne
 contracte reale

5. Contractele consensuale = reprezinta regula in materie si sunt acele contracte care se

formeaza in mod valabil prin simpla manifestare de vointa a partilor, fara sa fie
necesara indeplinirea vreunei formalitati (ex: vanzarea unui bun mobil)
6. Contractele solemne = pentru incheierea lor in mod valabil presupun, pe langa
manifestarea de vointa, respectarea unor forme solemne, de regula forma autentica
notariala (ex: donatia, contractul de ipoteca imobiliara, vanzarea unui bun imobil,
contractul de ipoteca mobiliara – inscrisul sub semnatura privata)
7. Contractele reale = pentru incheierea lor valabila presupun ca manifestarea de vointa a
partilor sa fie insotita de remiterea materiala a lucrului (remiterea bunului este o
conditie de validitate)

Clasificarea dupa criteriul libertatii de a negocia:

 contracte negociate
 contracte de adeziune
 contracte obligatorii

8. Contractele negociate = art. 1182, partile negociaza in mod liber toate clauzele
contractului
9. Contractele de adeziune = sunt acele contracte ale caror clauze sunt redactate si
impuse de catre una dintre partile contractante (ex: contractul de furnizare de energie
electrica)
10. Contractele obligatorii = legea impune incheierea lor, cum ar fi contractele de
asigurare obligatorie de raspundere civila in cazul autovehiculelor

Interesul distinctiei: reglementarea si aplicabilitatea clauzelor standard si a clauzelor neuzuale in

materia contractelor de adeziune; clauzele standard sunt reglementate in art. 1202 si sunt acele
clauze care nu sunt negociate de catre parti si sunt stabilite in prealabil de una dintre parti, pentru

8
a fi utilizate in mod general si repetat; prezumtia de caracter standard al unei clauze exista in
situatia profesionistilor care incheie, in mod repetat, un anumit tip de contract (ex: clauze privind
pactul promisoriu); clauzele neuzuale sunt reglementate in art. 1203; prin stipularea clauzelor
neuzuale se creeaza un dezechilibru intre prestatiile partilor, astfel ca pentru a fi valabila o
clauza neuzuala ea trebuie sa fie acceptata expres de cealalta parte

Clasificare dupa criteriul raportului dintre contracte:

 contracte-cadru
 contracte in executarea contractului-cadru
 contracte principale
 contracte accesorii

11. Contractele-cadru = art. 1176 C.civ.; ex: contractul de distributie care este urmat de mai
multe contracte de vanzare-cumparare; printr-un contract-cadru, partile stabilesc in linii
mari relatiile contractuale pe care le vor desfasura in viitor si pregatesc incheierea
ulterioara a mai multor contracte prin care se executa contractul-cadru
12. Contractele de executare a contractului-cadru = sunt, de regula, contracte autonome,
avand o legatura cauzala in cadrul contractului-cadru
13. Contractele accesorii = incheierea, executarea si stingerea lor depind de incheierea
contractului principal

Clasificare dupa modul de executare:

 contracte cu executare imediata => rezolutiunea

 contracte cu executare succesiva => rezilierea

Clasificare dupa cum sunt sau nu nominalizate in legea civila:

 contracte numite (reprezinta regula in materie)

 contracte nenumite (se pot incheia in baza principiului libertatii contractuale)

Interesul distinctiei: pentru contractele numite se aplica normele legale din materia fiecarui
contract numit in parte, in completare cu normele generale, dreptul comun al contractelor; in
situatia contractelor nenumite, se aplica, in principal, dreptul comun in materia contractelor si, in
completare, se aplica regulile speciale privitoare la contractul cu care se asemana cel mai mult
(asemanarea se analizeaza in functie de prestatia principala a celor doua contracte comparate)

26.08.2018

Drept Civil

9
 -curs 2-

Incheierea contractului

Mecanismele incheierii contractului:

 incheierea contractului prin negociere

 incheierea contractului prin mecanismul ofertei si al acceptarii
 incheierea contractului prin promisiunea de a contracta si pactul de preferinta

I. Incheierea contractului prin negociere

Negocierile sunt discutii purtate intre parti in vederea incheierii unui contract.

Negocierile se clasifica dupa criteriul temporal (art. 1182, alin. (2) NCC):

 negocieri precontractuale
 negocieri postcontractuale

Este suficient ca partile sa se puna de acord asupra partilor esentiale ale contractului, chiar
daca lasa anumite elemente secundare a fi determinate ulterior sau a fi determinate de un
tert/instanta.

Faza precontractuala poate avea urmatoarele rezultate:

 de esec al negocierilor, obligatia de negociere fiind o obligatie de mijloace, partile nu

sunt obligate sa ajunga la rezultatul anticipat
 de incheiere a contractului, cu determinarea completa a continutului acestuia
 de incheiere a contractului, cu determinarea incompleta a continutului contractului,
ipoteza in care urmeaza faza negocierilor postcontractuale, asupra convenirii elementelor
secundare ale contractului

Intereseaza definirea elementelor esentiale, respectiv a elementelor secundare din

continutul unui contract.

Conform art. 1185, NCC, un element poate face obiectul insistentelor unei parti, iar
contractul nu se va considera incheiat decat atunci cand se va ajunge la un acord cu privire la
respectivul element.

Art. 1185 NCC se refera la elemente esentiale subiective, care sunt elemente secundare
potrivit naturii unui contract sau elemente secundare obiective, dar care devin esentiale
prin acordul partilor.

10
Elementele esentiale obiective sunt acele elemente care au legatura cu obiectul contractului,
in lipsa carora nu se poate sti ce fel de contract s-a incheiat si pentru acceptarea carora nu
este necesar ca o parte sa insiste (de ex: existenta pretului la un contract de vanzare-cumparare)

In faza postcontractuala partile determina elemente secundare sau lasa la determinarea unui
tert sau la aprecierea instantei determinarea respectivelor elemente secundare.

Negocierile se clasifica dupa criteriul modului de organizare (art. 1279, C.civ.):

 negocieri libere
 negocieri organizate pe baza conventiei dintre parti

In ipoteza nerespectarii clauzelor din conventia de negociere se va angaja raspunderea

contractuala.

Principiile negocierii:

1. Principiul libertatii contractuale => se manifesta pentru ipoteza negocierilor organizate

conventional, prin posibilitatea partilor de a stipula regulile si conditiile de
desfasurare a discutiilor, in vederea incheierii contractului; pentru ipoteza
negocierilor libere, principiul libertatii contractuale este reglementat in art. 1183, alin. (1)
C.civ. in sensul ca partile au libertatea initierii, desfasurarii si ruperii negocierilor;
aceasta libertate nu este absoluta, intrucat ea este limitata prin reglementarea
principiului bunei-credinte
2. Principiul bunei-credinte => art. 1183, alin. 2-4, reglementat prin prisma obligatiei de
buna-credinta

Obligatii in etapa precontractuala:

1. Obligatia de buna-credinta

Reglementata printr-o norma cu caracter de ordine publica, consecinta fiind ca partile nu pot
renunta la respectarea exigentelor bunei-credinte. Partea care se angajeaza la negociere este
obligata sa respecte exigentele bunei-credinte.

Legiuitorul nu defineste obligatia legala de buna-credinta, insa, in alin. (3) ofera exemple de
comportament contrar bunei-credinte: este contrara bunei-credinte conduita partii care
initiaza sau continua negocierile fara intentia de a incheia contractul; ruperea intempestiva
a negocierilor; mentinerea partenerului intr-o stare de incertitudine prelungita, initierea
negocierilor cu scopul de a obtine informatii de la cealalta parte.

In cazul nerespectarii obligatiei de buna-credinta, se va antrena raspunderea delictuala a partii

culpabile. In alin. (4) sunt reglementate mijloacele de reparare a prejudiciului cauzat celeilalte
parti: se va tine seama de cheltuielile angajate in vederea negocierilor (onorarii ale avocatilor,
ale expertilor sau notarilor, cheltuieli de transport, de cazare etc); se va tine seama de
11
renuntarea de catre cealalta parte la alte oferte primite; de asemenea, se poate repara si
prejudiciul nepatrimonial (prejudiciul adus numelui sau reputatiei unei persoane fizice/juridice
din cauza esecului la negociere).

Drept consecinta a caracterului vag al continutului acestei obligatii, doctrina si jurisprudenta au

stabilit o serie de obligatii concrete care decurg din obligatia legala de buna-credinta: obligatia de
loialitate, obligatia de informare, obligatia de transparenta etc.

Daca obligatia de buna-credinta este dezvoltata intr-o conventie de negociere, se va

antrena, in caz de nerespectare, raspunderea contractuala a partii culpabile

2. Obligatia de confidentialitate

Reprezinta o obligatie negativa de rezultat si care, spre deosebire de obligatia de buna-credinta,

are un continut bine precizat: debitorul este tinut sa nu divulge si sa nu foloseasca in interes
propriu o informatie confidentiala ce i-a fost comunicata in cursul negocierilor; respectarea
obligatiei de confidentialitate are drept premisa stabilirea caracterului confidential al unei
informatii.

Determinarea caracterului confidential al unei informatii se poate realiza astfel: cel care
comunica informatia declara in mod expres ca este confidentiala, dobanditorul informatiei
putea si trebuia, in mod rezonabil, in functie de imprejurari, sa cunoasca sau sa-si dea
seama ca respectiva informatie are caracter confidential (determinare relativa, subiectiva);
aplicarea art. 1184 nu presupune existenta unui contract sau a unei conventii de negociere, cu
consecinta angajarii raspunderii delictuale a partii culpabile (daca o informatie confidentiala
este divulgata intr-un alt context decat incheierea contractului, se poate angaja raspunderea
delictuala in temeiul art. 1359 C.civ.)

In ipoteza in care exista o conventie de negociere, nerespectarea clauzei va antrena

raspunderea contracuala; partile pot deroga de la obligatia de confidentialitate.

3. Obligatia de informare

Este de 3 feluri: o obligatie de informare general-legala, dedusa pe cale de interpretare din 2

texte legale: din art. 1183 (pentru ipoteza culpei), din art. 1214, alin. (1) teza a II-a (dolul prin
reticenta in ipoteza intentiei sau a culpei grave); o obligatie contractuala ce poate fi asumata
unilateral sau reciproc in cadrul unei conventii de negociere; obligatii de informare speciale,
prevazute in legi speciale (ex: obligatia producatorului de a-i informa pe consumatori)

Este o obligatie pozitiva de rezultat si se refera la imprejurari cunoscute de debitorul acestei

obligatii, dar si la imprejurari pe care debitorul ar fi trebuit sa le cunoasca in virtutea
calitatilor sale sau in virtutea imprejurarilor (ex: beneficiarul unui viitor contract de antepriza
de constructii ar fi trebuit sa stie tipul de material din care este edificata constructia si ar fi trebuit
sa il comunice constructorului); nerespectarea obligatiei de sanctionare poate duce la nulitatea

12
contractului pentru ipoteza dolului prin reticenta (insa nulitatea este o solutie optionala,
intrucat victima dolului poate renunta la nulitate si sa opteze pentru mentinerea contractului cu
acordarea unei despagubiri), angajarea raspunderii delictuale sau se poate activa garantia
pentru viciile lucrului ori raspunderea contractuala.

4. Obligatia de a se informa in cazul incheierii unui contract

Exista obligatia de a se informa, in scopul de a-l informa pe partenerul de negociere atunci

cand acesta din urma se afla in imposibilitate sau in onerozitate excesiva ori intr-o
dificultate majora de a se informa singur; art. 1183 NCC; exista si obligatia de a se informa
in interes propriu, pentru a nu fi in prezenta erorii nescuzabile, art. 1208 NCC

Obligatia de a se informa nu poate fi transformata intr-o sarcina prea oneroasa; aceasta

observatie este valabila si pentru debitorii profesionisti, chiar daca exista prezumtia de
profesionalism

Nu exista obligatia de a se informa in urmatoarele 2 cazuri: in cazul imposibilitatii de a se

informa (dificultate sau onerozitate excesiva), cand este prezenta increderea legitima in
informatiile furnizate de cocontractant (in functie si de experienta si de calitatea partilor
implicate)

II. Incheierea contractului prin mecanismul ofertei si al acceptarii

Oferta de a contracta = policitatiunea => art. 1187-1195 C.civ.

Oferta de a contracta reprezinta actul juridic unilateral ce contine intentia emitentului de a

contracta si care cuprinde elementele esentiale ale contractului. Oferta este exprimabila in
mod expres, in scris, verbal sau prin anumite actiuni sau atitudini materiale. Oferta poate fi
exprimata si in mod tacit (de ex: tacita relocatiune).

Conditii de fond ale ofertei:

a) sa fie valida => adica sa indeplineasca conditiile de fond ale consimtamantului;

deoarece conform art. 1325 dispozitiile corespunzatoare contractelor se aplica si actelor
unilaterale, daca nu se prevede altfel
b) sa fie completa/precisa sub aspectul elementelor esentiale ale contractului propus a
se incheia => conform art. 1188, alin. (1), o propunerea constituie oferta daca ea contine
elemente suficiente pentru formarea contractului; in lipsa unora dintre elementele
esentiale obiective sau subiective nu vom fi in prezenta ofertei, ci in prezenta unui
act de negociere precontractuala, numit intentie de a negocia
c) sa fie ferma => sa exprime o propunere neindoielnica de a contracta, cerinta
exprimata in art. 1188, alin. (1) “oferta trebuie sa exprime intentia ofertantului de a se
obliga in cazul acceptarii ei de catre destinatar”; aceasta conditie nu va fi indeplinita si

13
 vom fi in prezenta unei solicitari de oferta, daca emitentul conditioneaza incheierea
contractului de un alt element ce urmeaza a fi precizat ulterior
d) sa fie adresata unui destinatar determinat => art. 1189, alin. (1) C.civ. “propunerea
adresata unor persoane nedeterminate nu valoreaza oferta ci, dupa imprejurari,
solicitare de oferta sau intentie de negociere”; astfel, legea prezuma ca in situatia
propunerii de a contracta unor persoane nedeterminate nu suntem in prezenta unei oferte
de a contracta, fiind o prezumtie relativa care poate fi inlaturata prin modalitatile
prevazute in art. 1189, alin. (2)

Caracterul obligatoriu al ofertei:

Oferta de a contracta are forta juridica obligatorie dupa cum oferta este irevocabila sau
revocabila.

1. Oferta irevocabila

Art. 1191, alin. (1) reglementeaza 2 cazuri de oferta irevocabila:

 oferta este irevocabila daca autorii ei se obliga sa o mentina un anumit termen;

simpla mentiune a unui termen nu conduce la o oferta irevocabila, ci trebuie sa se
exprime intentia neindoielnica de a mentine oferta pentru acel termen
 oferta este irevocabila si atunci cand ea poate fi considerata astfel in temeiul
acordului partilor, al practicilor dintre acestea, al uzantelor

Termenul de acceptare al ofertei, intitulat si termenul de validitate al ofertei, curge, in

conformitate cu art. 1192, din momentul in care oferta ajunge la destinatar.

Consecinta caracterului irevocabil al ofertei => declaratia de revocare a unei oferte

irevocabile nu produce niciun efect; problema raspunderii pentru revocarea unei oferte
irevocabile nu se pune deoarece revocarea nu este posibila din punct de vedere juridic;
contractul se considera incheiat prin eventuala acceptare a ofertei, iar o eventuala rea-
credinta a ofertantului s-ar pune numai cu ocazia nerespectarii contractului deja incheiat.

2. Oferta revocabila

Oferta revocabila este orice oferta care nu este mentionata ca irevocabila si care nu
prezinta un termen de acceptare si este adresata unei persoane ce nu este prezenta. Oferta
revocabila trebuie mentinuta un termen rezonabil pentru ca destinatarul sa o primeasca, sa
o analizeze si sa expedieze acceptarea.

Revocarea este posibila si va impiedica incheierea contractului daca revocarea ajunge la

destinatar inainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea (pentru ca atunci contractul ar fi
incheiat) si revocarea trebuie sa parvina destinatarului inaintea savarsirii unui act sau fapt
incepator de executare a contractului (deoarece, in conformitate cu art. 1186, alin. (2),

14
contractul se considera incheiat si in momentul in care destinatarul savarseste un act sau fapt
incepator de executare).

In art. 1193, alin. (3) se precizeaza ca ofertantul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin
revocarea ofertei inaintea expirarii termenului rezonabil.

Incetarea ofertei:

 prin ajungerea la termen

 prin revocare
 prin retragere => oferta poate fi retrasa daca retragerea ajunge la destinatar anterior
sau concomitent cu oferta
 prin caducitate => art. 1195 C.civ; oferta devine caduca daca acceptarea nu ajunge la
destinatar in cadrul termenului stabilit sau in termenul rezonabil, oferta devine
caduca daca destinatarul o refuza, decesul sau incapacitatea ofertantului atrag
caducitatea ofertei irevocabile, in cazul in care natura afacerii sau imprejurarile impun
aceasta solutie

Conditii de forma a ofertei => trebuie emisa in forma ceruta de lege pentru incheierea
valabila a contractului

Acceptarea ofertei este acea manifestare unilaterala de vointa a destinatarului ofertei de a

accepta incheierea contractului.

Acceptarea ofertei poate fi expresa sau tacita.

Conditiile acceptarii ofertei:

a) sa fie neindoielnica si sa ajunga la timp la cunostinta ofertantului, in termenul

stabilit => exceptie art. 1198, acorda efect juridic si unei acceptari tardive, insa in 2
situatii
b) sa concorde cu oferta => daca raspunsul destinatarului contine modificari, completari
nu suntem in prezenta unei acceptari, ci in prezenta unei contraoferte
c) sa emane de la destinatarul ofertei => in cazul ofertei catre o persoana determinata

Art. 1187, art. 1197, alin. (1), lit. b) care conditioneaza valabilitatea acceptarii de o forma
anume ceruta de ofertant.

Momentul si locul incheierii contractului:

Conform art. 1186, contractul se incheie in momentul si in locul in care acceptarea ajunge la
ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu ii sunt imputabile =>
sistemul receptiei acceptarii

15
Art. 1186, alin. (2) prevede ca un contract se considera incheiat si in momentul in care
destinatarul ofertei savarseste un act sau un fapt incepator de executare al contractului,
daca in temeiul ofertei, al practicii, al uzantelor, acceptarea se poate face in acest mod (exceptie).

Acceptarea si oferta produc efecte doar din momentul in care ajung la destinatar.

Importanta locului contractului: se stabileste competenta teritoriala a instantei in legatura cu

litigiile nascute cu privire la respectivul contract; daca respectivul contract are un element de
extraneitate, locul incheierii contractului prezinta aplicabilitate pentru determinarea legii
aplicabile contractului.

III. Promisiunea de a contracta

Este reglementata in art. 1279 C.civ.

Promisiunea de a contracta/precontract/antecontract reprezinta contractul prin care partile

sau numai una dintre ele se obliga reciproc sau unilateral sa incheie in viitor un contract
ale carui elemente esentiale sunt stabilite in prezent.

Partile:

 promitent
 beneficiar

Promisiunea de a contracta poate fi:

 unilaterala
 sinalagmatica

Continutul promisiunii de a contracta:

 elementele esentiale subiective sau obiective

 termenul de incheiere a contractului

Efecte juridice:

a) obligatia de a incheia contractul = obligatie pozitiva de rezultat

Promisiunea de a contracta este unilaterala cand doar o parte se obliga sa incheie un

anumit contract; beneficiarul promisiunii are un drept potestativ de a incheia contractul in
termenul indicat; daca beneficiarul are si el obligatia de a efectua o prestatie, vom fi in
prezenta unei promisiuni de a contracta cu titlu oneros si cu caracter sinalagmatic, fiind alta
obligatie decat cea de a incheia contractul.

Promisiunea sinalagmatica de a contracta presupune ca ambele parti au obligatia de a face,

de a incheia contractul, nemaiexistand vreun drept potestativ.

16
Moduri de executare silita a promisiunii de a contracta:

 partea culpabila poate fi obligata sa plateasca despagubiri => raspundere contractuala

 pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract => mod atipic de
executare silita, directa, in natura (de regula, pentru contractele care presupun o executare
dintr-o data)

In practica si in doctrina judiciara s-a discutat daca, pentru a se pronunta o hotarare care sa tina
loc de contract, este necesar ca promisiunea de a contracta sa aiba sau nu forma autentica =>
decizie ICCJ de dezlegare a unor probleme de drept in care a precizat ca “in interpretarea si
aplicarea art. 1279, alin. (3) si a art. 1669, alin. (1) nu este necesara forma autentica la
incheierea promisiunilor de vanzare-cumparare a unui bun imobil in vederea pronuntarii
unei hotarari care sa tina loc de contract.

IV. Pactul de optiune

Este reglementat in art. 1278 C.civ.

Pactul de optiune reprezinta o promisiune unilaterala speciala prin care beneficiarul

primeste angajamentul unilateral al promitentului de a incheia contractul, fara ca
beneficiarul sa se oblige la randul sau.

Art. 1278, alin. (1) prezinta pactul de optiune prin trimitere la notiunea ofertei irevocabile, cu
care prezinta asemanare in privinta efectului unilateral si irevocabil al declaratiei de vointa a
promitentului de a incheia contractul.

Existenta declaratiei irevocabile a promitentului de a incheia contractul, dar nu in sensul

nasterii unei obligatii de a face in sarcina promitentului; promitentul nu mai are nicio obligatie
de executat in vederea incheierii contractului; el si-a dat cu ocazia pactului de optiune
consimtamantul la incheierea contractului, care se va incheia daca beneficiarul isi exercita
dreptul potestativ de a accepta declaratia unilaterala a promitentului.

Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele esentiale subiective sau obiective ale
viitorului contract si elementele specifice ale pactului (termen de acceptare, modalitatea de
acceptare, momentul intrarii in vigoare a viitorului contract).

Contractul se va incheia prin emiterea unei declaratii de acceptare de catre beneficiar, care va
trebui sa indeplineasca forma ceruta de lege pentru contract.

Etapele incheierii contractului: emiterea pactului de optiune + declaratia de acceptare a

beneficiarului.

Acest mecanism de incheiere a contractului exclude o eventuala rea-credinta a promitentului.

17
O eventuala rea-credinta a promitentului care sa intervina dupa momentul incheierii contractului
se poate manifesta exclusiv pe planul executarii contractului.

05.03.2018

Drept Civil
-curs 3-

Contractul – izvor de obligatii

I. Efectele contractelor

Potrivit conceptiei traditionaliste, efectele contractului constau in nasterea, modificarea sau

stingerea de drepturi si obligatii civile.

Efectele contractului nu se confunda cu efectele obligatiilor, acestea constau in dreptul

creditorului de a urmari si de a obtine de la debitor executarea intocmai a obligatiei,
precum si dreptul de a obtine despagubiri sau alte remedii contractuale in caz de
neexecutare.

Efectele contractelor se clasifica in:

 efecte generale: obligativitate, relativitate, opozabilitate

 efecte speciale ale contractelor sinalagmatice: exceptia de neexecutare, rezolutiunea,
riscul contractului

1. Principiul fortei obligatorii/Obligativitatea

Contractul are putere de lege intre partile care l-au incheiat!

Art. 1270 reia formularea din art. 969 de pe vechiul Cod civil, si pune semnul egalitatii intre
forta contractului si forta legii, insa, pentru a se produce efectul obligatoriu al contractului
trebuie indeplinita cerinta incheierii valabile a contractului.

Fundamentul contractului si al teoriei generale a contractului se regaseste, in opinia majoritatii

doctrinei, in autonomia de vointa, impreuna cu imperativul moral al respectarii cuvantului
dat, si, ca noi teze, utilitatea si justitia contractuala, solidaritatea, considerente de ordin
economic-social, si acestea tind sa fundamenteze si teoria contractului, si principiul
obligativitatii contractului. Aceste noi teze au aparut din necesitatea de a stabili domeniul de

18
aplicare, intinderea principiului fortei obligatorii, ele reprezentand totodata si o atenuare a
caracterului absolut, intangibil al obligativitatii contractului.

Alin. (2) al art. 1270 mentioneaza, in prima teza regula simetriei in materia contractului, in
sensul ca un contract se modifica, respectiv se stinge prin acelasi mod prin care s-a format, adica
prin acordul partilor, principiul irevocabilitatii fiind o consecinta a principiului fortei
obligatorii, desi unii autori il considera principiu separat. Cea de-a doua teza a articolului
introduce ideea de exceptie de la principiul fortei obligatorii (cauzele autorizate de lege), fiind
astfel o exceptie de la obligativitate, anume situatiile in care un contract produce alte efecte decat
cele prevazute si mentionate expres de catre parti.

Exceptii de la principiul fortei obligatorii:

a) Incetarea unor contracte inainte de termenul fixat, prin moartea unei parti sau din
cauza disparitiei obiectului material al contractului
b) Prelungirea efectelor unor contracte de inchiriere, in temeiul legii, in scopul de a
proteja chiriasii
c) Suspendarea sau incetarea efectelor unui contract dintr-un caz de forta majora
d) Denuntarea unilaterala in cazul contractelor incheiate pe durata nedeterminata (art.
1277); denuntarea unilaterala poate fi conventionala in cazul contractelor incheiate
pe durata determinata
e) Impreviziunea (art. 1271)

Legea nr. 77/2016 privind darea in plata, care prevede un mecanism special de dare in plata, cu
caracter unilateral, prin manifestarea unilaterala de vointa a debitorului, cu suprimarea
consimtamantului creditorului. Debitorii puteau sa dea in plata dreptul de proprietate asupra
imobilului pentru a nu mai plati ratele. In urma ridicarii mai multor exceptii de
neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, prin Decizia nr. 623/2016,
conditionând constitutionalitatea Legii nr. 77/2016 de indeplinirea cerintelor impreviziunii
conform vechiului Cod civil. In opinia Curtii, Legea nr. 77/2016 constituie un efect special al
impreviziunii, considerand ca, pe vechea reglementare, impreviziunea era reglementata in mod
indirect, in cadrul art. 970, fiind o exceptie aparenta de la principiul autonomiei de vointa. Prin
comparatie, pe noul Cod civil, impreviziunea este o exceptie veritabila de la principiul fortei
obligatorii a contractului.

Impreviziunea:

Impreviziunea are ca fundament alin. (2) art. 1271, precizat in mod indirect, prin reducerea la un
rationament ad absurdum, legiuitorul aratand consecinta de neacceptat pe care ar putea sa o aiba
pentru debitor executarea obligatiilor excesiv de oneroase, fiind „vadit injust” pentru el.
Vadita injustete, in corelatie cu echitatea, este fundamentul logico-juridic pentru
impreviziune. Impreviziunea este reglementata in art. 1271, alin. (2) și (3) pentru cazurile in
care executarea obligatiei este excesiv de oneroasa, in alin. (1) se reitereaza principiul fortei

19
obligatorii pentru situatia in care obligatia este mai oneroasa. Trebuie stabilit de la caz la
caz daca executarea este doar mai oneroasa sau a devenit excesiv de oneroasa.

Conditiile impreviziunii:

a) Onerozitate excesiva

A intervenit o executare excesiv de oneroasa, care are caracter bilateral. Astfel, ea reprezinta,
prin raportare la obligatia debitorului, o crestere substantiala a costurilor in executare, insa,
prin raportare la prestatia pe care trebuia s-o primeasca creditorul, reprezinta scaderea
considerabila a valorii prestatiei, cu consecinta pierderii interesului in mentinerea
contractului ca atare. Legiuitorul nu ofera un criteriu de masurare a onerozitatii excesive,
singurul indiciu fiind „vadita injustete” in obligarea debitorului la executarea unor obligatii
devenite excesiv de oneroase. Instantele vor trebui sa aplice, in diferite domenii, grupuri de
contracte, anumite criterii, procente care vor indica onerozitatea excesiva. Astfel, alte modalitati,
criterii de determinare a onerozitatii excesive, sunt:
 ruina debitorului => obligatia devine excesiv de oneroasa daca l-ar ruina pe debitor
in executarea ei; acest criteriu nu s-a bucurat de recunoastere printre teoreticieni si
practicieni, fiind considerat un criteriu subiectiv si oarecum excesiv; acest criteriu este
insa preferat de Curtea Constitutionala, care, in aplicarea impreviziunii, face diferenta, pe
de o parte, intre debitorii care nu vor sa plateasca ratele, dezvoltatori imobiliari persoane
fizice, care sunt de rea-credinta care nu beneficiaza de impreviziune, si, pe de alta parte,
debitorii care nu pot sa execute obligatia, ruinandu-se daca ar executa, fata de care trebuie
aplicata impreviziunea, daca se indeplinesc conditiile
 un procent de 50% de crestere a costurilor executarii obligatiilor sau de scadere a
prestatiei care trebuie obtinuta; procentul este mentionat in comentariul oficial al
proiectului european de drept al contractelor; in dreptul francez s-a propus si un procent
de 30%; acestea se vor aplica, probabil, de catre instanta, spre exemplu 30% la un
contract de credit si 50% la un contract de antrepriza

b) Imprevizibilitatea sau schimbarea exceptionala a imprejurarilor imprevizibile

Legiuitorul nu precizeaza natura schimbarii imprejurarilor. Astfel, orice situatie, indiferent de
natura sa, poate fi retinuta ca o cauza a schimbarii imprejurarilor. Retinute ca exemple din
practica sunt razboiul, greva, o schimbare legislativa, cutremurul. Aici conteaza natura efectului
produs de respectiva situatie, nu situatia in sine.
Situatia exceptionala este o situatie obiectiva, general valabila, nu o situatie relativa sau
concreta la debitorul in cauza, cum boala sau somajul acestuia. In determinarea caracterului
imprevizibil al schimbarii situatiilor, legiuitorul a fixat criteriul rezonabilitatii, spunand ca
situatia este imprevizibila, in mod rezonabil, la data incheierii contractului.
Fiind de inspiratie anglo-saxona, este asimilat criteriului omului diligent si prudent, insa amendat
cu anumite elemente obiective, cele care tin de natura contractului, sau subiective, anume
calitatile partilor, in special profesionalismului debitorului. Prin comparatie, imprevizibilitatea

20
este tinuta sa masoare si forta majora, care insa, in acea materie se masoara dupa criteriul
absolut.
c) Posterioritatea, schimbarea situatiei intervine dupa incheierea contractului
Sub acest aspect impreviziunea se deosebeste de leziune, care este o situatie preexistenta
contractului, cea dintai fiind numita si o leziune a posteriori. Tot sub aspect temporal, este
important ca partea afectata de impreviziune sa invoce impreviziunea si sa o notifice
celeilalte parti la un moment anterior scadentei obligatiei. Ulterior scadentei obligatiei,
daca nu intervine vreo cauza justificata de neexecutare a obligatiilor, se activeaza
prezumtia relativa a culpei debitorului si se antreneaza raspunderea lui contractuala.
Impreviziunea nu este o cauza justificata de neexecutare a obligatiilor, aceasta sunt reglementate
în art. 1555 – 1557, asadar ea trebuie sa fie invocata pana la scadenta.
d) Neasumarea riscului care a intervenit sau considerarea, in mod rezonabil, a
neasumarii riscului
Riscul intr-o situatie de impreviziune sa nu se incadreze in materia riscurilor care sunt asumate
expres de debitor sau in materia riscurilor care sunt considerate in mod rezonabil a fi asumate de
catre acesta.
e) Obligatia de negociere a contractului intr-un termen rezonabil de la data
intervenirii situatiei imprevizibile si cu buna-credinta, care incumba partii afectate
de impreviziune
Partea afectata, chiar daca ar fi interesata, nu poate propune desfiintarea contractului
celeilalte parti, deoarece la desfiintare se poate ajunge numai prin interventia instantei de
judecata. Pentru a se adresa instantei, trebuie indpelinite conditiile de fond de la punctele 1 – 4,
precum si conditia formala a respectarii obligatiei de negociere, in cazul unui esec in negocieri.
Efectele impreviziunii, pronuntate de instanta:
 adaptarea contractului, care se aplica cu precadere, pentru a salva raportul juridic dedus
judecatii
 incetarea contractului
Art. 1271 nu este o norma de ordine publica, contine norme supletive, partile putand
deroga, fie agravand situatia debitorului, care isi asuma riscul de a executa chiar si in caz de
onerozitate excesiva, fie pot conveni clauze de renegociere a pretului contractului, caz in care nu
se mai aplica impreviziunea, ci se aplica principiul libertatii contractuale.

