Sinteza Micro-1

Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Reprezentanții genului
Testul Catalazei
Testul Coagulazei
Habitat
Caractere morfotinctoriale
Caractere de cultură
Caractere biochimice
Structură antigenică
Caractere de patogenitate
Rezistenta fata de fact. fizici

și chimici
Diagnostic de laborator
Tratament
Rezistenta fata de antibiotice
Răspuns imun
Boli
Staphylococcus
Coci
Coci Gram pozitivi
Aeroba facultativ anaerob
Nesporulati
Majoritatea necapsulati dar exista și bacterii cu capsula
Imobili
S. Aureus-pigment auriu
S. Epidermidis-pigment alb
S. Saprophyticus-pigment spre auriu
Catalaza pozitivi
Stafilococii coagulaza pozitivi sunt grupați ca S. Aureus
Stafilococii coagulaza negativi sunt grupați ca SCN.
- S. Aureus se găsește la nivelul tegumentelor și mucoaselor(în special la nivelul vestibului

nazal)
Pt. S. Aureus exista o serie de factori care determină sau influențează starea de purtător(o parte
sunt legați de apărarea la nivel de gazdă iar o parte sunt corelați cu anumite proprietăți ale
bacterie(formarea de biofilm->creșterea și supraviețuirea bacteriei în contextul tratamentului cu
antibiotice + evitarea mecanismelor de apărare ale gazdei); aproximativ 20% dintre persoanele
sănătoase sunt purtătoare).
- S. Epidermidis se găsește la nivelul tegumentelor și anexelor pielii.Stafilococii coaguloază-
negativi (SCN) formează microcolonii la nivelul foliculilor piloşi (4) şi la nivelul glandelor sebacee.
Habitatul principal pentru S. epidermidis este reprezentat de vestibulul nazal.
Stafilococii sunt coci Gram pozitivi.

Pe frotiu realizat din colonii din mediile solide se observa o dispoziție în grămezi neregulate
Pe frotiu realizat din mediile lichide/produse patogene se observa o dispoziție în lanțuri scurte, în
perechi sau izolați.
Sunt bacterii nepretențioase și se dezvolta pe medii obișnuite în 18-24h, la 35-37°C.

Coloniile au aspect de tip S.
Pe mediul geloză simpla se observa în jurul bacteriilor o zona de pigment:
- S. Aureus-pigment auriu
- S. Epidermidis-pigment alb
Pe medii cu geloza-sânge se observa o hemoliza clara în jurul coloniilor(beta-hemoliza)
Se pot cultiva mediul Chapman(mediu hiperclorurat: 7-10% NaCl)
Au metabolism glucidic respirator și fermentativ -> fermentează glucoza&lactoza (mediul TSI va
avea culoarea galbena), manitolul.
În funcție de capacitatea de a fermenta manita avem:
- manita - pozitiv S. Aureus
- manita - negativ SCN
Legata de corpul celular:

- capsula(este mai frecventa "în vivo" decât S-ar crede)
- polizaharidul A la S. Aureus (acizi teichoici)
- polizaharidul B la S. Epidermidis
- proteina A la S. Aureus duce la apariția de anticorpi specifici și la formarea de biofilm
- coagulaza legata la bacteriile necapsulate determină aglutinarea la contactul cu plasma
- adezinele: sunt proteine de suprafață specifice prin care stafilococii se fixează pe proteinele
matriciale de la suprafaţa celulelor gazdei. Par a fi implicate în colonizarea matricei intercelulare,
în invazia ţesuturilor şi în rezistenţa la fagocitoză.
Extracelulara:
- exoproteine imunogene care sunt proteine accesorii
- hidrolaze : nucleaza, hialuronidaza, ureaza,
- hemolizine: alfa, beta, gamma, delta
- bacteriocine: S. Epidermidis produce epidermina
- unele tulpine de SCN produc o metaloproteina cu activit. asemănătoare coagulazei
Tulpinile de S. aureus au capacitatea de a adera la mucoase, epitelii, endotelii, în special

datorită prezenţei acidului lipoteichoic, proteinei A şi altor adezine
După aderare şi multiplicare, în cursul infecţiilor pot fi produse o serie de substanţe cu rol în
patogenitate
1.a-toxina are rol în generalizarea infecţiilor şi respectiv apariţia sepsisului
2.d-hemolizina şi leucocidina explică de ce S. aureus este mai dificil de distrus prin fagocitoză în
comparaţie cu SCN
3.lipaza este importantă în mecanismul de producere a furunculelor
4.coagulaza contribuie la localizarea şi persistenţa infecţiei
5.hialuronidaza contribuie la invazivitate etc.
Sunt bacterii rezistente: la temperatura frigiderului rezista câteva luni, în puroi uscat 2-3 luni
Sunt distruși de de antiseptice și dezinfectante în 60 min la 60°C
Diagnostic bacteriologic (direct)
Intai - incizie + drenaj care de multe ori sunt suficiente

Peniciline M (meticiline) - rezistente la actiunea beta-lactamazelor
MRSA - poate raspunde la tratament cu Vancomicina
VRSA - poate raspunde la tratament cu strepogramine (etamycin)
daca sunt rezistenti si la streptogramine pot fi tratati cu lincosamide
Majoritatea sunt rezistenti la Penicilina
Există un însemnat potenţial de producere a unui vaccin stafilococic care să poată fi acceptat în
Uniunea Europeană S. aureus are posibilitea de a îşi modifica fenotipul, prezentându-se sub
forma de SCV (small colony variants), pentru a scăpa sistemului imun şi pentru a genera o
infecţie cronică.
Orice tip de infectie, dar mai frecvent la nivelul tegumentelor si mucoaselor
toxinozele (datorate în special toxinelor elaborate) şi anume toxiinfecţiile alimentare, necroliza
toxică a epidermului, sindromul de şoc toxic(toxina TSST-1)
toxinfecţiile alimentare sunt provocate de exotoxinele preformate, existente în alimente în care s-
au multiplicat stafilococi enterotoxigeni.
Stafilococii coagulază-negativi sunt implicaţi în infecţii apărute după manevre medico-
chirurgicale care penetrează bariera cutaneo-mucoasă
O infecţie gravă produsă de SCN este enterocolita postantibiotice a nou născutului - in principal
S. Aureus
Pentru punerea în evidenţă a caracterelor biochimice se pot folosi

mediile multi-test convenţionale (TSI, MIU, MILF) sau galeriile multi-test
(API etc.) - valabil pt toate
Steptococcus
Coci
Coci Gram pozitivi
Aeorba
Nesporulati
Prezinta/nu prezintă capsula
Imobili
S. Pyogenes (grup A - beta hemolitic)
S. Agalactiae ( grup B)
S. Viridans (alfa-hemolitic)
S. Pneumoniae (alfa hemolitic)
Catalaza negativ
S. Pyogenes se găsește la nivelul tractului respirator superior

