ÎNVĂŢAREA TIMPURIE- MECANISMELE ÎNVĂŢĂRII

LA COPIII CU VÂRSTA CUPRINSĂ ÎNTRE 0 ŞI 7 ANI

Învăţarea a fost mereu esenţială, dar acum pare puţin mai complicată decât a fost
vreodată. Trăim într-o societate care solicită flexibilitate, în care competenţele pe care le
învăţăm astăzi nu ne vor fi neapărat suficiente pentru ziua de mâine.

Începând cu nou-născuţii, care au foarte puţine cunoştinţe, dar au competenţe latente

importante, se pot amaliza tehnicile fundamentale pe care copiii trebuie să le stăpânească
pentru a învăţa eficient: imitare, încercare şi eroare, asociere, limbaj, deducţie şi inducţie.

A. Scopul şi obiectivele microcercetării

Microcercetarea s-a realizat cu scopul de a identifica modul în care părinții se implică
în dezvoltarea mecanismelor învățării la preșcolari.
B. Ipoteza
Am pornit aceasta cercetare admițând că sunt parintii primii care interacționează cu
copilul. Inca din timpul sarcinii, intre acestia se creeaza o legatura puternica, ce va fi
dezvoltata dupa nastere. Părinții sunt primele persoane care cunosc capacitățile copilului,
potențialul lui și, chiar înainte de aceasta, ei își doresc cel mai fierbinte să-i favorizeze
dezvoltarea ulterioară. Părinții sunt direct și cel mai profund implicați. Apoi, părinții cunosc
cel mai bine particularitățile copilului lor, firea lui, dispoziția, predispoziția. Ei au marele
avantaj că petrec mult timp cu copilul și pot alege ritmul de lucru cu acesta, pot crea situații
diverse de învățare, pot experimenta diverse metode și o pot alege pe cea mai potrivită.
C. Lotul de microcercetare
Această microcercetare a fost realizată cu ajutorul a 20 părinti , 10 care locuiesc în
mediul rural si 10 care locuiesc in mediul urban
D.Instrumentul de cercetare
Pentru a realiza microcercetarea s-a utilizat ancheta pe bază de chestionar.
Chestionarul a cuprins 10 itemi: 5 itemi cu răspuns închis (precodificat) şi 5 itemi cu răspuns
deschis (postcodificat).
Din aceste răspunsuri putem constata că majoritatea părinților păstrează legătura cu
educatoarea, ceea ce ajută la crearea unei personalități armonioase pentru preșcolar.
Totodată, se observă că unii părinți nu alocă suficient timp comunicării cu propriul copil,
ceea ce va genera posibile frustrări ale preșcolarului mai târziu, dar si unele probleme de
comunicare. Majoritatea părinților le asigură un cadru propice dezvoltarii intelectuale,
morale, dar si dezvoltarea unui comportament civilizat, ceea ce este îmbucurător, deoarece se
ofera fundamentul dezvoltarii persoanale pentru cel mic.
Este dramatic pentru copii să nu petreaca timp cu parintii lor. Aceasta perioadă este
caracterizată prin foame de cunoaștere, prin curiozitate, prin dorință acerbă de învățare a
copilului, de înverșunarea cu care el își canalizează energia către tot ceea ce e nou, către
ceea ce îl interesează, dorința sa imensă de a repeta neobosit un joc, un cântecel, o poezie, o
activitate în care a avut succes și care i-a produs satisfacție. De vreme ce toți copiii sunt
dotați cu anumite capacități, este de neiertat să risipim, în calitate de părinți și de factori de
decizie, de reprezentanți ai copiilor prea mici și neputincioși să se reprezinte singuri, să
risipim acele ocazii în care putem decide în mare măsură posibila împlinire viitoare a
copiilor noștri. Dacă unui copil i se refuză acest drept de către părinții lui, este puțin probabil
să i-l acorde altcineva, iar mai târziu, degeaba copilul revendică dreptul respectiv, de cele
mai multe ori startul este ratat și, chiar de va fi o cursă bună, nu va fi cea mai bună care ar fi
putut fi...
 SPECIFICUL UTILIZĂRII METODELOR
INTERACTIVE ÎN ACTIVITĂŢILE DIDACTICE DIN
ARIA CURRICULARĂ LIMBĂ ŞI COMUNICARE LA
PREŞCOLARI
Prin acest articol, dorim să arătăm importanţa utilizării metodelor activ-participative în
activitatea didactică.
Planul afectiv al preşcolarilor este activizat de utilizarea metodei interactive prin
încrederea pe care aceştia o capătă în forţele proprii, prin dezvoltarea simţului demnităţii, al
autoaprecierii care se instituie atunci când cele propuse de ei sunt luate în seamă de colegii
de grupă, când cele spuse de ei sunt analizate.
Cercetarea pentru lucrarea de faţă a fost aplicată pe un eşantion de 29 de preşcolari de
grupă mare, în acest articol fiind prezentat doar modul în care metoda Mozaic face diferența
în planul dezvoltării capacității de comunicare și în planul dezvoltării divergente.
Metoda Mozaic „reprezină o activitate de predare-învăţare, care este inspiratădin
tehnicile dinamicii grupurilor mici. Grupa este împărţită în câteva grupuri mici, iar în fiecare
grup se stabileşte câte un „specialist" pentru fiecare dintre unităţile de conţinut ale lecţiei.
„Specialiştii" se întrunesc pentru a-şi însuşi cunoştinţele respective, pe baza unei fişe date de
cadrul didactic. Apoi se întorc la grupurile iniţiale unde fiecare îşi instruieşte colegii în
„ specialitatea lui". Astfel, toţi participă activ şi fiecare grup parcurge tot conţinutul."
Grupa de control, format din 14 preşcolari, a avut parte de o lecţie clasică,în care s-a
predat povestea„ Inimioare, inimioare" de Sarina Cassvan, în care am discutat frontal câteva
elemente de interpretare, am identificat personajele şi trăsăturile lor de caracter. La final, au
primit fişa de lucru, iar rezultatele lui au fost înregistrate.
Grupa experimentală, compusă din 15 preşcolari, a avut parte de o lecţieinteractivă, în
care am aplicat metoda Mozaic, fiind utilizată pentru dezvoltarea gândirii critice. Aşadar,
după citirea textului, preşcolarii au identificat personajele, au evidenţiat trăsăturile lor. Cu
ajutorul metodei Mozaic, preşcolarii, împărţiţi pe grupe, au reuşit identificarea spaţiului în
care s-a desfăşurat acţiunea, a personajelor, discutând despre fiecare dintre ele.
aplicarea metodeilor interactive în ciclul preşcolar este un lucru de bun augur, atât pentru
educatoare, pentru că îşi lărgeşte sfera preocupărilor, îşi aprofundează cunoştinţele şi aplică
metode noi, cât şi pentru preşcolari, întrucât se dezvoltă comunicarea între membrii grupei,
se apelează la gândirea divergentă, critică a copiilor, lucru ce îi va ajuta pe viitor, când vor
deveni şcolari, dar şi în formarea personalităţii lor , care abia începe să prindă contur.
 ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL VERSUS
PEDAGOGIILE ALTERNATIVE
Moto:„Cei mai buni profesori sunt cei care îți arată unde să privești, dar nu îți spun
ce să vezi”

