Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SPECIALIZAREA : CIG
ANUL : II
În doctrina modernă este consacrată concepţia că bugetul public reprezintă actul juridic
necesar pentru stabilirea şi autorizarea prealabilă a veniturilor şi cheltuielilor publice . Resursele
financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete: bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom, în condiţiile asigurării
echilibrului financiar. Resursele şi cheltuielile reflectate în bugetele menţionate anterior,
cumulate la nivel naţional, alcătuiesc resursele financiare publice totale, respectiv cheltuielile
publice totale care, după consolidare prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective,
evidenţiază dimensiunile efortului financiar public, pe anul respectiv, starea de echilibru sau de
dezechilibru, după caz.
Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţia României, republicată, conceptul de buget
public naţional este o noţiune sintetică a trei instituţii juridice diferite: bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi ale judeţelor. Prin bugetul
public se proiectează şi se desfăşoară activitatea financiară, putând aprecia că bugetul public
reflectă activitatea privind finanţele publice ale unui stat.
(i) bugetul este un act previzional, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ şi
comparativ de venituri publice, indicând veniturile băneşti ale statului şi destinaţia acestora
exprimând în cheltuieli bugetare;
(ii) este un act de autorizare prin care puterea legislativă împuterniceşte executivul să
cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
(iii) este un act anual, anul bugetar, ca exerciţiu financiar fiind cel mai potrivit interval
pentru care se poate efectua programarea şi se poate urmări execuţia veniturilor şi cheltuielilor;
(iv) bugetul public reprezintă un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor
băneşti publice, gestionarea, utilizarea şi controlul folosirii acestora;
(v) bugetul public este şi un instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii.
Pe baza opţiunilor politice, economice, sociale, bugetul public reflectă politica financiară
propriu-zisă a statului.
Principiul unităţii (unicităţii)
Din punct de vedere politic, principiul unităţii (unicităţii) bugetare facilitează realizarea
controlului Parlamentului şi exercitarea puterii sale de decizie în materia finanţelor publice.
Referindu-se la principiul unităţii bugetare s-au identificat două motivaţii ale acestui
principiu, respectiv: financiare şi politice.
Sub aspect financiar, aplicarea unei asemenea reguli dă o imagine mai clară situaţiei
financiare a statului, deoarece citirea unui singur document face mai uşor de înţeles provenienţa
veniturilor, destinaţia cheltuielilor si ponderea în care veniturile acoperă sau nu cheltuielile.
Sub aspect politic, un buget unitar, oferă posibilitatea examinării de către corpul
legislativ a politicii financiare de ansamblu promovată de guvern şi pe care poate să şi-o
însuşească sau nu. Acest principiu a fost adaptat cerinţelor contemporane în materie, în special
prin acceptarea unor derogări care favorizează operaţiunea de „debugetizare”.
Deşi unitatea bugetară prezintă o serie de avantaje, în tot mai multe state contemporane s-
a renunţat la respectarea deplină a acestui principiu, preferându-se procedeul pluralităţii
bugetare. Astfel, pe lângă bugetul statului care este considerat un buget ordinar sau general, se
întocmesc şi alte bugete publice: conturi speciale, bugete extraordinare, bugete anexe, bugete
autonome, bugete ale fondurilor speciale etc.
Bugetele anexă evidenţiază operaţiile financiare ale unor servicii ale statului cu caracter
industrial sau comercial necuprinse în bugetul general decât prin vărsământul soldului lor
creditor sau debitor. Se discută şi se votează de Parlament şi sunt supuse controlului
public.Bugetele autonome sunt adoptate la nivelul societăţilor comerciale cu capital de stat sau al
instituţiilor publice care beneficiază de autonomie financiară fără a fi supuse controlului
Parlamentului. Legile bugetare rectificative sunt generate de necunoaşterea cu exactitate a
nivelului cheltuielilor şi respectiv al veniturilor în momentul aprobării legii bugetare, ceea ce
face necesară revenirea asupra nivelului indicatorilor bugetari în cursul exerciţiului bugetar.
BUGETUL UNIUNII EUROPENE
La aproximativ 148 de miliarde de euro (cifra din 2019), bugetul UE este de fapt mai mic
decât bugetele din Austria sau Belgia.
Aceasta este o fracțiune minusculă (2%) din bugetele naționale combinate din toate cele
28 de țări UE (7.524 miliarde EUR)
Câteva comparații
Guvernele naționale din UE cheltuiesc de peste 50 de ori ceea ce UE face prin bugetul
său;
În schimb, un buget național mediu în UE este de 46% din valoarea economiei sale.
Spre deosebire de bugetele naționale, care sunt utilizate în principal pentru furnizarea de
servicii publice și finanțarea sistemelor de securitate socială, bugetul UE este utilizat în principal
pentru investiții.
Cetățeanul mediu UE plătește 240 de euro pe an către bugetul UE (cifre pentru 2018) -
mai puțin decât prețul unei cani de cafea medie pe zi.
BIBLIOGRAFIE
https://administrare.info/administra%C8%9Bie-public%C4%83/1603-principiile-dreptului-
bugetar
http://www.ing.ugal.ro/Resurse/MENUS/Facultate/IFR/Drept_financiar.pdf
https://www.ase.ro/upcpr/profesori/758/CURS%209.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bugetul_Uniunii_Europene