Exista specii care colonizada exclusiv suprafață dentara si devin detectabile numai după erupția dentară
Streptococii sunt coci Gram pozitivi

Sunt dispuși în lanțuri iar lungimea lanțurilor este condiționată de factorii de mediu
Exista streptococi care elaborează o capsula polizaharidica comparabila cu cea pneumococica(are o
structura asemănătoare dpdv chimic cu cea a t. conjunctiv-acid hialuronic) - mai evidente in culturile
tinere si impiedica fagocitoza
Prezinta pili cu rol în aderență
Sunt germeni pretențioși și au nevoie de factori de creștere

Formează colonii de tip S
Exista specii care sintetizează capsula și care formează colonii de tip M
Pe medii cu geloza-sânge se observa 3 tipuri de hemoliza in jurul coloniilor (alfa-hemoliza, beta-
hemoliza, gamma-hemoliza=nonhemoliza)
Beta-hemoliza: distruge complet hematiile și eliberează hemoglobina
Alfa-hemoliza: distruge incomplet hematiile și are un pigment verde (S. Viridans )
Alfa prim-hemoliza: distruge incomplet hematiile și nu au o nuanță verzuie
S. Pyogenes eliberează 2 hemolizine: streptolizina O si streptolizina S
Necesita adăugare de factori de creștere(vitamine,aminoacizi, glucoza)
Degradează gluzoza pe cale glicolitica
- Pe baza carbohidratului C din structura peretelui, streptococii sunt divizați în peste 18 grupe
serologice (clasificare Lancefield).
Streptococii beta-hemolitici de grup A prezintă la nivel parietal proteina M. Anticorpii fata de proteína M
conferă imunitate specifica de grup (pentru ca exista mai multe tipuri de proteina M, o persoana poate
face infecții repetate cu S. Pyogenes de diferite tipuri
- Proteina M subimparte streptococii din grupul A in tipuri serologice.
- proteina asociata proteinei M
- Proteina R (este antigen de suprafață)
- proteina F (cu rol de adezina)
- nucleoproteine
- streptokinaza(fibrinolizina)
- dezoxiribonucleaza
- hialuronidaza
- hemolizine
Proteina M - cel mai important factor antigenic - cand ea e prezenta, streptococii sunt virulenti.
- implicata si in aderare alaturi de proteina F
Exista un singur tip de toxina eritrogena - care provoaca Scarlatina (produsa numai de Streptococii Beta
hemolitici de grup A lizogenizati)
=> imunitatea este de lunga durata, chiar toata viata
Sunt mai puțin rezistenți decât stafilococii

În secreții uscate la temperatura camerei rezista câteva săptămâni
Diagnostic bacteriologic și serologic
S. Pyogenes sunt sensibili la bacitracina

S. Pneumoniae sunt sensibili la optochin, bila și săruri biliare
S. Viridans sunt sensibili la optochin
Reactia ASLO
Erizipel - forma de celulita
Febra Puerperala - infectie pospartum
Fasciita Necrozanta
Faringita
Impetigo streptococic - infectie tegumentara
Celulita - infectie a pielii si a tesutului subcutan
Sepsis, meningita, endocardita, pneumonie
Reumatism articular acut, glomerulonefrita poststreptococica
Sindrom de soc toxic
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Testul Coagulazei
Habitat
Caractere de Patogenitate

și chimici
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
Boli
Streptococcus Pneumoniae
Coci
Coci Gram pozitivi
Nesporulati
Capsulati
Imobili
negativ
Se geste la nivelul tractului respirator superior(fac parte din flora normala de la acest nivel)
Streptococii sunt coci Gram pozitivi, lanceolati dispuși în diplo și acoperiți de o capsula comună(în
colorația cu AM capsula apare ca un halou în jurul pneumococilor)
Sunt germeni pretențioși care nu se dezvolta pe medii simple

Necesita un mediu cu o atmosfera de 5% CO2 la 37 de grade
Formează colonii de tip M
Pe mediul geloza-sânge se observa o alfa-hemoliza
Fermentează glucoza
În mediile lichide tulbura omogen mediul
Fermentează glucoza și inulina (fermentarea inulinei ajuta în diferențierea de S. Viridans)
Produc enzime autolitice, zaharotice, proteolitice, lipolitice
Autoliza este indusa de bila, săruri biliare, acizi biliari->testul bilolizei
Sensibili la OPTOCHIN
- Polizaharidul C
- Capsula (antigenul K) - protejeaza de fagocitoza si permite invazivitatea
- antigenul F(acidul lipoteichoic)
Toti pneumococii secreta IgA1 proteaza - distrug IgA-urile
Este conditionat patogen