2. Principiul relativitatii

Contractul produce efecte doar intre parti!

Principiul relativitatii este reglementat în art. 1280, confrom caruia contractul produce efecte
numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel. Trebuie sa distingem intre aplicarea
acestuia pentru acte juridice si aplicarea acestuia asupra persoanelor.

21
Domeniul predilect de aplicare il reprezinta contractele, insa, prin raportare la art. 1325, conform
caruia dispozitiile privitoare la contract sunt aplicabile si actelor unilaterale, relativitatea este
aplicabila si in domeniul actelor juridice unilaterale.

Parti:

a) Subiectele care au incheiat contractul, direct sau prin reprezentant

b) Nu numai subiectele care au incheiat contractul, ci si subiectele care au intervenit
ulterior in contract, dandu-si acordul la producerea efectelor juridice ale
respectivului contract si fata de ele

Avanzii-cauza reprezinta o notiune intermediara intre parti si terti, fiind o categorie de subiecte
de drept controversata in doctrina, termenul provenind de la latinescul habentes causam. Aceatia
dobandesc drepturi si obligatii dintr-un contract la incheierea caruia nu au participat.

Traditional, erau considerati avanzi-cauza succesorii universali sau cu titlu universal, succesorii
cu titlu particular si creditorii chirografari

a) Succesorii universali si cu titlu universal

Acestia pot fi mostenitori legali, ori legatari, pot aparea si in urma reorganizarii persoanei
juridice, intre ei nu exista o diferenta calitatitiva, ci doar cantitativa.

Dobandesc drepturi si obligatii fie integral, fie partial, proportional cu participarea lor la
transmisiunea patrimoniala.

Primesc toate drepturile si obligatiile autorilor lor, cu exceptia celor intuitu personae si a
celor pe care partile au convenit sa nu le transmita.

In momentul nasterii contractului ei sunt terti, dupa moartea autorului lor, ei devin parti
la contract.

b) Succesorii cu titlu particular

Sunt acele persoane care dobandesc, de regula, drepturi si obligatii cu titlu de exceptie,
privite in mod de sine statator si nu ca parte a unui patrimoniu. Aceste drepturi si obligatii
sunt izvorate dintr-un contract anterior la care acestia nu au participat (dobanditorul unui
bun imobil ce formeaza obiectul unui contract de locatiune, art. 1811, sau al unui bun imobil in
legatura cu care s-a incheiat o servitute conventionala).

Succesorul cu titlu particular este avand-cauza pentru ca pot dobandi drepturi (servitute) sau
obligatii (locațiune), din contracte la care el nu a fost parte. Transmiterea catre succesorii cu titlu
particular a drepturilor si a obligatiilor este conditionata de un dublu aspect: in primul rand de
existenta unei stranse legaturi intre drepturile si obligatiile transmise si contractul incheiat
anterior de autor (sau bunul care face obiectul contractului). In lipsa unei legaturi, succesorul

22
cu titlu particular este un tert fata de contractele incheiate anterior de autorul sau. In al doilea
rand, transmiterea mai este conditionata de indeplinirea formalitatilor de publicitate
imobiliara si de anterioritatea contractului dintre autor si tert, consacrata prin data certa a
inscrisului.

c) Creditorii chirografari
Creditorii chirografari sunt mentionati in art. 2324 si sunt creditori fara garantii, se bucura de
un gaj general asupra patrimoniul debitorului, nu au un drept real.
Exceptii de la principiul relativitatii:
Exceptiile veritabile de la principiul relativitatii sunt acele situatii in care un tert dobandeste
drepturi si obligatii in temeiul unui act juridic la care nu a fost parte, adica din manifestarea
de vointa a altor persoane.

Exceptiile aparente de la relativitate sunt acele situatii in care tertii dobândesc drepturi sau
obligatii dintr-un contract la care nu au participat, dar care, in mod concret, presupune
manifestarea de vointa a tertului in sensul acceptarii dreptului si a obligatiei sau presupun
ca drepturile si obligatiile sunt dobandite prin efectul legii, prin prevedere expresa a legii.

a) Promisiunea faptei altuia

Reglementata in art. 1283, este un mecanism prin care debitorul promite propria fapta a sa,
adica de a-l convinge pe un tert sa contracteze cu creditorul sau si nu promite fapta
tertului, tert care va contracta doar daca isi exprima consimtamantul sau de a se angaja,
printr-un contract cu beneficiarul promisiunii. Aceasta poate exista sub forma unei conventii
principale sau accesorii, pe langa un contract principal. Debitorul promisiunii, promitentul, are o
obligatie pozitiva, de rezultat, de a face si care, in caz de neexecutare va naste dreptul
beneficiarului de a i se repara prejudiciul. De asemenea, promitentul isi poate asuma si
calitatea de fideiusor, caz in care garanteaza executarea contractului incheiat de tert si
creditorul sau. Promisiunea faptei altuia reprezinta doar o exceptie aparenta de la relativitate.

b) Stipulatia pentru altul

Reglementata in art. 1284, conform caruia oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul
unui tert. Stipulatia pentru altul reprezinta conventia prin care o parte, denumita stipulant,
prevede, sau stipuleaza, ca partea cealalta, promitent, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in
folosul unui tert beneficiar, persoana care nu a participat la incheierea conventiei. Sub aspectul
denumirii, este de evitat sintagma contract in folosul unei terte persoane, deoarece, ca mod de
interpretare conventionala, de cele mai multe ori, stipulatia pentru altul apare sub forma
unei clauze mentionate sau stipulate intr-un contract intre stipulant si promitent sau un act
aditional si nu reprezinta un contract de sine statator.

23
Interesul stipulatiei pentru altul este, spre exemplu, de a plati o datorie a stipulantului catre tertul
beneficiar, prin intermediul promitentului, efectuandu-se o dubla plata. Ca aplicatie practica
avem art. 30 din Legea asigurarilor si art. 2199, texte potrivit carora, in materia asigurarilor plata
indemnizatiei se poate face direct catre beneficiarul asigurarii, care este tert fata de contractul de
asigurare.

Conditiile stipulatiei pentru altul:

 conditii generale ale contractelor

 conditii speciale:

a) Partile trebuie sa exprime in mod neindoielnic vointa de a stipula in

beneficiul unui tert
b) Tertul beneficiar trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil,
potrivit unor criterii mentionate in stipulatie, in ambele situatii, tertul trebuie sa
existe la momentul in care promitentul executa obligatia
c) Daca tertul refuza stipulatia se considera ca dreptul sau nu a existat
niciodata
Din interpretarea art. 1286 rezulta ca acceptarea de catre beneficiar a stipulatiei nu
reprezinta o conditie de existenta a acesteia, ci o conditie de efectivitate, prin acceptare
stipulatia se consolideaza. Insa, neacceptarea stipulatiei de catre tert determina caducitatea
stipulatiei, care nu va produce niciun efect, considerandu-se ca dreptul sau nu a existat
niciodata. E o exceptie aparenta pentru ca este nevoie de consimtamantul tertului ca sa fie eficace
sipulatia.
Efectele stipulatiei pentru altul:
a) Raporturi intre stipulant si promitent
Doar stipulantul si promitentul sunt parti la stipulatie, cu consecinta ca ei pot sa ceara
constatarea nulitatii sau rezolutiunea contractului in care este prevazuta stipulatia. Pe de alta
parte, daca promitentul nu executa stipulatia fata de tertul beneficiar, stipulantul poate sa ceara
executarea silita in favoarea tertului sau revocarea stipulatiei cu daune-interese.
Revocarea stipulatiei se face de catre stipulant, reglementata in art. 1287, poate avea doua
cazuri:
 revocare unilaterala => este efectuata de catre stipulant fara a fi necesar acordul
promitentului
 revocare bilaterala => presupune si consimtamantul promitentului, daca promitentul
are si el un interes in executarea stipulatiei fata de tert; explicatia revocarii bilaterale se
afla in raporturi juridice preexistente intre promitent si tertul beneficiar
Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul in care ajunge la promitent!
b) Raporturi intre promitent si tertul beneficiar

24
Prin stipulatie se da nastere la un raport obligational intre promitent si tert, in care promitentul
este debitor si tertul beneficiar este creditor. Prin efectul stipulatiei, tertul beneficiar
dobandeste dreptul de a cere executarea stipulatiei in favoarea sa fie pe cale de actiune, fie
pe cale de exceptie, beneficiind de toate mijloacele juridice pe care le are la indemana orice
creditor. Tertul beneficiar, nefiind parte la contract, nu poate cere rezolutiunea acestuia.
In continuare, art. 1288 reglementeaza mijloacele de aparare ale promitentului. Promitentul
poate opune beneficiarului numai apararile intemeiate pe contractul care cuprinde
stipulatia. In functie de imprejurari, promitentul consimte la stipulatie in temeiul unor raporturi
juridice preexistente pe care le are cu tertul beneficiar. In acest caz, solutia legislativa este in
sensul ca promitentul nu poate opune apararile intemeiate pe contractele incheiate anterior intre
el si tertul beneficiar. Promitentul poate insa sa opuna exceptia de neexecutare, daca stipulantul
nu si-a executat propria obligatie fata de promitent, sau poate sa invoce exceptia de nulitate a
contractului dintre stipulant si promitent.
c) Raporturi intre stipulant si tertul beneficiar
Ca urmare a stipulatiei nu se nasc raporturi juridice directe intre stipulant si beneficiar, insa, in
functie de imprejurari pot preexista, intre ei, diverse raporturi nascute din contracte anterioare
stipulatiei. Spre exemplu, stipulantul este un debitor al tertului beneficiar, deci executarea
stipulatiei reprezinta o plata care va stinge obligatia stipulantului debitor catre tertul beneficiar
creditor. In lipsa unor raporturi juridice preexistente intre stipulant si tert, stipulatia are
natura juridica a unei donatii indirecte.
3. Principiul opozabilitatii fata de terti
Actul juridic, odata incheiat, desi produce efectele sale specifice fata de parti nu este lipsit de
valoare juridica, sociala fata de terti. Fata de acestia, contractul reprezinta o realitate juridica care
trebuie respectata, avand natura unui fapt juridic pentru terti, cu doua consecinte importante:
 daca un tert este lezat in drepturile sau interesele sale de catre o parte la un contract
cu ocazia executarii contractului, se va angaja raspunderea delictuala a partii
respective, in scopul repararii prejudiciului
 sub aspect probatoriu, in masura in care un tert are interesul sa invoce un contract la
care nu a fost parte, va proba acel contract cu orice mijloc de proba, ca orice fapt
juridic
Intr-un prim sens, intre parti, opozabilitatea contractului semnifica dreptul fiecareia dintre
parti de a se intemeia pe respectivul contract pentru a obtine executarea acestuia. Urmarind
aceasta idee, se spune ca un contract este opozabil partilor, obligativitatea fiind sinonima aici
cu opozabilitatea. Acesta e doar un sens tolerat in doctrina, sunt autori care considera ca acest
sens este incorect.

In al doilea sens, intre parti si terti, actul juridic este opozabil, anume ca tertii au obligatia
juridica de a respecta situatia juridica ce reiese din contract. Acesta este sensul propriu al
notiunii de opozabilitate, in acelasi timp si sensul retinut de reglementare, in art. 1281.

25
Art. 1281, teza I ne spune ca tertii nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute
din contract, ei au obligatia generala negativa de abtinere. Cu toate acestea, daca un contract
prejudiciaza tertii, acestia pot ataca contractul respectiv (actiunea pauliana la creditorii
chirografari, tertii care introduc actiunea in declararea simulatiei). Art. 1281, teza II prevede ca
tertii se pot prevala de efectele contractului, in sensul ca tertii pot sa invoce un contract la
incheierea caruia nu au participat (creditorul care invoca un contract de vanzare al debitorului
sau pentru a fundamenta executarea silita asupra bunului obiect al respectivului contract), insa
fara a avea dreptul de a cere executarea contractului, cu exceptia cazurilor prevazute de lege
(tertul beneficiar care solicita executarea stipulatiei fata de el).

Exceptii de la principiul opozabilitatii:

Exceptiile de la principiului opozabilitatii reprezinta acele situatii in care un tert poate

ignora un contract, ca realitate juridica, solicitand in justitie inopozabilitatea respectivului
contract fata de el. Exemple de exceptii de la opozabilitate gasim in cazul actiunii pauliene,
cand creditorul cere inopozabilitatea contractului prejudiciabil incheiat de debitorul sau cu un
tert, contract prejudiciabil prin care debitorul isi mareste sau isi creeaza starea de insolvabilitate,
si in cazul actiunii in declararea simulatiei.

a) Simulatia

Simulatia este reglementata in art. 1289 – 1294, care spun ca simulatia este operatiunea
juridica unitara care creeaza o aparenta neconforma cu realitatea prin incheierea a doua
acte juridice:

 unul public, mincinos, ale carui efecte sunt inlaturate sau modificate total sau
partial de un alt act secret
 unul secret si adevarat, continand adevarata manifestare de vointa a partilor

Simulatia poate imbraca mai multe forme si se clasifica astfel:

a) Simulatia absoluta

Simulatia absoluta este cea manifestata printr-un act fictiv. Aici, acordul simulatoriu dintre
partile simulatiei priveste doar existenta actului public, actul secret fiind inexistent (art. 1290).
Exista act public si acord simulatoriu, dar nu exista act secret. (A face un act public, fals prin
care ii vinde lui B un bun imobil, insa, in realitate, proprietatea a ramas la A). De obieci acest
lucru se face pentru a frauda creditorii sau mostenitorii.
b) Simulatia relativa
Simulatia relativa este cea in care prin acordul simulatoriu partile simuleaza doar un element
al actului juridic. In functie de importanta respectivului element, simulatia relativa se clasifica
in:
 simulatie relativa obiectiva, subclasificata in:

26
  deghizare totala, unde acordul simulatoriu poarta asupra naturii actului juridic
simulat (actul public e de vanzare, actul secret e de donatie sau invers)
 deghizare partiala, unde acordul simulatoriu poarta asupra unor elemente
obiective, altele decat natura actului (pretul, data, obiectul material al
contractului)

 simulatie relativa subiectiva exista atunci cand acordul simulatoriu poarta asupra
identitatii uneia dintre partile contractului si se subclasifica in:

 mandatul fara reprezentare, reglementat in art. 2039 – 2042; avem situatia in

care A contracteaza cu B fara ca A sa stie ca B este mandatarul fara reprezentare
al lui C, C avand calitatea unui mandant ascuns; in persoana lui C se vor produce
toate efectele actului incheiat intre A si B; in aceasta situatie, sunt parti la acordul
simulatoriu B si C, mandatarul si mandantul ascuns, deci se ascunde contractul de
mandat, cu consecinta ca A, cocontractantul lui B, nu cunoaste existenta
mandatului
 interpunerea de persoane, care presupune incheierea un act public intre A si B si
un act secret intre A si C, iar potrivit acordului simulatoriu, C este adevaratul
beneficiar al operatiunii juridice; cand se incheie o simulatie prin interpunere de
persoane, spre deosebire de mandatul fara reprezentare, toate cele trei parti
mentionate fac parte la incheierea acordului simulatoriu, au cunostinta de natura si
de efectele operatiunii pe care o incheie; se recurge la acest mod din scopuri licite,
pentru discretie sau ilicite, pentru cazuri in care o persoana are o incapacitate
speciala de a dobandi un anumit bun, caz in care simulatia este sanctionata cu
nulitatea (art. 992, 1033, 1653, 1654)
Simulatia este compusa din 2 acte juridice:
a) Actul public, care trebuie sa indeplineasca, pentru validitate, conditiile de forma
pentru incheierea lui
b) Actul secret lato sensu, care cuprinde adevarata manifestare de vointa, care la randul
lui este compus din:

 actul secret stricto sensu care reglementeaza raporturile reale dintre parti
 acordul simulatoriu, care reprezinta manifestarea de vointa a partilor la
simulatie, constand in intentia partilor de a simula; ca tehnica de interpretare
conventionala, acesta este rar explicit, cel mai adesea implicit, rezultant din vointa
partilor, fiind parte a actului secret lato sensu
Actul public si acordul simulatoriu sunt de esenta simulatiei, ele nu pot lipsi niciodata. Actul
secret stricto sensu poate lipsi, in ipoteza simulatiei absolute.
Actul secret trebuie sa fie anterior actului public!
Conditiile simulatiei:

27
 a) Existenta actului secret si a actului public
b) Intentia partilor de a simula obiectivata prin acordul simulatoriu
c) Intre cele doua acte trebuie sa existe un raport temporal, anume actul secret trebuie sa
fie anterior sau cel mult concomitent cu actul public (in sens de negotium iuris si nu
in sensul de instrumentum probatione, ulterior incheierii actului public); daca nu se
respecta aceasta conditie, nu este vorba de o simulatie, ci de o schimbare a vointei
partilor
Efectele simulatiei:
a) Efecte intre parti
Sunt mentionate in art. 1289, care in alin. (1) spune: Contractul secret produce efecte intre
parti cu consecinta ca partile trebuie sa execute obligatiile asumate prin actul secret. In caz
contrar, creditorul care a fost prejudiciat de neexecutarea obligatiilor izvorate din actul secret
poate sa ceara executarea silita sau orice alt remediu contractual pentru sanctionarea
neexecutarii obligatiei. Astfel, creditorul trebuie sa introduca o actiune cu doua capete de cerere,
primul care se refera la declararea simulatiei, actiune in declararea simulatiei, pentru a se
scoate la iveala actul secret, iar al doilea are ca obiect remediul contractual pe care il invoca
creditorul pentru neexecutarea obligatiei (executare silita sau rezolutiune). Din alin. (2) rezulta ca
trebuie indeplinite doar conditiile de fond pentru incheierea valida actului secret, deci
acestea nu trebuie sa indeplineasca conditiile de forma sau de publicitate imobiliara. Au existat
controverse doctrinare cu privire la forma actului secret pe vechea reglementare.
b) Efecte fata de terti
Facem diferenta intre tertii in materia simulatiei si tertii fata de un contract (toata lumea cu
obligatia generala negativa). Tertii in materia simulatiei sunt succesorii cu titlu particular ai
partilor si creditorii chirografari.
Din interpretarea per a contrario a art. 1289 alin. (1) rezulta ca actul secret nu produce efecte
fata de terti, nu le este opozabil, de aceea este simulatia o exceptie de la opozabilitatea actului
fata de terti. Pentru ca actul secret sa le fie inopozabil, tertii trebuie sa fie de buna-credinta,
care consta in necunoasterea sau ignorarea cu inocenta a actului secret (buna-credinta se
prezuma, cu nuantarile in materia contractului avand ca obiect bun imobil). In cazul in care
succesorii universali sau cu titlu universal ataca un act secret care consta intr-o donatie
care le calca rezerva succesorala, nu li se cere conditia bunei-credinte, deoarece dreptul
acestor succesori de a ataca respectivul contract rezulta din legea care reglementeaza rezerva
succesorala.
Efectele fata de terti sunt reglementate in art. 1290 alin. (1). Conform acestui text legal, actul
secret nu poate fi invocat de catre creditorii instrainatorului aparent impotriva tertilor de
buna-credinta care au dobandit dreptul de la dobanditorul aparent. Avem aici exemplul
simulatiei fictive, absolute, in cazul inexistentei unei vanzari. Conform alin. (2) al aceluiasi
articol, tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret, atunci cand acesta
le vatama drepturile.

28
Este reglementat dreptul de optiune al tertilor in materia simulatiei, de a invoca fie actul
public, fie actul secret, in functie de cum le dicteaza interesul. Ca sa poata invoca actul public,
trebuie ca tertii sa fi fost de buna-credinta. Art. 1291 reglementeaza raporturile dintre partile la
simulatie si creditorii acestora. Conform acestui articol, partile nu pot opune actul secret (in
ipoteza inexistentei contractului de vanzare sau simulatie fictiva) creditorilor dobanditorului
(cumparatorului) aparent, care, cu buna-credinta, au notat in cartea funciara executarea
silita sau au obtinut sechestru asupra bunurilor care fac obiectul simulatiei. De asemenea,
contractul secret nu poate fi invocat de parti, succesorii lor universali sau cu titlu universal.
Conform alin. (2) al art. 1291, legea civila solutioneaza conflictul intre creditorii chirografari ai
partilor simulatiei (creditorii instrainatorului aparent si dobanditorului aparent). In acest caz sunt
preferati creditorii instrainatorului aparent, daca creanta lor este anterioara contractului secret. In
sistemul vechiului Cod civil, solutia era preferinta tertilor de buna-credinta.
Daca scopul simulatiei este ilicit, actul secret va fi nul absolut!
Reglementarea simulatiei in dreptul roman este guvernata de principiul neutralitatii simulatiei,
legiuitorul fiind neutru, permitand partilor simulatia, care nu atrage prin ea insasi nulitatea, spre
deosebire de alte sisteme unde este interzisa. Se face o distinctie intre frauda contra intereselor
unor persoane (creditorii chirografari si mostenitorii) si frauda contra legii.
Sanctiunile in cazul simulatiei:
 inopozabilitatea fata de terti este sanctiunea specifica, in cazul in care actul secret
are scop licit si e valabil incheiat
 nulitatea, care apare ocazional, daca actul secret sau actul public nu indeplinesc
conditiile de validitate
 sanctiuni penale, ca falsul in declaratii, evaziunea fiscala
Domeniul predilect de aplicare al simulatiei il reprezinta contractele, conventiile matrimoniale si
actele unilaterale, in subsidiar (art. 1293). Pentru oferta, avem actul public, mincinos care este
oferta si actul secret, bilateral, acordul simulatoriu intre emitentul ofertei si destinatar. Simulatie
mai gasim si in procesul civil si in materia tranzactiei, insa sunt excluse din materia simulatiei
actele nepatrimoniale.

Actiunea in declararea simulatiei are ca scop scoaterea la lumina a actului secret,

devoalarea realitatii, poate fi introdusa fie de catre terti, fie de catre parti. Aceasta este o
actiune in constatare de drepturi, imprescriptibila. Atunci cand actiunea este insotita de un al
doilea capat de cerere, de o alta actiune pe fond, poate fi o actiune pentru invocarea unui remediu
contractual pentru actul secret, aceasta fiind prescriptibila in termenul de trei ani. Daca actiunea
pe fond se prescrie, chiar daca primul capat de cerere este imprescriptibil, ramane fara
eficienta juridica, deci va fi respinsa actiunea.

Proba simulatiei poate fi facuta de terti (si de creditori) cu orice mijloc de proba. (art. 1292)
Intre parti, actul se probeaza privind regulile generale de dovada a actelor juridice, au

29
nevoie de inscris cand valoarea e mai mare de 250 de lei. Cu titlu de exceptie, si partile pot
dovedi simulatia cu orice mijloc de proba, atunci cand actul secret este ilicit.

Efectul admiterii actiunii in declararea simulatiei este constatarea actului public simulat,
actul secret va fi desecretizat, scos la lumina, si isi va produce efectele, eventual si conform
efectelor actiunii pe fond.
12.03.2018

Drept Civil
-curs 4-

Contractul – izvor de obligatii

II. Efectele specifice contractelor sinalagmatice

Notiuni specifice contractelor sinalagmatice: exceptia de neexecutare, rezolutiunea, rezilierea

si reducerea prestatiilor, riscul contractului.

Efectele specifice contractelor sinalagmatice sunt consecinta reciprocitatii si interdependentei

obligatiilor decurgand din aceste contracte. Aceste efecte specifice se activeaza in cazul
neexecutarii fortuite si/sau culpabile a uneia dintre obligatiile reciproce si interdependente.
Fiecare dintre aceste efecte va indica sau va oferi solutia de urmat cu privire fie la soarta
celeilalte obligatii (care a ramas posibil de executat), fie cu privire la soarta contractului, dupa
caz.

1. Exceptia de neexecutare

Exceptia de neexecutare reprezinta un mijloc de aparare al uneia dintre partile contractului

sinalagmatic pentru ipoteza in care i se pretinde executarea obligatiei asumate fara ca
partea care pretinde executarea sa-si fi executat propria obligatie.

In materia teoriei obligatiilor, exceptia de neexecutare poate fi analizata din mai multe
perspective. Traditional, exceptia de neexecutare este analiza in doctrina ca fiind unul dintre
efectele specifice contractelor sinalagmatice. In al doilea rand, exceptia de neexecutare este
incadrabila in art. 1556, alin. (2), pct. 3 care se refera la alte mijloace prin care creditorul isi
poate realiza creanta (alte mijloace prin comparatie cu mijloacele comune care sunt
despagubirile, executarea silita sau rezolutiunea). Cu privire la celelalte remedii contractuale,
exceptia de neexecutarea prezinta particularitatea ca este doar un mijloc de realizare
indirecta a creantei de catre creditor. Dintr-o alta perspectiva, exceptia de neexecutare este

30
reglementata expres de actual Cod Civil in cadrul unei sectiuni intitulate “Cauze de neexecutare
justificata a obligatiilor”.

Art. 1556 stabileste clar domeniul de aplicatie al exceptiei, exclusiv in materia contractelor
sinalagmatice, ceea ce echivaleaza si cu indicarea temeiului exceptiei de neexecutare, si anume
reciprocitatea si interdependenta obligatiilor.

Conditii de invocare a exceptiei de neexecutare:

a) Obligatiile partilor sa isi aiba temeiul in acelasi contract sinalagmatic

Simpla reciprocitate a obligatiilor nu este suficienta => este exclusa din domeniul exceptiei de
neexecutare in cazul contractelor sinalagmatice imperfecte (se invoca dreptul de retentie)

b) Exigibilitatea ambelor obligatii reciproce

Este permisa o derogare de la aceasta conditie pentru ipoteza in care una dintre obligatii este
afectata de un termen suspensiv de executare. Si in acest caz poate fi invocata exceptia daca
partea care este gata sa execute propria obligatie are convingerea ca partenerul nu isi va
executa obligatia la scadenta => situatie denumita “invocare anticipata a exceptiei de
neexecutare”.

c) Din partea celuilalt contractant sa existe o neexecutare totala sau partiala a

obligatiei

Cu toate acestea, ar. 1556 impune ca neexecutarea partiala sa fie suficient de importanta. In caz
contrar, exceptia nu poate fi invocata pentru ca s-ar opune exigentele bunei-credinte.

d) Simultaneitatea obligatiilor

Astfel, exceptia de neexecutare nu poate fi opusa de partea care potrivit legii, contractului sau
uzantelor este obligata sa isi execute obligatia inaintea celeilalte parti (+ derogarea in privinta
termenului suspensiv de executare). In plus, in doctrina, este prevazuta si cerinta neexprimata in
art. 1556 potrivit careia neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia.

Este indiferenta culpa debitorului in faptul neexecutarii, cu consecinta ca exceptia poate fi

invocata si pentru forta majora ce determina neexecutarea, cu precizarea ca daca
neexecutarea este totala si definitiva se va desfiinta contractul. Nu este necesar ca creanta
creditorului sa fie lichida. Nu este necesar ca cel care invoca exceptia sa faca oferta de
executare a propriei prestatii.

Efectul exceptiei de neexecutare:

a) Suspendarea executarii obligatiei partii care invoca exceptia

31
Pe cale de consecinta, si contractul va fi temporar suspendat. Pentru invocarea exceptiei nu
este necesara punerea in intarziere, nu este necesar apelul la instanta de judecata.

