Johann Heinrich

Pestalozzi
 Informații…
i ( 1 7 4 6 -1827)
P es talozz
n n H e in r i c h
e ți a , u n de a
• Joh a ri ch, El v i n trat
t l a Z u . N u a
s-a născu rile Școlii latine i.
rsu an
urmat cu na la vârsta de 9 it atea
al ă p â n lo c a l
la șco 1 7 9 8 a trăit î
i i 177 0 - o ș ie a
tre a n ri a m
• În
, u n d e p e prop p i ii săraci
h o f c o
Neu
ș c o a lă pentru c tice la
n ț a t o l e p r a
înfii re a ctivități cu
7 4 ) în c a a l te rn a u
(17 o s p o dărie s , c alcul
ș i în g t- s c r i
câmp e v o r b i re, citi
le d
exerciții b a f ra n ceză.
lim
mintal și oală p r i m a r ă di n
t l a o ș c p a î n ființat o
da rt tim
• A pre , u n d e la s c u
s ă se
d o r f o r e a u
Burg r u c e i care d n v ățător.
p e n t d e î
școală e n t r u p rofesia
că p
pregătes
 Ideile sale pedagogice sunt prezentate în :

• Gândurile de seară ale unui sihastru (1780)

• Leonard și Gertruda (1781)
• Cum iși învață Gertruda copiii? (1801)
• Abecedarul intuitiv (1801)
• Învățământul intuitiv al cifrelor (1803)
• Cartea mamelor (1803)
 Pestalozzi considera că umanitatea perfectă este scopul suprem al
umanității. Umanitatea este sădită în sufletul fiecărui om, rolul educației
fiind de a dezvoltaelementele care o compun și de a stabili armonia între ele.
Datoria educatorului nu este de a dota spiritul copilului cu însușiri și forțe
noi, ci de a pătrunde în ființa lui, pentru a ști ce influență trebuie să exercite.
Pestalozzi admite cele trei principii ale neoumaniștilor:
•principiul culturii armonioase
•principiul educației organice
•principiul educației individual- sociale
Dar, ca un adevărat apostol al filosofiei sentimentului și al creștinismului (G.
G. Antonescu), el merge mai departe decât neoumaniștii, admițând că forța
de unire a umanității, ca bază a armoniei, sentimentul iubirii. Acesta este
fundamentul culturii umane.
…
• Pestalozzi a arătat o preocupare asiduă
pentru ameliorarea condiției spirituale,
morale și materiale precare a poporului
elvețian.Bunul său renume se datorează
îndeosebi eforturilor susținute de a
deschide școli, în care să asigure o
educație adecvată copiilor săraci: “ceea
ce l-a făcut mare, scrie Francois Guex,
a fost dragostea sa imensă pentru
oameni, inima sa pură, sufletul său
pasionat, eforturile sale neobosite și
devotamentul fără limite pentru binele
umanității”.
• Pestalozzi se arăta convins că lipsa de
cultură intelectuală, morală și
religioasă precum și injustiția socială,
constituie izvorul cel mai adânc al
mizeriei poporului.
 În romanul pedagogic
“Leonard și Gertruda”, el
considera, că omul, prin natura
sa, nu este perfect; el poate
deveni înțelept și moral numai
prin intermediul educației.
Lăsate în voia lor, forțele
naturii umane fie se dezvoltă
prea încet, fie nu se dezvoltă
deloc; educația trebuie să
urmeze mersul simplu al naturii.
 • În 1780 când publica Orele deseară ale unui
sihastru, Pestalozzi teoretiza necesitatea respectării
legilor naturii
în procesul educaţiei, în scopul dezvoltării 
forţelor interne ale copilului. Pornind de la teza
educaţiei în conformitate cu natura, el aprecia că
cele mai bune condiţii pentru educarea copilului le
oferă familia, mama fiind considerată "educatorul
natural„.
Principiul fundamental al pedagogiei lui Pestalozzi îl c
onstituie conformitatea educaţiei cu natura, cu legile
naturii umane.