Se manifesta prin multiplicare si invazivitate
IgA1 protează
hemolizina intracelulară (pneumolizina), eliberată prin autoliză (inhibă chemotactismul pentru PMN,
inhibă proliferarea limfocitelor şi sinteza de anticorpi)
proteinele de suprafaţă (PspA) care au unele asemănări cu proteina M de la S. pyogenes
neuraminidazele (NanA şi NanB) şi hialuronidaza.
Rezistenta scazuta; în sputa uscata rezista câteva luni
Sensibili la optochin
penicilina
Imunitatea depinde infecția pneumococica; are specificitate de tip și depinde de anticorpii care apar
împotriva polizaharidului capsular.
Pneumococul este patogen prin multiplicare şi invazivitate, conducând la apariţia unor variate infecţii
ale tractului respirator superior şi inferior, ale urechii medii, ale sinusurilor, dar şi alte infecţii produse
prin diseminare hematogenă (ex. meningită, endocardită, care pot fi foarte grave)
Pneumonia pneumococica debuteaza brusc, cu febră mare, frison, junghi toracic
Sputa caracteristică este ruginie (semn patognomonic)
Aspectul radiologic este caracteristic atunci când este prins un singur lob şi constă într-o opacitate cu
aspect triunghiular, cu baza la periferie şi vârful către mediastin (pneumonie francă lobară).
Neisseria
Coci
Coci Gram negativi
Aerob facultativ anaerob
Nesporulati
Capsulati
Imobili
N. Meningitidis
N. Gonorrhoeae
N. Lactamica (activ bactericida impotriva meningococ)
N. Gonorrhoeae:
- se găsește la nivelul mucoasei genitale si in secretiile conjunctivale la gazdă infectată
- nivele crescute de Lactobacillus din microflora vaginala au evidențiat un risc scăzut de infectare
(scade aderență N. Gonorrhoeae cu pana la 50%)
N. Meningitidis :
-se găsește la nivelul nasului și faringelui
-la pacienții cu meningita meningococica, germeni se multiplica în LCR
N. Lactamica :
-se găsește la nivel nazal și faringian
-studii epidemiologice arata ca prezenta acestei bacterii poate avea efecte favorabile (activitate
bactericida serica împotriva N. Meningitidis)
Sunt coci Gram negativi dispuși în diplo și înveliți de o capsula comună

Aspect reniform
Sunt germeni pretențioși care necesita utilizarea unor medii de cultură îmbogățite (gonococul
este mai pretențios) și o atmosfera de 3-10% CO2 in Principial se pot multiplica în cazul folosirii
mediului Mueller-Hinton sau geloza-sange
Coloniile apar după 24-48h, placa este eliminata daca nu se dezvolta nimic dupa 72h
Gonococul
-Coloniile sunt de tip S sau M
-nepigmentate, transparente
Meningococul
-coloniile sunt de tip S sau M
Meningococul metabolizează glucoza & maltoza
Gonococul metabolizează doar glucoza
Produc citocrom-oxidaza ->test cheie pentru identificare
Pentru ca sunt coci Gram negativi prezintă la nivelul capsulei lipooligozaharidul (endotoxina). In
funcție de structura LOZ exista 6 serotipuri în cazul Gonococului și 12 în cazul Meningococului
(A,B,C,Y,W-135). LOZ conține lipid ul A (responsabil de toxicitate) și oligozaharidul O.
N. Gonorrhoeae :
- prezintă heterogenitate antigenică remarcabilă(își modifica structura de suprafață și evita
mecanismele de apărare ale gazdei)
-pili
- porine
- proteina care leagă fierul
- adezine
N. Meningitidis :
- pili
- porine
- proteina care leagă fierul
- adezine
Multiplicare si invazivitate
pt N Meningitidis - aderarea are loc la nivelul nazofaringelui
formeaza biofilme din lipide si polizaharide - evita contactul cu sistemul imun
In aderare au rol: LOZ, proteinele Opa si Opc, pili
Capsula inhiba aderenta si formarea de biofilm - deci cele fara capsula formeaza portajul
nazofaringian
Dar capsula este necesara pentru declansarea procesului infectios
Sunt foarte sensibili la uscăciune, lumina solara, la variații de temperatură, antiseptice și

dezinfectante
Diagnostic bacteriologic ( direct )
Penicilina, spectinomicina și ceftriaxona
N. Gonorrhoeae: nu exista imunitate postinfectioasa

N. Meningitidis: apar Ac anti-capsulari(anti-lipopolizaharid)
Gonococul - infectii la nivel genital dar nu numai (poate disemina pe cale sangvina - dermatite,
artrite, tenosinovite)
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Habitat

și chimici
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
Boli
EPIDEMIOLOGIE.
PREVENIRE. CONTROL
Testul oxidazei
fermenteaza glucoza
fermenteaza lactoza
indol
ureează
citrat
H2S
Tratament
Escherichia *
Bacili
Bacili Gram negativi
Aeroba - facultativ anaerob
nesporulați
Nu
Mobile sau imobile (flageli peritrichi)
E. Coli
E. Vulneris
E. Blattae
E. Hermanii
Catalaza - pozitiv
Enterobacteriile se pot găsi în apă, sol, pe plante sau pot coloniza în mod normal intestinul omului şi
animalelor. E. Coli se găsește la nivelul intestinului animalelor homeoterme, fiind considerata
componenta a florei intestinale normale.
La nivelul intestinului uman are rol în sinteza vitaminelor din grupa B si K (relație de simbioză ).
Tulpinile de E. coli care posedă plasmidul „col” eliberează colicine,substante toxice pentru alte tulpini
bacteriene.
Sunt bacili Gram negativi drepți cu capetele rotunjite (pot avea și forma de cocobacili)
Sunt bacterii mobile prin prezenta flagelilor (antigen H)
Unele tulpini prezintă capsula (antigen K)
Nu sunt bacterii pretențioase și se dezvolta pe medii simple

Pe medii solide(geloza) dau colonii de tip S ,convexe, umede cu suprafeță lucioasă, margini netede;
fiind ușor emulsionate în soluție salină fiziologică colonii tip R ; și colonii M +intermediare
Se dezvolta in limite largi de temperatură și pH
Fermentează glucoza & lactoza ( ajuta la diferențierea enterobacteriilor)
Nu poate creste doar pe mediile care folosesc ca unica sursa de carbon citratul
Nu produce H2S
Reduc nitrații in nitriți
Antigenul O de la peretele bacterian

Antigenul H de la flagel
Antigenul K de la capsula
Antigenul fimbrial (F)- natură proteică și rol în adezivitate
Pe baza acestor antigene putem realiza o serotipizare: Ag O definește serogrupul. În cadrul unui
serogrupul O, pe baza Ag H și Ag K se definesc serotipuri.Structurile de suprafaţă pot masca prezenţa
antigenului somatic O.
Produce tulburări prin:

-multiplicare și invazivitate
-multiplicare și toxinogeneză
-combinarea celor două
Pentru colonizare prezintă pili (adezine) și fimbrii; invazine; achiziția de fier. Endotoxina eliberată de la
nivelul peretelui bacterian după distrugerea acestuia, este implicată în apariția unor tulburări
fiziopatologice. Tulpinile dotate cu diferite structuri de suprafață( de tip capsular, antigene de tip K) au o
rezistență specială față de fagocitoză, precum și capacitate de invazivitate (EIEC). Tulpinile care
prezintă antigenul de suprafață de tip B (EPEC) sunt implicate în apariția diareei maligne a nou-
născutului. Există circa 200 serotipuri E. coli VTEC dintre care mai frecvent s-au raportat tulpinile
O157:H7 și O157:H-.
Sunt germeni rezistenți, supraviețuiesc în mediul extern luni de zile