De regula, exceptia de neexecutare, in ipoteza unui litigiu, este invocata de parat cu titlu de
aparare, in cadrul unei actiuni avand ca obiect executarea silita a paratului. Exceptia de
neexecutare poate fi invocata de reclamantul debitor pe cale principala, pe cale de actiune atunci
cand debitorul contesta indeplinirea conditiilor de invocare a exceptiei de neexecutare.

2. Rezilierea, rezolutiunea si reducerea prestatiilor

Conform art. 1516, rezolutiunea este mentionata ca fiind unul din drepturile pe care le are
creditorul in caz de neexecutare fara justificare a obligatiilor de catre debitor. In detaliu,
Codul Civil reglementeaza rezolutiunea in art. 1549 – 1554. Rezolutiunea este mentionata in
doctrina ca fiind un efect specific contractelor sinalagmatice. O parte a doctrine atribuie
rezolutiunii si calitatea de sanctiune civila sau de actiune in raspundere civila, avand la baza
neexecutarea obligatiei de catre debitor. Alti autori considera ca pentru invocarea rezolutiunii
nu este necesar ca neexecutarea sa se datoreze intotdeauna culpei debitorului, cu
consecinta aplicarii rezolutiunii si in caz de neexecutare fortuita a obligatiei.

In art. 1557, care prevede solutia desfiintarii contractului pentru ipoteza unei imposibilitati de
executare totala si definitiva, se face precizarea ca se vor aplica, in mod corespunzator,
dispozitiile din materia rezolutiunii.

Art. 1549 nu contine nicio referire cu privire la tipologia contractelor care pot fi desfiintate prin
rezolutiune, cu consecinta unei extinderi a domeniului de aplicare a rezolutiunii din materia
contractelor sinalagmatice clasice, pana la materia contractelor sinalagmatice imperfecte
(contractele unilaterale care prezinta doar reciprocitatea obligatiilor nu si interdependenta).

Neexecutarea oricarei obligatii poate da dreptul la rezolutiune, fara sa distingem intre

obligatii principale si accesorii sau esentiale si neesentiale, cu conditia ca neexecutarea oricarei
obligatii sa fie suficient de importanta prin raportare la ansamblul drepturilor si obligatiilor
partilor sau prin raportare la scopul pentru care s-a contractat.

Conditiile rezolutiunii:

Din punct de vedere tehnic exista o singura conditie de fond a rezolutiunii:

a) Neexecutarea fara justificare a obligatiei

Sintagma “neexecutare fara justificare” este prevazuta in alin. (2) al art. 1516 (reprezinta o
cerinta de fond minimala pentru invocarea oricarui remediu contractual). La intrebarea daca
neexecutarea fara justificare implica neexecutarea culpabila, raspunsul este oferit de art. 1548
C.civ., conform caruia neexecutarea fara justificare atrage prezumtia relativa de culpa, iar

32
pentru a stabilit daca neexecutarea este fara justificare trebuie sa ne raportam la sectiunea din
C.civ. intitulata “Cauzele de neexecutare justificata a obligatiilor”.

Aceasta conditie trebuie sa indeplineasca doua sub-conditii:

 neexecutarea sa nu fie imputabila creditorului (ca, de altfel, pentru orice remediu

contractual)
 neexecutarea fara justificare sa aiba o anumita gravitate => aceasta cerinta rezulta
din art. 1551 C.civ.; este o cerinta care traseaza limita dintre rezolutiune si un alt mijloc
pus la indemana creditorului, si anume, reducerea prestatiilor; pentru determinarea
importantei neexecutarii opinia majoritara din doctrina si practica este in sensul aplicarii
unui criteriu mixt: un criteriu care presupune luarea in considerare atat a unor elemente
obiective (ex: obiectul contractului, natura sau obiectul prestatiei neexecutate), precum si
elemente subiective (ex: atitudinea partilor sau profesionalismul partilor); aceasta cerinta
a importantei neexecutarii nu este ceruta intocmai pentru ipoteza contractelor cu
executare succesiva, in cazul acestora art. 1551 prevede ca creditorul are dreptul la
rezolutiune chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are caracter
repetat

Exista si o conditie relativa, de forma:

b) Punerea in intarziere a debitorului

Aceasta conditie este relativa pentru ca se aplica circumstantial, in functie de 2 factori:

 felul rezolutiunii
 regulile punerii in intarziere (art. 1522-1523 care prevad, printre altele ca, pentru
neexecutarea anumitor tipuri de obligatii, debitorul este de drept pus in intarziere)

In masura in care creditorul solicita si acordarea de despagubiri sau daune-interese,

creditorul va avea de demonstrat, in plus prejudiciul suferit precum si raportul de
cauzalitate dintre neexecutarea obligatiei si acest prejudiciu.

Moduri de operare a rezolutiunii/Felurile rezolutiunii:

In conformitate cu art. 1550 din C.civ., rezolutiunea poate opera in urmatoarele moduri:

a) Pe cale judiciara - rezolutiune judiciara

Rezolutiunea judicara presupune formularea unei cereri de chemare in judecata avand ca obiect
rezolutiunea si, uneori, si acordarea de despagubiri. Cererea de chemare in judecata valoreaza
punere in intarziere, conform art. 1522, alin. (4). Insa, este recomandabil ca, anterior cererii
de chemare in judecata, creditorul sa-l puna formal in intarziere pe debitor, cu exceptia
cazului in care debitorul este pus de drept in intarziere pentru ca, la primul termen de judecata,
instanta, constatand lipsa formala a punerii in intarziere, poate sa aprobe un termen
33
suplimentar de executare, cu consecinta ramanerii cererii fara obiect si a faptului ca creditorul
a deschis un proces care s-ar fi putut evita.

De la caz la caz, instanta ar putea acorda un termen de gratie debitorului.

Specific rezolutiunii judiciare este ca, instanta, verificand indeplinirea conditiilor

rezolutiunii, pronunta rezolutiunea. Pentru a se obtine si repunerea partilor in situatia
anterioara este necesar un capat de cerere expres prevazut in cererea de chemare in
judecata.

b) Printr-o declaratie unilaterala de rezolutiune din partea creditoruui - rezolutiune

unilaterala

Rezolutiunea unilaterala este reglementata in art. 1552, care mentioneaza cazurile de operare a
rezolutiunii prin declaratia unilaterala de rezolutiune:

 cand partile au convenit astfel

 cand debitorul se afla de plin drept in intarziere (in conformitate cu art. 1523)
 cand, fiind pus formal in intarziere, debitorul nu a executat obligatia fie in cazul
termenului expres mentionat de creditor, fie in cazul unui termen rezonabil

Rolul instantei in materia rezolutiunii unilaterale este redus la verificarea validitatii

declaratiei de rezolutiune, eventual cu analizarea conditiilor rezolutiunii, la solicitarea
debitorului.

Declaratia de rezolutiune este un act juridic unilateral supus comunicarii. Conform alin. (3)
art. 1556, declaratia de rezolutiune va produce efecte intre parti din momentul in care a
ajuns la destinatarul debitor, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de ea din motive
neimputabile. Daca declaratia de rezolutiune priveste un contract de vanzare-cumparare avand
ca obiect un bun imobil, este necesara inscrierea declaratiei de rezolutiune in cartea
funciara pentru opozabilitate.

c) De drept – la pactele comisorii si la rezolutiunea legala

Pactele comisorii sunt reglementate in art. 1553 C.civ. si pactele comisorii reprezinta clauze
contractuale exprese privind rezolutiunea/rezilierea unui contract pentru neexecutare,
clauze de favoare stipulate exclusiv in beneficiul creditorului. Reprezinta o manifestare a
dreptului potestativ al creditorului de a alege intre executarea silita si rezolutiune, mentionat in
art. 1549 “daca nu cere executarea silita a obligatiilo, creditorul are dreptul la rezolutiune sau
reziliere”. In doctrina este discutat aspectul referitor la necesitatea emiterii de catre creditor a
unei declaratii unilaterale de invocare a pactului comisoriu. Sunt autori care considera ca,
mai cu seama, in cazul pactului comisoriu de gradul II (pentru care nu e necesara punerea
in intarziere), nu este necesara nici manifestarea unilaterala a creditorului.

34
Potrivit noii reglementari, diferentierea pactelor comisorii este posibila in functie de necesitatea
punerii in intarziere a debitorului de catre creditori:

 pactul comisoriu de gradul I => presupune formalitatea punerii in intarziere

 pactul comisoriu de gradul II => nu presupune formalitatea punerii in intarziere

Specificul rezolutiunii care opereaza prin pactele comisorii este ca se produce rezolutiunea de
drept a contractului, ca urmare a indeplinirii conditiilor prevazute in pact.

Conditiile de validitate pactelor comisorii:

 precizarea in contract a obligatiilor a caror neexecutare atrage

rezolutiunea/reziliera (regula specializarii pactului comisoriu) => consecinta
ineficientei unui pact comisoriu care ar contine doar referiri generale
 de regula, presupune punerea in intarziere a debitorului => in acest caz, pentru
ipoteza pactului comisoriu de gradul I, notificarea trimisa debitorului de catre creditor
trebuie sa contina: aspecte privitoare la punerea in intarziere, eventual cu indicarea
unui termen expres suplimentar de executare si aspecte referitoare la conditiile de
invocare si operare a pactului comisoriu; alin. (3) art. 1553 precizeaza ca trebuie
prezentate conditiile particulare cu privire la punerea in executare a debitorului; in
practica, s-a facut distinctia intre nevalabilitatea pactului comisoriu si invocarea abuziva a
pactului comisoriu

Instanta poate interveni la cererea debitorului pentru a constata daca a intervenit sau nu
rezolutiunea prin intermediul pactelor comisorii, adica daca au fost respectate conditiile
prevazute de parti in pactul comisoriu.

O alta clasificare a rezolutiunii este dedusa din art. 1549, alin. (2)

a) Rezolutiunea totala => desfiintarea intregului contract

b) Rezolutiunea partiala

Rezolutiunea partiala este reglementata pentru doua cazuri:

 contractul bilateral care presupune o prestatie divizibila

 contractul plurilateral, cand se desfiinteaza contractul numai cu privire la una
dintre parti

Rezolutiune vs Reducerea prestatiilor => daca neexecutarea fara justificare este de mica
insemnatate, creditorul nu este indreptatit sa solicite rezolutiunea contractului, insa poate
recurge la mijlocul juridic al reducerii propriei prestatii (proportional cu neexecutarea, art.
1551); asadar, reducerea prestatiilor este un mijloc subsecvent rezolutiunii; recurgerea la
reducerea prestatiilor este conditionata de posibilitatea concreta a reducerii prestatiei
creditorului, potrivit naturii acestei prestatii; in caz contrar, creditorul nu are dreptul nici la

35
reducerea prestatiilor, iar daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul are
dreptul doar la daune-interese.

Efectele rezolutiunii:

a) Desfiintarea retroactiva a contractului

Se va considera ca respectivul contract nu a fost incheiat niciodata. Ca urmare a desfiintarii

retroactive a contractului se poate pune problema repunerii partilor in situatia anterioara,
problema care se solutioneaza diferit dupa cum, pana la data desfiintarii, au fost executate
anumite obligatii sau prestatii din contract. In mod concret, pentru precizarea regulilor si
modalitatilor de restituire a prestatiilor executate in temeiul unui contract desfiintat pentru
rezolutiune este necesara aplicarea dispozitiilor din C.civ.

Rezilierea produce efecte doar pentru viitor! In rest, conditiile sunt similare.

De regula, rezolutiunea este totala, in sensul ca desfiinteaza contractul in intregime. Exceptii de

la regula rezolutiunii totale, insemnand mentinerea unor clauze contractuale ale
contractului desfiintat:

 clauzele contractuale privitoare la solutionarea litigiilor (ex: mediere, arbitraj)

 clauzele contractuale care, prin natura lor, sunt destinate a-si produce efecte dupa
incetarea contractului => clauza penala, clauza de confidentialitate, clauza de
neconcurenta

3. Riscul contractului

In privinta unui contract sinalagmatic imposibil de executat, se pune intrebarea daca si

cocontractantul obligatiei mai este tinut de a-si executa obligatia.

Riscul pieirii bunului => proprietarul suporta riscul pieirii bunului daca acesta nu a fost
preluat de alta persoana sau daca prin lege nu se dispune altfel (in cazul contractelor
translative de proprietate – art. 1274, norma juridica supletiva in privinta alin. (1) care prevede
regula res perit debitori pentru urmatoarea ipoteza: intre momentul incheierii contractului
translativ de proprietate si momentul predarii efective a bunului, bunul piere fortuit; conform
alin. (1), in lipsa de stipulatie contrara, riscul pieirii bunului ramane in sarcina vanzatorului; alin.
(2) de la art. 1274 reglementeza regula res perit creditori pentru ipoteza in care creditorul este
pus intarziere iar pieirea fortuita a bunului apare dupa punerea in intarziere a creditorului).

Incetarea contractului:

In materia incetarii contractului, NCC reglementeaza in art. 1321, cu titlu exemplificativ,

situatiile prin care un contract isi inceteaza efectele:

a) Acordul de vointa

36
 b) Denuntarea unilaterala
c) Expirarea termenului
d) Implinirea sau neindeplinirea conditie
e) Imosibilitate fortuita de executare

Efectele incetarii contractului sunt prezentate generic in art. 1322 si aceste efecte se produc
diferit, dupa cum au fost executate unele obligatii sau prestatii contractuale, caz in care se
pune problema restituirii prestatiilor.

Actul juridic unilateral – izvor de obligatii

Actul juridic unilateral reprezinta manifestarea de vointa a unei singure persoane

fizice/juridice, exprimata cu intentia de a da nastere, a modifica sau a stinge raporturi
juridice, in mod independent de acceptarea din partea altei persoane.

In aceasta materie trebuie operata o dubla distinctie: intre actul juridic unilateral si contractul
unilateral, fiind un act juridic bilateral, cu continut unilateral; intre simplul act juridic unilateral,
care reprezinta genul (ex: testamentul) si actul juridic unilateral, izvor de obligatii.

Conform art. 1324, C.civ defineste actul unilateral de formatie unilaterala, adica genul. In
sectiunea urmatoare, art. 1326 – 1328, C.civ. reglementeaza doua acte juridice unilateral izvoare
de obligatii:

 promisiunea unilaterala
 promisiunea publica de recompensa

Conform art. 1325, oricarui act juridic de formatie unilaterala i se pot aplica dispozitiile
legale referitoare la contract: conditii de validitate sau aplicarea principiilor care guverneaza
efectele contractelor.

Actele de formatie unilaterala se clasifica dupa criteriul comunicarii in:

a) Acte unilaterale supuse comunicarii => nu produc efecte fara a fi comunicate

destintarului sau inainte de a fi comunicate

Conditii de comunicare:

 daca modifica sau stinge un drept al destinatarului

 daca comunicarea este necesara potrivit naturii actului

Exemple de acte unilateral supuse comunicarii:

 oferta, acceptarea
37
  revocarea stipulatiei pentru altul
 revocarea mandatului de catre mandant

b) Acte unilateral care nu sunt supuse comunicarii

C.civ. reglementeaza in detaliu 2 acte juridice unilaterale izvoare de obligatii:

1. Promisiunea unilaterala

Promisiunea unilaterala reprezinta un act juridic unilateral prin care debitorul se obliga
fata de un tert sa execute o anumita prestatie, nasterea valabila a actului nefiind
conditionata de acceptarea din partea tertului.

Exemple: promisiunea de a intretine o persoana fata de care nu exista obligatia legala de

intretinere, promisiunea de a intretine costurile studiilor unei persoane

Acceptarea efectiva nu echivaleaza cu incheierea unui contract!

Un refuz expres din partea tertului duce la caducitatea promisiunii!

2. Promisiunea publica de recompensa

Promisiunea publica de recompensa reprezinta actul juridic unilateral izvor de obligatii ce da

nastere unui raport juridic obligational in continutul caruia intra urmatoarele elemente:

 din partea autorului actului, da nastere obligatiei de a plati o recompensa si dreptul

autorului la efectuarea unei prestatii din partea destinatarului recompense
 din partea destinatarilor (nedeterminati) exista dreptul la recompensa si obligatia
de a executa prestatia

Potrivit art. 1329, alin. (4) exista reglementat un termen special de prescriptie de 1 an de zile
pentru actiunea in despagubiri a destinatarilor, in caz de revocare fara justa cauza a
acestei promisiuni, daca destinatarul a intreprins o serie de cheltuieli pentru executarea
prestatiei.

Faptul juridic licit – izvor de obligatii

Faptul juridic licit reprezinta acea manifestare de vointa facuta fara intentia de a produce
efecte juridice, efecte care se vor produce, totusi, in virtutea legii.

1. Gestiunea de afaceri

38
Gestiunea de afaceri reprezinta fapta voluntara si unilaterala a unei persoane
(gerant/gestorul de afaceri) de a efectua acte materiale sau juridice in interesul altei persoane
(gerat) fara sa existe o intelegere prealabila intre ei sub forma mandatului. Pentru a fi in
prezenta gestiunii de afaceri trebuie indeplinite conditiile:

a) Obiectul gestiunii

Obiectul gestiunii poate consta in acte materiale, acte juridice. Actele juridice pe care le poate
incheia gerantul sunt acte de administrare prin raportare la patrimoniul geratului, acte
care, privire, ut singuli, pot reprezenta si acte de dispozitie.

b) Oportunitatea gestiunii

Concret, conform art. 1330, alin. (1), gestiunea sa fie necesara sau utila. Aceste caractere se
stabilesc la momentul savarsirii gestiunii.

Atitudinea partilor fata de gestiune:

 geratul trebuie sa nu cunoasca gestiunea sau, daca o cunoaste, sa nu fie in masura sa

se ingrijeaza de afacere sau sa numeasca un mandatar
 gerantul trebuie sa actioneze cu intentia de a administra interesele altuia; conditia
este indeplinita si atunci cand gerantul actioneaza atat in interesul geratului, cat si in
interes propriu

Daca gerantul actioneaza in interesul altei persoane fara sa stie (ex: repara un bun pe care il
considera al sau, dar, de fapt, este al altuia), exista urmatoarele consecinte: gerantul nu va fi
tinut de obligatiile legale prevazute de cod in persoana unui gerant, dreptul la restituirea
eventualelor cheltuieli se va intemeia nu e gestiunea de afaceri, ci pe imbogatirea fara justa
cauza.

Capacitatea partilor:

 capacitatea juridica a geratului este indiferenta (ea conteaza numai pentru ipoteza
rartificarii gestiunii, caz in care se aplica regulile de la mandat)
 capacitatea juridica necesara a gerantului pentru savarsirea actelor juridice

Efectele gestiunii de afaceri:

a) Obligatiile gerantului => obligatia de instiintare a geratului, obligatia de a continua

gestiunea inceputa, obligatia de a depune o anumita diligenta, obligatia de a da
socoteala, obligatii fata de terti (obligatiile gerantului difera dupa cum el a actionat fie
in nume propriu, fie ca reprezentant al geratului)
b) Obligatiile geratului => obligatia de a rambursa cheltuielile facute de gerant,
garantarea restituirii cheltuielilor necesare cu o ipoteca, obligatii fata de tertii cu
care a contractat gerantul (sa execute obligatiile din contractele necesare si utile)
39
Proba gestiunii va fi efectuata de partea interesata!

2. Plata nedatorata

Plata nedatorata reprezinta faptul juridic licit care consta in executarea de catre o persoana a
unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a executat-o fara intentia de a plati datoria
altuia. Cel care a facut plata se cheama solvens si devine creditorul obligatiei de restituire a
obligatiei executate, iar cel care primeste plata se numeste accipiens si va fi debitorul acelei
obligatii.

Conditii:

a) Prestatia solvensului sa fi fost facuta cu titlu de plata

Alin. (2) art. 1341, nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune
de afaceri. Exista prezumtia relativa ca pana la proba contrara orice plata s-a facut cu
intentia de a stinge o datorie proprie.

b) Plata trebuie sa constea intr-o suma de bani sau intr-un bun individual determinat

Daca este vorba despre alt obiect cu titlu de plata, opinia majoritara este in sensul ca restituirea
se va face in temeiul imbogatirii fara justa cauza.

c) Datoria pentru stingerea careia s-a facut plata sa nu existe intre solvens si accipiens

Aceasta conditie este indeplinita pentru ipoteza in care datoria exista, dar fata de alta persoana
decat accipiensul in cauza. Conditia nu este indeplinita daca s-a executat o obligatie
naturala. De regula, plata nedatorata se face din eroare sau in ipoteza in care, independent de
eroare, debitorul plateste si pierde chitanta eliberatorie; pentru a evita o eventuala urmarire silita
(creditorul, cu rea-credinta sau un mostenitor de buna-credinta al creditorului) el plateste din
nou, aceasta plata fiind nedatorata.

Efectele platii nedatorate => obligatie de restiuire avand ca obiect plata efectuata.

C.civ. in art. 1344 trimite, pentru a se vedea regulile de restituire a platii nedatorate, la
dispozitiile intitulate “Restituirea prestatiilor”.

3. Imbogatirea fara justa cauza

Imbogatirea fara justa cauza reprezinta un izvor de obligatii nou reglementat in actualul C.civ.
in art. 1345-1348 si este faptul juridic licit care determina cresterea patrimoniului unei
persoane si scaderea patrimoniului altei persoane, fapt juridic din care se naste obligatia
celui ce s-a imbogatit de a restiui, in limita imbogatirii, catre subiectul de drept care a
suferit o diminuare a patrimoniului.

Pentru a se naste un raport juridic obligational trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

40
 a) Patrimoniul unei persoane sa fi inregistrat o crestere
b) Patrimoniul altei persoane sa se fi diminuat
c) Scaderea si majorarea celor doua patrimonii sa aiba o cauza unica
d) Imbogatirea/cresterea patrimoniala sa fie nejustifica (art. 1346 prevedere situatiile in
care imbogatirea este justificata, caz in care nu se mai aplica regulile de la imbogatirea
fara justa cauza)
e) Actiunea in justitie ce insoteste acest fapt juridic are un caracter subsidiar fata de
alte actiuni posibile pe care le-ar putea introduce cel al carui patrimoniu s-a
diminuat
f) Imbogatirea trebuie sa subziste la data sesizarii instantei cu actiunea de in rem
verso

Efectele imbogatirii fara justa cauza => obligatia la restituire din partea celui care s-a
imbogatit (se va executa conform regulilor de restituire a prestatiilor, art. 1639 si urmatoarele
C.civ.)

19.03.2018

Drept Civil
-curs 5-

Faptul ilicit ca izvor de obligatii. Raspunderea civila delictuala

Art. 1349, 1350, 1395 NCC.

Principiile de reglementare al celor doua forme de raspundere – contractuala si delictuala - se

regasesc in art. 1349 si art. 1350.

Faptul juridic ilicit ca izvor de obligatii da nastere la raspunderea civila delictuala si

presupune repararea prejudiciului cauzat prin savarsirea acelui fapt ilicit!

Actuala reglementara civila detaliaza toate elementele raspunderii civile delictuale, pornind in
reglementare de la ceea ce a dezvoltat doctrina si jurisprudenta in aplicarea Codului Civil 1864.

Art. 103 reglementeaza tranzitia de la vechiul Cod catre noua reglementare.

Obligatia de a repara prejudiciul este o sanctiune juridica, avand caracter patrimonial.

Raspunderea civila delictuala nu este o pedeapsa, ci o sanctiune.

Functiile raspunderii civile delictuale:

41
 a) Functia educativ-preventiva

Aceasta raspundere indeplineste si un rol preventiv, deoarece subiectele de drept trebuie sa se

gandeasca daca fapta lor nu ar atrage repararea prejudiciului cauzat in acest fel.

b) Functia de reparare a prejudiciului

Doctrina a subliniat caracterul relativ al acestei functii de reparare a prejudiciului, deoarece, in

realitate, niciodata repararea unui prejudiciu nu poate fi absoluta.

Sunt mai multe forme de raspundere juridica, raspunderea juridica fiind o forma a raspunderii
sociale (ex: raspundere politica, interferente intre diferitele forme de raspundere, raspunderea
morala etc) => raspundere contraventionala

=> raspundere penala

=> raspundere civila

De multe ori, o actiune poate constitui nu numai un fapt juridic ilicit, ci si o fapta prevazuta de
legea penala, o infractiune, astfel incat subiectul de drept va fi sanctionat pentru ambele forme
ale raspunderii – civile si penale.

Raspunderea civila are doua forme:

a) Raspunderea civila contractuala

Art. 1350, alin. (1) “Orice persoana trebuie sa isi execute obligatiile prevazute in contract”.

Daca nu le executa nejustificat, le executa necorespunzator sau cu intarziere, trebuie sa repare

prejudiciul cauzat.

Subiectul de drept trebuie sa execute obligatiile contractuale si sa nu aduca astfel atingere

drepturilor creditorului.

Dreptul la daune-interese este prevazut de art. 1530 - 1531 NCC.

Reprezinta dreptul comun in materie si consta in incalcarea unei obligatii contractuale.

In cazul partilor, este necesara capacitatea de exercitiu.

In cazul raspunderii civile contractuale, debitorul trebuie sa fie pus in intarziere de catre
creditor.

Clauzele de neraspundere sunt valabile daca nu vizeaza intentia sau culpa grava.

In cazul raspunderii civile contractuale, se raspunde doar pentru prejudiciile previzibile.

In cazul raspunderii civile contractuale, ca regula, obligatia este divizibila.

42
In cazul raspunderii civile contractuale exista o prezumtie de vinovatie/culpa in sarcina
debitorului care nu executa obligatia – art. 1348 “culpa se prezuma prin simplul fapt al
neexecutarii”.

b) Raspunderea civila delictuala => fapt ilicit

Care apare ori de cate ori se incalca o obligatie extracontractuala, care nu este prevazuta in
niciun contract.

Un subiect de drept nu trebuie sa faca nimic de natura a incalca drepturile altui subiect de drept.

Ca sursa, ambele forme de raspundere civila provin din incalcarea unei obligatii de catre
subiectul de drept. Ambele forme de raspundere – civila si delictuala – atrag obligatia de a
repara prejudiciul cauzat.

Este necesara capacitatea delictuala a partilor.

Debitorul este pus de drept in intarziere in cazul raspunderii civile delictuale.

Art. 1355 prevede ca, in principiu, nu se poate renunta la dreptul de a obtine despagubiri ca
urmare a savarsirii unei fapte ilicite, atunci cand aceasta fapta a fost savarsita cu intentie
sau culpa grava.

Clauzele de neraspundere sunt valabile daca fapta ilicita a fost comisa cu imprudenta sau
neglijenta asupra bunurilor persoanei vatamate.

Faptele care aduc atingere integritatii fizice sau sanatatii persoanei nu pot fi diminuate
decat prin lege (exceptie => cand se participa la anumite sporturi, antrenamente, violente sau
nu, este prezumat ca, daca se respecta regulamentul sportului respectiv, persoana s-a asteptat la
producerea anumitor accidente).

Prejudiciul trebuie reparat integral si cuprinde = pierderea efectiva si beneficiul nerealizat.

In ceea ce priveste previzibilitatea prejudiciului, la raspunderea civila delictuala se raspunde atat

pentru prejudiciile previzibile, cat si pentru prejudiciile imprevizibile.

Autorul unei fapte ilicite raspunde pentru toate prejudiciile cauzate, nefacandu-se diferenta intre
prejudiciu previzibil sau imprevizibil.

La raspunderea civila delictuala solidaritatea obligatiei este o regula.

In ceea ce priveste culpa, atunci cand ea este ceruta, trebuie dovedita separat de celelalte
conditii ale raspunderii civile delictuale.

Combinarea celor doua forme de raspundere nu este posibila!

43
In masura in care neexecutarea unui contract constituie si infractiune, in procesul penal,
unde victima prejudiciului va fi parte civila - victima, aceasta poate opta fie pentru
raspunderea contractuala, fie pentru raspunderea delictuala.

Art. 1350

Formele raspunderii civile delictuale:

1. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie

Art. 1357 – 1372 NCC.

Conditii:

 comiterea faptei ilicite

 prejudiciul cauzat
 legatura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita
 vinovatia

a) Fapta ilicita

Fapta ilicita poate fi definita ca fiind conduita unui subiect de drept care, prin incalcarea
dreptului obiectiv si a obiceiurilor locului, aduce atingere drepturilor si intereselor legitime
ale altor subiecte de drept.

Fapta ilicita poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune.

Participatia la savarsirea unei fapte ilicite – art. 1369 “raspunderea altor persoane” => acela care
l-a indemnat pe altul sa comita o fapta ilicita, l-a ajutat sau a ascuns rezultatul unei astfel
de fapte, raspunde impreuna cu autorul faptei ilicite.

Daca nu se poate stabili in ce masura a participat fiecare dintre subiectele de drept la

savarsirea faptei ilicite, acestia vor raspunde solidar.

Cauze care inlatura caracterul ilicit al faptei:

 legitima aparare – art. 1360 NCC; nu va fi obligat la despagubiri cel care a savarsit
fapta in legitima aparare; daca, totusi, se depasesc limitele legitimei aparari, autorul
faptei va fi obligat, dar nu prin raspunderea delictuala, ci cu titlu de reparatie, prin plata a
unei indemnizatii pentru a repara prejudiciul cauzat
 starea de necesitate – art. 1361 NCC; in cazul starii de necesitate va fi inlaturata
raspunderea civila delictuala, insa prejudiciul cauzat va fi reparat prin imbogatirea fara
justa cauza; art. 624 NCC
 divulgarea secretului profesional – art. 1363 NCC; daca se divulga un secret
profesional in scopul de a proteja alte subiecte de drept de efecte grave care priveau

44
 sanatatea sau siguranta publica, chiar daca in acest fel se cauzeaza un prejudiciu
titularului acelui secret profesional, cel care a divulgat secretul profesional nu va
raspunde
 fapta savarsita in timpul unei activitati prevazute de lege – art. 1364 NCC; de
exemplu, in timpul unei perchezitii, in limitele rezonabile in care trebuie sa se desfasoare
o astfel de activitate
 exercitarea unui drept – art. 1353 NCC; exceptia in cazul abuzului de drept; art. 15
“abuzul de drept” niciun drept nu poate fi exercitat in scopul producerii unui prejudiciu
 consimtamantul victimei – art. 1355 NCC; exemplul cu activitatile sportive

b) Prejudiciul

Daca fapta nu produce niciun prejudiciu, nu are nicio consecinta.

