OPERAȚIUNILE

INSTITUȚIILOR DE
CREDIT

ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMUL

BANCAR EUROPEAN SI NAȚIONAL
 Scopul cursului
Cunoaşterea rolului băncilor centrale.

Obiective
1. Cunoașterea necesității creării Sistemul European al
Băncilor Centrale
2. Cunoașterea rolului Băncii Naționale a României
SUBIECT EXAMEN

Subiect 1: Sistemul european al băncilor centrale

- Banca Central Europeana
- Băncile Centrale Naționale
- Mecanismul Unic de Supraveghere
- Mecanismul Unic de Rezoluție
- Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar
 1.1 SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR
CENTRALE

Sistemul bancar european a fost creat în conformitate cu tratatul

de la Maastricht şi Statutul Sistemului European al Băncilor
Centrale (SEBC)

SEBC cuprinde toate băncile centrale naţionale ale statelor

membre din UE inclusiv cele ce nu au adoptat încă moneda euro

Sistemul bancar european este format din:

- Banca Centrală Europeană (BCE)
- Băncile Centrale Naţionale (BCN) ale statelor ce
alcătuiesc UE.
 Banca Centrală Europeană (BCE)
- a fost înființată odată cu zona euro în 1999 la Frankfurt,
moment în care responsabilitatea privind politica monetară i-a
fost transferată de la băncile centrale naționale din cele 11 state
membre la acea dată, și a preluat funcțiile Institutului Monetar
European

- colaborează cu băncile centrale ale statelor membre, și dirijează

cooperarea între băncile centrale din Eurosistem.
Misiunile fundamentale care trebuie să fie îndeplinite prin
intermediul Eurosistemului sunt:
- definirea și punerea în aplicare a politicii monetare pentru
zona euro;
- efectuarea operațiunilor de schimb valutar;
- deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale
statelor din zona euro (administrarea portofoliilor);
- promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

Rolul Băncii Centrale Europene este acela de a gestiona

moneda euro, menținerea stabilității prețurilor și trasarea și
punerea în aplicare a politicii economice și monetare a
Uniunii Europene.
Pentru realizarea acestor obiective Banca Centrală
Europeană:
- fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor
comerciale din zona euro, controlând astfel masa monetară și
inflația,
- gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum
și cumpărarea și vânzarea de valută pentru a echilibra
cursurile de schimb,
- se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt
supravegheate corespunzător de către autoritățile naționale și
că sistemele de plăți funcționează corect,
- garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar
european,
- autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din
zona euro,
- monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care
aceasta îl poate reprezenta pentru stabilitatea prețurilor.
 Băncile Centrale Naționale (BCN)

- au personalitate juridică diferită, potrivit legislației din fiecare

stat membru al Uniunii Europene și diferă de cea a Băncii
Centrale Europene.
Băncile ce aparțin Eurosistemului sunt implicate în procesul de
aplicare a politicii monetare unice a zonei euro prin:
- furnizarea de lichidități instituțiilor de credit,
- asigurarea decontărilor plăților scripturale interne și
transfrontaliere,
- realizarea operațiunilor de gestionare a rezervelor internaționale
în nume propriu și ca agenți ai BCE.

Pe lângă aceste atribuții BCN răspund în mare măsură de colectarea

de date statistice naționale, precum și de emiterea și procesarea de
bancnote euro în țările respective.
Criza financiară care a început în 2008 a întărit faptul că
reglementarea și supravegherea activităților realizate în sistemul
bancar trebuie să fie armonizate în toate statele membre ale Uniunii
Europene și în special în zona euro. Această criză a subliniat faptul că
evaluarea greșită a riscurilor de către sectorul bancar poate afecta
stabilitatea financiară a statelor membre.