Sunt sensibili la acțiunea antisepticelor și dezinfectantelor; este distrus prin expunere la 60 grade C în
30 minute.
• Recoltare materii fecale, urina, sputa, sange, LCR, lichid de
varsatura, alimente, apa
• Ex micro direct util pt produse normal sterile, in copro pt prezenta
leucocite, hematii
• Insamantare pe medii de cultura:
– neselective AABTL/CLED, Geloza sange – urina, sange, LCR
– Selective (slab – moderat) Mac Conkey, ADCL
– De imbogatire (bulion selenit) – prod contaminate - materii fecale,
alimente
• Identificare biochimica (medii politrope TSI, MIU, MILF si unitest
(citrat …. 99)
• Identificare serologica (reactii de aglutinare pe lama si in tub)
• PCR – gene de virulenta,
• PFGE - diferentiere tulpini
• Antibiograma
Apare un R.I.U. care nu are semnificație nici în ceea ce privește protecția fata de boala și nici în ceea
ce privește diagnosticul
1)Boli intestinale
EPEC - E. coli enteropatogen : intestinale (diareigene)
EAEC - E. coli enteroagregativ : intestinale (diareigene) - boală diareică ușoară
ETEC - E. coli enterotoxigen : intestinale (diareigene)
EIEC - E. coli enteroinvaziv : intestinale (diareigene)
VTEC (EHEC) - E. coli producător de verotoxine (enterohemoragic)
DAEC - E. coli cu aderenţă difuză : intestinale (diareigene) - boală diareică ușoară
2)Boli extraintestinale
Pot produce infecţii în condiţiile în care gazda este imunodeprimată sau când depăşesc bariera
intestinală şi ajung în zone normal sterile.
Există însă şi tulpini de E. coli care au o virulenţa intrinsecă, putând declanşa variate procese
infecţioase la indivizii imunocompetenţi.
Tulpinile patogene de E. coli sunt clasificate în aşa numite patotipuri:
E. coli cu patogenitate extraintestinală:
-infecții urinare : tulpinile uropatogene de E. coli (UPEC) ; 90% din infecțiile tractului urinar : cu
precădere femeile tinere, active sexual, colonizate initial în intestin cu tulpini UPEC
-meningita neo-natală: cauzată de tulpini de E.coli care sintetizează antigenul capsular K-1
-infecții nosocomiale: personalul medical sau intrumentarul medical, în mod frecvent la pacienții care
prezintă factori predispozanți: diabet, traumatisme, boli pulmonare cronice
• respectarea igienei colective, personale,alimentare.

• NU exista vaccin
Oxidaza - negativ
da, cu producere de gaz
+
+
-
Nu poate creste doar pe mediile care folosesc ca unica sursa de carbon citratul
-
în raport cu localizarea infectiilor si dupa antibiograma
Klebsiella *
Bacili
Aeroba - facultativ anaerob
Nesporulati
Capsulati : capsula este de 2-3 ori mai mare decât diametrul bacteriei
Imobili
K. Pneumoniae
K. Ozaenae
K. Rhinoscleromatis
K. Oxytoca
Catalaza - pozitiv
K. Pneumoniae se găsește atât în natura (sol, apa) cât si in intestinul omului și animalelor. În
mediul spitalicesc se găsesc acele tulpini multirezistente care pot coloniza tractul urinar, respirator
(la adult ), intestinal (la copil) mai ales după terapia prelungită cu antibiotice cu spectru larg.
Sunt bacili Gram negativi, capsulati, dispuși în lanturi scurte, in diplo sau izolati
Nu sunt bacterii pretențioase și se dezvolta pe medii simple

Pe medii solide dau colonii de tip M bombate, cremoase "in picatura de miere" - aspect de
"curgere"
Pe medii lactoza sunt lactoza - pozitive
Mediu Mac Conkey colonii rosii (ferm. lactoza cu producere de gaz)
Klebsiella pneumoniae nu se dezvolta pe mediile înalt selective și este parțial inhibata de cele
moderat selective
Reduc nitrații in nitriți
pot creşte pe medii având citratul drept unică sursă de carbon
Se utilizează seruri cu anticorpi cunoscuţi pentru identificarea tulpinilor de Klebsiella,

prin tehnici de aglutinare, coaglutinare, ELISA, Western Blot sau latex aglutinare
Ag O specific de grup
Ag K specific de tip (peste 80 de tipuri)
Ag K - care îi conferă rezistenţă faţă de fagocitoză

Ag O - endotoxina eliberata dupa distrugerea bacteriei
Sideroforii membranari - sechestrează Fe2+ în focarul infecţios, pentru a asigura un nivel adecvat
creşterii bacteriene
Biofilmul -o matrice extrem de bine organizata ce înconjoară bacteriile si favorizează aderarea
bacteriană pe suprafaţa cateterelor
Adezinele (Există o interrelaţie între adezinele exprimate şi cantitatea de biofilm produs )
Puțin rezistente la caldura

În alimente rezista un număr mare de zile
leucocite, hematii
alimente
(citrat …. 99)
• Lizotipie – Klebsiella
• Antibiograma
Reactia de umflare a capsulei
Infectii nosocomiale - Beta Lactamaze, Carbapenemaze => f rezistenti

Natural rezistentă la Ampicilină
K. Pneumoniae: pneumonii (1-3%), toxiinfecții alimentare de tip infecțios, infecții ale tractului
respirator superior, infecții urinare (oportunist) etc.
K. Ozaenae: atrofie progresiva a mucoasei nazale cu pierderea mirosului
K. Rhinoscleromatis : rinosclerom (granulom distructiv al nasului şi faringelui)

Oxidaza - negativ
da ,cu producere de gaz
+
-
+
+
-
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Habitat