Prejudiciul este efectul negativ suferit de un subiect de drept ca urmare a faptei ilicite
savarsite de un alt subiect de drept.

Prejudiciul consta in lezarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim al altei persoane.

Prejudiciul poate sa fie material sau moral, nepatrimonial.

Deoarece pana in anul 1952, textele legale nu faceau distinctia intre prejudiciile materiale si
morale, se reparau amandoua, deopotriva.

Pana in anul 1980, insa, repararea prejudiciilor morale nu a fost posibila.

In legislatia actuala, art. 1391 NCC prevede expres repararea prejudiciului moral cauzat.

De asemenea, tot din art. 1391 reiese ca instanta poate stabili acordarea de despagubiri
ascendentilor, descendentilor, altor rude despagubiri pentru incercarea, suferinta cauzata prin
moartea victimei.

Dreptul victimei de a ceda dreptul la reparatie nu poate fi exercitat decat daca dreptul la
despagubire a fost stabilit prin hotarare judecatoreasca sau printr-o tranzactie.

Dreptul la despagubiri nu trece la mostenitori, dar mostenitorii pot continua actiunea

inceputa de autorul lor.

Conditii de acordare a despagubirilor:

 prejudiciul sa fie cert, neindoielnic, actual (distinctie prejudiciu cert vs prejudiciu

eventual: pana la 18 ani, prejudiciul este cert, de la 18 la 26 de ani, daca copilul al carui
parinte a decedat isi continua studiile superioare sau nu, este un prejudiciu eventual)
 pot fi acordate despagubiri si pentru prejudicii viitoare, in masura in care aparitia
lor este neindoielnica

45
  prejudiciul sa nu fi fost deja reparat (autorul unui prejudiciu poate fi obligat doar
pentru diferenta dintre salariu si asigurare sau diferenta dintre salariu si pensie – art.
1393 NCC; asigurarile de persoane nu sunt o forma de asigurari pentru repararea
eventualelor prejudicii, ci o forma de economisire, de aceea ele se cumuleaza cu
prejudiciul; daca prejudiciul este reparat de un tert, trebuie cercetata intentia tertului)
=> prejudiciul poate fi reparat de o alta persoana decat autorul faptei ilicite, de catre o
societate de asigurari sau de catre asigurarile sociale:

 atunci cand o persoana este lezata printr-un fapt ilicit si isi pierde capacitatea de
munca, despagubirile trebuie sa tina cont de pensie sau de ajutor social;
prejudiciul trebuie sa repare diferenta pecuniara dintre ajutorul social si
salariu sau dintre pensie si salariu, conform art. 1393; instanta nu il poate
obliga pe autorul faptei ilicite decat la o despagubire provizorie daca nu a fost
efectiv acordat ajutorul sau pensia
 sistemul de asigurari sociale mai poate sa ii repare acestuia prejudiciul;
prejudiciul e acoperit de asigurare, autorul nu mai trebuie sa plateasca nimic,
doar daca se demonstreaza ca nu a fost acoperit prejudiciul prin asigurare se pot
cere despagubiri, asta in cazul asigurarii bunurilor; pentru ipoteza asigurarilor
asupra persoanei, indemnizatia primita de la asigurator este integrala, iar cel
care a cauzat prejudiciul va plati integral indemnizatia
 prejudiciul poate fi reparat de un tert; in acseste cazuri, instanta trebuie sa se uite
la intentia tertului, daca intentia este de a repara prejudiciul, atunci autorul
faptei ilicite nu va mai trebui sa plateasca; daca plata e facuta cu titlu de
donatie (doar cu intentia de a gratifica persoana prejudiciata, nu pentru a repara
prejudiciul), atunci autorul va putea fi obligat la repararea prejudiciului

Principiile repararii prejudiciilor:

 dreptul la reparatie se naste chiar din ziua cauzarii prejudiciului, art. 1381
 principiul solidaritatii => atunci cand sunt mai multi participanti la savarsirea faptei
ilicite, acestia raspund solidar, conform art. 1382; obligatia de despagubire se imparte
intre participanti, in functie de gradul de participare si de intentie, art. 1383
 principiul repararii integrale a prejudiciului, art. 1385; poate fi reparat si prejudiciul
viitor, dar sigur/posibil (ex: pierderea unei sanse)
 principiul repararii in natura, art. 1386

Codul civil a reglementat, pe de o parte, faptul ca victima poate sa nu doreasca repararea in

natura (din cauza contactelor dintre victima si faptuitor) sau se poate ca repararea in natura
sa nu fie posibila. In aceste cazuri, repararea se face prin echivalent.

Exista o serie de reguli speciale in materia repararii prejudiciului in natura (art. 1387, 1388,
1389). In art. 1389 trebuie sa avem in vedere dreptul minorului. In masura in care persoana care

46
ii acorda intretinere sau in masura in care chiar minorul este cel prejudiciat, trebuie sa tinem
cont ca despagubirea poate sa fie acordata pana la varsta de 18 ani sau, daca continua
studiile, pana la max. 26 de ani.

Daca e vorba de decesul victimei, in aceasta ipoteza, autorul faptei ilicite nu va fi obligat la
intretinerea minorului (la pensia de intretinere), ci va fi obligat la despagubiri care vor trebui
evaluate in mod concret tinand cont de modul in care se acorda intretinere minorului.

Termenul de prescriptie pentru dreptul de a cere despagubiri este de 3 ani de zile, incepe sa
curga, potrivit art. 2528, atunci cand victima prejudiciului a cunoscut sau trebuia sa
cunoasca pe autorul faptei ilicite si paguba, insa avem doua prevederi speciale. Pe de o parte,
art. 1394 reglementeaza prorogarea termenului de prescriptie, atunci cand o fapta ilicita a
cauzat un prejudiciu civil, savarsit printr-o fapta penala, se aplica prescriptia penala. Pe de
alta parte, art. 1395 reglementeaza faptul ca prescriptia se suspenda pe parcursul procesului
penal.

c) Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Fapta ilicita trebuie sa fi determinat cu necesitate producerea prejudiciului => consecinta

directa si necesara. Raportul de cauzalitate rezulta ex re.

Teorii care stabilesc raportul de cauzalitate:

 teoria echivalentei conditiilor sau teoria conditiei sine qua non

 teoria cauzei proxime, ultima cauza a determinat procesul
 teoria cauzei necesare, trebuie stabilita conditia care in mod necesar a cauzat rezultatul
 teoria indivizibilitatii cauzale spune ca niciunul dintre elemente, singure, nu au produs
rezultatul prejudiciant, insa, impreuna, interactionand, au dus la prejudiciu

Pot aparea situatii in care raportul de cauzalitate nu exista intre fapta autorului si rezultatul
prejudiciabil. Intre fapta autorului si rezultatul prejudiciabil se interpun elemente straine,
cum ar fi forta majora, cazul fortuit sau fapta unui tert. Intr-o asemenea ipoteza, in care
raportul de cauzalitate este intrerupt de o cauza straina care determina ea insasi prejudiciul, se
rupe lantul cauzal dintre fapta autorului si rezultatul prejudiciabil si se inlatura
raspunderea civila delictuala.

Doctrina a spus ca această cauza straina inlatura vinovatia, insa s-a considerat ca legatura de
cauzalitate este inlaturata, nu vinovatia, art. 1351, art. 1352. Aceasta abordare este demonstrata
de art. 1371, vinovatia comuna sau pluralitatea de cauze. Este posibil ca, in concret, victima sa fi
contribuit si ea la producerea prejudiciului, contributia autorului se reduce in mod corespunzator.
Alin. (2) al articolului spune ca pe drumul cauzal mai poate interveni si o forta majora, in acest
caz autorul faptei nu va raspunde, in acest caz forta majora inlatura raportul de cauzalitate.

d) Vinovatia autorului faptei ilicite

47
Vinovatia autorului faptei ilicite este cel mai complicat de dovedit. In timp ce fapta ilicita si
prejudiciul sau raportul de cauzalitate au o existenta obiectiva, chiar si atunci cand raportul
de cauzalitate este greu de stabilit, in ceea ce priveste vinovatia, nu mai avem o existenta
obiectiva, ci o existenta subiectiva, aceasta fiind atitudinea psihica a faptuitorului asupra
faptei sale si asupra urmarilor ei.

Procesul intern are doua faze:

 faza deliberativa, in care autorul cantareste optiunile

 faza volitiva, in care autorul alege dintre conduitele infatisate in mintea lui

Art. 16 Cod civil reglementeaza vinovatia in cele doua forme ale sale, intentia, directa si
indirecta si culpa, din neglijenta sau imprudenta.

O conditie esentiala a vinovatiei este discernamantul, iar pentru determinarea acestuia in caz
de dubiu se poate face o expertiza psihica.

Avem aici niste prezumtii de discernamant, peste 14 ani si de lipsa a discernamantului, sub
14 ani. Acelasi mecanism se aplica si persoanelor puse sub interdictie, operand prezumtia de
lipsa a discernamantului. Legiuitorul a fost nevoit sa reglementeze si imprejurari de fapt care
au aparut de-a lungul timpului in jurisprudenta, care fie au fost reglementate civil, fie au fost
reglementate in fostul cod penal. Art. 1367, betia accidentala, in care discernamantul lipseste
din cauza unei betii accidentale si complete => lipseste vinovatia => nu se raspunde.
Aceasta imprejurare elimina discernamantul si, respectiv, raspunderea. In ipoteza unei betii
voluntare nu se inlatura raspunderea civila a autorului faptei ilicite.

Pentru existenta vinovatiei este nevoie de discernamant si de vointa libera!

Constrangerea fizica sau morala careia nu i se poate opune autorul faptei ilicite inlatura
vointa si, deci, inlatura vinovatia!

Aprecierea vinovatiei se face dupa criteriile de la art. 1358 – se va tine seama de imprejurarile
in care s-a produs prejudiciul si de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist .
Sunt situatii in care judecatorul trebuie sa stabileasca cum a actionat autorul faptei ilicite, care va
raspunde delictual, insa va trebui determinata in mod concret contributia lui la cauzarea
prejudiciului. Avem aici criterii particulare de apreciere a vinovatiei, anume de imprejurari
concrete si de persoana autorului faptei. Modul in care s-a produs prejudiciul il obliga pe
judecator sa stabileasca gradul de participare pe care l-a avut o persoana la comiterea
faptei, conform art. 1371. Situatiile in care o persoana care a participat si ea sau mai multe
persoane au savarsit o fapta ilicita sunt reglementate de art. 1369 si art. 1370 – daca a
determinat, daca a ajutat la producerea prejudiciului, a ascuns bunuri provenite din fapte
ilicite, a tras foloase din prejudiciu, a impiedicat chemarea autorului in judecata, acela va

48
raspunde solidar cu autorul; daca nu se poate stabili exact cine a cauzat prejudiciul, toti
vor raspunde solidar.

Fapta ilicita, prejudiciul si legatura de cauzalitate nu pun probleme din punct de vedere al
probei, din moment ce exista in mod obiectiv.

Din modul de probare a celorlalte conditii ale modului de raspundere respectiv rezulta si
atitudinea psihica a autorului faptei ilicite, anume vinovatia. In ceea ce priveste proba
elementelor raspunderii civile delictuale, este instituit un set de prezumtii, mai ales in situatiile in
care fapta ilicita a constituit si infractiune (art. 28 Codul de procedura penala, art. 1365 Cod
civil).

Dacă fapta a fost urmarita ca fiind o infractiune si se pronunta o hotarare de achitare in

procesul penal, autorul faptei ilicite va fi judecat in continuare in procesul civil. Valoarea
hotararii penale in procesul civil este reglementata dupa o regula prevazuta la art. 1365, anume
ca instanta civila nu este legata de ce a zis instanta penala sau legea penala in ceea ce
priveste existenta prejudiciului sau vinovatia persoanei.

Art. 219 Cod civil, faptele ilicite ale persoanei juridice sunt faptele administratorilor.
Conditiile raspunderii vor fi analizate in persoana organului decizional de la nivelul
persoanei juridice care a decis comiterea faptei.

Efectele raspunderii pentru fapta proprie => nasterea obligatiei de reparare a

prejudiciului.

26.03.2018

Drept Civil
-curs 6-

Raspunderea civila delictuala

I. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane

1. Raspunderea pentru fapta minorului si a persoanei puse sub interdictie

Este reglementata in art. 1372 C.civ.

49
Domeniul de aplicare al acestei prime forme de raspundere pentru fapta altei persoane => trebuie
precizate persoanele care sunt chemate sa raspunda si persoanele pentru care sunt chemate
acestea sa raspunda.

Persoanele responsabile civilmente:

Calitatea persoanelor responsabile civilmente este prezentata in art. 1372 si este atribuita aceasta
calitate subiectului de drept care are obligatia de supraveghere a minorului si a celui pus
sub intedictie. Art. 1372 nu conditioneaza angajarea raspunderii persoanei responsabile
civilmente de un eventual comportament culpabil al acesteia, ceea ce inseamna sub aspect
probatoriu o favoare a victimei faptei prejudiciabile.

Potrivit noii reglementari, obligatia de supraveghere poate sa apartina unei persoane in baza
legii, in baza unei hotarari judecatoresti sau in baza unui contract. In functie de izvoarele
obligatiei de supraveghere, vom proceda la identificarea subiectelor de drept care sunt chemate
sa raspunda in temeiul art. 1372:

a) Parintii raspund pentru fapta minorului in virtutea obligatiei de supraveghere

legale

Continutul indatoririlor parintesti este prevazut de C.civ. si, in concret, supravegherea minorului
de catre parinti este reglementata in art. 493 C.civ. Sunt necesare precizari in anumite situatii
particulare, cum ar fi divortul parintilor. Chiar si dupa divort, de regula, parintii exercita
impreuna autoritatea parinteasca, insa locuinta copilului minor va fi stabilita doar la unul
dintre parinti, de regula la mama, caz in care acest parinte va raspunde pentru fapta ilicita a
copilului minor. Dar, respectivul parinte s-ar putea regresa impotriva celuilalt, daca
savarsirea faptei prejudiciabile a minorului reprezinta urmarea modului in care ambii
parinti si-au exercitat deficitar indatorirea parinteasca ce le revine conform art. 261 C.civ.

Daca, dupa divort, din motive intemeiate, instanta judecatoreasca decide ca autoritatea
parinteasca sa fie exercitata de un singur parinte (cel caruia i-a fost incredintat copilul), acest
parinte va fi chemat singur sa raspunda pentru fapta minorului. Insa, si in acest caz,
regresul acestui parinte impotriva celuilalt ar fi posibil daca fapta prejudiciabila a
minorului ar fi fost savarsita la un interval scurt de timp dupa divort, caz in care instanta de
judecata ia in calcul si influenta pe care celalalt parinte ar avea-o in continuare asupra minorului.

Daca, in mod exceptional, autoritatea parinteasca apartine altei persoane decat parintelui
(bunicii, alta ruda), atunci persoana responsabila civilmente va fi acea persoana care
exercita autoritatea parinteasca, la care s-a stabilit si locuinta copilului dupa divort.

b) Tutorele poate fi numit de instanta de tutela, de instanta de judecata fie pentru

minor, fie pentru cel pus sub interdictie; tutorele poate fi numit si de catre parinte

50
 pentru minor; tutorele poate fi numit si de catre cel pus sub interdictie anterior
acestui moment fie printr-un act juridic unilateral, fie printr-un act juridic bilateral

Pana la numirea tutorelui pentru persoana ce va fi pusa sub interdictie este numit un curator.
Curatorul, insa, nu va raspunde, in temeiul art. 1372, intrucat el are obligatia de
supraveghere a persoanei majore pana in momentul in care aceasta este efectiv pusa sub
interdictie. In acest caz, curatorul ar putea raspunde exclusiv in temeiul art. 1357, daca in
persoana lui sunt indeplinite toate conditiile raspunderii pentru fapta proprie.

c) Cadrele didactice din invatamantul prescolar, pana la cel universitar

d) Ingrijitorii sau bonele care au in grija copii minori in baza obligatiei de
supraveghere contractuale

Persoanele pentru care se raspunde:

a) Minorii

Sunt avuti in vedere minorii indiferent de varsta si indiferent daca sunt incadrati intr-o forma de
invatamant sau de ucenicie. Nu se va raspunde pentru minorii care au dobandit capacitate de
exercitiu anticipata.

b) Interzisii judecatoresti

Se va raspunde pentru fapta persoanei puse sub interdictie judecatoreasca dupa momentul
emiterii hotararii judecatoresti de punere sub interdictie si de numire a unui tutore.

Fundamentarea formei de raspundere pentru fapta altuia este de ordin obiectiv, dincolo de orice
idee de culpa a persoanei responsabile civilmente. In mod particular, fundamentarea
raspunderii pe art. 1372 difera partial, dupa cum persoanele responsabile sunt parintii, tutorele
sau celelalte persoane nenominalizate expres.

Din teza I a art. 1372, alin. (3), fundamentul raspunderii se refera strict la obligatia de
supraveghere, care apartine cadrelor didactice, mestesugarilor sau bonelor. Aceste categorii
de persoane se pot exonera de raspundere demonstrand ca, desi si-au indeplinit obligatia de
supraveghere, nu au putut impiedica fapta prejudiciabila.

Teza a II-a a alin. (3) are in vedere situatia parintilor si a tutorilor. In cazul acestora,
fundamentul raspunderii este mai cuprinzator intrucat teza a II-a a alin. (3) face referire la
indatoririle care decurg din exercitiul autoritatii parintesti. Ei se pot exonera de
raspundere demonstrand ca desi si-au indeplinit indatoririle ce decurg din exercitiul
autoritatii parintesti, nu au putut impiedica fapta prejudiciabila.

Conditiile raspunderii pentru fapta minorului sau a interzisului judecatoresc:

Pentru a se angaja raspunderea in temeiul art. 1372:

51
 a) In persoana minorului si a celui pus sub interdictie trebuie indeplinite conditiile
generale pentru raspunderea pentru fapta proprie, in afara de vinovatie (atunci cand
actioneaza fara discernamant)
b) Conditiile speciale se refera la calitatea de minor sau de persoana pusa sub
interdictie si ca in sarcina persoanei responsabile civilmente sa existe obligatia de
supraveghere (indiferent de izvorul acestei obligatii de supraveghere)

Raportul dintre fapta minorului si o eventuala culpa a persoanei responsabile civilmente a dus la
nasterea unor prezumtii impotriva persoanei care raspunde:

 prezumtia legala relativa ca persoana responsabila civilmente nu si-a indeplinit ori

si-a indeplinit necorespunzator obligatia de supraveghere, ceea ce constituie o fapta
ilicita
 prezumtia legala relativa de existenta a unei legaturi de cauzalitate intre fapta
prejudiciabila a minorului sau interzisului judecatoresc si neindeplinirea obligatiei
de supraveghere
 prezumtia legala relativa de existenta a vinovatiei pentru neindeplinirea sau
indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de supraveghere

Obiectul probei persoanei responsabile civilmente difera dupa cum persoanele responsabile
civilmente sunt parintii sau tutorii, ori celelalte persoane.

Sunt 2 cauze de exonerare de raspundere:

 cauze generale de exonerare de raspundere

 neindeplinirea unei conditii generale de raspundere pentru fapta proprie a
minorului sau a interzisului judecatoresc

 cauze speciale de exonerare de raspundere – art. 1372, alin. (3)

Efectele raspunderii sunt urmatoarele:

a) Acoperirea prejudiciului de catre persoana responsabila civilmente

In cazul parintilor, acestia vor raspunde solidar.

 daca minorul sau interzisul au actionat cu discernamant, fapt ce trebuie probat de

victima, victima are un drept de optiune

 sa cheme in justitie pe persoana responsabila civilmente

 sa cheme in justitie chiar pe minor sau pe interzisul judecatoresc

b) Cel chemat sa raspunda se poate intoarce impotriva minorului sau impotriva

interzisului judecatoresc

52
Conform art. 1384, regresul este conditionat de discernamantul (vinovatia) minorului sau
interzisului judecatoresc. Regresul este justificat pe mecanismul subrogatiei legale, subrogatia
se produce de drept in folosul celui care, fiind obligat impreuna cu altii sau pentru altii, are
interes sa-si stinga datoria. Practic se considera ca cel care este chemat sa-si stinga datoria are
situatia unui codebitor solidar in cazul solidaritatii in interesul unuia dintre codebitori (art. 1459).

2. Raspunderea comitentilor pentru fapta prepusului

Este reglementata in art. 1373 C.civ.

Raspunderea comitentilor este o forma de raspundere indirecta pentru fapta altei persoane, insa,
spre deosebire de cealalta forma de raspundere pentru fapta altuia (art. 1372 C.civ.), intotdeauna
persoanele pentru care se raspunde – prepusii – sunt pasibili de raspundere pentru propria
lor fapta, in temeiul art. 1357. Insa, pentru a se asigura victima impotriva unei eventuale
insolvabilitati a prepusului, legea instituie raspunderea comitentului (cu posibilitatea de
regres contra prepusului).

Domeniul de aplicare:

a) Comitentul

Comitent este cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia,
controlul asupra prepusului care indeplineste functii sau insarcinari fie in interesul
comitentului, fie in interesul altuia

Comitentul poate fi o persoana fizica sau juridica.

b) Prepusul

Prepusul este intotdeauna o persoana fizica ce indeplineste functii sau insarcinari in interesul
comitentului sau al altuia.

Intre comitent si prepus se stabileste un raport juridic de prepusenie => unul de autoritate
din perspectiva comitentului si unul de subordonare din perspectiva prepusului.

Izvoarele raportului de prepusenie sunt:

 contractul de munca

Din contractul de munca se deduce o prezumtie relativa de existenta a raportului de

prepusenie.

 contractul de mandat doar in ipoteza unei depline subordonari a mandatarului fata

de mandant
 contractul de antepriza in ipoteza in care anteprenorul se subordoneaza
beneficiarului

53
Se pot stabili relatii de prepusenie si intre membrii unei familii sau ai unei comunitati.

Raspunderea se fundamenteaza pe obligatia de garantie pentru riscul de activitate pe care

o are comitentul, activitate pe care o introduce in societate prin utilizarea acesteia de catre
prepus. Este o fundamentare obiectiva, comitentul nu are posibilitatea sa se exonereze
invocand propriul sau comportament de a fi incercat sa impiedice fapta prejudiciabila.

Unii autori, din caracterul obiectiv al raspunderii, au dedus necesitatea inlaturarii oricarei urme
de subiectivitate din aceasta forma de raspundere, cu consecinta respingerii ideii de culpa ca
atitudine subiectiva a prepusului fata de fapta prejudiciabila (opinie minoritara).

Totusi, opinia majoritara este in sensul retinerii vinovatiei prepusului ca o conditie generala
de activare a acestei forme de raspundere.

Conditii ale raspunderii pentru fapta prepusului:

a) Indeplinirea conditiilor generale de raspundere pentru fapta proprie, inclusiv

vinovatia, in persoana prepusului
b) Conditiile speciale se refera la existenta raportului de prepusenie la data savarsirii
faptei prejudiciabile si la savarsirea de catre prepus a faptei in legatura cu
atributiile sau cu scopul functiilor incredintate

Se considera verificata aceasta ultima conditie ori de cate ori se poate retine o minima legatura
de orice fel (de timp, de loc, de mijloace tehnice, informatice etc) intre fapta ilicita si functia
incredintata. Aceasta interpretare larga era intalnita si in Vechiul C.civ., doctrina si jurisprudenta
utilizand sintagma de “conexiune necesara” intre fapta si functie. Aceasta interpretare larga
acopera inclusiv situatiile in care prepusul a savarsit fapta abuzand de functia incredintata.

Totusi, art. 1373, alin. (3) prevede o limitare a alin. (1) din perspectiva stabilirii conditiei
speciale de existenta a legaturii dintre fapta si functie.

Exista cazuri de exonerare de raspundere:

 neindeplinirea vreunei conditii generale sau speciale in persoana prepusului

 comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau putea sa cunoasca
la data savarsirii faptei ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau
cu functia incredintata

Efecte in raport cu victima prejudiciului:

a) Acoperirea prejudiciului de catre comitent

Victima se poate indrepta fie impotriva comitentului, fie impotriva prepusului, fie
chemandu-i solidar in instanta.

54
Efecte in raporturile dintre comitent si prepus:

a) Regresul comitentului impotriva prepusului

Dreptul de regres este reglementat in art. 1384 si este conditionat de indeplinirea tuturor
conditiilor generale de raspundere pentru fapta proprie a prepusului.

Alin. (3) al art. 1384 prezinta solutia regresului in cazul in care prejudiciul a fost cauzat de mai
multe prepusi ai aceluiasi comitent sau de mai multi prepusi ai unor comitenti diferiti.

3. Corelatia/Concursul dintre formele raspunderii pentru fapta altei persoane

a) Corelatia raspunderii parintilor/tutorelui cu raspunderea cadrelor didactice

Art. 1374, alin. (1): Parintii si tutorii nu raspund daca fac dovada ca sunt indeplinite
cerintele raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului.

Acest alineat reglementeaza opinia unanima care exista in doctrina si in jurisprudenta, conform
careia raspunderea parintilor are caracter general prin raportare la raspunderea
profesorilor/mestesugarilor pentru fapta minorilor, in sensul ca raspunderea parintilor exista in
stare latenta si se va activa ori de cate ori cadrele didactice sau mestesugarii reusesc sa se
exonereze de raspundere.

b) Corelatia raspunderii comitentului cu alte forme de raspundere pentru fapta altuia

Art. 1374, alin. (4): Raspunderea comitentului inlatura orice forma de raspundere pentru
fapta altei persoane.

In masura in care parintele este si comitentul prepusului minor, cel prejudiciat va putea opta
intre formele de raspundere.

II. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Art. 1375 C.civ. Domeniul de aplicare al acestei forme de raspundere:

Animalele pentru care se raspunde:

a) Animalele domestice
b) Animalele salbatice care sunt captive in gradini zoologice, circuri, menajerii
c) Animalele salbatice aflate in rezervatii si parcuri inchise

Pentru fapta prejudiciabila a animalului aflat in salbaticie si in deplina libertate, exista o forma
speciala de raspundere, si anume raspunderea pentru fapta proprie a gestionarului sau a
administratorului fondului cinegetic din Legea vanatorilor si a protectiei fondului cinegetic.

Persoanele responsabile:

55
Trebuie stabilite, in prealabil, notiunea de paza si de paznic al animalului:

a) Persoanele care au paza juridica a animalului

Art. 1377 => are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, in temeiul unei
dispozitii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent
controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de acesta in
interes propriu.

Paza juridica se prezuma ca apartine proprietarului, pana la proba contrara. Paza juridica se
poate pierde involuntar, prin furt sau o poate transfera in temeiul unui contract (ex: imprumut).

Notiunea de prepus este incompatibila cu cea de paznic juridic!

Daca paza juridica apartine mai multor persoane, coproprietarii vor raspunde solidar, in
temeiul art. 1382.

Nu raspund persoanele care au doar paza materiala asupra animalului – ingrijitor,

zootehnician, depozitar! Acestia nu raspund deoarece nu se folosesc de animal in interes
propriu.

Daca se retine o fapta a paznicului material care a condus la savarsirea faptei prejudiciabile de
catre animal, acesta ar putea raspunde in temeiul art. 1357 (fapta proprie).

Paznicul juridic se poate regresa impotriva paznicului material, daca sunt indeplinite conditiile
de raspundere pentru fapta proprie a acestuia.

Fundamentarea raspunderii se regaseste in ideea de garantie pentru riscul de activitate si se

raspunde independent de orice culpa a paznicului juridic.

Conditiile raspunderii pentru fapta animalului:

a) Actiunea animalului
b) Existenta prejudiciului
c) Legatura de cauzalitate intre fapta animalului si prejudiciul cauzat
d) Exercitarea pazei juridice

Exista si anumite cauze de exonerare de raspundere:

 cauze generale de exonerare (art. 1380)

 fapta victimei
 fapta tertului
 forta majora

56
  cazul fortuit nu exonereaza de raspundere

 cauze speciale de exonerare (art. 1354)

Efectele raspunderii pentru fapta animalului:

a) Acoperirea prejudiciului de catre paznicul juridic

Victima are un drept de optiune, in sensul de a-l chema in justitie exclusiv pe paznicul
material in temeiul art. 1357 ori ii poate chema in mod solidar pe paznicul juridic si pe
pazicul material.

Daca paznicul juridic este chemat singur sa raspunda, ulterior repararii prejudiciului, se poate
regresa impotriva paznicului material, doar daca se dovedeste ca exista si raspunderea
pentru fapta proprie a paznicului material.

Daca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii pentru fapta proprie, paznicul material nu
raspunde si victima nu il poate chema in judecata!

III. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri

Art. 1376: Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de
lucrul aflat sub paza sa.

Lucrurile pentru care se raspunde => orice lucruri mobile sau imobile cu dinamism
propriu sau nu, considerate periculoase sau nu in legislatie

Persoane responsabile => persoanele care, la data faptei prejudiciabile a lucrului, aveau
paza juridica a lucrului

Distinctia intre paza folosintei lucrului si paza structurii lucrului.

Paza folosintei lucrului apartine utilizatorilor, iar paza structurii lucrului apartine
proprietarului sau administratorului!