Astfel în iunie 2012, Consiliul European a fost de acord cu

înființarea a două instituții ce au un rol-cheie în gestionarea
riscurilor. Primul pilon cheie este Mecanismul unic de
supraveghere (MUS), ce acordă Băncii Centrale Europene
rolul de supraveghetor bancar. Al doilea pilon este Mecanismul
unic de rezoluție (MUR), a cărui rol constă în planificarea
măsurilor ce trebuie luate în cazul falimentul unei bănci. Celor
doi piloni se alătură mai târziu şi Fondul de Garantare a
Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB).
Mecanismul unic de supraveghere (MUS) este format din:
- Banca Central Europeană,
- autorităţile naţionale competente (ANC) din statele membre
participante.

MUS promovează abordarea unui cadru unic de reglementare

pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, cu
scopul de a spori soliditatea sistemului bancar din zona euro.

Pentru a se asigura o supravegherea eficientă, instituțiile de

credit sunt clasificate ca "semnificative" sau "mai puțin
semnificative". Băncii Centrale Europene îi revine rolul de a
supraveghea direct băncile semnificative, în timp ce
autorităților naționale de supraveghere le revine
responsabilitatea de a supraveghea băncile mai puțin
semnificative.
Mecanismul unic de supraveghere a intrat oficial în funcţiune în
2014 prin supravegherea directă de către BCE cu asistenţă din
partea autorităţilor naţionale a băncilor semnificative din zona
ţărilor cu monedă euro, care deţin 82% din activele bancare din
Eurosistem. Acest mecanism se aplica doar statelor membre
care au adoptat moneda unică, însă şi statele din afara zonei
euro pot cere sa fie supravegheate direct de BCE.

Rolul principal al MUS este:

- asigurarea siguranţei şi solidității întregului sistem bancar
european;
- sporirea gradului de integrare și de stabilitate financiară;
- asigurarea unui proces de supraveghere consecvent.
Mecanismul unic de rezoluție (MUR) reprezintă un alt element
esenţial al uniunii bancare ce vine în completarea.
Rolul MUR este acela de a gestiona imparţial şi eficient crizele
bancare, astfel încât să fie minimizate consecinţele negative
asupra economiei (prin ieşirea ordonată din piaţă a băncilor cu
probleme) şi evitarea utilizării pe cât posibil a fondurilor publice.
În situaţia în care o instituţie de credit este pe cale să dea
faliment şi nici o măsură preventivă nu a avut rezultat,
Mecanismul Unic de Rezoluție poate decide să redreseze
instituția cu probleme prin adoptarea unei scheme de rezoluție și
prin utilizarea resurselor Fondului Unic de Rezoluție (FUR).
Rezoluţia presupune restructurarea unei bănci de către o
autoritate de rezoluţie, prin utilizarea instrumentelor specifice
acestei proceduri.
Fondul unic de rezoluție FUR este constituit începând cu 2014
din contribuţiile tuturor băncilor din Statele Membre
participante şi este administrat de Comitetul unic de rezoluţie.
Acest fond va fi constituit de-a lungul unei perioade de 8 ani şi
are ca ţintă să ajungă la cel puțin 1 % din valoarea depozitelor
garantate ale tuturor instituțiilor de credit autorizate în toate
statele membre ale uniunii bancare. Valoarea estimată a FUR va
fi de aproximativ 55 de miliarde EUR.
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar
(FGDB) are rolul de a urmării crearea unui cadru unic de
reglementare în domeniu, având ca obiective:
- armonizarea la nivel UE a categoriilor şi nivelului depozitelor
garantate;
- reducerea termenului de plată a compensaţiilor;
- armonizarea informaţiilor furnizate deponenţilor;
- instituirea de cerinţe de supraveghere a schemelor de
garantare a depozitelor.
SUBIECT EXAMEN

Subiect 2: Sistemul Bancar din România

- Banca Națională a României
- Definirea instituțiilor de credit
- Categorii de instituții de credit
- Principalele operațiuni desfășurate de instituțiile de credit
 1.2. SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA

Sistemul bancar din România este un sistem pe două

nivele, cuprinzând Banca Naţională a României şi instituţiile
de credit. Sistemul a fost introdus în decembrie 1990 odată cu
trecerea de la economia de tip centralizat la economia de piaţă.