și chimici
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
Boli
EPIDEMIOLOGIE.
PREVENIRE. CONTROL
Testul oxidazei
Fermentarea glucozei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
Tratament
Proteus *
Bacili polimorfi
Nesporulati
Necapsulati
Foarte mobili (multi cili peritrichi)
P. Mirabilis
P. Vulgaris
pozitiv
Germenii din genul Proteus sunt răspundeți în natura ubicuitar , se pot identifica în materiile organice în
putrefacție, în alimente
Fac parte din flora intestinala normală
Sunt bacili Gram negativi cu un accentuat polimorfism

Prezinta un număr foarte mare de cili peritrichi->mobilitate caracteristica
Pe mediile simple, medii peptonate lichide degaja un miros caracteristic de putrefacție

Rezista la variații mari de temperatură și pH
Pe mediile diferențiale(cu lactoză) nu se pot obține colonii deoarece apare fenomenul de invazie;
fenomenul de invazie poate fi inhibat prin adăugarea în mediu de săruri biliare
Pentru obținerea de colonii izolate se utilizează tuburile cu geloză inclinata - fenomenul de catarare
Fenomenul liniei de demarcaţie - Dacă pe o placă cu mediu solid se cultivă 2 tulpini diferite, în 2 puncte
opuse, acestea se vor dezvolta invadând până la un punct în apropierea liniei de întâlnire, unde se va
crea o linie de demarcaţie între cele 2 tulpini
Coloniile se obțin după 24h - fenomenul de cățărare
Pe mediile slab și moderat selective în care s-au adăugat săruri biliare (invazia a fost oprita) se observa
colonii de tip S
Microorganismele din genul Proteus sunt glucoză-pozitive, lactoză-negative, produc H2S, sunt urează-
pozitive, indol-pozitive (exceptând P. mirabilis şi P. myxofaciens) iar pe mediul MIU se poate constata
mobilitatea. Pe mediul LDC (-) galben și pe Fenil alanin deaminaza (+) - inel verde la interfata dintre
mediu si solutia de FeCl3 adaugata. Reduc nitrații in nitriți
Ag O
Ag H
Multiplicare si invazivitate
Endotoxina (Ag O- LPZ)
Mobilitate deosebita - permite invadarea tractului urinar
Producerea de urează alcalinizează urina şi favorizează formarea de calculi (de ex. de struvită).
Existenţa calculilor favorizează apariţia altor infecţii urinare sau cronicizarea acestora.
Sunt bacterii rezistente (pot rezista în soluții antiseptice)

Rezista mai multe luni la temperaturi joase și în alimentele congelate
leucocite, hematii
alimente
(citrat …. 99)
• Antibiograma
FOARTE REZISTENTI
R.I.U nesemnificativ
Infecții la nivelul tractului urinar, genital, pleurezii,bacteriemie +toxinfectii alimentare

negativ
+
-
+
+
se poate constata mobilitatea
Produc (TSI mediul negru)
Salmonella **
Bacili
Nesporulati
Necapsulati
Mobili (cili peritrichi)
S. Typhi (si Paratyphi) - patogena doar la om
S. Choleraesuis - patogena la porc & om
S. Enteritidis - cauzează diaree la om și animale
S. Enterica
pozitiv
Salmonelele se găsesc larg răspândite în natura

Sunt prezente la toate speciile de animale, păsări, reptile, peste, insecte
Pt S. Typhi omul este singurul rezervor
Sunt bacili Gram negativi

Prezintă cili peritrichi
Puțin pretențioase
Se cultiva pe medii simple
Formează colonii de tip S sau R, unele pot produce colonii de tip M
Pe mediile selective cu lactoza formează colonii lactoza negative
Colonii in "ochi de pisica" pe mediu SS(Salmonella-Shigella);
Pe mediu Wilson-Blair - colonii caracteristice (opace, rugoase, margini neregulate, halou negru,
luciu metalic)
Fermentează glucoza cu formare de gaz (nu şi S. typhi), nu fermentează lactoza, formează
hidrogen sulfurat (există şi excepţii), nu formează indol, nu produc urează, cresc pe mediul cu
citrat ca unică sursă de carbon (Simmons pozitiv), sunt aerobi- facultativ anaerobi. Reduc nitrații
in nitriți
Ag O – LPS – termostabil – grup antigenic – antigen somatic

Ag H – proteic (flagelina) – termolabil – tip antigenic – antigen flagelar
Ag Vi -acoperă Ag O si nu permit reacția de aglutinare(se asociază virulentei și invazivitatii)
-reprezintă substratul de fixare a bacteriofagilor
-determină leucopenie, nu permit legarea componentei C3b şi în acest mod inhibă fagocitoza şi
determină capacitatea de multiplicare intrafagocitară
Clasificare serologica subimparte genul Salmonella în grupe și specii (A,B,C,D..)
Multiplicare şi invazivitate
Colonizarea e realizata cu ajutorul adezinelor si fimbriilor care induc modificari la nivelul
membranei celulare
Salmonella spp., supravieţuieşte intrafagocitar datorită prezenţei unor structuri de suprafaţă
Endotoxina (antigenul O, LPZ) eliberat după distrugerea germenilor, are un rol important în
patogenitate.
Tulpinile care produc toxiinfecţii alimentare secretă „enterotoxine”(exotoxine) cu proprietăţi
antigenice şi biologice asemănătoare toxinei holerice.
Rezista la variații mari de temperatură(7-48) și pH (4-8); Rezistă 4 ani în pulberea de ouă, a cărei
utilizare în alimentaţie este contraindicată.
Pe sol rezista cca 200 zile
În alimente rezista cca 10-180 zile
Sunt sensible la acțiunea dezinfectantelor obișnuite
TIA SI SEPTICEMII - BACTERIOLOGIC
TIA: materii fecale (COPROCULTURA), alimente
SEPTICEMII: sânge (HEMOCULTURA), fragmente de organe, conținut intestinal, biliar, urinar,
sânge din cord ( PROBE NECROPTICE)
Febre enterice
- BACTERIOLOGIC: sânge (HEMOCULTURA),măduva hematogenă, materii fecale, exsudat din
pete, fragmente de organe, conținut intestinal, biliar, urinar, sânge din cord ( PROBE
NECROPTICE)
1. Recoltare
2. Transport
3. Ex microscopic
4. Izolare si identificare Salmonella / Tipizare
5. Antibiograma
- SEROLOGIC (in dinamica): ser
1. Analiza serica calitativa (Widal) - Ac anti “O”, “H”
2. Seroreactia de aglutinare “Vi”
R.I.U. detectabil după infecțiile extraintestinale