Fundamentarea raspunderii este identica cu cea a raspunderii pentru animale, si anume,

garantia pentru riscul de activitate.

Conditiile raspunderii pentru lucruri:

a) Fapta lucrului

Opinia unanima este in sensul ca fapta lucrului trebuie sa aiba o anumita autonomie in raport
cu fapta omului.

b) Prejudiciul

57
 c) Legatura de cauzalitate intre fapta lucrului si prejudiciul cauzat
d) Exercitarea pazei juridice de catre cel chemat sa raspunda

Exista si cauze de exonerare de raspundere:

 cauze generale la fel ca raspunderea pentru fapta animalului: fapta victimei, fapta
tertului, forta majora
 cauze speciale

Efectele raspunderii => raspunde paznicul juridic cu posibilitatea de regres asupra

paznicului material, doar daca paznicul material raspunde pentru fapta proprie

IV. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

Art. 1378: Proprietarul unui edificiu sau al unei constructii este obligat sa repare orice
prejudiciu cauzat prin ruina lor sau prin desprinderea unor parti din ele, daca acesta este
urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.

Domeniul de aplicare:

a) Edificiu = orice lucrare edificata de om, care este incorporata solului, supraterana
sau subterana si are caracter definitiv
b) Ruina = orice dezagregare involuntara a edificiului sau contructiei sau desprinderea
unei bucati din edificiu sau constructie; nu se incadreaza aici daramarea voluntara
a constructiilor (lucruri in general)
c) Persoana chemata sa raspunda se stabileste independent de notiunea de paza
juridica = proprietarul sau superficiarul

Conditiile raspunderii:

a) Sa existe o ruinare a edificiului sau o desprindere involuntara a unei parti din el

b) Ruina sa fie urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie
c) Prejudiciu
d) Legatura de cauzalitate intre ruina si prejudiciu

Cauzele de exonerare sunt reglementate in art. 1380 si art. 1354.

Efectele raspunderii pentru ruina edificiului:

Daca sunt indeplinite conditiile de raspundere, proprietarul sau superficiarul vor fi obligati sa
repare integral prejudiciul.

Poate exista un drept de regres impotriva constructorului/arhitectului, in baza garantiei

pentru vicii. De asemenea, mai exista drept de regres impotriva vanzatorului sau un drept de

58
regres impotriva locatarului, daca locatarul nu si-a indeplinit obligatia de a efectua
reparatiile locative.

V. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de caderea sau aruncarea unui lucru

dintr-un imobil

Art. 1379: Cel care ocupa un imobil, chiar fara niciun titlu, raspunde pentru prejudiciul
cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.

Corelatii intre formele de raspundere => in aceeasi ipoteza pot coexista:

 raspunderea paznicului juridic pentru fapta proprie

 raspunderea comitentului in calitate de paznic juridic (prepusul fiind paznic
material)
 raspunderea parintilor pentru fapta lucrului apartinand minorului
 prejudiciul cauzat prin aruncarea unui lucru de catre un minor pe fereastra scolii
sau a casei (concurs intre art. 1372 si art. 1379)

Solutia este optiunea victimei, care va alege mereu o forma de raspundere pentru care are mai
putine lucruri de dovedit.

02.04.2018

Drept Civil
-curs 7-

Efectele obligatiilor – plata, mijloacele juridice ale creditorilor in caz de

neexecutare

I. Principiul executarii obligatiilor in natura. Plata

Efectele obligatiilor constau in dreptul creditorului de a cere executarea intocmai a

obligatiilor si in indatorirea debitorului de a executa obligatia, in principiu, de bunavoie,
prin plata.

Executarea in natura a obligatiei presupune executarea prestatiei asumate de debitor,

debitorul neputand inlocui obiectul avut in vedere de catre parti fara consimtamantul
creditorului. Executarea in natura poate fi directa, insemnand executarea voluntara prin plata
a obligatiei si poate si silita, realizandu-se prestatia asumata in mod indirect prin
constrangerea debitorului.

59
Atunci cand executarea in natura nu este posibila, se va ajunge la executarea prin
echivalent a obligatiei, iar daca obligatia are natura contractuala, se va antrena
raspunderea contractuala a debitorului.

Principiul executarii in natura a obligatiilor este reglementat in mai multe texte legale, art. 1469,
alin. (1) care prevede ca obligatia se stinge prin plata atunci cand prestatia este executata de
bunavoie. Acest principiu este reglementat si in art. 1516, alin. (1), conform caruia creditorul
are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiilor.

Acest principiu al executarii in natura este aplicabil indiferent de izvorul obligatiei (legala,
contractuala, extracontractuala). Concret, respectarea principiului executarii in natura a obligatiei
se apreciaza prin recurgerea la mai multi factori: se tine cont de standardul diligentei bunului
proprietar in executarea obligatiilor, de specificul obligatiei de a fi de mijloace sau de
rezultat, de calitatea partilor de a fi profesionisti sau nu, de clauzele contractuale care
prevad modul de executare a obligatiilor.

C.civ. enumera plata in art. 1615, alaturi de celelalte moduri de stingere a obligatiilor, dar o
trateaza in mod detaliat in art 1469 – 1515 C.civ.

Plata inseamna executarea oricarei obligatii, indiferent de obiectul acestei obligatii, in sens
larg.

Plata consta in remiterea sumei de bani, in sens restrans, conform limbajului comun.

Natura juridica a platii constituie subiect de dezbatere in doctrina, opiniile constand in a

considera plata fie un act juridic (bilateral sau 2 acte juridice unilaterale), fie un fapt juridic.

Potrivit Noului Cod Civil, plata are o natura juridica mixta, solutie care reiese din coroborarea
mai multor art: 1473, 1476 care stabilesc conditiile de capacitate ale subiectelor platii, precum si
din art. 1499 C.civ. reglementand dovada platii, in conformitate cu care se statueaza ca dovada
platii se poate face prin orice mijloc de proba (aspect specific unui fapt juridic).

Conditiile platii:

1. Subiectele platii

Subiectele platii au denumiri specifice, solvens si accipiens.

Solvensul, art. 1472 “Plata poate fi facuta de orice persoana, chiar daca este un tert in
raport cu respectiva obligatie”.

Exceptiile de la principiul conform caruia oricine poate face plata sunt: obligatiile asumate
intuitu personae, clauzele contractuale prevazand efectuarea platii exclusiv de catre
debitor si in cazul obligatiei de a da plata trebuie sa fie facuta de proprietarul bunului.

60
Tertul care efectueaza plata in locul debitorului o face fie pentru ca este interesat (deoarece ar
avea o datorie fata de debitor), fie ca este neinteresat (vrea sa faca o liberalitate sau actioneaza ca
gerant).

De subliniat ca plata facuta de un tert are efect de stingere a obligatiei doar daca este facuta
in numele debitorului, subrogarea tertului in drepturile creditorului actioneaza in 2 cazuri: in
situatiile prevazute de lege (art. 1594) si in prezenta unei conventii de subrogare a tertului.

Solvensul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) Conditia generala a capacitatii de exercitiu

b) Conditii speciale impuse de obiectul platii (ex: sa fie proprietar in cazul obligatiei de
a da un bun)

Conditia generala a capacitatii de exercitiu a solvensului este reglementata indirect in C.civ. in

art. 1473 “plata facuta de un incapabil”. Din art. 1473 reiese ca este suficienta capacitatea
restransa de exercitiu atunci cand solvensul plateste o datorie care este a sa, intrucat plata
este doar un act de administrare. Este necesara capacitatea deplina de exercitiu pentru
cazul in care solvensul plateste pentru altul.

Accipiensul, art. 1475 “Plata trebuie facuta creditorului, reprezentantului sau legal sau
conventional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanta sa o
primeasca”.

Problema capacitatii de exercitiu a accipiensului este tratata indirect in art. 1476 “Plata facuta
catre un creditor incapabil nu il libereaza pe debitor decat in masura in care profita
creditorului”.

Art. 1478 trateaza un caz particular, si anume, plata facuta unui creditor aparent. Pentru a fi
valabila, plata facuta unui creditor aparent trebuie sa indeplineasca 2 conditii:

a) Solvensul sa fie de buna-credinta

b) Accipiensul sa fie creditor aparent

Buna-credinta a solvensului presupune increderea eronata a acestuia de efectuare a platii catre un

adevarat creditor si este suficient ca buna-credinta sa existe in momentul efectuarii platii.

Buna sau reaua-credinta are relevanta doar pentru a determina catimea restituirii platii
primite catre adevaratul creditor.

Pot fi considerati creditori aparenti: mostenitorul aparent (fie ca este cu titlu universal sau
universal ori legatar cu titlu particular), cesionarul unei creante inainte de anularea contractului
de cesiune.

61
Creditorul aparent este tinut sa restituie plata primita catre adevaratul creditor, potrivit
regulilor stabilite in materia restituirii prestatiilor.

2. Valabilitatea platii in functie de obiectul obligatiei

Diligenta ceruta in executarea obligatiilor, art. 1480 “Debitorul este tinut sa-si execute
obligatiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale,
afara de cazul in care prin contract sau prin lege s-ar dispune altfel. In cazul unor obligatii
inerente unei activitati profesionale, diligenta se apreciaza tinand seama de natura
activitatii exercitate” (adica se aplica standardele din domeniul de activitate in legatura cu care
debitorul isi desfasoara activitatea).

Cu titlu particular, C.civ., in diverse materii, reglementeaza grade diferite de masurare a

diligentei debitorului in executarea obligatiilor. Astfel, se reitereaza regula generala a diligentei
si prudentei bunului proprietar in materia unor contracte speciale, cum ar fi art. 2148 cu
referire la contractul de comodat.

Specific acestui criteriu al diligentei si prudentei bunului proprietar este faptul ca

aprecierea culpei debitorului are loc in abstracto. In C.civ. se reglementeaza prin norme
speciale criteriul diligentei necesare pentru pastrarea sau conservarea bunurilor proprii.
Este un criteriu in conformitate cu care aprecierea culpei debitorului are loc in concreto si,
prin comparatie cu primul criteriu mentionat, aprecierea culpei se face cu mai putina rigoare.
Aplicatii ale acestui criteriu sunt, de ex: diligenta depozitarului, art. 2107 C.civ.

Principiile platii, indiferent de obiectul obligatiei:

a) Principiul executarii conforme sau in natura

b) Principiul indivizibilitatii platii

Acest principiu este reglementat de C.civ. in mod indirect, in art. 1490 “Plata partiala”.

In conformitate cu art. 1490, creditorul are dreptul sa refuze o executare partiala, chiar daca
prestatia ar fi divizibila. Textul legal reglementeaza o norma generala supletiva de la care
partile pot deroga. In afara de conventia contrara a partilor, mai exista 2 exceptii de la
principiul indivizibilitatii platii: compensatia legala si decesul debitorului cand sunt mai
multi mostenitori ai acestuia si datoria se va divide.

c) Principiul imputatiei platii

Principiul imputatiei platii porneste de la premisa existentei, intre aceleasi subiecte de drept, a
mai multor obligatii avand ca obiect bunuri de aceeasi natura. La un moment dat, debitorul
efecuteaza o plata care este insuficienta pentru stingerea tuturor obligatiilor, astfel se pune
problema identificarii datoriilor care se vor stinge prin respectiva plata.

62
C.civ. stabileste ca imputatia platii, de regula, are loc in conformitate cu acordul partilor. In
lipsa unui acord in acest sens, C.civ. stabileste ca imputatia sa fie facuta cu precadere de
catre debitor, in conformitate cu regulile stabilite de art. 1507. Daca debitorul nu isi manifesta
consimtamantul pentru imputatia platii, conform art. 1508, imputatia urmeaza a fi facuta
de creditor.

In lipsa unui acord bilateral sau a unei manifestari unilaterale de vointa, fie a debitorului,
fie a creditorului, se va aplica mecanismul imputatiei legale, reglementat in art. 1509.

Obligatia de a da un bun individual determinat:

In aceasta materie, a transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun, majoritatea

doctrinei si a practicii, face diferenta intre obligatia de a da si obligatia de a face.

C.civ. a confirmat aceasta teza majoritara si, desi nu opereaza cu notiunea de obligatie de a da, ci
cu aceea de a stramuta proprietatea, precizeaza in art. 1483, alin. (1) ca obligatia de a stramuta
proprietatea implica doua obligatii de a face: obligatia de a preda lucrul si obligatia de a-l
conserva pana la predare.

In plus, in materia imobilelor inscrise in CF mai exista si obligatia de a preda inscrisurile

necesare pentru efectuarea inscrierii tranzactiei in CF.

Asadar, obligatia de a da se naste si se executa diferit in functie de principiul consensualismului

in materia bunurilor mobile, de efectuarea obligatiei de prestatie tabulara pentru imobilele
inscrise in CF si in conformitate cu prevederile contractuale ale partilor (ex: o prevedere care
amana transferul proprietatii la o anumita data ulterioara incheierii contractului).

Pentru a fi valabila, obligatia de predare a unui bun individual determina, trebuie indeplinite
urmatoare conditii de valabilitate (art. 1482, 1491)

a) Prima conditie este o conditie de ordin material si presupune ca bunul sa fie predat
in starea in care se afla la data nasterii obligatiei de predare (aici intervine obligatia
de conservare a bunului)
b) A doua conditie este de ordin juridic si presupune ca debitorul sa fie titularul
dreptului ce urmeaza a fi transmis; in caz contrar, obligatia de predare nu se stinge
si debitorul poate raspunde pentru prejudiciile cauzate creditorilor

Art. 1491 reglementeaza situatia platii facute cu bunul altuia. Sintagma “plata facuta cu bunul
altuia” presupune fie ca bunul apartine unui tert, fie ca bunul, desi apartine debitorului,
acesta nu poate dispune de el (de ex: bunul face obiectul unui uzufruct). In concret, art. 1491
ofera solutii diferite in functie de buna sau reaua-credinta a creditorului.

Obligatia de a da bunuri de gen:

63
In cazul bunurilor de gen, art. 1486 specifica faptul ca obligatia se executa la un moment
ulterior incheierii contractului, prin intermediul unor activitati sau fapte materiale.
Transferul proprietatii are loc la momentul individualizarii bunului, operatiune in legatura
cu care C.civ. prevede dreptul debitorului de a alege bunuri de calitate cel putin medie.

Obligatia de a da o suma de bani:

In art. 1488 este prevazut principiul nominalismului monetar, principiul consacrat printr-o
norma cu caracter general si supletiv. Conform acestui principiu, riscul deprecierii monetare
este suportat de catre creditor. Exista 2 exceptii de la principiul nominalismului monetar:
conventia partilor, acestea avand posibilitatea de a stipula clauze contractuale de indexare a
pretului sau de revizuire a valorii obligatiei, ori derogari legale, cum ar fi impreviziunea.

Locul platii:

Determinarea locului platii prezinta importanta in anumite contracte pentru determinarea

cheltuielilor de transport, iar in dreptul international privat legea tarii locului unde se efectueaza
plata (lex loci solutionis) este legea aplicabila executarii obligatiei.

Concret, in conformitate cu art. 1494, in lipsa unei stipulatii contrare de indicare a locului
platii, acest loc se stabileste prin recurgerea la 3 reguli:

a) Obligatiile banesti trebuie executate la sediul creditorului => plata este portabila
b) Obligatia de a preda un bun individual determinat se executa in locul in care se afla
bunul la data contractarii
c) Pentru toate celelalte obligatii plata se executa la domiciliul sau la sediul debitorului
=> plata este cherabila

Data platii:

Art. 1495 prevede ca in lipsa unui termen stipulat de plati, obligatia trebuie executata de
indata. Art. 1496 reglementeaza regula supletiva a efectuarii platii anticipat, inainte de scadenta.
Plata anticipata este valabila cu respectarea urmatoarelor conditii:

a) Daca nu exista o clauza contractuala expresa indicand ca plata trebuie facuta doar
la scadenta
b) Plata anticipata sa nu contravina scopului contractului
c) Plata anticipate sa nu contravina imprejurarilor

Chetuielile platii:

In art. 1498 este prevazuta regula generala si supletiva de suportare a cheltuielilor de catre
debitor. Partile pot deroga de la aceasta regula, iar, in plus, in anumite materii speciale (ex:
vanzare-cumparare), este prevazut ca cheltuielile vanzarii sunt suportate de cumparator.

64
Dovada platii:

Este reglementata in art. 1499 – 1503. De principiu, sarcina probei platii apartine debitorului
deoarece el are interesul sa sustina ca a efectuat plata si, pe cale de consecinta, s-a stins
obligatia. In conformitate cu art. 1499, dovada platii se face cu orice mijloc de proba, insa, in
practica, mijlocul normal si cel mai des utilizat de dovada a platii este chitanta liberatorie
(1500 – 1502 C.civ.). In art. 1503 C.civ. sunt instituite 2 prezumtii de dovada a platii, in
functie de remiterea creditorului catre debitor a inscrisului original al creantei.

II. Punerea in intarziere a creditorului

Apare in ipoteza in care creditorul refuza in mod nejustificat sa primeasca plata.

Sunt diverse ratiuni pentru care debitorul este interesat sa efectueze plata la scadenta: de ex.,
datoria este producatoare de dobanzi dupa scandeta, obligatia are ca obiect bunuri perisabile.
Exista si ipoteze in care creditorul trebuie sa participe prin anumite acte juridice sau materiale la
efectuarea platii de catre debitor.

Art. 1510 reglementeaza 2 cazuri de punere in intarziere a creditorului:

a) Refuzul nejustificat al creditorului de a primi plata, desi aceasta este efecutata cu

respectarea principiului conformitatii si celorlalte principii ale platii
b) Refuzul creditorului de a indeplini anumite acte pregatitoare fara de care debitorul
nu-si poate executa obligatia

Punerea in intarziere a creditorului de catre debitor produce urmatoarele efecte juridice:

a) Transferul riscului imposibilitatii de executare a obligatiei de la debitor la creditor

b) Pastrarea fructelor de catre debitor, fructe culese dupa data punerii in intarziere a
creditorului
c) Instituirea unei obligatii fata de creditor, anume aceea de reparare a prejudiciilor
cauzate prin intarzierea in primirea platii

Art. 1512 reglementeaza o etapa ulterioara punerii in intarziere, si anume, dreptul

debitorului de a consemna bunul pe cheltuiala si riscul creditorului. Textul legal doar
mentioneaza acest drept al debitorului, iar, in concret, procedura ofertei de plata si a
consemnatiunii este prevazuta in C.proc.civ.

Pentru ipoteza in care bunul nu poate fi consemnat conform procedurii stabilite, se poate
proceda la vanzarea bunului in scopul consemnarii sumei de bani obtinute prin vanzare.

III. Mijloacele juridice ale creditorului in caz de neexecutare a obligatiilor

Nerespectarea fara justificare a principiului executarii in natura a obligatiei se soldeaza cu

dreptul creditorului de a folosi unul din mijloacele juridice reglementate de art. 1516, alin. (2)

65
 1. Dreptul la daune-interese (raspunderea contractuala + conditii speciale)
2. Executarea silita in natura a obligatiei

Sunt suficiente doar conditiile generale pentru acest remediu contractual.

Este reglementata in C.civ. de la art. 1527 pana la art. 1529. Executarea silita in natura mai este
denumita si executare directa sau executare ad ipsam rem.

Din art. 1527, alin. (1) rezulta dreptul creditorului de a cere intotdeauna ca debitorul sa fie
constrans la executarea obligatiei in natura, cu exceptia cazului in care executarea in
natura este imposibila.

In materia executarii silite in natura, trebuie sa facem distinctia intre 2 categorii de norme
juridice: pe de o parte, normele juridice de drept material care sunt reglementate in C.civ,
norme care reglementeaza cerintele necesare pentru ca creditorul sa-i poata solicita
debitorului sa execute intocmai obligatia asumata, daca acesta nu a facut-o la scadenta;
totodata, aceste art. reglementeaza conditiile necesare pentru promovarea unei actiuni in
justitie prin care creditorul solicita instantei obligarea debitorului la executarea intocmai a
obligatiei asumate.

Pe de alta parte, trebuie luate in calcul si normele juridice de drept procesual civil, care
reglementeaza situatia in care ulterior pronuntarii unei hotarari judecatoresti de obligare a
debitorului la executarea silita in natura a obligatiei (in conformitate cu art. 1527 – 1529
C.civ.) se ajunge la situatia constrangerii debitorului de punere in executare a respectivei
hotarari (de regula printr-un executor judecatoresc).

In aceasta materie exista si o ipoteza intermediara, si anume, de constrangere a debitorului

prin mijloace de drept procesual: prin institutia amenzilor civile sau a penalitatilor,
reglementate in art. 905 C.proc.civ. instrumente juridice de stimulare a debitorului in vederea
executarii intocmai a obligatiei asumate cu caracter intuitu personae. Pentru a recurge la
amenzile civile este necesar sa existe un titlu executoriu.

Executarea silita in natura a obligatiei de a da:

Are loc in mod distinct, dupa cum obiectul obligatiei este format dintr-o suma de bani, un bun ut
singuli sau un bun generic.

a) Executarea silita in natura a obligatiei de a da o suma de bani este intotdeauna

posibila prin natura banilor de a fi considerati bunuri fungibile
b) In cazul obligatiei de a da a unui bun individual determinat, debitorul are de
efectuat o obligatie de a da si o obligatie de a face; obligatia de a transfera dreptul
real asupra bunului, in privinta bunurilor mobile, se executa automat din momentul
incheierii contractului, potrivit principiului consensualismului, iar in materia
bunurilor imobile inscrise in CF problema executarii silite a obligatiei de a da este

66
 rezolvata prin introducerea actiunii in prestatie tabulara; executarea silita in natura
a obligatiei de a preda bunul este posibila cat timp bunul se afla la debitor, iar in caz
contrar, executarea silita in natura nu este posibila si se va recurge la executarea
prin echivalent (sunt de luat in calcul si situatiile in care bunul a fost transferat de
debitor unui tert si creditorul este interesat sa declare inopozabilitatea actului de transfer
catre tert sau sa introduca actiunea in revendicare)
c) In cazul obligatiei de a da avand ca obiect bunuri generice, executarea silita a
acestei obligatii comporta 2 ipoteze: daca bunurile respective sunt detinute de
debitor, creditorul va declansa procedura predarii silite a bunurilor; daca debitorul
nu are respectivele bunuri generice, creditorul are doua variante: fie sa
achizitioneze aceste bunuri pe cheltuiala debitorului sau sa ceara executarea prin
echivalent a obligatiei

Executarea silita in natura a obligatiilor de a face si de a nu face:

Este reglementata in art. 1527 – 1529.

Dreptul comun este reprezentat de art. 1527. Acest articol prevede, cu referire la obligatiile de a
face, dreptul creditorului de a cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute
obligatia in natura. Termenul “sa fie constrans” trebuie interpretat prin prisma dispozitiilor de
drept substantial, cu excluderea modurilor specifice procedurale de constrangere in legatura cu
punerea in aplicare a unei hotarari judecatoresti printr-un executor judecatoresc = sa fie obligat
de catre instanta sa execute obligatia asumata.

Cea mai mare parte a obligatiilor de a face sunt susceptibile de executare silita in natura,
cu unele exceptii mentionate in doctrina si in jurisprudenta: obligatiile de a face decurgand din
contracte de munca, deoarece in caz contrar, se considera ca s-ar incalca libertatea persoanei,
obligatiile care presupun crearea, interpretarea sau livrarea unei opere de arta etc.

Teza finala a alin. (1) de la art. 1527 conditioneaza recurgerea la remediul executarii silite in
natura de posibilitatea acestui demers. In aceasta materie deosebim intre o imposibilitate
juridica de executare silita in natura si o imposibilitate materiala de executare silita in
natura.

O parte din doctrina subsumeaza notiunii de imposibilitate de executare silita in natura si

situatia oligatiilor de a face care presupun faptul personal al debitorului pe considerentul ca
o eventuala executare silita in natura a acestei obligatii ar contraveni adagiului “nimeni nu
poate fi obligat la executarea unui fapt personal”. Adagiul mentionat este aplicabil exclusiv in
domeniul dreptului procesual civil, in legatura cu recurgerea la constrangerea debitorului la
executarea unei hotarari judecatoresti. Pe planul dreptului material substantial, adagiul
mentionat nu are aplicabilitate. Creditorul, sub rezerva celor 2 conditii ale executarii silite in
natura, poate cere in temeiul art. 1527 si al contractului, intotdeauna, in instanta, ca debitorul sa
execute intocmai obligatia de a face ce presupune un fapt personal al debitorului.

67
Pentru ipoteza speciala in care creditorul are un titlu executoriu, poate solicita acordarea
unor amenzi civile/penalitati in temeiul art. 905 C.proc.civ.

Art. 1529 reglementeaza executarea silita in natura a obligatiilor de a nu face. Aceasta sintagma
reprezinta o conventie de limbaj juridic si trebuie citita intr-o cheie tehnico-juridica drept o
continuare fireasca a remediului executarii silite in natura a obligatiilor in privinta obligatiilor
negative. Altfel, sintagma nu ar avea sens.

Art. 1529 are ca domeniu de aplicare obligatiile de a nu face care nu presupun faptul
personal al debitorului si, concret, executarea silita in natura a acestor obligatii de a nu face
se realizeaza de catre creditor, care este obligat sa ceara incuviintarea instantei de judecata
pentru a inlatura o lucrare sau ceea ce debitorul a efectuat, desi avea obligatia de a nu
efectua acea lucrare.

Pentru ipoteza particulara in care creditorul are un titlu executoriu, se poate recurge la mijlocul
procesual al acordarii unor amenzi civile/judiciare/penalitati.

3. Rezolutiunea, rezilierea sau reducerea prestatiei

4. Alte mijloace prevazute de lege pentru realizarea dreptului creditorului – actiunea
pauliana, actiunea oblica

In doctrina romana si franceza exista mai multe tendinte de conceptualizare a consecintelor

neexecutarii obligatiilor: sanctiuni, remedii, mijloace juridice.

Conditii generale de activare a mijloacelor juridice ale creditorului in caz de neexecutare:

a) Neexecutarea fara justificare de catre debitor a obligatiei civile si neimputabilitatea

fata de creditor a neexecutarii

In cadrul teoriei generale a obligatiilor, putem distinge intre mai multe feluri de neexecutare:
neexecutare culpabila, fortuita, totala, partiala, definitiva, provizorie, licita, ilicita (de ex: in
materia impreviziunii), fara justificare sau cu justificare (distinctie propusa de C.civ. prin
reglementarea cauzelor de neexecutare cu justificare a obligatiilor in art. 1555 – 1557).

In art. 1516, legiuitorul prevede drept conditie generala a activarii oricarui drept a
creditorului, cerinta neexecutarii fara justificare, insemnand ca debitorul nu este in
masura sa invoce o cauza de neexecutare justificata a obligatiilor.

In prezentarea notiunii de neexecutare fara justificare legiuitorul nu este interesat de atitudinea

subiectiva a debitorului fata de neexecutare, deoarece art. 1516 nu face nicio referire la
vinovatia debitorului. Insa, in materie contractuala, in conformitate cu art. 1548,
neexecutarea obligatiei va activa prezumtia relativa de culpa a debitorului. Asadar, in
materie contractuala, o neexecutare fara justificare este, in acelasi timp, si o neexecutare
culpabila.

68
 b) Punerea in intarziere a debitorului

Punerea in intarziere reprezinta situatia in care se afla debitorul care nu a executat obligatia
la scadenta, situatia de care legea civila leaga anumite efecte juridice.

Modurile de punere in intarziere sunt mentionate in art. 1521, 1522, alin. (1): de drept sau la
cererea creditorului – punerea in intarziere a debitorului de catre creditor (regula) si aflarea de
drept a debitorului in intarziere (exceptia).

De principiu, debitorul nu este de drept in intarziere (exceptie), ci el trebuie sa fie pus in

intarziere de catre debitor. In detaliu, art. 1522 precizeaza formalitatile pe care trebuie sa le
indeplineasca creditorul pentru a-l pune in intarziere pe debitor: notificare scrisa sau cererea de
chemare in judecata.

Din art. 1522 reiese, prin comparatie cu legislatia anterioara, o mai mare lejeritate a formelor si
cailor de comunicare a punerii in intarziere (comunicarea notificarii scrise fie prin executor
judecator, fie prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii).

Noua legislatie contine un element de noutate, si anume, obligativitatea acordarii de catre

creditor a unui termen suplimentar de executare debitorului. De semnalat ca, desi prevede
obligativitatea termenului de executare, nu este mentionata o eventuala sanctiune asupra
valabilitatii notificarii ce nu contine un astfel de termen suplimentar de executare. In lipsa
precizarii termenului suplimentar de executare este subinteles, in favoarea debitorului, un
termen suplimentar de executare rezonabil ce va incepe sa curga din ziua comunicarii
notificarii (termenul rezonabil va fi determinat in functie de felul obligatiei, de practici, de
uzante, de calitatea debitorului etc).

Regula punerii in intarziere a debitorului de catre creditor comporta o serie de derogari expres
mentionate de lege, derogari insemnand ca debitorul este de drept in intarziere.

Intarzierea de drept a debitorului este reglementata in art. 1523 si reglementeaza 2 astfel de

cazuri: prima derogare are natura conventionala, insemnand ca partile au stipulat in contract
ca debitorul se afla in intarziere din momentul scadentei si se renunta la formalitatea
punerii in intarziere; a doua derogare este reglementata in alin. (2) al art. 1523 prin
mentionarea mai multor situatii a) - e) in care debitorul este de drept in intarziere:

a) Obligatia nu putea fi executata in mod util decat intr-un anumit timp, pe care
debitorul l-a lasat sa treaca sau nu a executat-o imediat, desi exista urgenta
b) Debitorul a facut imposibila executarea in natura prin fapta sa sau a incalcat o
obligatie de a nu face
c) Debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu
executa obligatia sau refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia cu executare
succesiva

69
 d) Nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani asumata in timpul activitatii
unei intreprinderi
e) Obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale

Efectele punerii in intarziere:

Principalul efect al punerii in intarziere este acordarea termenului suplimentar de executare.