Banca Națională
a României

Instituții de credit
 Banca Națională a României

Banca Naţională a României este banca centrală, ce are ca

obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii
preţurilor.
ATRIBUŢII
 elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de
schimb;
 autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a
instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei
funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii
financiare;
 emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe
teritoriul României;
 stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;
 administrarea rezervelor internaţionale ale României.
În îndeplinirea atribuţiilor, Banca Naţională a României
colaborează cu:

- Ministerul Finanţelor Publice în vederea stabilirii

indicatorilor macroeconomici în baza cărora se va elabora
proiectul anual de buget,
- colaborează cu autorităţile din ţară şi din străinătate prin
furnizarea de informaţii, adoptarea de măsuri corespunzătoare
pentru îndeplinirea angajamentelor rezultate din acorduri,
tratate, convenţii la care România este parte,
- colaborează cu autorităţile competente din statele membre ale
Uniunii Europene.

Temă seminar: Prezentați rolul Comitetul de politică monetară,

Comitetul de supraveghere, Comitetul de administrare a rezervelor
internaţionale, Comitetul de audit din cadrul BNR
În cadrul operaţiunilor de piaţă monetară, Banca Naţională a
României poate efectua:
- pe piaţa secundară:operaţiuni reversibile, cumpărări/vânzări directe
sau poate lua în gaj creanţe sau titluri,
- swap-uri valutare,
- emite certificate de depozit
- atrage depozite de la instituţii de credit, în condiţiile pe care le
consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare.
Referitor la operaţiunile de creditare, Banca Naţională a României
poate acorda credite instituţiilor de credit, însă îi este interzisă
României creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de
creditare a statului, autorităţilor publice centrale şi locale, regiilor
autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi altor
societăţi cu capital majoritar de stat.

Temă seminar: Ce este piața valutară, ce sunt operațiunile repo și

reverse-repo, ce este swap-ul, ce sunt certificatele de depozit.
Totodată, Banca Naţională a României:
- stabileşte regimul rezervelor minime obligatorii pe care
instituţiile de credit trebuie să le menţină în conturi deschise
la aceasta,
- elaborează reglementări privind monitorizarea şi controlul
tranzacţiilor valutare,
- emite autorizaţii pentru operaţiuni valutare de capital,
tranzacţii pe pieţele valutare şi alte operaţiuni specifice.
- are rolul de a evalua şi monitoriza activităţile instituţiilor de
credit din perspectiva calităţii activelor, a performanţelor
financiare şi a încadrării lor în nivelul reglementat al
indicatorilor de prudenţă bancară.

Temă seminar: Exemplu de indicatori de prudență bancară.

Banca Naţională a României este unica instituţie
autorizată să emită însemne monetare, sub formă de
bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe
teritoriul României.
 Noțiuni generale privind instituțiile de credit

Instituţiile de credit sunt entităţi care desfăşoară activităţi de

atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile de la
public precum şi operaţiuni de acordare de credite în cont
propriu. De asemenea în categoria instituţiilor de credit intra şi
entităţile care emit mijloace de plată electronice.

În categoria de public nu se includ statul, autorităţile

administraţiei publice centrale şi locale, agenţiile
guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit şi alte
instituţii financiare.
Instituţiile de credit care desfăşoară activităţi în România sunt
persoane juridice române care aparţin următoarelor categorii:

- bănci;
- organizaţii cooperatiste de credit;
- bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;
- bănci de credit ipotecar;
- instituţii emitente de monedă electronică;
- sucursale ale unor instituţii de credit persoane juridice
străine, din state terţe sau state membre ale Uniunii
Europene.
Desfăşurarea activităţii instituţiilor de credit în România
presupune obţinerea unei autorizaţii de la Banca Naţională a
României.

Pentru obţinerea autorizaţiei, entităţile trebuie să îndeplinească o

serie de condiţii privind capitalurile, acţionariatul, conducerea,
sediul şi respectarea reglementărilor.