Apar Ac anti O, anti H, anti Vi
Apariţia anticorpilor din clasa IgA secretorii pot împiedica ataşarea la nivelul epiteliului intestinal.
LA OM
• SALMONELOZE ENTERICE (TIA)
• SALMONELOZE SISTEMICE (FEBRE ENTERICE)
• SEPTICEMII SALMONELOZICE
LA ANIMALE
• SALMONELOZE SPECIFICE (tifoza aviara, porcina,
puluroza, avorturi)
• SALMONELOZE NESPECIFICE (enterite, septicemii)
negativ
pozitiv cu degajare de gaz ( excepție S. Typhi)
-
-
-
Cresc pe mediu Simmon's (cu citrat)
Produc
TIA – Reechilibrare hidrominerala
- Antibioterapie (copii, batrani, organisme cu imunitate
scazuta), dupa testarea sensibilitatii prin antibiograma
FEBRE ENTERICE
- Antibioterapie
- Chirurgical
** PATOGENE
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Habitat

și chimici
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
Boli
Testul oxidazei
TSI
Miu
Uree
H2S
Indol
citrat
Tratament
Shigella **
Bacili
Nesporulati
Necapsulati
Imobili
S. Dysenteriae
S. Flexneri
S. Boydii
S. Sonnei
Catalaz - pozitiv
Nu aparține florei normale intestinale

Se pot izola din scaunul omului bolnav, apa, alimente, obiecte
Cresc pe medii simple
Formează colonii de tip S
Pe mediile selective cu lactoza formează colonii de tip S lactoza -negative
Pentru izolare din materiile fecale se utilizează mediile diferențiale (cu lactoza si indicator
de pH) sau mediile selective (mediu Shigella-Salmonella cu saruri biliare etc)
Fermenteaza Glucoza, fără producere de gaz
In rest sunt negativi (cele mai pesimiste bacterii) : Indol (-), LDH (-), Phenilalanina (-), Citrat
Simmons (-); Reduc nitrații in nitriți
Ag O - Shigella shiga - cel mai patogen serotip

Ag K
Sh. shiga elaborează şi o exotoxină termolabilă, cu structură proteică.
Multiplicare şi invazivitate (testul Sereny (keratoconjunctivita purulenta cobai) sau

toxinogeneza (Shigella shiga)
LPZ - Ag O - este implicată în patogenia dizenteriei, având o acţiune iritativă la nivel
intestinal.
Exotoxina shiga afectează atât intestinul (fiind implicată în mecanismul de producere al
diareei), cât şi sistemul nervos central (putând conduce la apariţia unor fenomene de
meningism sau chiar pierderea stării de conştienţă, comă). Faţă de animalele de experienţă
are efect letal.
În praf uscat rezista 10 zile

Pe lenjerie rezista peste 2 săptămâni
In alimente rezista 1-2 săptămâni
În gheata rezista 2 luni
Sunt Inactivate la 50-60 de grade pt 10 min
BACTERIOLOGIC (coprocultura, apa, alimente)
Materii fecale (sonda Nelaton / portiuni mucosanguinolente)
Transport rapid – mediu Cary Blair
Ex. Coprocitologic – leucocite PMN si hematii
Cultivare pe medii selective si diferentiale - Salmonella Shigella (SS), Istrati
Meitert (IM), Leifson (ADCL), McConkey, AABTL
Colonii Lac (-)  triaj biochimic (TSI, MIU)
 triaj serologic - aglutinare pe lama cu seruri neabsorbite
polivalente si absorbite, apoi monovalente,
- aglut in tuburi
 test Sereny
 test de evidentiere a exotoxinei Shiga (pe soarece alb)
 sectoare de cultura pe mediul IM (Istrati Meitert) pt. tipizare
Tipizare (lizotipie, biochemotipie, serotipie, bacteriocinogenotipie,
bacteriocinotipie)
Antibiograma
R.I.U. nu conferă protecție

Dizenterie - după ingestia a numai 100 de bacterii.
Se elimină scaune foarte numeroase (20-40 / zi), nefecaloide, cu mucus, puroi şi sânge,
însoţite de colici intestinale şi tenesme rectale.
problema principală este reprezentată la fel ca şi în cazul altor diarei, de pierderile hidro-
electrolitice şi instalarea unui sindrom de deshidratare acută.
În afară de dizenterie, shigelele pot produce şi toxiinfecţii alimentare de tip infecţios.
Oxidaza - negativ
+
-
-
-
nu
nu
* curativ – reechilibrare hidroelectrolitica, Atb
* preventiv – VADIZEN : vaccin viu atenuat oral
Yersinia **
Bacili sau cocobacili
Nesporulati
Pot prezenta capsula
Imobili
Y. Pestis
Y. Pseudotuberculosis
Y. Enterocolitica
Catalaza - pozitiv
Se găsește la omul bolnav sau la animale : Y. pestis - animale (sobolan), Y. pst. si Y. ent. - intestin om
bolnav
Se poate transmite prin plagi muscate sau ocazional la om prin intermediul purecilor
Rezulta infecții grave , posibil mortale
Sunt bacili Gram negativi

Prezintă o colorație bipolara
Pe frotiu pot apărea izolați sau dispuși în lanțuri scurte
Prezinta un înveliș pseudocapsular
Se dezvolta pe medii simple
Se dezvolta mai repede pe mediile care conțin sânge
Formează colonii de tip S sau M
Are activitate biochimica scazuta: (+) glucoza fara gaz, manita
(-) lactoza, indol, H2S, LDC, ADH, PhADA, citrat Simmons, malonat, VP si RM la 37 grade C; Reduc nitrații
in nitriți
Y. pestis – LPS si ag capsulare – nu are tipuri antigenice

Y. pseudotuberculosis – 6 serotipuri (Ag O si H) - tip 1 cel mai frecvent
Y. enterocolitica - 43 serotipuri (Ag O si H) - O3 si O9 cele mai frecvente
în special prin multiplicare şi prin invazivitate:

Y. pestis – Ag capsular - f1, Ag V si W; toxina murina, LPS rol secundar
Y. pseudotuberculosis – Ag V, W
Y. enterocolitica - Ag V, W, LPS
1-10 bacili sunt suficienţi pentru producerea bolii.
Structuri ce confera rezistenta - Fractiunea I proteica la nivelul suprafetei celulare
Pseudocapsula
Structurile cu rol în virulenţă sunt codificate plasmidic sau cromozomial.
Scazuta 55 grade C – 5 min dar 5 sapt materii uscate la temp camerei