Se mai produc, de asemenea, 2 subefecte: suspendarea executarii obligatiilor din partea

creditorului si imposibilitatea de exercitare pe perioada termenului suplimentar de
executare a celorlalte remedii contractuale.

Urmatoarele efecte ale punerii in intarziere se activeaza dupa implinirea termenului

suplimentar de executare: acordarea de daune-interese, rezolutiunea sau rezilierea.

Alte efecte sunt executarea de catre debitor a obligatiei de a face, iar daca punerea in intarziere
este ca urmare a chemarii in judecata, se interupe prescriptia extinctiva.

16.04.2018

Drept Civil
-curs 8-

Efectele obligatiilor

I. Executarea obligatiilor prin echivalent. Raspunderea civila contractuala

In cazul in care executarea in natura a obligatiilor nu este posibila sau nu mai prezinta
interes pentru creditor, se va recurge la executarea prin echivalent a obligatiei, ipoteza in
care creanta initiala este inlocuita cu o alta creanta care va avea ca obiect o suma de bani
reprezentand repararea prejudiciului suferit de creditor. Totusi, nu se poate vorbi despre o
novatie prin schimbarea obiectului deoarece in cazul novatiei transformarea obligatiei are loc
prin acordul partilor in acest sens (animus novandi = intentia partilor de a nova).

Executarea prin echivalent a obligatiilor se mai cheama si executare indirecta a obligatiei prin
acordarea de daune-interese sau despagubiri.

Daunele-interese/despagubirile sunt de mai multe feluri. Clasificarea traditionala a

despagubirilor este urmatoarea:

a) Daune-interese compensatorii

70
Reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii totale sau
partiale a obligatiei.

b) Daune-interese moratorii

Reprezinta echivalentul prejudiciului pe care il sufera creditorul ca urmare a executarii cu

intarziere a obligatiilor. Daunele-interese moratorii se pot cumula cu executarea in natura a
obligatiei si cu daunele-interese compensatorii.

c) Daune-interese principale

Acele daune-interese care reprezinta un remediu de sine statator si care, de regula, tind sa
inlocuiasca executarea obligatiei.

d) Daune-interese complementare

Acestea au un rol accesoriu pe langa un alt remediu principal. Si rezolutiunea ca remediu

principal poate fi insotita de daune-interese.

Raspunderea civila contractuala nu este mentionata expres printre drepturile creditorului in art.
1516 C.civ. Institutia raspunderii contractuale o regasim in contextul art. 1516 prin referirea la
acordarea de daune-interese (alin. (2) art. 1516 C.civ.) Relatia dintre executarea prin
echivalent si raspunderea contractuala devine evidenta prin observarea functiilor pe care le
indeplineste raspunderea contractuala:

a) Functia de reparare a prejudiciului

Aceasta functie rezulta din art. 1350 alin. (2) C.civ: “In cazul in care o persoana nu-si
indeplineste o obligatie contractuala este raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat”.

b) Functia de executare prin echivalent a obligatiei contractuale

Rezulta tot din art. 1530, intitulat “Dreptul la daune-interese” si prevede conditiile raspunderii
contractuale necesare pentru acordarea de daune-interese. In plus, acest articol este pozitionat in
sectiunea “Executarea prin echivalent”.

Domeniul de aplicare al raspunderii contractuale priveste cu prioritate contractele, insa,

acesta se extinde si in materia actelor juridice unilaterale.

Conditiile raspunderii contractuale:

a) Fapta ilicita

Fapta ilicita in materie contractuala consta in neexecutarea obligatiei contractuale sau

executarea necorespunzatoare a unei obligatii contractuale. Neexecutarea fara justificare
este si o neexecutare culpabila. Totusi, teza finala a art. 1530 C.civ. lasa impresia ca pot exista

71
situatii in care sa existe o neexecutare nejustificata si, totusi, neculpabila. Sarcina probei faptei
ilicite revine creditorului. Proba va fi diferita in functie de felul obligatiei de a fi pozitiva sau
negativa, de mijloace sau de rezultat (de ex: pentru o obligatie pozitiva de a face creditorul
trebuie doar sa dovedeasca existenta obligatiei si sa sustina ajungerea acestei obligatii la
scadenta, iar din aceste elemente rezulta o prezumtie de neexecutare, prezumtie pe care debitorul
o poate rasturna aratand fie ca a executat, fie ca neexecutarea este justificata).

b) Prejudiciul

Prejudiciul consta in efectele negative (patrimoniale sau nepatrimoniale) ale nerespectarii de

catre debitor a dreptului de creanta al creditorului. Pentru a fi reparabil, prejudiciul
contractual trebuie sa indeplineasca cateva cerinte:

 sa fie cert
 sa nu fie imputabil creditorului
 sa fie consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei

Dovada prejudiciului este mentionata in art. 1537 C.civ. Dovada neexecutarii obligatiei nu il
scuteste pe creditor de dovada existentei prejudiciului, cu exceptia cazului in care prin lege
sau prin conventia partilor se prevede altfel.

c) Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu

Trebuie sa fie dovedit de catre creditor. In doctrina se apreciaza ca analiza continutului

obligatiei de a fi de mijloace sau de rezultat, pozitiva sau negativa, echivaleaza cu cercetarea
raportului de cauzalitate dintre neexecutare si prejudiciu.

d) Vinovatia debitorului

Art. 1547 C.civ. mentioneaza expres gradele sau formele vinovatiei debitorului = intentie si
culpa. Mentionarea acestor grade de vinovatie a debitorului confirma teza conform careia
raspunderea contractuala este o raspundere subiectiva, necesitand cercetarea atitudinii
subiective a debitorului.

Intentia este prima forma a vinovatiei si presupune reaua-credinta a debitorului in

neexecutarea obligatiei sau refuzul expres de executare a obligatiei. Intentiei ii este
asimilata si culpa grava.

Gradele vinovatiei produc efecte diferite pe planul raspunderii contractuale:

 intentia si culpa grava agraveaza raspunderea debitorului, in sensul ca creditorul

poate solicita si repararea prejudiciului imprevizibil
 intentia si culpa grava se soldeaza cu imposibilitatea de a se invoca o clauza sau o
conventie de neraspundere sau de limitare a raspunderii

72
Art. 1548 C.civ. reglementeaza regimul probatoriu din perspectiva culpei debitorului, in sensul
institutirii unei prezumtii simple de culpa a debitorului, prezumtie ce rezulta din dovada
neexecutarii obligatiei.

e) Punerea in intarziere a debitorului

Este o conditie comuna oricarui remediu contractual.

f) Inexistenta unei clauze sau a unei conventii de neraspundere intre parti

Clauzele privind limitarea sau exonerarea de raspundere a debitorului sunt reglementate in art.
1355 si valabilitatea acestor clauze este conditionata de 2 factori:

 natura prejudiciului = sa fie vorba de un prejudiciu material

 atitudinea subiectiva a debitorului in neexecutarea obligatiei = doar din culpa, cu
excluderea intentiei si a culpei grave

Exista 3 modalitati de evaluare a daunelor-interese:

1. Evaluarea judiciara a daunelor-interese

Are loc in cadrul unui proces civil, cand instanta va proceda la stabilirea cuantumului
despagubirilor, odata ce creditorul a reusit sa demonstreze toate conditiile raspunderii
contractuale. In stabilirea cuantumului despagubirilor, instanta va tine cont de urmatoarele
reguli:

a) Principiul repararii integrale a prejudiciului

Prejudiciul = pierderea efectiv suferita + beneficiul nerealizat

Pierderea suferita de creditor reprezinta costurile efective pe care creditorul le-a efectuat cu
ocazia executarii contractului, costuri care s-au dovedit a fi inutile din cauza neexecutarii
obligatiei debitorului (de ex: cheltuieli ocazionate de incheierea unor contracte de depozit sau de
transport). In doctrina exista si opinia ca, in categoria pierderii suferite sa fie incluse si costurile
legate de incheierea contractului.

Beneficiul nerealizat reprezinta castigul care nu a mai fost obtinut de creditor din incheierea
si executarea contractului (de ex: profitul scontat sau urmarit de creditor prin revanzarea
bunului care nu a mai fost predat ori exploatarea in alt mod a bunului).

b) Principiul repararii prejudiciului previzibil

Acest principiu se aplica de cate ori se retine culpa debitorului in neexecutare. Cu titlu de
exceptie, daca neexecutarea este intentionata sau se datoreaza culpei grave, creditorul are
dreptul sa solicite repararea prejudiciului imprevizibil.

73
 c) Principiul repararii prejudiciului direct si necesar

Daunele-interese nu cuprind decat ceea ce este consecinta directa si necesara a neexecutarii

obligatiei (aceasta regula se aplica atat in materia repararii prejudiciului previzibil, cat si in
materia repararii prejudiciului imprevizibil).

d) Principiul prejudiciului neimputabil creditorului

Notiunea de prejudiciu imputabil creditorului este reglementata in art. 1534 C.civ. in stransa
legatura cu reglementarea obligatiei creditorului de a depune minime diligente in evitarea
prejudiciului. Aceasta obligatie de diligenta a creditorului reprezinta aplicarea principiului
bunei-credinte in executare. Prejudiciul imputabil creditorului este o limita a repararii
integrale.

2. Evaluarea legala a daunelor-interese

Evaluarea legala este aplicabila in cazul neexecutarii obligatiilor banesti si a obligatiilor de a

face. Potrivit acestei metode de evaluare, prin lege este estimat prejudiciul suferit de creditor
prin neexecutarea obligatiilor mentionate si acest prejudiciu consta in dobanda legala.

Daca o suma de bani nu este platita pana la scadenta, creditorul are dreptul la daune
moratorii in cuantumul stabilit de lege, fara sa dovedeasca vreun prejudiciu. Debitorul nu
are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ar fi fost mai mic. Daca, inainte
de scadenta, dobanzile erau mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate
la nivelul stabilit inainte de scadenta. Daca dobanzile moratorii nu sunt mai mari decat
dobanda legala, creditorul poate cere si daune-interese pentru repararea integrala a
prejudiciului.

Din analiza art. 1535, alin. (1) C.civ. rezulta ca pentru a se acorda daune moratorii la nivelul
dobanzii legale, creditorul este scutit de dovada prejudiciului, iar in cazul in care obligatia
rezulta din exercitiul unei intreprinderi (art. 1523 lit. d)) debitorul nu mai trebuie pus in
intarziere.

O.G. nr. 13/2011 stabileste nivelul dobanzii legale in functie de felul dobanzii:

 dobanda remuneratorie (fruct civil) – exprimata de parti, reprezinta pret al

capitalului imprumutat si se stabileste la nivelul ratei de referinta a BNR
 dobanda penalizatoare (daune-interese moratorii) se aplica cu titlu sanctionator
pentru neexecutarea la timp a unei obligatii banesti; dobanda moratorie poate fi
prevazuta si de parti pe cale conventionala sub forma de clauza penala; legea civila
suplineste atat existenta dobanzii legale penalizatoare, cat si cuantumul acesteia; la
nivelul ratei BNR + 4 puncte penalizatoare

74
In cazul dobanzii legale remuneratorii legea civila suplineste doar cuantumul, daca partile
nu au stabilit o dobanda remuneratorie, ea nu poate fi invocata; in cazul dobanzii
penalizatoare se suplineste atat existenta, cat si cuantumul dobanzii!

Nivelul dobanzii legale este diferit in functie de natura raporturilor juridice precum si in functie
de prezenta unui element de extraneitate:

 conform alin. (3) art. 3 din O.G., in raporturile juridice care nu decurg din exploatarea
unei intreprinderi cu scop lucrativ, rata dobanzii legale se stabileste la rata BNR potrivit
alin. (1) si (2), diminuata cu 20%
 conform art. 4, in functie de existenta unui element de extraneitate in contract, atunci
cand legea aplicabila contractului este legea romana si plata s-a stipulat intr-o moneda
straina, dobanda legala este de 6% pe an
 se stabileste in art. 5 o limita a dobanzii pentru raporturile juridice dintre neprofesionisti,
dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an; orice clauza ce
contravine acestei prevederi este nula de drept, iar creditorul este decazut din dreptul de a
pretinde dobanda legala

Dobanda legala intervine atunci cand prin act scris nu este stabilita alta dobanda!

Evaluarea legala a daunelor interese se regaseste si in privinta executarii cu intarziere a

obligatiilor de a face. Obiectul de reglementare al art. 1536 consta in mentionarea modalitatilor
de stabilire a daunelor moratorii in privinta acestor obligatii: este vorba de o evaluare
conventionala (o clauza penala) pentru stabilirea despagubirilor in caz de executare cu intarziere
a unei obligatii de a face. In al doilea rand, evaluarea daunelor moratorii poate avea loc si pe cale
judiciara. Evaluarea daunelor moratorii in cazul executarii cu intarziere a obligatiilor de a
face poate avea loc si pe cale legala, caz in care creditorul are dreptul la o dobanda legala
calculata de la data la care debitorul este in intarziere, asupra echivalentului in bani a
obligatiei, iar creditorul trebuie sa il puna in intarziere pe debitor, indiferent de calitatea
partilor, cu exceptia in care s-a stipulat o clauza penala sau creditorul poate dovedi un
prejudiciu mai mare cauzat de intarziere.

In contextul art. 1536 exista discutii daca dobanda legala la care face referire art. 1536 este
dobanda legala penalizatoare sau remuneratorie. In cuprinsul O.G. 13/2011, conform art. 11
exista o norma de interpretare a C.civ. a art 1535 si a art. 1538 – 1543 C.civ => dobanda legala la
care fac referire art. din C.civ. mentionate este dobanda legala penalizatoare. Art. 1536 excede
domeniului normei de interpretare.

3. Evaluarea conventionala a daunelor-interese

In cazul evaluarii conventionale a daunelor-interese discutam despre clauza penala si despre

arvuna.

75
 a) Clauza penala

Este reglementata in art. 1538 – 1543 C.civ. si reprezinta o clauza prin care partile determina
anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neindeplinirii sau a
indeplinirii necorespunzatoare a obligatiei. Obiectul clauzei penale consta intr-o suma de
bani, insa, conform alin. (1) art. 1538, obiectul poate consta si intr-o alta prestatie.

Domeniul de aplicare al clauzei penale => clauza penala poate fi stipulata in orice contract
pentru a insoti executarea oricarei obligatii, inclusiv obligatia de a da o suma de bani.

In redactarea clauzei penale, in raporturile dintre neprofesionisti trebuie studiat art. 5 din O.G.
13/2011 – clauza penala sa nu depaseasca cu mai mult de 50% dobanda legala.

Prin stipularea clauzei penale se lasa la aprecierea partilor, si nu a unei instante de judecata,
cuantumul despagubirilor sau o alta prestatie care urmeaza sa fie datorata de debitor in caz de
neexecutare a unei obligatii contractuale.

Caractere juridice ale clauzei penale:

 caracter consensual
 caracter obligatoriu
 caracter accesoriu fata de contractul a carui executare o insoteste => consecintele
sunt reglementate in art. 1540 C.civ.
 caracter reparator
 caracter sanctionator

Instanta nu poate reduce penalitatea decat in situatiile prevazute la lit. a) si b) art. 1541 C.civ.

Pentru a se activa clauza penala, creditorul trebuie sa faca dovada tuturor conditiilor
raspunderii contractuale a debitorului, in afara de conditia prejudiciului.

Dreptul de optiune in favoarea clauzei penale apartine exclusiv creditorului, asa cum e
prevazut si in alin. (2), (3) art. 1538 C.civ.

Cumulul clauzei penale cu alte drepturi ale creditorului: chestiunea cumulului clauzei penale
cu alte remedii contractuale este partial reglementata in art. 1539 C.civ. In rest, aceasta chestiune
a cumulului depinde de obiectul clauzei penale (clauza penala poate fi stabilita fie pentru
neexecutare totala, fie pentru executare necorespunzatoare), de specificul fiecarui remediu
contractual in legatura cu care se discuta chestiunea cumulului clauzei penale (executare silita
sau rezolutiunea) => “Creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei
principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul in care penalitatea a fost stipulata pentru
neexecutarea obligatiilor la timp sau la locul stabilit.”

76
In doctrina exista si opinia conform careia daca s-ar fi dorit cumulul clauzei penale cu indexarea,
partile ar fi stipulat expres acest lucru cu prilejul redactarii clauzei penale. ICCJ considera ca
cumulul clauzei penale cu indexarea ratei inflatiei este posibil.

b) Arvuna

Arvuna este reglementata in art. 1544 – 1546 C.civ. Arvuna este o clauza accesorie prin care
una dintre parti preda celeilalte o suma de bani sau alte bunuri fungibile ca o confirmare a
incheierii si executarii contractului sau ca pret al dezicerii sale de contract.

 arvuna confirmatorie

Art. 1544 C.civ. => arvuna trebuie imputata prestatiei datorate sau restituita, dupa caz;
partea care a platit arvuna poate cere dublul acesteia daca neexecutarea provine de la
partea care a primit arvuna

 arvuna penalizatoare

Art. 1545 C.civ. => cel care denunta contractul pierde arvuna sau trebuie sa restituie dublul
acesteia, dupa caz.

Caracterele juridice ale arvunei:

 caracter real
 caracter accesoriu
 caracter sanctionator
 caracter reparator

Arvuna trebuie restituita in intregime daca contractul se desfiinteaza din cauze

neimputabile!

II. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului

In aceasta materie este vorba despre mijloace juridice indirecte de realizare a drepturilor
creditorului si care sunt incadrabile in art. 1516 pct. 3 C.civ.

Aceste mijloace sunt reglementate in art. 1558 – 1560 C.civ. si pot fi grupate pe 3 categorii:
masuri conservatorii – asigurarea dovezilor, indeplinirea unor formalitati de publicitate, actiunea
oblica; masuri asiguratorii – sechestrul asigurator, poprirea asiguratorie, dreptul creditorului de a
intenta actiunea in declararea simulatiei; actiunea pauliana = actiune de sine statatoare.

1. Actiunea oblica

Este reglementata in art. 1560 – 1561 C.civ. si se mai cheama actiune indirecta/subrogatorie si
este acea actiune in justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept

77
care apartine debitorului sau, drept pe care debitorul, cu rea-credinta sau din neglijenta
refuza sau omite sa-l exercite.

Actiunea oblica nu reprezinta o actiune juridica de sine statatoare, ci actiunea oblica va

avea regimul juridic particular al actiunii ce insoteste dreptul valorificat de creditor (de ex:
dreptul de proprietate – revendicare).

Domeniul de aplicare – actiunea oblica poate fi intentata in legatura cu toate drepturile

patrimoniale ale debitorului; cu titlu de exceptie – drepturile nepatrimoniale, drepturile
patrimoniale neurmaribile (uz, abitatie), drepturile insesizabile, drepturile patrimoniale
care presupun o apreciere subiectiva din partea debitorului (revocarea unei donatii pentru
ingratitudine etc).

Conditii pentru admiterea actiunii oblice:

a) Creanta creditorului sa fie certa si exigibila la data introducerii actiunii

In doctrina si in practica se considera ca cerinta exigibilitatii este o cerinta excesiva si ca este

suficient ca exigibilitatea sa existe nu la data introducerii actiunii, ci la data pronuntarii hotararii
de admitere a actiunii oblice.

b) Debitorul sa fie inactiv din neglijenta sau cu rea-credinta

c) Conduita debitorului sa il prejudicieze pe creditor => debitorul isi creeaza sau isi
mareste o stare de insolvabilitate
d) Actiunea formulata de creditor trebuie sa indeplineasca si conditiile speciale de
admitere ale actiunii ce insoteste dreptul concret valorificat

Creanta creditorului contra debitorului trebuie sa nu fie prescrisa si trebuie urmarit si termenul de
prescriptie ce insoteste dreptul la actiune valorificat de creditor prin intermediul actiunii oblice.
Prescriptia actiunii oblice depinde de natura dreptului ce urmeaza a fi valorificat prin
actiunea oblica.

Efectele actiunii oblice:

a) Fata de debitorul inactiv, ca urmare a admiterii actiunii oblice, dreptul valorificat se

va intoarce in patrimoniul debitorului fara sa fie necesara introducerea in cauza a
debitorului
b) Fata de ceilalti creditori ai debitorului, efectele sunt reglementate in art. 1561 –
hotararea de admitere a actiunii oblice va profita si celorlalti creditori ai
debitorului, chiar daca acestia nu au fost introdusi in cauza si fara ca reclamantul-
creditor sa aiba vreo preferinta in executarea dreptului valorificat

2. Actiunea pauliana

78
Este reglementata in art. 1562 – 1565 C.civ. si se mai numeste si actiune revocatorie,
reprezentand actiunea prin care creditorul solicita ca un act juridic incheiat fraudulos de
debitorul sau cu un tert sa ii fie declarat inopozabil deoarece actul juridic l-a prejudiciat
prin faptul ca debitorul si-a creat sau majorat starea de insolvabilitate.

Domeniul de aplicare – in principiu, domeniul actiunii pauliene este asemanator cu domeniul

actiunii oblice, iar conform art. 1562, alin. (2) in domeniul de aplicare intra inclusiv o plata
efectuata de catre debitor; in legatura cu toate drepturile patrimoniale al debitorului.

Conditiile actiunii pauliene:

a) Creanta sa fie certa la data introducerii actiunii

b) Actul atacat sa fie prejudiciabil pentru creditor
c) Frauda debitorului => consta in atitudinea subiectiva a debitorului cu prilejul
incheierii contractului fraudulos, debitorul a cunoscut ca prin respectivul act juridic
incheiat l-a prejudiciat pe creditorul sau
d) Conform alin. (2) art. 1562, cerinta legala a participarii tertului la frauda este
ceruta exclusiv in privinta contractelor cu titlu oneros

Actiunea pauliana se prescrie in termen de 1 an de la data cand creditorul a cunoscut sau

trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.

Efectele admiterii actiunii pauliene:

a) Actul juridic va fi declarat inopozabil fata de creditorul reclamant si fata de ceilalti

creditori intervenienti in cauza + preferinta intre creditori
b) Intre debitor si tert actul juridic ramane valabil
c) Dreptul tertului de a pastra bunul ce face obiectul contractului inopozabil
d) Obligatia tertului de a plati creditorului prejudiciul suferit prin incheierea actului
fraudulos

23.04.2018

Drept Civil
-curs 9-

Obligatii plurale

Raportul juridic obligational se poate infatisa fie pur si simplu, in sensul ca presupune un
creditor, un debitor si un singur obiect, fie sub forme complexe, prin adaugarea unor elemente

79
suplimentare, avand mai multi creditor si/sau debitori sau obiect cu mai multe prestatii a caror
executare ar putea sa depinda de anumite evenimente prestabilite.

Obligatiile complexe se clasifica in:

 obligatii afectate de modalitati – termen sau conditie

 obligatii alternative
 obligatii facultative
 obligatii divizibile
 obligatii solidare
 obligatii indivizibile

I. Obligatii alternative

Obligatiile alternative sunt acele raporturi juridice obligationale al caror obiect consta in
doua sau mai multe prestatii, dintre care, la alegerea uneia dintre parti, executarea unei
singure prestatii duce la stingerea obligatiei!

Sediul materiei o reprezinta art. 1461 – 1467 => Obligatia este alternativa atunci cand are ca
obiect doua prestatii principale, iar executarea uneia dintre acestea il libereaza pe debitor
de intreaga obligatie. Obligatia ramane alternative chiar daca, la momentul la care se naste,
una dintre prestatii era imposibil de executat.

Complexitatea obligatiei alternative consta in pluralitatea de obiecte dintre care prestarea unuia
conduce la stingerea obligatiei.

Efectele obligatiei alternative:

a) Alegerea prestatiei prin care se va stinge obligatia revine debitorului, cu exceptia

cazului in care este acordata in mod expres creditorului
b) Debitorul va trebui sa execute o plata integrala, deoarece nu poate executa si nici nu
poate fi constrans sa execute o parte dintr-o prestatie si o parte din cealalta prestatie
c) Debitorul care alege prestatia este obligat atunci cand una dintre prestatii a devenit
imposibil de executat chiar din culpa sa, sa execute cealalta prestatie
d) Daca ambele prestatii devin imposibil de executat, iar una din culpa debitorului,
acesta este tinut sa plateasca valoarea prestatiei care a devenit ultima imposibil de
executat
e) Daca creditorul alege prestatia, chiar daca una dintre prestatii a devenit imposibil
de executat, fara culpa partilor, creditorul este obligat sa o primeasca pe cealalta
f) Daca imposibilitatea de executare a uneia dintre prestatii este din culpa
creditorului, el poate fie sa pretinda executarea celeilalte prestatii, despagubindu-l
pe debitor pentru prejudiciile cauzate, fie sa il libereze pe debitor de executarea
obligatiei

80
 g) Daca debitorul este culpabil de imposibilitatea de executare a unei prestatii,
creditorul poate cere fie despagubiri pentru prestatia imposibil de executat, fie
cealalta prestatie
h) Daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa ambele prestatii,
creditorul poate cere despagubiri pentru oricare dintre acestea

Natura juridica a obligatiei este data de prestatia efectiv executata.

Obligatia se stinge daca toate prestatiile devin imposibil de executat fara culpa debitorului
si inainte ca acesta sa fi fost pus in intarziere!

II. Obligatii facultative

Obligatiile facultative sunt acele raporturi juridice obligationale care au ca obiect o singura
prestatie, debitorul avand facultatea de a se libera executand o alta prestatie determinata
prin acordul partilor!

Caracteristic acestui gen de obligatii este existenta pluralitatii de prestatii privind posibilitatea de
a plati (in facultate solutionis).

Sediul materiei il gasim in art. 1468 => Obligatia este facultativa atunci cand are ca obiect o
singura prestatie principala de care debitorul se poate insa libera executand o alta prestatie
determinata.

Efectele obligatiei facultative:

a) Creditorul nu poate solicita decat executarea prestatiei care formeaza obiectul

obligatiei
b) Facultatea alegerii este in beneficiul debitorului

Natura prestatiei este data de prestatia unica-obiect al obligatiei.

Debitorul este liberat daca, fara culpa sa, prestatia principala devine imposibil de executat!

III. Obligatii divizibile – conjuncte

Obligatiile divizibile sunt acele obligatii lato sensu cu pluralitate de subiecte intre care
creanta sau datoria se divide de plin drept.

Specific obligatiilor conjuncte este coexistenta atator raporturi obligationale independente in

functie de numarul creditorilor si debitorilor.

Obligatia este divizibila de plin drept, cu exceptia cazului in care indivizibilitatea a fost
stipulata in mod expres sau obiectul obligatiei nu este, prin natura sa, susceptibil de
divizare materiala sau intelectuala!

81
Efectele obligatiilor divizibile:

a) Fiecare debitor este obligat sa plateasca numai partea sa din datorie

b) Insolvabilitatea unui debitor este suportata de creditor, in sensul ca acesta nu mai
poate pretinde de la ceilalti debitori partea de datorie apartinand debitorului
insolvabil
c) Creditorul isi divide urmarirea impotriva fiecarui debitor
d) Punerea in intarziere a unui debitor si intreruperea prescriptiei nu produc efecte
fata de ceilalti debitori
e) Fiecare creditor poate urmari pe debitor numai pentru partea sa din creanta

Art. 1422 => Obligatia este divizibila intre mai multi debitori atunci cand acestia sunt obligati
fata de creditor la aceeasi prestatie, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrans la executarea
obligatiei decat separat si in limita partii sale din datorie.

=> Obligatia este divizibila intre mai multi creditori atunci cand fiecare dintre acestia nu poate
sa ceara de la debitorul comun decat executarea partii sale de creanta.

IV. Obligatii solidare

Obligatiile solidare sunt acele obligatii lato sensu cu subiecte multiple in cadrul carora fiecare
creditor solidar poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari
poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorate.

Solidaritatea este o modalitate care se opune divizarii drepturilor si obligatiilor.

1. Solidaritatea activa – creditori

Art. 1434 => Obligatia solidara confera fiecarui creditor dreptul de a cere executarea intregii
obligatii si de a da chitanta liberatorie pentru tot. Executarea obligatiei in beneficiul unuia
dintre creditorii solidari il libereaza pe debitor in privinta celorlalti creditori solidari.

Solidaritatea trebuie stipulata in mod expres!

Efectele solidaritatii active:

a) Fiecare creditor are dreptul de a cere si primi plata integrala a creantei de la

debitor
b) Debitorul poate plati valabil datoria oricarui creditor, la alegerea sa, cu exceptia
cazului cand a fost actionat in justitie de un anumit creditor
c) Creditorul solidar actioneaza ca un imputernicit al celorlalti creditori
d) Un creditor solidar nu poate lua masuri de natura sa inrautateasca situatia celorlalti
prin efectuarea de acte de dispozitie (novatie, dare in plata, remitere de datorie etc)
e) Creditorul solidar care a primit creanta este obligat sa o imparta cu ceilalti creditori

82
 f) Hotararea judecatoreasca favorabila creditorului reclamant profita si celorlalti
creditori
g) Hotararea judecatoreasca favorabila debitorului comun nu poate fi invocata
impotriva creditorilor care nu au fost parte la proces

2. Solidaritatea pasiva – debitori

Art. 1443 => Obligatia este solidara intre debitori atunci cand toti sunt obligati la aceeasi
prestatie, astfel incat fiecare sa poata fi tinut separat pentru intreaga obligatie, iar
executarea acesteia de catre unul dintre codebitori ii libereaza pe ceilalti fata de creditor.

Solidaritatea pasiva este o exceptie de la regula divizibilitatii si pentru a fi valabila trebuie sa

fie asumata expres de catre parti.

