MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”
DIN CHIŞINĂU
Facultatea Psihologie și Psihopedagogie specială
Catedra Psihologie
Programul de studii Psihopedagogie

Anul I

Svetlana Șarban

Povestirea didactică ca metodă de transmitere şi insuşire a cunoştinţelor

Profesorul cursului Fundamentele științelor educației:

Iurie Ilaşcu, Doctor Conferențiar

Chișinău, 2023
 to d ă d e
ca m e
i t e re ş i
v e sti re a tran s m
a
Po ins u ş i re
ţ el o r
n
că cunoşti
di d a cti
Potrivit Curriculumului pentru învăţământul preşcolar
(2008), obiectivele cadru pentru domeniul Limbă şi
comunicare sunt: „dezvoltarea capacităţii de
înţelegere, exprimare orală, şi utilizare exactă a
sensurilor structurilor verbale orale, formarea unei
exprimări verbale corecte din punct de vedere
fonetic, lexical, sintactic, creșterea expresivității şi
creativității limbajului oral, progresarea capacităţii de
a pricepe şi împărtăşirea gândurilor, intențiilor,
semnificaţiilor directe de limbaj scris”. Toate aceste

obiective pot fi îndeplinite cu ajutorul poveştilor.

În cadrul planului de învăţământ la nivel preşcolar, educarea limbajului ocupă
un loc important, deoarece literatura pentru copii contribuie la realizarea
multor componente ale educaţiei şi anume:

 educarea limbajului, Obiectivul fundamental al educaţiei limbajului

 educaţie morală şi religioasă, în învăţământul preşcolar îl reprezintă formarea
 educaţie ecologică, la copii a deprinderilor de comunicare orală,
 educaţie estetică, etc. corectă, coerentă şi expresivă, sub aspect
fonetic, lexical şi gramatical.
Povestirea este una dintre activitățile de
educare a limbajului cele mai plăcute copiilor,
întrucât le satisface nevoia de cunoaştere şi
de afectivitate, le stimulează imaginaţia şi
constituie cadrul optim de exersare a
capacității de comunicare.
 În grădinița de copii povestirea
este folosită atât ca metoda de
expunere şi comunicare de
cunoştinţe, cât şi ca formă de
activitate destinată cunoaşterii
mediului şi dezvoltării vorbirii
preşcolarilor.
 c o p i ii
a t e a cu
n a c tivit n u l
Î ter m e
a ri s u b
e ș c o l
pr e s te se
l d e p ov
a
gener l, s c h i ţ a,
a s m u
c u n d :b s u nt
as a n u l ş i
a ,r o m
e s te rin
pov i l o r p
te co pi
re z e n ta
p ti r i i.
p ove s
d a
meto
Povestirea ca specie
literară nu este folosită în
învățământul preşcolar,
acest termen fiind folosit
cu consecvență, doar în
limbajul didactic.
Diferite lucrări de specialitate
folosesc când termenul
„poveste", când „povestire.
 Datorită vârstei, insuficientei dezvoltäri a
capacităților psihice, educatoarea este nevoită să
adapteze conținuturile. Cu ajutorul povestirii, ca
metodă, educatoarea realizează apropierea copiilor
de cele mai variate aspecte de viață și domenii de
activitate, informează asupra unor fapte şi
evenimente ce nu pot fi cunoscute prin experienţa
lor proprie. În același timp, prin cuvântul viu, li se
trezesc copiilor emoții și li se orientează atenția spre
cele comunicate.
În cadrul procesului de învăţământ, metoda reprezintă o cale de
urmat cu scopul îndeplinirii unor obiective instructive-educative
prestabilite: transmitere a unor cunoştinţe, formare de priceperi şi
deprinderi etc. Astfel, metodele devin căi pe care educatoarea le
urmează cu scopul de a orienta copilul să descopere sau să
redescopere el însuşi adevărurile căutate, cunoştinţele vizate, noile
comportamente ce se aşteaptă a fi achiziţionate.
Metodele de învăţământ sunt caracterizate de existenţa unei triple
finalităţi, ele servind unor scopuri de cunoaştere (stăpânirea unor
strategii continue de procesare a informaţiei), de instruire (asimilarea de

cunoştinţe priceperi şi deprinderi) şi formative (de modelare optimă a

trăsăturilor de personalitate).
Din varietatea de metode ce pot fi folosite în activităţile instructiv-
educative din grădiniţă, mă voi referi doar la cele cu aplicabilitate
în activităţile de educarea limbajului:
metode verbale: povestirea, explicaţia, conversaţia – dezvoltă
abilităţile de ordin fizic mental şi emoţional, priceperile şi
deprinderile, solicită gândirea, imaginaţia şi limbajul;
metode intuitive: observarea,
demonstraţia – au o puternică
valoare formativă, asigurând
suportul intuitiv necesar elaborării
proceselor mentale superioare;
metode active: exerciţiul, jocul,
dramatizarea – asigură implicarea
preșcolarilor, contribuind la
însuşirea temeinică a informaţiilor,
precum şi la dezvoltarea
capacităţilor de comunicare.
Povestirea este o metodă de învăţământ ce poate fi folosită cu foarte mare
succes în învăţământul preșcolar, care constă în expunerea orală, vie, plastică,
sub formă de naraţiune sau descriere prin intermediul căreia sunt înfăţişate
fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în fenomene ale naturii, spaţiu şi
timp, etc. pe care copiii nu le pot înţelege altfel. 

Activitatea de povestire este una dintre activitățile de

educare a limbajului cele mai plăcute copiilor, deoarece
satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate,
stimulează imaginația și oferă cadrul adecvat de
exersare a capacității de comunicare. 
Povestirea educatoarei constă în expunerea
orală a unor poveşti, povestiri, basme din
literatura română sau universală, care prin
conţinutul specific furnizează copiilor cunoştinţe
referitoare la cele mai diverse aspecte de viaţă şi
domenii de activitate, îi familiarizează cu natura
înconjurătoare.
Povestirile, poveștile și basmele au fost și vor
rămâne operele cele mai plăcute copiilor,
începând din copilărie și până în adolescență.
Mai întâi ascultându-le, iar mai apoi citându-le,
copiii însușesc din basme comoara infinită a
înțelepciunii. Grădiniţa, ca prima formă de
organizare a învățământului, acordă o atenţie
deosebită dezvoltării capacităţii de comunicare
verbală pentru că exprimarea verbală este
condiția de bază în formarea, fixarea,
diferenţierea noțiunilor şi în transmiterea
informaţiilor.