Sunt germeni puțin rezistenți fata de agenții fizici și chimici
În puroi sau sputa trăiesc 2 săptămâni
In cadavre trăiesc câteva luni
Y. PESTIS - URGENTA!!! - SECURITATE SPORITA
BACTERIOLOGIC
Produse patologice - puroi, sange, sputa, fragm. organe necroptice
Frotiu colorat gram / Imunofluorescenta pe amprenta organ (fractiunea f1)
(BGN scurti, bipolar, sg sau perechi)
Puroi - insamantare pe geloza sange si bulion
Sange – hemocultura
Sputa - geloza sange cu cristal violet sau mediu selectiv
SEROLOGIC- retrospectiv, 50%
PROFILAXIE: DERATIZARE / DEZINSECTIZARE, DECLARARE OBLIGATORIE O.M.S., IZOLARE
BOLNAV, CONTACTI – TRAT CU ATB (streptomicina), VACCINARE SI CHIMIOPROFILAXIE ,
CARANTINA.
Y. PSEUDOTUBERCULOSIS: infectie enterala, forma septicemica
BACTERIOLOGIC
ggl. mezenterici, conținut apendicular, sânge, materii fecale
însămânțare pe geloză sânge, bulion triptozat, Mac Conkey
incubare la 28-30 grade C
identificare pe criterii de cultivabilitate, morfologice, biochimice, serologice
SEROLOGIC (tip Widal)
decelare Ac fata de serotip 1
Y. ENTEROCOLITICA: forma enterica - mecanism enteral (patrundere, colonizare, multiplicare), septicemie,
infectii diverse, eritem nodos, artrita.
BACTERIOLOGIC
ggl. mezenterici, continut apendicular, sange, materii fecale
insamantare pe geloza sange, bulion triptozat, Mac Conkey, IM, SS, ADCL
incubare la 28-30 grade C
identificare pe criterii de:cultivabilitate,morfologice, biochimice, serologice
SEROLOGIC (tip Widal): dgn eritem nodos, artrita, limfadenita mezenterica,
dgn retrospectiv al enteritelor
Exista imunitate postinfectioasa

Se pot utiliza vaccinuri pentru prevenirea îmbolnăvirii
Ciuma - prin intermediul puricelui
Microorganismul inoculat la om este fagocitat, dar se poate multiplica atât intra cât şi extracelular
ajunge la nivel limfatic şi apare o inflamaţie hemoragică la nivelul ganglionilor care se hipertrofiază, suferă o
necroză şi devin fluctuenţi.
Y. pestis poate ajunge în torentul sanguin şi infecţia se poate generaliza. (ex. meningite, pneumonii şi
pleuropericardite serosangvinolente) = pesta bubonica
Oxidaza - negativ
-
-
-
-
nu
nu
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Habitat

și chimici
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
Boli
Testul oxidazei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
Tratament
Pseudomonas
Bacili
aerobi-facultativ anaerobi
Nesporulati
Uneori
Mobili cu unul sau mai mulți flageli polari
Pseudomonas Aeruginosa(Piocianic)
pozitiv
Foarte răspândit în natură(agent de putrefacţie a materiei organice animale şi vegetale)

poate fi pus în evidenţă la circa 15% dintre persoanele sănătoase, la nivel intestinal, axilar, perineal
etc, preferând zonele cu un grad de umiditate.
Poate contamina obiectele din grupurile sanitare, camera de baie, chiuvetele (în special sifonul de
scurgere) etc.
bacil fin Gram-negativ dispus izolat, în perechi sau lanțuri scurte

mobil, cu 1-3 cili polari (există şi tulpini neciliate), nesporulat.
Uneori prezintă capsulă.
Puţin pretenţioşi - cresc pe medii simple

Se pot multiplica la 4°C dar cele mai multe au temperatura optimă de multiplicare cuprinsă între 30 şi
37°C (Pseudomonas aeruginosa se poate multiplica şi la 42°C) - diferenţierea de celelalte specii.Pe
medii solide pigmenteaza mediu - Albastru sau Galben-Verde pot apărea colonii (de tip S) cu aspecte
diferite, dând impresia prezenţei concomitente de bacterii diferite.
Cultura poate avea un miros aromat, ca al florilor de tei
Tulpinile de Pseudomonas aeruginosa recoltate de la pacienţi cu fibroză chistică formează colonii
mucoide. În bulion tulbură mediul, formând şi o peliculă la suprafaţă, sub care se evidenţiază
pigmentul.
Produce diferiţi pigmenţi: piocianina (albastru) pe mediul King A și pioverdina (galben-verzui
fluorescent) pe mediul King B. Sintetizează nitrat-reductază, arginin-dehidrogenază ; este deficitar în
sinteza lizin-decarboxilazei, ornitindecarboxilazei, ortonitrofenil-galactozei.
Utilizează diferite substraturi ca unică sursă de carbon: glucoză, acid lactic, acid acetic, manitol,
arginină, citrat, malonat etc.
Antigen somatic O, lipopolizaharidic, termostabil, localizat în peretele bacterian

 20 variante antigenice – serotipuri
 O:6 si O:11 - cel mai frecvent izolate în laboratorul de bacteriologie medicală
 serotipul O:12 – cel mai rezistent la antibiotice
Antigen H – proteic
Are o deosebită capacitate de a supravieţui în medii umede.