• Parcursul învățării este de la simplu a compus, de la ușor la

greu, intr-un mod progresiv și fără grabă. Instruirea începe
prin elemente foarte simple și se lărgește de la un an la altul
prin dezvoltări prin dezvoltări din ce în ce mai extinse și
ordonate în serii psihologice înlănțuite.
 “Cum își învață Gertruda copiii”
• Pestalozzi a elaborat teoria
învăţământului elementar, prezentată
în lucrarea “Cum îşi învaţă Gertruda
copiii".
• Nu se are în vedere o şcoală de un
anumit grad,ci o instrucţie care îşi
propune să înceapă cu primele
elemente ale fiecărui obiect de
învăţământ, care să stimuleze
dezvoltarea forţelor interne.
• Conținutul învățământului primar ar
trebui să cuprindă:
 educația fizică
 educația morală
 educația intelectuală
Pestalozzi este primul pedagog care a formulat explicit
principiul formativ al învăţământului. Indicaţii cu privire la
cultura formativă găsim încă şi înainte de el, la
Montaigne, Descartes, Kant. Plecând de la distincţia pe
care Pestalozzi o realizează între formare şi informare,
mai târziu se vor contura două mari direcţii în pedagogie:
a)Curentul culturii materiale, care considera că
menirea şcolii este de a da informaţii;
b)Curentul culturii formale, care reducea acest rol la
dezvoltarea psihică, uneori numai la dezvoltarea
proceselor de cunoaştere.
 Metodologie
a.Experiența directă. Instruirea trebuie să înceapă cu experiența imediată a
copilului, cu studiul mediului înconjurător, cunoștințele în acest fel, mai
apoi să fie prinse în conținutul noțiunilor vehiculate prin intermediul
limbajului. Natura ne poate învăța mai bine decât oricine. Pentru
Pestalozzi, observația, percepția senzorială, reprezintă baza cunoașterii.
b. Intuiția. Pestalozzi este un adept al intuiției, considerată izvorul oricărei
cunoștințe.Instruirea trebuie să constituie o trecere continuă de la intuiție la
noțiune, de la concret la abstract. Și atunci învățământul va avea ca punct
de plecare lucrurile familiare copilului. 
c. Activitatea.Copilul trebuie să fie activ continuu , făcând și corectând greseli,
să descrie ceea ce observă, să analizeze obiectele din jurul lui,
satisfăcându-și curiozitatea despre natură .
d. Inducția. Copilul trebuie să observe, să învețe să-și exprime impresiile
despre obiectele concrete.
Pestalozzi indică și etapele desfășurării unei lecții (treptele psihologice
herbatiene de mai târziu) , ținând seama de faptul că sufletul elevului desfășoară
o activitate sistematică și continuă pentru clarificarea cunoștințelor:

•A). Perceperea izolată a elementelor unui lucru sau a ideilor,

după normele stabilite.(analiza)

•B). Trecerea lor în serii psihologice, adică elementul sau lucrul

intuit se va compara cu altele asemănătoare, stabilindu-se ideea
sau noțiunea (sinteza).

•C). Recapitularea tuturor elementelor dintr-un întreg;

•D). Integrarea tuturor cunoștințelor dobândite în ansamblul

cunoașterii de care dispune deja elevul.
 Impactul muncii lui pestalozzi…
• Pestalozzi a practicat cu succes educația
în școlile pe care le-a înființat și de
la nivelul acestei practici s-a ridicat la
o profundă teorie pedagogică.
• Considerat drept “întemeietorul teoriei
învățământului elementar”, Pestalozzi a
militat pentru o formare armonioasă a
personalității umane, a fundamentat și
aplicat o serie de principii ale
pedagogiei moderne, precum principiul
intuiției, cel al continuității dintre
teorie și practică, cel al respectării
individualității copilului ș.a.

De aceea școlile pe care le-a înființat și condus s-au bucurat

de succes și au stârnit interesul pedagogilor vremii. Ideile lui
Pestalozzi despre educație au fost continuate, în scurt timp, de
Friedrich Frobel și Adolf Diesterweg, dar a avut un puternic impact în
intreaga gândire pedagogică ce i-a urmat.
 Reflecție
A. 1.Care erau principalele metode folosite în realizarea educației de
Johann Heinrich Pestalozzi ?
2.Ce părere aveți despre metodele folosite și modul de realizare al
educației la Pestalozzi?

B.Comentati unul dintre cele trei texte ale lui Johann Heinrich Pestalozzi:
1.“Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se
ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi,
sunt posibile.”
2.” Ceasul naşterii copilului este ceasul începutului educaţiei.”
3.” Nu înveţi niciodată, dacă nu începi cu ce e aproape de tine,
de ale tale şi de ocupaţia ta.”