ORDIN nr.

75 din 15 august 2005 pentru aprobarea Normei sanitare

veterinare privind protecţia animalelor de fermă
Văzând Referatul de aprobare nr. 33.807 din 12 august 2005, întocmit de Direcţia generală sanitară
veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea
activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr.
215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 738/2005 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea acesteia,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite
următorul ordin:
Art. 1
Se aprobă Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor de fermă, prevăzută în anexa care
face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale
şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Art. 4
Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului 98/58/CE privind protecţia
animalelor de fermă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 221 din 8
august 1998, p. 23.
Art. 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Constantin Lupescu

ANEXĂ:
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ privind protecţia animalelor de fermă
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 776 din data de 25 august 2005

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 15 august 2005 privind

protecţia animalelor de fermă

Art. 1
(1)Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte standardele minime pentru protecţia animalelor
crescute sau ţinute în fermă.
(2)Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică:
a)animalelor care trăiesc în mediul sălbatic;
b)animalelor destinate participării la competiţii, expoziţii, evenimente sau activităţi culturale sau
sportive;
c)animalelor de laborator sau pentru experimente;
d)oricăror animale nevertebrate.
(3)Prezenta normă sanitară veterinară se aplică fără a se aduce atingere altor reguli comunitare
specifice şi, în special, directivelor 88/166/CEE, 91/629/CEE şi 91/630/CEE, care vor continua să se
aplice.
Art. 2
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice următoarele definiţii:
a)animal - orice animal (incluzând peşti, reptile sau amfibieni) crescut sau ţinut pentru producţia de
alimente, lână, piele ori blană sau pentru alte scopuri de fermă;
b)proprietar sau deţinător - orice persoană fizică sau juridică ori persoane responsabile pentru sau care
au în îngrijire animale permanent sau temporar;
c)autoritate competentă - o autoritate competentă în înţelesul art. 2 pct. 6 din Norma sanitară
veterinară privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre
ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, ce transpune în legislaţia naţională
Directiva Consiliului 90/425/CEE.
Art. 3
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează dispoziţii pentru ca
proprietarii sau deţinătorii să ia toate măsurile necesare în vederea asigurării bunăstării animalelor
aflate în îngrijirea lor şi pentru a se asigura că acestor animale nu le sunt provocate dureri, suferinţe
sau vătămări inutile.
Art. 4
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că, în
fapt, condiţiile în care animalele (altele decât peşti, reptile sau amfibieni) sunt crescute sau ţinute,
având în vedere specia acestora şi gradul de dezvoltare, adaptare şi domesticire, nevoile fiziologice şi
etologice ale acestora, în conformitate cu experienţa acumulată şi cunoştinţele ştiinţifice, respectă
prevederile stabilite în anexa la prezenta normă sanitară veterinară.
Art. 5
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi autorităţile sanitare
veterinare competente judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, efectuează inspecţii pentru a se
verifica conformitatea cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare, inspecţii ce pot fi efectuate
concomitent cu controalele realizate în alte scopuri.
(2)Începând cu o dată ce urmează să fie stabilită în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să înainteze Comisiei
Europene rapoarte privind inspecţiile la care se face referire în alin. (1).
Art. 6
(1)Experţii sanitar-veterinari ai Comisiei Europene pot, în colaborare cu reprezentanţii Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, să verifice dacă în România sunt
respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi să efectueze controale la faţa locului în
teritoriu pentru a se asigura că acestea sunt efectuate în conformitate cu prezenta normă sanitară
veterinară, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea asigurării aplicării
uniforme a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2)Când se efectuează un control pe teritoriul României trebuie să se acorde experţilor Comisiei
Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene toată asistenţa necesară pentru îndeplinirea
obligaţiilor acestora.
(3)Reprezentanţii Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să discute cu
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor rezultatele acestor controale,
înaintea elaborării şi difuzării raportului final.
(4)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia orice măsuri
care se pot dovedi necesare pentru a ţine seama de rezultatele acestor controale.
(5)Acolo unde este necesar trebuie să fie adoptate reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol,
în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
Art. 7
(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor emite şi pune în aplicare
acte normative, reglementări şi prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta
normă sanitară veterinară, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului
Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de
concordanţă, în vederea evaluării conformităţii transpunerii legislative, şi va stabili măsurile necesare
pentru implementarea corectă şi la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2)Atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor acţionează
potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară.
Procedura privind realizarea referirii menţionate rămâne în responsabilitatea Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua toate măsurile
necesare şi va sancţiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare
veterinare. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru sancţionarea încălcărilor
legislaţiei sanitare veterinare ce constituie infracţiuni.
(4)Totuşi, după data aderării României la Uniunea Europeană, Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate, în conformitate cu regulile generale ale tratatului, să
menţină sau să aplice în teritoriul naţional prevederi mai stricte pentru protecţia animalelor de fermă
decât cele stabilite de prezenta normă sanitară veterinară. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană despre orice astfel de măsuri.
(5)Prezenta normă sanitară veterinară constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului
98/58/CE, astfel cum a fost amendată ultima dată de Regulamentul 806/2003/CE.
Art. 8
Anexa face parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

ANEXĂ:
I.Personalul
1.Animalele trebuie să fie îngrijite de personal suficient şi care are competenţa profesională,
cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare.