Solidaritatea pasiva are functia de garantie a realizarii creantei deoarece creditorul are
dreptul de a pretinde plata intregii datorii de la oricare dintre debitorii solidari.

Insolvabilitatea unui debitor este suportata de ceilalti codebitori!

Izvoarele solidaritatii pasive sunt urmatoarele:

 vointa partilor exprimata intr-un act juridic unilateral sau multilateral (trebuie stipulata
expres in conventia partilor, fiind o exceptie de la principiul divizibilitatii obligatiilor
civile)
 prevazuta de lege
 solidaritatea se prezuma intre debitorii unei obligatii contractate in exercitiul
activitatii unei intreprinderi (daca prin lege nu se prevede altfel)

Trasaturile solidaritatii pasive:

a) Toti codebitorii se obliga la aceeasi prestatie, intrucat obligatia solidara pasiva are
un singur obiect
b) Desi exista identitate de obiect, se formeaza o pluralitate de raporturi obligationale
distincte intre fiecare codebitor solidar si creditor:

 valabilitatea acordului de vointa implica analiza separata pentru fiecare

codebitor si creditor
 este posibil ca obligatia unui codebitor sa fie pura si simpla, iar obligatiile
celorlalti codebitori sa fie afectate de modalitati
 unele obligatii ale codebitorilor se pot stinge independent de celelalte
obligatii, care pot subzista

c) Obligatia solidara pasiva se divide prin transmiterea ei pe cale de succesiune, daca

vor exista mai multi mostenitori ai debitorului solidar
83
Efectele solidaritatii pasive:

a) Fiecare codebitor solidar are obligatia de a plati datoria in intregime

b) Plata libereaza pe toti codebitorii solidari fata de creditorul comun
c) Suspendarea si intreruperea prescriptiei are efecte fata de toti ceilalti debitori
solidari
d) Confuziunea ii libereaza pe ceilalti codebitori solidari pentru partea aceluia care
reuneste in persoana sa calitatile de creditor si debitor
e) Daca executarea in natura a unei obligatii devine imposibila din fapta unuia sau mai
multor debitori solidari sau dupa ce acestia au fost pusi personal in intarziere,
ceilalti codebitori nu sunt liberati de obligatia de a-i plati creditorului prin
echivalent, dar nu raspund pentru daunele-interese suplimentare
f) Creditorul nu poate cere daune-interese suplimentare decat codebitorilor din a
caror culpa obligatia a devenit imposibil de executat in natura, precum si celor care
se aflau in intarziere la acel moment
g) Hotararea judecatoreasca pronuntata impotriva unuia dintre codebitori nu are
autoritate de lucru judecat fata de ceilalti codebitori
h) Hotararea judecatoreasca pronuntata in favoarea unuia dintre codebitori profita si
celorlalti, cu exceptia cazului in care s-a intemeiat pe o cauza ce putea fi invocata
doar de acel codebitor
i) Exceptiile comune pot fi opuse de oricare dintre codebitorii solidari
j) Exceptiile personale profita indirect si celorlalti codebitori sau sunt pur personale
(ex: nulitatea relativa)
k) Prestatia executata de un singur codebitor se imparte de plin drept intre codebitori
si devine conjuncta => debitorul solidar care a executat obligatia nu poate cere
codebitorilor sai decat partea din datorie ce revine fiecaruia dintre ei, chiar daca se
subroga in drepturile creditorului; partile sunt prezumate egale
l) Creditorul care renunta la solidaritate sau remite datoria in favoarea unuia dintre
codebitori suporta partea din datorie ce ar fi revenit acestuia

Incetarea solidaritatii pasive:

 solidaritatea pasiva inceteaza la moartea unuia dintre codebitori

 prin renuntare la solidaritate din partea creditorului (totala sau partiala)

 trebuie sa fie expresa

 cand fara a-si rezerva beneficiul solidaritatii in raport cu debitorul solidar
care a facut plata, creditorul mentioneaza in chitanta ca plata reprezinta
partea acestuia din obligatia

84
  cand il cheama in judecata pe unul dintre codebitori pentru partea acestuia,
iar actiunea este admisa

V. Obligatii indivizibile

Obligatiile indivizibile sunt acele obligatii cu pluralitate de subiecte al caror obiect nu poate fi
impartit intre subiectele active sau pasive din cauza naturii sale sau conventiei partilor.

Art. 1425 => Obligatia indivizibila nu se divide intre debitori, intre creditori si nici intre
mostenitorii acestora. Fiecare dintre debitori sau dintre mostenitorii acestora poate fi constrans
separat la executarea intregii obligatii si, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre mostenitorii
acestora poate cere executarea integrala.

Izvoarele indivizibilitatii:

 din natura prestatiei rezulta indivizibilitatea naturala (intalnita in cazul obligatiilor de

a face si de a nu face)
 din vointa partilor (desi prestatia obiect al obligatiei ar fi divizibila prin natura sa,
partile agreeaza sa o considere indivizibila)

Efectele indivizibilitatii:

a) Oricare creditor poate pretinde de la debitor executarea in intregime a obligatiei

b) Oricare debitor poate fi constrans sa execute intreaga prestatie
c) Indivizibilitatea se transmite mostenitorilor debitorilor obligati indivizibil
d) Executarea in natura => fiecare creditor nu poate cere si primi prestatia datorata
decat in intregime
e) Creditorii si debitorii unei obligatii indivizibile nu sunt prezumati a-si fi incredintat
reciproc puterea de a actiona pentru ceilalti in privinta creantei (lipsa reprezentarii)
f) Creditorul poate cere ca toti debitorii sa efectueze plata in acelasi timp
g) Novatia, remiterea de datorie, compensatia sau confuziunea in privinta unui debitor
stinge obligatia indivizibila si ii libereaza pe ceilalti debitori, acestia raman insa
tinuti sa plateasca celui dintai echivalentul partii lor; daca sunt consimtite de un
creditor, atunci sting obligatia doar pentru partea lui din creanta
h) Debitorul indivizibil chemat in judecata de creditor poate introduce in cauza si pe
ceilalti debitori pentru a fi obligati impreuna la efectuarea prestatiei
i) Punerea in intarziere a unuia dintre debitori nu produce efecte impotriva celorlalti
debitori
j) Suspendarea sau intreruperea prescriptiei fata de unul dintre creditorii sau
debitorii obligatiei indivizibile produce efecte si fata de ceilalti

85
 07.05.2018

Drept Civil
-curs 10-

Modalitati de transmitere si de transformare a obligatiilor

I. Ceasiunea de creanta

Din perspectiva NCC, exista 2 sectiuni de reglementare a materiei cesiunii de creanta: art. 1566 –
1586 “Cesiunea de creanta in general”. A doua sectiunea, art. 1587 si urm. “Cesiunea de creanta
constatata printr-un titlu normativ la ordin sau la purtator”.

Dispozitii cu caracter general din materia cesiunii de creanta:

Cesiunea de creanta reprezinta o conventie prin care creditorul cedent transmite unei alte
persoane – cesionar – cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, dreptul sau de creanta pe care il
are impotriva unui debitor cedat – tert!

Cesiunea de creanta implica 3 subiecte de drept: creditorul cedent, cesionarul si debitorul

cedat. Pentru formarea valabila a cesiunii de creanta este necesar doar consimtamantul
creditorului cedent si creditorului cesionar. Debitorul cedat este tert in raport cu conventia
cesiunii de creanta si, pentru a-i fi opozabila, trebuie indeplinite formalitati de publicitate fata
de debitorul cedat.

Prin exceptie, consimtamantul debitorului pentru formarea cesiunii de creanta este necesar
in doua situatii:

a) Art. 1570 – ipoteza cedarii unei creante initial inalienabile conventional (este
necesar consimtamantul debitorului cedat pentru a se inlatura inalienabilitatea)
b) Art. 1573 – ipoteza cesiunii unei creante strans legate de persoana debitorului

Cesiunea de creanta nu este un contract de sine statator! Ea reprezinta doar un mecanism

care, concret, se obiectiveaza prin intermediul unui contract numit sau nenumit (vanzare
sau donatie).

Functiile cesiunii de creanta:

a) Transmiterea creantei de la creditorul cedent la cesionar

86
Creanta se va transmite in patrimoniul cesionarului pastrandu-si natura juridica, garantiile
si accesoriile sale.

b) Instrument de plata

De exemplu, prin cesiune se poate stinge o datorie a cedentului fata de cesionar.

c) Garantie

De exemplu, in cazul imobilizarii creantei in patrimoniul cesionarului pana la executarea unei

obligatii a acestuia fata de partea contractanta.

Domeniul de aplicare:

In conformitate cu NCC, se are in vedere cesionarea unei creante pe baze contractuale. Aceste
dispozitii legale nu sunt aplicabile in cazul:

 transferurilor de creante realizate prin intermediul unor transmisiuni universale

sau cu titlu universal (a nu se confunda caracterul universal sau cu titlu universal al
modului de transmitere al creantei cu posibilitatea cesiunii unei universalitati de
creante)
 transferurilor titlurilor de valoare
 transmisiunilor cu titlu particular al unei creante prin intermediul unui legat
particular (pentru ca cesiunea este o conventie, iar legatul este un act juridic unilateral)

Obiectul cesiunii:

In principiu, toate creantele civile sunt cesibile – regula generala a cesibilitatii creantelor,
indiferent de izvorul lor.

De la regula generala a liberei cesibilitati a creantelor exista 3 exceptii:

 creantele inalienabile potrivit legii (in materia contractului de intretinere)

 creantele avand ca obiect o alta prestatie decat plata unei sume de bani, daca, prin
efectul cesiunii ar deveni substantial mai oneroase pentru debitor
 creantele declarate conventional ca fiind inalienabile

Exista exceptii de la ultima exceptie mentionata => art. 1570, alin. (1), lit. a), b) c)

 cand debitorul a consimtit la cesionarea unei creante considerate initial inalienabile

 cand interdictia nu este expres mentionata in inscrisul constatator al creantei, iar
cesionarul nu a cunoscut si nu trebuia sa cunoasca existenta interdictiei la
momentul cesiunii
 cand cesiunea priveste o creanta ce are ca obiect o suma de bani

Felurile cesiunii:

87
  cesiunea totala/partiala
 cu titlu gratuit/oneros
 cesiunea unei creante ut singuli/a unei universalitati de creante
 cesiunea unei creante prezente si actuale/viitoare

Conditii de valabilitate:

a) Fiind o conventie, trebuie sa indeplineasca cerintele de fond stabilite pentru orice

contract art. 1179
b) Forma – contract consensual
c) Trebuie sa indeplineasca eventualele conditii speciale de fond si de forma pentru
contractul special prin intermediul caruia se realizeaza cesiunea (de ex: in privinta
unei cesiuni cu titlu oneros, trebuie respectate dispozitiile legale din materia contractului
de vanzare-cumparare => cerinta unui pret serios al cesiunii cu titlu oneros; in ipoteza
unei cesiuni cu titlu gratuit, trebuie respectate dispozitiile de fond si de forma din materia
donatiilor)

Conditiile de opozabilitate fata de terti:

Tertii sunt => debitorul cedat, creditorii cedentului si cesionarii succesivi si ulteriori ai
aceleiasi creante

Pana la indeplinirea formalitatilor de publicitate, debitorul poate ignora cesiunea si ii poate

plati valabil creditorului cedent!

a) Indeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute alternativ in art. 1578 – 1581

 acceptarea cesiunii de catre debitor printr-un inscris cu data certa =>

debitorul va trebui sa ii plateasca cesionarului
 comunicarea scrisa a cesiunii de catre partile cesiunii catre debitor (pentru
ipoteza in care comunicarea este facuta de catre cesionar, debitorul este indreptatit
sa conditioneze plata de probarea de catre cesionar a efectuarii cesiunii =>
dovada cesiunii din partea cesionarului)
 inscrierea cesiunii de creanta in Arhiva Electronica a Garantiilor Mobiliare
=> inscrierea cesiunii de creanta in AEGM are 3 roluri:

 este obligatorie potrivit art. 1579 pentru ipoteza cesiunii unei

universalitati de creanta
 este necesara potrivit art. 1583 pentru ipoteza unei cesionari succesive
ale aceleiasi creante, pentru a se stabili regula de preferinta fata de
cesionarii succesivi si va fi preferat acel cesionar succesiv care isi va
inscrie primul cesiunea in AEGM
 pentru celelalte cazuri este optionala

88
  oricum ar fi, trebuie dublata si de comunicarea cesiunii fata de debitor
 cererea de chemare in judecata a debitorului => este o formalitate implicita
care poate reprezenta comunicare scrisa a cesiunii
 notarea in cartea funciara a cesiunii cu privire la chiriile viitoare

Efectele cesiunii de creanta:

a) Intre parti, efectul principal consta in transmiterea cu titlu gratuit sau oneros din
patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului
b) Cesiunea mai produce intre parti si efectele contractului special prin intermediul
caruia se realizeaza
c) Pentru ipoteza unei cesiuni cu titlu oneros, cedentul are obligatia legala de garantie
fata de cesionar => obiectul obligatiei de garantie se refera la existenta creantei si a
accesoriilor sale; prin conventie se poate agrava sau limita raspunderea cedentului
si se poate garanta pentru solvabilitatea debitorului
d) Cedentul este tinut sa raspunda pentru evictiune, daca inexistenta creantei este
imputabila cedentului sau faptei unui tert
e) Pentru ipoteza unei cesiuni de creanta cu titlu gratuit, cedentul nu are obligatia de
garantie nici macar a existentei creantei, in lipsa unei stipulatii contrare exprese
f) Fata de terti, efectele se produc din momentul indeplinirii formalitatilor de
publicitate
g) Pana la indeplinirea formalitatilor de publicitate, debitorul cedat poate ignora
cesiunea si ii poate plati valabil cedentului
h) Fata de creditorii chirografari ai cedentului, acestia nu mai pot urmari creanta
cesionata deoarece nu mai face parte din patrimoniul cedentului (din gajul general al
creditorilor chirografari); totusi ei au dreptul de a ataca cesiunea de creanta prin
actiunea pauliana
i) Fata de cesionarii succesivi ai aceleiasi creante, un eventual conflict se solutioneaza
prin inscrierea in AEGM, fiind preferat creditorul care a inscris primul cesiunea
(indiferent de data cesiunii sau de data comunicarii catre debitor)

II. Cesiunea contractului

Este reglementata in art. 1315 NCC.

Cesiunea de contract reprezinta o transmisiune inter vivos si cu titlu particular a unui

intreg raport juridic obligational. Presupune si consimtamantul partii care ramane in
contract. Este o transmitere atat a laturii active, cat si a laturii pasive a raportului juridic
obligational => O parte poate sa-si substituie un tert in raporturile nascute dintr-un
contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte
consimte la aceasta!

89
Sunt implicate 3 subiecte de drept: cedentul, cesionarul si partea cedata. De fapt, ceea ce se
cedeaza este pozitia contractuala.

Doctrina este impartita in a considera cesiunea de contract o conventie bilaterala, respectiv

trilaterala, in functie de rolul care se atribuie consimtamantului partii cedate (care ramane in
contract). Potrivit unor autori de drept civil, partea cedata trebuie sa-si dea consimtamantul
pentru insasi valabilitatea intregii operatiuni a cesiunii de contract.

Domeniul de aplicare:

In principiu, in virtutea principiului libertatii contractuale, poate fi obiect al cesiunii de

contract orice raport juridic obligational in curs de executare.

Prin exceptie:

 obligatiile intuitu personae

 cesionarea nu este posibila prin natura contractului
 interdictii legale de cesionare a contractului

Conditii de valabilitate:

a) Fiind o conventie trebuie sa indeplineasca conditiile de fond generale ale oricarui

contract
b) Consimtamantul partilor trebuie sa imbrace forma ceruta de lege pentru
valabilitatea contractului cedat
c) Necesar consimtamantul anticipat cesiunii efective (valabilitate) sau posterior
cesiunii din partea partii cedate (efectivitate)

Cesiunea contractului produce efecte din momentul notificarii efective a acesteia!

Efectele cesiunii de contract:

a) Cedentul este liberat de efectele contractului, daca partile nu au stabilit altfel

Daca cedentul nu a fost liberat, el poate fi urmarit de cedat in ipoteza in care cesionarul nu-
si va fi executat obligatiile + notificare in termen de 15 zile asupra neexecutari, consecinta
fiind pierderea dreptului de regres a cedatului impotriva cedentului.

b) Obligatia legala de garantie de catre cedent a valabilitatii contractului

Daca se asuma o obligatie contractuala de garantie a executarii contractului, cedentul are

caracterul unui fideiusor!

c) Partea cedata poate opune cesionarului toate exceptiile care rezulta din contract, cu
exceptia viciilor de consimtamant

90
 III. Subrogarea personala

Este reglementata in art. 1593 NCC.

Este un mijloc de transmitere legala sau conventionala a unui drept de creanta cu toate
garantiile si accesoriile sale catre un tert care a platit pe creditor in locul debitorului,
operand, ca urmare a acestei plati, o inlocuire sau o subrogare in drepturi a creditorului cu
tertul platitor => Oricine plateste in locul debitorului poate fi subrogat in drepturile
creditorului, fara a putea insa dobandi mai multe drepturi decat acesta!

Functiile subrogatiei personale:

a) Plata unei obligatii => plata este facuta de alta persoana decat debitorul
b) Transmitere a obligatiei de la creditor la tertul platitor

Utilitatea subrogatiei:

In lipsa subrogatiei conventionale/legale, tertul platitor in locul debitorului, pentru a-si

recupera plata efectuata ar fi avut un recurs impotriva debitorului fundamentat in functie
de temeiul juridic al platii efectuate (tertul a efectuat plata in baza unui mandat sau in baza
unei gestiuni de afaceri). Insa, in lipsa subrogatiei, tertul platitor ar fi avut calitatea unui
simplu creditor chirografar care ar fi intrat in concurs cu alti creditori chirografari ai
creditorului.

Importanta subrogatiei personale este ca tertul platitor nu va mai intra in concurs cu

ceilalti creditori ai debitorului, ci va beneficia de toate drepturile accesorii ale creantei si de
garantii.

Insa, subrogarea tertului platitor in drepturile creditorului poate opera prin doua modalitati:

 conventional
 legal

a) Subrogatia conventionala este operatiunea juridica prin care creditorul initial

subroga in drepturile sale si impotriva debitorului pe cel care i-a facut plata in locul
acestuia

Subrogatia conventionala este de doua feluri:

 consimtita de creditor

Subrogatia conventionala consimtita de creditor presupune incheierea unui contract intre

creditorul initial si tertul platitor, deci trebuie indeplinite toate conditiile de validitate ale
oricarui contract.

91
Contractul incheiat intre acestia este un contract consensual, care trebuie sa fie consemnat
printr-un inscris pentru a fi opozabil tertilor.

O conditie a subrogatiei consimtite de creditor este ca transmiterea dreptului de creanta are

loc concomitent cu plata din partea tertului. Neconditionarea transmiterii dreptului de creanta
de plata fata diferenta dintre subrogatie si cesiunea de creanta.

Subrogatia trebuie sa fie expresa!

O alta conditie a subrogatiei conventionale consimtite de creditor => este necesar ca inscrisul
care constata plata tertului sa aiba data certa.

Pentru a fi valabila subrogatia conventionala consimtita de creditor nu este necesar

consimtamantul debitorului.

 consimtita de debitor

Este operatiunea prin care debitorul ia initiativa sa-l subroge in drepturile creditorului pe cel
care l-a imprumutat in scopul efectuarii platii => plata este efectuata de debitor, dar cu banii
imprumutati de la tert.

Trebuie sa se incheie un contract de imprumut intre debitor si tert, scopul contractului de

imprumut fiind acela de a asigura plata datoriei fata de creditorul debitorului.

In contractul de imprumut trebuie precizat in mod expres cuantumul sumei imprumutate si

scopul pentru care a fost imprumutata.

Contractul de imprumut si chitanta de plata a datoriei trebuie sa aiba forma inscrisului

sub semnatura privata cu data certa (prin comparatie cu Vechiul Cod Civil, care cerea forma
autentica).

In chitanta de plata a datoriei trebuie sa se precizeze ca datoria se plateste cu suma

imprumutata.

Si pentru valabilitatea acestei subrogatii nu este necesar consimtamantul creditorului.

b) Subrogatia legala => art. 1596 NCC

In principiu, cazurile de subrogatie legala se refera la acele situatii in care tertul platitor are si el
un interes de a efectua plata sau este indatorat alaturi de debitor sau pentru debitor. Specificul
subrogatiei legale consta in faptul ca subrogarea tertului platitor are loc automat,
independent de incheierea unei conventii, fara consimtamantul creditorului platit sau al
debitorului.

 in folosul creditorului care plateste altui creditor ce are preferinta (un creditor
chirografar plateste unui creditor care are o garantie reala)

92
  in favoarea dobanditorului unui bun care il plateste pe titularul creantei avand o
garantie asupra bunului respectiv
 in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are
interes de a o desface
 in folosul mostenitorului care a platit din bunurile sale datoriile succesiunii
 in materia contractului de asigurare, art. 2210
 in materia fideiusiunii, art. 2305

Efectele subrogatiei:

a) Tertul platitor dobandeste toate drepturile, actiunile si garantiile creditorului

initial, platit
b) Subrogatia nu modifica situatia debitorului => debitorul va putea opune noului
creditor toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut invoca si impotriva
creditorului initial
c) Subrogatia opereaza numai in masura si in limita platii efectuate

Astfel, in NCC este reglementata ipoteza unei subrogatii partiale, in cazul in care plata efectuata
este doar partiala.

IV. Preluarea datoriei

Este reglementat in art. 1599 – 1608 NCC.

Obligatia de a plati o suma de bani ori de a executa o alta prestatie poate fi transmisa de
debitor unei alte persoane fie printr-un contract incheiat intre debitorul initial si noul
debitor, cu consimtamantul creditorului, fie printr-un contract incheiat intre creditor si
noul debitor, prin care acesta din urma isi asuma obligatia!

Exista, deci, 2 feluri de preluare de datorie: preluarea de datorie initiata de debitor si cea initiata
de creditor.

Conditiile de valabilitate:

a) Conditiile de fond necesare incheierii oricarui contract

b) Este necesar si suficient acordul de vointa dintre creditor si noul debitor, nefiind
necesar consimtamantul debitorului initial
c) La incheierea acordului dintre debitorul initial si noul debitor este necesar si
consimtamantul creditorului

In doctrina se discuta care este rolul consimtamantului creditorului. Potrivit unei opinii,
consimtamantul creditorului are rol chiar de valabilitate a preluarii de datorie si conditioneaza
incheierea sa valabila. Potrivit altei opinii, consimtamantul creditorului are rol doar de
efectivitate a preluarii de datorie, de a se produce efectiv efectul translativ.

93
Efectele preluarii de datorie:

a) Inlocuirea debitorului initial cu noul debitor (asemanare cu novatia prin schimbare de

debitor)
b) Vechiul debitor va fi liberat, daca nu s-a stipulat altfel, insa liberarea de datorie a
vechiului debitor nu opereaza decat daca noul debitor este solvabil la data preluarii
datoriei; daca contractul de preluare a datoriei a fost desfiintat, se va reactiva
pozitia vechiului debitor

V. Novatia (transformare)

Potrivit noului Cod Civil, exista un singur mecanism de transformare a obligatiilor, prin novatie.
Novatia este reglementata in art. 1609 – 1614 NCC.

Novatia este atunci cand debitorul contracteaza fata de creditor o obligatie noua, care
inlocuieste si stinge obligatia initiala. De asemenea, novatia se produce atunci cand un
debitor nou il inlocuieste pe cel initial, care este liberat de creditor, stingandu-se astfel
obligatia initiala. Novatia are loc si atunci cand, ca efect al unui context nou, un alt creditor
este substituit celui initial, fata de care debitorul este liberat, stingandu-se astfel obligatia
veche!

Novatia este o conventie prin care partile urmaresc stingerea unei obligatii vechi si
inlocuirea ei cu o noua obligatie.

Functiile novatiei:

a) Stingerea unei obligatii vechi, preexistente

b) Nasterea unei obligatii noi prin introducerea, cel putin, a unui element nou, esential,
in raportul juridic obligational

Sunt 2 feluri de novatii: novatia obiectiva si novatia subiectiva.

a) Novatia obiectiva

Are loc prin schimbarea obiectului sau prin schimbarea cauzei juridice a raportului juridic
obligational.

b) Novatia subiectiva

Apare atunci cand se inlocuieste una dintre partile raportului juridic obligational.

Nu exista novatie cand elementul schimbat nu este esential!

Conditiile novatiei:

a) Conditiile generale oricarei conventii

94
 b) Existenta unei obligatii valabile care se va stinge prin novatie

In caz de nulitate absoluta nu poate opera novatia, insa, novatia poate insemna
confirmarea nulitatii relative sau transformarea unei obligatii naturale intr-o obligatie
civila!

c) Nasterea unei obligatii noi, valabile

Daca obligatia noua poate face obiectul unei rezolutiuni, novatia nu are loc din cauza
efectului retroactiv al rezolutiunii!

d) Obligatia noua sa contina un element nou, esential aliquid novi

e) Intentia partilor de a nova animus novandi => trebuie sa fie neindoielnica, exprimata
in mod expres, adica sa rezulte din modul cum este redactat actul juridic ca negotium
iuris

Intentia de a nova nu se prezuma!

Conditia => element esential, tine de existenta obligatiei

Termenul => nu este element esential, tine de executarea obligatiei

Efectele novatiei:

a) Efect extinctiv – stingerea obligatiei vechi

Se va stinge obligatia veche impreuna cu toate garantiile si accesoriile sale.

In cazul ipotecilor care garanteaza creanta initiala, acestea nu vor subzista, decat daca s-a
prevazut in mod expres, iar in cazul novatiei prin schimbare de debitor, ipotecile creantei
initiale nu vor subzista asupra bunurilor debitorului initial fara acordul sau si nici nu se
stramuta asupra bunurilor noului debitor fara acordul acestuia.

b) Efect creator – nasterea simultana a unei obligatii noi in locul obligatiei vechi

Noua obligatie va fi una contractuala, indiferent de izvorul vechii obligatii!

14.05.2018

Drept Civil
-curs 11-

Moduri de stingere a obligatiilor

95
Trebuie specificat mai intai faptul ca plata duce la stingerea obligatiei prin executarea
acesteia si prin realizarea dreptului de creanta al creditorului.

Modurile de stingere a obligatiilor se pot clasifica in:

 moduri voluntare de stingere a obligatiilor: remiterea de datorie, compensatia

conventionala
 moduri involuntare de stingere a obligatiilor: confuziunea, imposibilitatea fortuita de
executare
 moduri de stingere care duce la realizarea creantei creditorului: compensatia,
confuziunea, darea in plata
 moduri de stingere care nu conduc la realizarea creantei creditorului: remiterea de
datorie, imposibilitatea fortuita de executare

I. Compensatia

Compensatia consta in stingerea simultana a doua obligatii recriproce existente intre doua
persoane pana la concurenta celei mai mici dintre obligatii.

Daca obligatiile sunt egale, amandoua se sting, daca nu, va subzista obligatia cu valoare mai
mare.

Codul Civil foloseste notiunea de compensatie cu doua sensuri:

 un prim sens, de prestatie pentru compensarea unei pierderi, repararea unui prejudiciu
 un al doilea sens, de stingere a obligatiei prin compensarea unor obligatii reciproce

Utilitatea compensatiei:

 compensatia este un mod simplificat de plata a doua datorii, avand ca efect realizarea in
tot sau in parte a creantelor apartinand partilor celor doua raporturi obligationale
 compensatia are rolul unei garantii, fiecare parte fiind in situatia de a evita riscul
insovabilitatii celeilalte parti; daca nu ar exista compensatia, fiecare parte ar fi tinuta sa
faca plata efectiva a propriei datorii

Compensatia se aplica oricaror obligatii, indiferent de izvorul lor, cu exceptii, conform art.
1618, 1622, 1039 compensatia nu are loc atunci cand:

 creanta rezulta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi

 datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat
 creanta are ca obiect un bun insesizabil

96
  nu are loc in detrimentul drepturilor dobandite de un tert

1. Compensatia legala – se produce ope legis

Conditiile compensatiei legale:

a) Reciprocitatea obligatiilor => intre aceleasi persoane (fiecare are atat calitatea de
creditor, cat si pe cea de debitor)
b) Obiectul creantelor sa fie bunuri fungibile
c) Creantele sa fie certe, lichide si exigibile (termenul de gratie acordat pentru plata unei
datorii nu impiedica realizarea compensatiei)
d) Partile sa nu fi renuntat expres sau tacit la compensatie
e) Mostenitorul care este atat creditor, cat si debitor al mostenirii se poate prevala de
compensatia legala chiar daca nu ar fi intrunite toate conditiile acesteia

Efectele compensatiei legale:

a) Stingerea ambelor obligatii, daca au valoarea egala sau datoria mai mare se va
stinge partial pana la concurenta valorii obligatiei mai mici
b) Stingerea garantiilor si a accesoriilor obligatiilor => vor continua sa existe pentru
partea necompensata din creanta mai mare
c) Fideiusorul poate opune in compensatie creanta pe care debitorul principal o
dobandeste impotriva creditorului obligatiei garantate
d) Debitorul nu poate opune compensatia pentru ce datoreaza fideiusorului
e) Compensatia trebuie sa aiba loc cu respectarea drepturilor dobandite de terti in
legatura cu obligatiile supuse compensatiei sau cu garantiile care insotesc aceste
obligatii

Efectele compensatiei se produc retroactiv!

In caz de litigiu intre parti, instanta de judecata doar constata compensatia, prin verificarea
conditiilor legale, si nu o pronunta.