ABSTRACT

Pedagogiile alternative sunt cele care deplasează centrul de greutate în ceea ce priveşte
educaţia, de la profesor, din exteriorul clasei, spre interiorul acesteia, încercând să susţină şi
să realizeze în acelaşi timp individualizarea copilului.
Prin acest articol, dorim să arătam importanța utilizării alternativelor educaționale în
procesul de învățământ, prezentând avantajele acestora atât pentru copil, cat și pentru cadrul
didactic. Cercetarea pe care am realizat-o arată gradul de cunoaștere pe care îl au cadrele
didactice vizate asupra pedagogiilor alternative și asupra modului în care aceste noi abordări
realizează educația.
Apariția alternativelor educaționale a reprezentat un pas important pentru
implementarea unor moduri inedite de a eficientiza învățarea. Se observă centrarea pe
nevoile individuale si de vârstă, condiție esențială pentru realizarea educației.
În cadrul sistemului de învățământ din România, prin inițiativele realizate la nivel
central, teritorial și local, după 1990, sunt instituționalizate următoarele alternative
educaționale, aplicabile în învățământul preșcolar și primar, cu deschideri spre învățământul
secundar: Step by step, Montessori, Waldorf, Freinet si Jena-Petersen.
A. Scopul şi obiectivele microcercetării
Microcercetarea s-a realizat cu scopul de a identifica avantajele si dezavantajele
invatamantului traditional, dar si motivele pentru care cadrele didactice aleg sa lucreze în
sistemul tradițional de învățământ
B. Ipoteza
Am pornit această microcercetare admitand ca profesorii doresc o noua
schimbare/provocare in invatamantul romanesc si anume renuntarea la invatamantul
traditional si implementarea alternativelor educationale. Acest lucru ar determinat și o
modificare a percepției cadrelor didactice asupra modului în care înțeleg să își exercite
profesia, mai ales că în noile condiții este nevoie de o legătură tot mai puternică între școală
și societate.
C. Lotul de microcercetare
Această microcercetare a fost realizată cu ajutorul a 20 de cadre didactice care
profeseaza în mediul rural, respectiv mediul urban.
D. Instrumentul de cercetare
Pentru a realiza microcercetarea s-a utilizat ancheta pe bază de chestionar.
Chestionarul a cuprins 10 itemi: 5 itemi cu răspuns închis (precodificat) şi 5 itemi cu răspuns
deschis (postcodificat).
Din aceste răspunsuri putem constata că majoritatea profesorilor consider sistemul
tradițional accesibil și sigur, chiar dacă împărtășesc și noua abordare a pedagogiilor
alternative. În urma rezultatelor, se poate observa că printre preferințele profesorilor
chestionați, se numără alternativa step by step, care se bucură, de altfel, de o mare răspândire
pe teritoriul țării noastre.
Analizând răspunsurile primite, se poate observa că majoritatea profesorilor
chestionați sunt deschiși spre inovația pe care o aduc alternativele educaționale. Aceștia
apreciază noua abordare a educației, mai ales prin centrarea majoră asupra particularităților
copilului și dobândirea de competențe, iar nu pe promovarea competiției, a notei și a
clasificării. Din păcate, este adevarat că în acest moment, există școli care nu sunt dotate cu
material educaționale necesare pentru realizarea lecțiilor, iar implementarea unei alternative
educaționale necesită fonduri foarte mari. În concluzie, este îmbucurător că există în sistemul
educațional învățători care se pot adapta, oamenii informați care educa generațiile viitoare de
copii.