II.Inspecţiile
2.Toate animalele ţinute în sisteme de creştere în care bunăstarea acestora depinde de îngrijirea umană
frecventă trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Animalele crescute sau ţinute în alte sisteme
trebuie să fie inspectate la intervale de timp suficiente pentru a se evita orice suferinţă.
3.Trebuie să fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o inspecţie
amănunţită a animalelor în orice moment.
4.Orice animal care pare bolnav sau rănit trebuie să fie îngrijit corespunzător fără întârziere, iar atunci
când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să se consulte, cât de curând posibil, un medic
veterinar. Atunci când este necesar, animalele bolnave sau rănite trebuie să fie izolate în adăposturi
adecvate cu aşternut uscat şi confortabil, după caz.

III.Ţinerea evidenţelor
5.Proprietarul sau deţinătorul animalelor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor
medicale efectuate şi a numărului de animale moarte găsite la fiecare inspecţie.
Atunci când este necesar ca informaţii echivalente să fie ţinute pentru alte scopuri, acestea vor
satisface, de asemenea, scopurile prezentei norme sanitare veterinare.
6.Aceste evidenţe trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la
dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează inspecţie oficială sau la cerere.

IV.Libertatea de mişcare
7.Libertatea de mişcare a unui animal, având în vedere specia acestuia şi în conformitate cu experienţa
acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să fie îngrădită de o asemenea manieră încât să i se
cauzeze acestuia suferinţe sau vătămări inutile.
Atunci când un animal este legat sau are mişcările limitate permanent ori cu regularitate, trebuie să i se
asigure spaţiu suficient pentru necesităţile fiziologice şi etologice, în conformitate cu experienţa
acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.

V.Adăposturi şi cazare
8.Materialele utilizate pentru construcţia adăposturilor şi, în special, pentru boxele şi echipamentele cu
care animalele pot intra în contact nu trebuie să fie dăunătoare pentru animale şi trebuie să poată fi
curăţate şi dezinfectate riguros.
9.Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor trebuie să fie construite şi întreţinute astfel încât
să nu aibă margini ascuţite sau proeminenţe care să poată răni animalele.
10.Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţia
gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie dăunătoare animalelor.
11.Animalele ţinute în adăposturi nu trebuie să fie menţinute în permanenţă în întuneric şi nici să fie
expuse la lumină artificială fără întrerupere pentru un interval de timp corespunzător. Atunci când
lumina naturală disponibilă este insuficientă pentru a satisface necesităţile fiziologice şi etologice ale
animalelor, trebuie să fie asigurat iluminatul artificial corespunzător.

VI.Animale ce nu sunt ţinute în adăposturi

12.Animalelor care nu sunt ţinute în adăposturi trebuie, după caz şi în măsura posibilităţilor, să li se
asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, animalelor de pradă şi riscurilor privind sănătatea
lor.
VII.Echipamente mecanice sau automate
13.Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea
animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se descoperă defecţiuni, acestea
trebuie să fie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării animalelor.
Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificială, trebuie să
fie elaborate prevederi privind un sistem de rezervă corespunzător care să garanteze reînnoirea
suficientă a aerului pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animalelor în eventualitatea defectării
sistemului de bază. De asemenea, trebuie să fie asigurat un sistem de alarmă care să avertizeze în
cazul defectării sistemului de ventilaţie artificială. Sistemul de alarmă trebuie să fie testat cu
regularitate.

VIII.Hrana pentru animale, apa şi alte substanţe

14.Animalele trebuie să primească o hrană nutritivă, corespunzător vârstei şi speciei acestora, care să
le fie administrată în cantitate suficientă pentru a le menţine într-o stare bună de sănătate şi pentru a le
satisface necesităţile nutritive. Nici un animal nu trebuie să fie hrănit sau adăpat într-un mod care să
producă suferinţe ori vătămări inutile, iar hrana sau lichidele nu trebuie să conţină nici o substanţă ce ar
putea produce suferinţe sau vătămări inutile.
15.Toate animalele trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor lor
fiziologice.
16.Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă adecvată sau să-şi poată satisface necesarul
de lichide prin alte mijloace.
17.Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât să fie
reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi a apei şi efectele dăunătoare ale competiţiei dintre
animale.
18.Cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul unui
tratament zootehnic astfel cum este definit la art. 1 lit. c) din Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 298/2001 privind interzicerea comercializării şi administrării unor
substanţe cu acţiune thyreostatică şi a celor betaagoniste la animalele de fermă, ce transpune în
legislaţia naţională Directiva 96/22/CE, animalelor nu trebuie să li se administreze nici o altă substanţă,
cu excepţia cazului în care s-a demonstrat, prin studii ştiinţifice de bunăstare a animalelor sau în baza
experienţei acumulate, că efectul substanţei respective nu este dăunător sănătăţii sau bunăstării
animalelor.

IX.Mutilări
19.Până la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilări, în conformitate cu cerinţele Uniunii
Europene şi fără a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE, trebuie să se aplice prevederile naţionale
relevante, în conformitate cu regulile generale ale tratatului.

X.Metode de creştere
20.Nu trebuie să fie practicate creşterea sau metodele de creştere naturale ori artificiale ce provoacă
sau ar putea cauza suferinţe ori vătămări oricăruia dintre animalele implicate.
Prezenta prevedere nu trebuie să împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce suferinţe sau
vătămări minime ori momentane sau care ar putea necesita intervenţii ce nu ar produce afectări de
lungă durată, atunci când acestea sunt permise de prevederile naţionale.
21.Nici un animal nu trebuie să fie ţinut pentru scopuri de fermă, cu excepţia cazului în care este de
aşteptat în mod rezonabil că, pe baza genotipului şi fenotipului, poate fi ţinut fără efecte nefavorabile
asupra sănătăţii sau bunăstării lui.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 776 din data de 25 august 2005