2. Compensatia conventionala

Partilor pot, prin acordul lor de vointa, sa stinga prin compensatie obligatiile pe care le au una
fata de cealalta. Compensatia legala presupune neindeplinirea conditiilor compensatiei legale,
pentru ca, altfel, compensatia s-ar produce de plin drept. Partile, prin compensatia
conventionala, pot ignora cerintele compensatiei legale, cu exceptia reciprocitatii obligatiilor,
care este de esenta compensatiei.

3. Compensatia judecatoreasca

97
Compensatia judecatoreasca este o forma de compensatie dispusa de instanta de judecata. Art.
1617 => O parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pentru a punea opune compensatia.

Se recurge la compensarea obligatiilor pe cale judecatoreasca atunci cand nu sunt indeplinite

conditiile pentru operarea compensatiei legale. De regula, compensatia judecatoreasca sau
judiciara se solicita printr-o cerere sau actiune reconventionala introdusa de catre
debitorul parat chemat in judecata de catre celalalt debitor.

Compensatia judecatoreasca produce efecte din momentul ramanerii definitive a hotararii

judecatoresti, ea nu are efecte retroactive, ca in cazul compensatiei legale.

Esenta compensatiei => reciprocitatea obligatiilor!

II. Confuziunea

Confuziunea consta in intrunirea in aceeasi persoana atat calitatii de debitor, cat si a

calitatii de creditor, in cadrul aceluiasi raport juridic obligational.

Prin confuziune, obligatia se stinge de drept.

Confuziunea se aplica tuturor obligatiilor, indiferent de izvorul lor. Confuziunea decurge, de

regula, din succesiunea acceptata pur si simplu, cand o parte a raportului obligational devine
mostenitorul universal sau cu titlu universal al celeilalte parti. Confuziunea poate interveni si
intre persoanele juridice cu ocazia reorganizarii.

Conditia confuziunii:

a) Dreptul de creanta si obligatia corelativa trebuie sa se gaseasca in patrimonii

diferite
b) Patrimoniile se contopesc prin aparitia cauzei declansatoare a intrunirii in aceeasi
persoana a calitatii de debitor si creditor
c) Confuziunea nu opereaza daca datoria si creanta se gasesc in acelasi patrimoniu,
dar in mase de bunuri diferite

Efectele confuziunii:

a) Confuziunea stinge obligatia impreuna cu garantiile si accesoriile care o insoteau

b) Creditorul este propriul sau debitor
c) Daca inceteaza cauza care a produs confuziunea, se produce renasterea vechii
obligatii (efect retroactiv)
d) Confuziunea nu aduce atingere drepturilor dobandite anterior de terti in legatura
cu creanta stinsa pe aceasta cale
e) Ipoteca se stinge prin confuziunea calitatilor de ipotecar si proprietar al bunului
ipotecat

98
 III. Remiterea de datorie

Remiterea de datorie este o conventie prin care creditorul renunta la dreptul de a-si
valorifica creanta impotriva debitorului sau, liberandu-l astfel pe acesta.

Remiterea de datorie are natura juridica a unei conventii, nu a unui simplu act unilateral de
vointa, de renuntare la un drept, intrucat presupune pe langa consimtamantul creditorului si pe
acela al debitorului sau. De regula, remiterea de datorie este cu titlu gratuit printr-o liberalitate,
o donatie sau legat.

Poate avea efecte inter vivos sau mortis causa.

Remiterea de datorie poate fi totala (regula) sau partiala, expresa sau tacita, cu titlu gratuit
sau cu titlu oneros (depinde de natura actului prin care se realizeaza).

Prezumtia legala ca remiterea de datorie este totala!

Cazuri de remitere tacita de datorie => din partea creditorului se considera ca face o oferta;
creditorul rupe contractul de imprumut

Conditiile remiterii de datorie:

a) Cand este efectuata prin acte inter vivos constituie o donatie indirecta, fiind supusa
regulilor de fond ale acesteia, nu si regulilor de forma
b) Cand este efectuata prin acte mortis causa trebuie sa indeplineasca conditiile de
forma ale testamentului
c) Cand este cu titlu oneros, trebuie sa fie indeplinite conditiile impuse de natura
actului prin care se realizeaza, identificata conform vointei partilor
d) Cand este cu titlu gratuit, trebuie sa existe intentia de a gratifica

Proba remiterii de datorie:

Daca prin lege nu se prevede altfel, dovada platii se face cu orice mijloc de proba.

Efectele remiterii de datorie:

a) Stingerea obligatiei, a garantiilor si accesoriilor acesteia

b) In caz de pluralitate de debitori, stingerea obligatiei solidare fata de unul sau fata de
toti codebitorii solidari
c) Efectele contractului prin care se realizeaza remiterea de datorie
d) Remiterea de datorie facuta debitorului principal il libereaza pe fideiusor, dar fata
de fideiusor nu il liberea pe debitorul principal
e) Obligatii indivizibile => remiterea de datorie facuta de un creditor stinge obligatia
doar pentru partea lui din creanta; remiterea de datorie fata de un debitor ii

99
 libereaza si pe ceilalti debitori

IV. Imposibilitatea fortuita de executare

Art. 1634: “Debitorul este liberat atunci cand obligatia sa nu mai poate fi executata din cauza
unei forte majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse
inainte ca debitorul sa fie pus in intarziere.”

Imposibilitatea fortuita de executare poate determina stingerea oricarei obligatii din cauza
unei imprejurari obiective.

Contractul este desfiintat pentru o imposibilitate totala sau suspendat pentru o

imposibilitate partiala!

Conditiile imposibilitatii fortuite de executare:

a) Imposibilitatea sa fie cauzata de forta majora, caz fortuit sau un eveniment asimilat
– fapta creditorului sau fapta unui tert
b) Debitorul sa nu fie in intarziere
c) Imposibilitate absoluta si perpetua, altfel se poate doar suspenda obligatia, daca e
partiala si temporara
d) Sa nu aiba ca obiect bunuri de gen
e) Debitorul trebuie sa il notifice pe creditor de interventia evenimentului fortuit intr-
un termen rezonabil, altfel debitorul raspunde pentru prejudiciul cauzat
creditorului din cauza lipsei notificarii

Art. 1634: “Debitorul este liberat chiar daca se afla in intarziere, atunci cand creditorul nu
ar fi putut, oricum, sa beneficieze de executarea obligatiei din cauza imprejurarilor mai sus
mentionate, afara de cazul in care debitorul a luat asupra sa riscul producerii acestora.”

Creditorul pus in intarziere preia riscul imposibilitatii de executare a obligatiei, iar

debitorul nu este tinut sa restituie fructele culese dupa punerea in intarziere!

Efectele imposibilitatii fortuite de executare:

a) Stingerea obligatiei cu toate accesoriile sale

b) Suspendarea executarii obligatiei, daca imposibilitatea este temporara
c) Incetarea contractului, daca imposibilitatea este totala si perpetua (se produce
automat)
d) Exonerarea debitorului de raspunderea pentru consecintele neexecutarii
e) Daca una dintre obligatiile alternative a devenit imposibil de executat fara culpa
vreuneia dintre parti, creditorul este obligat sa o primeasca pe cealalta; obligatia se
stinge daca toate prestatiile alternative devin imposibil de executat fara culpa
debitorului si inainte sa fie pus in intarziere

100
 f) In cazul obligatiilor facultative debitorul este liberat daca prestatia principala
devine imposibil de executat fara culpa sa

V. Restituirea prestatiilor

Prin restituirea prestatiilor se intelege inapoierea bunurilor primite, restituire care va avea loc
numai daca subiectul de drept este tinut in virtutea legii la aceasta.

Cazurile in care este supus restituirii obiectul prestatiei:

a) Daca obiectul prestatiei a fost primit fara drept (imbogatirea fara justa cauza, plata
nedatorata fara eroare, incetarea contractului, revocarea donatiei)
b) Daca bunul a fost primit din eroare (plata nedatorata cu eroare)
c) Bunul primit in temeiul unui act juridic desfiintat ulterior cu efect retroactiv
(nulitate, rezolutiune)
d) Daca bunul a fost primit in temeiul unui act juridic ale carui obligatii au devenit
imposibil imposibil de executat din cauza unui eveniment de forta majora, a unui
caz fortuit sau a altui eveniment asimilat acestora
e) Daca bunul a fost primit in temeiul unei cauze viitoare care nu s-a infaptuit
(vanzarea unui bun viitor)
f) Se vor stramuta garantiile care au insotit obligatia initiala asupra obligatiei de
restituire

Formele restituirii prestatiilor:

 restituirea in natura ce are loc prin inapoierea bunului primit

 restituirea prin echivalent, in cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila

Limitele si efectele obligatiei de restituire:

a) Persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa

nu este obligata la restituire decat in limita folosului material realizat
b) Daca bunul supus restituirii a fost instrainat, actiunea in restituire poate fi
exercitata si impotriva tertului dobanditor, sub rezerva regulilor de carte funciara
sau a efectului dobandirii cu buna-credinta a bunurilor mobile, ori a uzucapiunii
c) In afara actelor de dispozitie, toate celelalte acte juridice facute in favoare tertului
de buna-credinta sunt opozabile adevaratului proprietar sau celui care are dreptul
la restituire
d) Contractele cu executare succesiva vor continua sa produca efecte pe durata
stipulata de parti, dar nu mai mult de 1 an de la data desfiintarii titlului
constituitorului + formalitati de publicitate

Prescriptia cererii de restituire a prestatiilor:

101
 a) Termenul general de prescriptie de 3 ani
b) Prescriptia dreptului la actiune in restituirea prestatiilor facute in temeiul unui act anulabil
ori desfiintat pentru rezolutiune sau alta cauza de ineficacitate incepe sa curga de la data
ramanerii definitive a hotararii prin care s-a desfiintat actul ori de la data la care
declaratia de rezolutiune sau reziliere a devenit irevocabila

Restituirea nu este permisa in cazul obligatiilor naturale executate de bunavoie!

Prestatia primita sau executata in temeiul unei cauze ilicite sau imorale este supusa
intotdeauna restituirii!

VI. Darea in plata

Art. 1492: “Debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea datorata, chiar
daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare, decat daca creditoru consimte la
aceasta. In acest din urma caz, obligatia se stinge atunci cand noua prestatie este efectuata.”

Art. 1493: “Atunci cand, in locul prestatiei initiale, este cedata o creanta, obligatia se stinge
in momentul satisfacerii creantei cedate.” => conditii generale, conditiile darii in plata si
conditiile cesiunii de creanta!

Darea in plata este operatiunea prin care debitorul executa catre creditorul sau, cu
consimtamantul acestuia, o alta prestatie decat aceea la care s-a obligat initial.

Conditiile darii in plata:

a) Conditiile de valabilitate ale oricarei conventii

b) Existenta unei obligatii valabile
c) Partile sa intruneasca conditiile de a face o plata valabila
d) Inlocuirea prestatiei initiale trebuie sa aiba loc concomitent cu plata (altfel, fiind o
novatie cu schimbare de obiect)
e) Intre cele doua prestatii sa existe o echivalenta relativa

Efectele darii in plata:

a) Stingerea obligatiei, conditionata de efectuarea unei plati valabile

b) Daca are ca obiect un bun individual determinat, produce efectul translativ de
proprietate din momentul realizarii acordului de vointa
c) Caducitatea darii in plata are consecinta renasterii vechii obligatii a debitorului, dar
nu vor renaste si garantiile

21.05.2018

102
 Drept Civil
-curs 12-

Garantarea obligatiilor

Garantiile sunt acele mijloace juridice care, in plus fata de dreptul de gaj general, confera
creditorului garantat anumite prerogative suplimentare, constand, in caz de neexecutare
din partea debitorului, fie intr-o prioritate fata de ceilalti creditori in urmarirea unui
anumit bun, fie in posibilitatea de a urmari o alta persoana, care s-a angajat sa execute ea
obligatia ce revenea debitorului.

Clasificarea garantiilor:

a) Garantii personale ce constau in angajamentul asumat de o alta persoana decat

debitorul principal fata de creditor, in sensul de a executa obligatia daca debitorul
principal nu o va face => fideiusiunea, garantiile autonome etc
b) Garantii reale ce constau in afectarea speciala a unui bun pentru garantarea obligatiei,
prin instituirea unui drept real accesoriu => gajul, ipoteca, privilegiile speciale
imobiliare, dreptul de retentie

I. Fideiusiunea

Este un contract prin care fideiusorul se obliga fata de creditorul debitorului principal sa
execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa.

Creditorul este garantat in executarea obligatiei principale prin 2 gajuri generale =>
patrimoniul debitorului principal si patrimoniul fideiusorului.

Felurile fideiusiunii:

 fideiusiunea conventionala, fideiusiunea legala si fideiusiunea judecatoreasca; intre parti

se va incheia un contract – fideiusor si creditor – si obiectul fideiusiunii consta in
garantarea oricarei obligatii, inclusiv intuitu personae
 fideiusiunea integrala si fideiusiunea partiala
 fideiusiunea expresa si fideiusiunea asimilata

Art. 2290: “In lipsa unei stipulatii contrare, fideiusiunea unei obligatii principale se intinde la
toate accesoriile acesteia, chiar si la cheltuielile ulterioare notificarii facute fideiusorului si la
cheltuielile aferente cererii de chemare in judecata a acestuia. Fideiusorul datoreaza
cheltuielile de judecata si de executare silita avansate de creditor in cadrul procedurilor

103
indreptate impotriva debitorului principal numai in cazul in care creditorul l-a instiintat
din timp.”

Fideiusiunea asimilata => in cazul in care o parte se angajeaza fata de o alta parte sa
acorde un imprumut unui tert, creditorul acestui angajament este considerat fideiusor al
obligatiei de restituire a imprumutului (o aplicatie particulara a stipulatiei pentru altul).

Caractere juridice:

a) Este un contract accesoriu fata de obligatia principala a debitorului principal in raport

cu creditorul sau
b) Este un contract solemn
c) Este un contract unilateral, avand obligatie numai in sarcina fideiusorului
d) Este un contract cu titlu gratuit sau oneros, dupa caz

Fideiusiunea nu se prezuma!, trebuie asumata in mod expres printr-un inscris autentic sau
sub semnatura privata => nulitate absoluta

Conditiile de valabilitate ale contractului de fideiusiune:

a) Conditiile generale ale oricarui contract

b) Nu este necesar consimtamantul debitorului => “Fideiusiunea poate fi contractata fara
stiinta si chiar impotriva vointei debitorului principal”
c) Este necesara existenta unei obligatii valabile => “Se pot insa garanta prin fideiusiune
obligatii naturale, precum si cele de care debitorul principal se poate libera
invocand incapacitatea sa, daca fideiusorul cunostea aceste imprejurari”
d) Solemnitatea contractului de fideiusiune
e) Fideiusiunea nu poate fi contractata in conditii mai oneroase decat obligatia
principala
f) Debitorul care este obligat sa constituie o fideiusiune trebuie sa prezinte o persoana
capabila de a se obliga, care are si mentine in Romania bunuri suficiente pentru a
satisface creanta si care domiciliaza in Romania => fideiusiune judiciara si legala si
nu se aplica atunci cand creditorul a cerut ca fideiusor o anumita persoana

Efectele fideiusiunii:

a) Fideiusorul poate invoca creditorului exceptiile inerente datoriei principale

(prescriptia extinctiva, nulitatea absoluta) si doua exceptii speciale
b) Beneficiul de discutiune => fideiusorul conventional sau legal are facultatea de a
cere creditorului sa urmareasca mai intai bunurile debitorului principal, daca nu a
renuntat la acest beneficiu in mod expre; fideiusorul judiciar nu poate cere
urmarirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor; beneficiul
de discutiune trebuie invocat inainte de judecarea fondului procesului si sa indice

104
 bunurile urmaribile ale debitorului principal plus sa avanseze creditorului sumele
necesare urmaririi bunurilor
c) Fideiusorii sunt toti obligati la intreaga datorie => indivizibil
d) Beneficiul de divizune => fiecare fideiusor poate cere creditorului sa isi divida mai
intai actiunea si sa o reduca la partea fiecaruia; daca vreunul dintre fideiusori era
insolvabil atunci cand unul dintre ei a obtinut diviziunea, acesta din urma ramane
obligat proportional pentru aceasta insolvabilitate, dar el nu raspunde pentru
insolvabilitatea survenita dupa diviziune
e) Fideiusorul platitor se poate intoarce impotriva debitorului printr-o actiune in
regres => subrogatie legala, mandat, gestiune de afaceri; fideiusorul care a platit este
de drept subrogate in drepturile pe care creditorul le avea impotriva debitorului
principal; el poate cere capitalul, dobanzile, cheltuielile si daunele-interese pentru
repararea oricarui prejudiciu pe care l-a suferit din cauza fideiusiunii; poate cere si
dobanzi pentru orice suma pe care i-a platit-o creditorului, chiar daca datoria
principala nu producea dobanzi
f) Fideiusorul care s-a obligat fara consimtamantul debitorului nu ii poate cere decat
ceea ce debitorul ar fi fost tinut sa plateasca; cheltuielile subsecvente notificarii
platii sunt in sarcina debitorului
g) Fideiusorul care a platit datoria are regres impotriva celorlalti fideiusori pentru
partea fiecaruia

Stingerea fideiusiunii:

a) Fideiusiunea se stinge indirect prin stingerea obligatiei principale, prin plata efectuata de
debitor sau prin oricare din modurile prevazute de lege pentru stingerea unei obligatii
b) Fideiusiunea se stinge direct prin remiterea de fideiusiune, prin renuntarea creditorului la
fideiusiune, confuziune intre patrimoniul fideiusorului si cel al creditorului, compensatia
opusa de fideiusor creditorului sau din culpa creditorului care nu conserva garantiile
creantei

II. Dreptul de retentie

Dreptul de retentie este un drept real de garantie, imperfect, in virtutea caruia cel care
detine un bun mobil sau imobil al altei persoane si pe care trebuie sa-l restituie are dreptul
sa refuze restituirea si sa retina bunul respectiv pana ce proprietarul lucrului ii va plati
sumele pe care le-a cheltuit cu intretinerea, conservarea ori imbunatatirea acelui bun.

Art. 249: “Cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp
creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp
cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel
bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. Prin lege se pot stabili si alte situatii in
care o persoana poate exercita un drept de retentie.”

105
Art. 2496: “Dreptul de retentie nu poate fi exercitat daca detinerea bunului provine dintr-o
fapta ilicita, este abuziva ori nelegala sau daca bunul nu este susceptibil de urmarire silita.”

Conditiile recunoasterii dreptului de retentie pe cale judecatoreasca:

a) Acordarea dreptului de retentie in afara cazurilor legale are la baza premisa unei
conexiuni intre bunul obiect al retentiei si datorie; legatura dintre bun si datoria
pentru plata careia se retine bunul poate rezulta dintr-un contract sau dintr-un fapt
extracontractual
b) Creanta retentorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila
c) Bunul mobil sau imobil obiect al dreptului de retentie sa fie in proprietatea
exclusiva a debitorului detinatorului

Natura juridica a dreptului de retentie:

a) Este un drept real, opozabil creditorilor chirografari ai titularului lucrului,

creditorilor privilegiati si ipotecari, ale caror garantii s-au nascut ulterior intrarii
bunului in detentia retentorului
b) Este un drept real imperfect, o garantie imperfecta, pur pasiva, deoarece nu confera
prerogativa urmaririi bunului; dreptul de retentie exista atat timp cat bunul se afla
in detentia retentorului
c) Dreptul de retentie este indivizibil, se extinde asupra intregului bun pana la achitarea in
totalitate a datoriei
d) Dreptul de retentie confera o simpla detentie precara retentorului, nu o posesie, pe cale
de consecinta retentorul nu poate invoca uzucapiunea si nici nu are dreptul de pastrare a
fructelor produse de bun

Aspecte de ordin procedural privind invocarea dreptului de retentie:

 pe cale de exceptie, retentorul se apara in cadrul unui litigiu privind restituirea lucrului
 pe calea unei contestatii la executarea unei hotarari privind restituirea bunului, daca
dreptul de retentie s-a nascut ulterior hotararii de restituire sau daca in litigiu problema
restituirii nu a fost dezbatuta in expres

III. Gajul

Gajul reprezinta o garantie reala mobiliara care se naste printr-un contract real,
presupune deposedarea proprietarului de bunul dat in gaj si confera titularului sau dreptul
de urmarire si preferinta.

Contractul de gaj este acel contract prin care debitorul sau un tert remite creditorului un bun
mobil, corporal sau incorporal, in scopul garantarii executarii obligatiei.

106
Art. 2480: “Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise in
forma materializata.”

Art. 2481: “Gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului catre creditor sau, dupa
caz, prin pastrarea acestuia de catre creditor, cu consimtamantul debitorului, in scopul
garantarii creantei. Gajul asupra titlurilor negociabile se constituie, in cazul titlurilor
nominative sau la purtator, prin remiterea acestora, iar in cazul titlurilor la ordin, prin
andosarea acestora, in scop de garantie.”

Caracterele contractului de gaj:

a) Este un contract accesoriu, intrucat presupune existenta unui raport juridic

obligational principal
b) Este un contract real, deoarece se incheie valabil dupa remiterea efectiva a bunului
mobil
c) Este un contract unilateral, intrucat da nastere la obligatii numai in sarcina
creditorului => de a conserva bunul si de a-l restitui
d) Este un contract indivizibil, pentru faptul ca bunul mobil este afectat in intregime
garantarii obligatiei in totalitatea acesteia

Conditii de valabilitate:

a) Constituitorul gajului trebuie sa fie proprietarul lucrului gajat si sa aiba capacitate

de exercitiu deplina
b) Gajul trebuie sa fie constatat printr-un inscris inregistrat la notariat
c) Daca bunul gajat este o creanta, se cere intocmirea unui inscris care sa fie notificat
debitorului

Drepturile si obligatiile creditorului gajist:

a) Creditorul gajist are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia

insarcinat cu administrarea simpla
b) Dreptul de retentie asupra bunului dat in gaj pana la plata integrala a datoriei
c) Dreptul de urmarire, printr-o actiune reala si petitorie sa urmareasca bunul in
mainile oricui s-ar afla (cu exceptia bunului preluat de un creditor ipotecar de rang
superior)
d) Dreptul de preferinta, fata de alti creditori chirografari, gajisti de rang inferior sau
privilegiati ori ipotecari mobiliar
e) Obligatia de a conserva bunul, cheltuieli necesare de conservare
f) De a nu folosi bunul si de a nu-si insusi fructele acestuia
g) De a restitui bunul odata cu achitarea datoriei

Stingerea gajului:

107
  in mod indirect intervine ca urmare a stingerii obligatiei principale, indiferent de
modalitate
 in mod direct prin renuntarea creditorului la garantie, pierderea fortuita a bunului gajat,
remiterea voluntara a bunului gajat

IV. Ipoteca imobiliara

Ipoteca este un drept real accesoriu ce are ca obiect un bun imobil (al debitorului sau al altei
persoane), fara deposedare si care confera creditorului ipotecar prerogativele urmaririi
bunului in stapanirea oricui s-ar afla si a prioritatii fata de ceilalti creditori din pretul
acelui bun.

Ipoteca prezinta urmatoarele avantaje: bunul ipotecat ramane in posesia proprietarului – care va
exercita atributele dreptului sau de proprietate si posibilitatea constituirii mai multor ipoteci
asupra aceluiasi bun.

Felurile ipotecii:

1. Ipoteca conventionala

Ia nastere in baza unui contract de ipoteca incheiat intre creditor si proprietarul imobilului –
debitorul sau alta persoana.

Conditiile ipotecii conventionale:

a) Forma solemna a contractului de ipoteca

Se incheie in forma autentica de catre notar, sub sanctiunea nulitatii absolute, iar ipoteca asupra
bunurilor imobile ale persoanei juridice poate fi consimtita in virtutea puterilor oferite in urma
deliberarilor sau a imputernicirilor intocmite sub semnatura privata.

b) Daca prin lege nu se prevede altfel, ipoteca nu este opozabila tertilor decat din ziua
inscrierii sale in registrele de publicitate
c) Ipoteca asupra unui imobil se constituie prin inscriere in cartea funciara
d) Constituitorul ipotecii trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu

2. Ipoteca legala

In afara altor cazuri prevazute de lege, beneficiaza de ipoteca legala

a) Vanzatorul asupra bunului imobil vandut pentru pretul datorat (se aplica si in cazul
schimbului cu sulta sau al darii in plata cu sulta in folosul celui care instraineaza, pentru
plata sultei datorate)

108
 b) Promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta avand ca
obiect un imobil inscris in cartea funciara, asupra imobilului respectiv, pentru
restituirea sumelor platite in contul acestuia
c) Cel care a imprumutat o suma de bani pentru dobandirea unui imobil, asupra
imobilului astfel dobandit, pentru restituirea imprumutului
d) Cel care a instrainat un imobil in schimbul intretinerii, asupra imobilului instrainat,
pentru plata rentei in bani corespunzatoare intretinerii neexecutate
e) Coproprietarii, pentru plata sultelor sau a pretului datorat de coproprietarul
adjudecatar al imobilului ori pentru garantarea creantei rezultand din evictiune,
asupra imobilelor ce au revenit coproprietarului tinut de o atare obligatie
f) Arhitecii si antreprenorii care au convenit cu proprietarul sa edifice, sa
reconstruiasca sau sa repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea
sumelor datorate acestora
g) Legatarii cu titlu particular, asupra imobilelor din mostenire cuvenite celui obligat
la executarea legatului, pentru plata acestuia

Caractere juridice ale ipotecii:

a) Este un drept real accesoriu, ipoteca acorda titularului atributele de urmarire si

preferinta, in timp ce prerogativele specifice dreptului de proprietate raman ale
proprietarului bunului; ipoteca este un drept accesoriu pentru ca insoteste si garanteaza un
drept principal, dreptul de creanta al creditorului ipotecar
b) Ipoteca este supusa principiului specializarii, se constituie asupra unor imobile
individual determinate si pentru garantarea unei datorii a carei valoare trebuie sa
fie determinata
c) Ipoteca este indivizibila, imobilul este afectat in intregime pentru garantarea creantei in
totalitate, insemnand ca in ipoteza unei plati partiale acceptate a datoriei, creditorul
va pastra dreptul de ipoteca pana la plata integrala; in cazul mai multor imobile
garantand aceeasi datorie, creditorul ipotecar va avea dreptul de optiune pentru
urmarirea unuia sau altuia dintre imobilele ipotecate; titularul ipotecii poate renunta
la beneficiul indivizibilitatii ipotecii

Efectele ipotecii:

a) Constituitorul ipotecii pastreaza atributele dreptului de proprietate: posesia,

folosinta si dispozitia; dreptul debitorului de a dispune de bunul ipotecat inceteaza
in momentul inregistrarii actiunii ipotecare, cand creditorul ipotecar a inceput
transcrierea comandamentului
b) Cel care a constituit ipoteca e liber sa foloseasca, sa administreze si sa dispuna de
bunul grevat, insa cu indatorirea de a nu vatama drepturile creditorului ipotecar

109
 c) Actele de dispozitie asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar daca dobanditorul
bunului cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice transferul sau
declara ca acest transfer este echivalent cu neindeplinirea obligatiei garantate
d) Creditorul are un drept real accesoriu, fara deposedarea debitorului, drept care ii
confera atributele urmaririi si preferintei
e) In cazul mai multor creditori ipotecari, dreptul de preferinta se exercita in ordinea
data de randul ipotecii fiecaruia
f) Creditorul ipotecar poate urmari bunul ipotecat in orice mana ar trece, fara a tine
seama de drepturile reale constituite sau inscrise dupa inscrierea ipotecii sale
g) Cel care dobandeste un bun ipotecat raspunde cu acel bun pentru toate datoriile
ipotecare
h) Dobanditorul bunului ipotecat se bucura si este tinut de toate termenele de plata de
care beneficiaza sau este tinut si debitorul obligatiei ipotecare
i) Daca dobanditorul bunului ipotecat nu stinge creanta ipotecara, creditorul poate
incepe urmarirea silita asupra bunului
j) Atunci cand creditorul ipotecar urmareste si vinde bunul dobandit de un tert de la
cel care a constituit ipotecat, drepturile reale principale pe care tertul le avea asupra
bunului anterior dobandirii proprietatii renasc cu rangul lor originar de drept sau
prin reinscriere in cartea funciara

Stingerea ipotecii:

 pe cale indirecta intervine ca urmare a stingerii obligatiei pe care o garanteaza, indiferent

de modalitate
 pe cale directa, prin renuntarea creditorului la ipoteca - act unilateral irevocabil care
necesita forma autentica ad validitatem si capacitate deplina de exercitiu a
creditorului - prin pieirea bunului si prin purge

V. Privilegiul

Privilegiul reprezinta dreptul unui creditor de a fi platit cu prioritate fata de alti creditori,
in virtutea calitatii creantei sale.

Art. 2333: “Privilegiul este preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea creantei
sale.”

Spre deosebire de ipoteca si de gaj, care pot fi conventionale si legale, privilegiile rezulta, de
regula, din lege.

Clasificarea privilegiilor:

a) Privilegii generale asupra tuturor bunurilor debitorului, mobile si imobile

110
Art. 2338: “Privilegiile asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului se stabilesc si
se exercita in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.”

b) Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile:

 creanta vanzatorului neplatit pentru pretul bunului mobil vandut unei

persoane fizice este privilegiata cu privire la bunul vandut, cu exceptia
cazului in care cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau
exploatarea unei intreprinderi
 creanta celui care exercita un drept de retentie este privilegiata cu privire la
bunul asupra caruia se exercita dreptul de retentie, atat timp cat acest drept
subzista

Stingerea privilegiilor:

 pe cale accesorie, privilegiile se sting odata cu obligatia garantata

 pe cale principala, privilegiul special se stinge prin instrainarea, transformarea sau pieirea
bunului
 debitorul care putea sa opuna compensatia si care a platit datoria nu se mai poate prevala,
in detrimentul tertilor, de privilegiile sau de ipotecile creantei sale

111