Capitalul iniţial al instituţiei de credit nu poate fi mai mic decât

echivalentul în lei a 5 milioane de euro. La constituire capitalul
social al unei instituţii de credit, persoană juridică română
trebuie vărsat integral şi în numerar la momentul subscrierii,
inclusiv în cazul majorării acestuia, fără a fi permise aporturile
în natură. Acţiunile sau părţile sociale pot fi numai nominative.
Conducerea operativă a unei instituţii de credit este asigurată
de cel puţin două persoane, care au experienţă adecvată în
exercitarea responsabilităţilor specifice activităţii financiar-
bancare. Activitatea instituţiei de credit trebuie să se desfăşoare
preponderent pe teritoriul României.

Sediul social sau după caz sediul real al instituţiei de credit

persoană juridică română, trebuie să fie situat pe teritoriul
României. Sediul real reprezintă locaţia în care se situează
centrul de conducere şi gestiune a activităţii statutare, în cazul
în care nu este acelaşi cu sediul social.
Structura acţionariatului este un aspect important în obţinerea
autorizaţiei unei instituţii de credit. Banca Naţională a
României trebuie să fie informată cu privire la identitatea
acţionarilor sau membrilor care deţin direct sau indirect
participaţii calificate la instituţiilor de credit, dar şi cu privire la
valoarea acestor participaţii.

Înfiinţarea unei societăţi bancare prevede obligativitatea

parcurgerii a două etape:
 constituirea societăţii bancare;
 autorizarea funcţionării băncii.
Aprobarea constituirii unei societăţi bancare se realizează de
către Banca Naţională a României, şi nu este o garanţie a
autorizării funcţionării băncii în cauză.

În termen de maxim 2 luni de la comunicarea aprobării de

constituire, pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare instituţia
de credit trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României
documentele care atestă constituirea legală a instituţiei de credit
conform dispoziţiilor aplicabile.
Documentaţia care însoţeşte cererea de autorizare pentru
aprobarea funcţionării băncii se compune din:
- copie legalizată de pe actul constitutiv/sau originalul;
- scrisoare din partea depozitarului fondurilor ce vor constitui
capitalul social subscris;
- dovada obţinerii spaţiului aferent sediului social
(consimţământul proprietarului pentru spaţiul individual;
contractul de închiriere);
- repartiţia capitalului social;
- identitatea acţionarilor, distribuţia capitalului;
- identitatea conducerii operative (minim două persoane);
- studiu de fezabilitate;
- certificat de înmatriculare la Registrul Comerţului - copie;
- comunicare privind existenţa reglementărilor proprii privind
desfăşurarea activităţii.
Principalele operaţiuni desfăşurate de instituţiile de credit sunt:
- atragerea de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
- acordare de credite;
- leasing financiar;
- operaţiuni de plăţi;
- emitere şi administrare de mijloace de plată;
- emitere de garanţii şi asumare de angajamente;
- tranzacţionare în cont propriu sau în numele clienţilor cu
instrumente financiare şi de credit;
- participarea la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente
financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin
plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;
- operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate
din acestea;
- alte servicii financiare.
 BIBLIOGRAFIE

• Medar L.I., Operaţiunile instituţiilor de credit, Editura Academinca Brâncuşi,

Tg-Jiu, 2004;
• Nedelcu M, Stănescu C., Produse şi servicii bancare, Editura Universitară,
Bucureşti, 2012;
• Ordonanta de Urgenta 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori
şi Legea nr. 288/2010
• Regulamentului pentru modificarea Regulamentului Băncii Naţionale a
României privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea,
regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu
modificările ulterioare
• Ordinul Băncii Naţionale a României privind raportarea situaţiilor aferente
aplicării Regulamentului Băncii Naţionale a României privind clasificarea
creditelor şi plasamentelor, precum şi determinarea şi utilizarea ajustărilor
prudenţiale de valoare (BNR)