microorganism oportunist, condiţionat patogen.
factorii de virulenţă:
- capsulă. rol de adezină, împiedică pătrunderea antibioticelor în celula bacteriană, are rol
antifagocitar;
- pili - adeziunea de substratul specific;
- lipopolizaharidul din peretele bacterian, are rol de endotoxină;
- sideroforii
Toxigeneza
- citotoxina (proteică)- alterează leucocitele;
- hemolizine, glicolipide, fosfolipaza C - actionează sinergic;
- proteaze, elastaze, colagenaze - lezează tesuturile;
- exotoxina A (proteică)-structură si mod de actiune similar toxinei difterice dar nu poate fi
transformată în anatoxină. Inhibă sinteza proteică, lezează tesuturile, are actiune de imunodeprimare;
- exotoxina S, mai putin toxică, prezentă la tulpinile cu afinitate pentru tesutul pulmonar.
Este sensibil la căldură, fenol, alcool de 80°, ph acid, săruri de Ag, la acțiunea unor bacteriofagi.
Produce bacteriocine cu efect bacteriostatic.
Rezistent la acţiunea compuşilor cuaternari de amoniu și în mediul extern.
În spital se selectează tulpini rezistente la antiseptice, dezinfectante, antibiotice, tulpini care pot fi
implicate în infecţii de spital.
 Produse diverse
 Izolare din produse plurimicrobiene – medii selective cu cetrimid
 aspectul coloniilor
 pigmentul (piocianina + pioverdina)
 mirosul caracteristic
 oxidaza pozitivă
 hemoliza beta
 Auxonograma – pt biotipuri
 „Markeri epidemiologici” – serotipie, lizotipie,bacteriocinotipie, biotipia, antibiotipia
rezistent la aminopeniciline, cefalosporinele I şi II.
 anticorpi anti-lipo-polizaharidici, anti-proteaze si anti-toxici.

Mecanisme nespecifice: fagocitoză si complement seric pot fi depăsite de cantităti mari de germeni
sau o tulpina foarte virulenta.
poate produce infecţii foarte variate, de la infecţii tegumentare superficiale până la septicemii
fulminante - 80% din septicemiile cu piocianic = letale
infecţiile sunt de obicei localizate (foliculite, otite, infecţii oculare etc)
Prezenţa piocianicului ar putea fi semnalată de culoarea albastră verzuie a pansamentelor
La nivel dermic poate evolua grav - vezicule care se sparg si necrozeaza - procesul poate progresa in
profunzime
P.aeruginosa - infectii nosocomiale la pacienti cu imunitate suprimata - intubatii, cateterizari, persoane
cu arsuri
pacientii cu mucoviscidoza - predispusi infectiei - bacteriile dezvolta capsula
Pozitiv
Nu; o poate doar descompune oxidativ cu acidifierea mediului
-
nu
nu
nu
P.aeruginosa este de regulă sensibil la:
 penicilinele anti-Pseudomonas (carbenicilină, piperacilină,ticarcilină, etc.),
 cefalosporinele de generaţia a-III-a (ceftazidime, cefotaxim),
 fluorochinolone (ciprofloxacin, ofloxacin),
 imipenem
 aminoglicozide (gentamicină, amikacină).
Vibrio
Bacil curbat sau drept
Gram -
Aerob facultativ anaerob
Nesporulați
necapsulati
mobil cu 1 flagel polar
Vibrio Cholerae
V.parahaemolyticus
V.mimicus
V.vulnificus
Apa dulce si sarata - unde sunt liberi sau în asociaţie cu diferite vietăţi acvatice (moluște),
se găseşte în intestinul şi în materiile fecale ale omului bolnav de holeră, dar și a purtătorului sănătos.
Sursa de infecţie este reprezentată cel mai frecvent de bolnavii care prezintă forme inaparente sau
minore de boală.
Prezenţa vibrionului holeric în mediul extern este explicată prin contaminarea fecală şi supravieţuirea
vibrionilor,existând şi posibilitatea unui ciclu de viaţă extraintestinal.
bacil Gram-negativ
curbat (forma de virgulă a devenit mai mult o „reprezentare istorică”)
foarte mobil cu ajutorul unui flagel polar.
Sunt germeni puţin pretenţioşi şi se pot dezvolta pe medii de cultură simple,

inclusiv în apa peptonată (cresc in 4 ore), ceea ce este util în izolarea primară (formează un văl la
suprafaţa mediului)
se dezvoltă bine la un pH alcalin (9-9,5) - medii de imbogatire pt Vibrio
Produce colonii opace de tip S
Se dezv foarte bine la 37°C
Creşte bine pe TCBS (tiosulfat-citrat-bilă-sucroză-agar), pe care produce colonii galbene.
Fermenteaza zaharuri (sucroza, manoza, glucoza)
In functie de fermentarea zaharurilor se pot subimparti in grupe
Testul oxidazei (pozitiv în cazul vibrionului holeric) este un test cheie în identificarea preliminară.
Majoritatea sunt halotoleranti (le place sarea multa) - alcalinizeaza mediul ; + reduc nitrații la nitriți
Ag parietal O - in functie de care se impart in serogrupe - util in studii epidemiologice

Ag la nivelul pililor
Ag H (flagel)
Exotoxina (enterotoxina proteica)
Mecanismul patogen - aderarea la epiteliul celular (adezine/pili), colonizarea si invadarea mucoasei,

producerea de enterotoxine (toxina holerica), citotoxine, hemolizine, alti factori asociati cu virulenta.
S-a observat existenţa unui strat adiţional S extern faţă de peretele celular, care oferă protecţie faţă
de agenţii litici (bacteriofagi, proteine serice). Enterotoxina este de natură proteică, formată din două
subunităţi: A şi B. Cele 5 molecule ale subunităţii B se fixează pe gangliozidul de pe suprafaţa
enterocitelor. Doar subunitatea A penetrează în celulă, activând la acest nivel adenilatciclaza celulară.
Creşterea secreţiei de AMP ciclic intracelular va determina o excreţie exagerată de ioni de Cl. Apa şi
electoliţii (Na şi K) sunt astfel antrenaţi în lumenul intestinal, datorită dezechilibrului ionic creat.
Consecinţa o reprezintă o deshidratare extracelulară intensă cu hemoconcentraţie, şoc hipovolemic şi
acidoză metabolică.
Enterotoxina holerică este asemănătoare din punct de vedere imunologic şi funcţional celei secretate
de E.coli.
Vibrionii holerici sunt foarte sensibili la lumina solară şi la acţiunea căldurii (la 100° sunt distruşi
aproape instantaneu);
sunt sensibili la antiseptice.
In alimente traiesc pana la 7 zile
In intestinul bolnavilor - cateva saptamani
Aciditatea gastrică furnizează o oarecare protecţie în cazul ingerării unui număr mic de vibrioni.
Anticorpii faţă de antigenul O protejează animalele de laborator faţă de infectare.
Prezenţa anticorpilor antitoxină nu se asociază cu protecţia.
În condiţii naturale vibrionul holeric este patogen numai pentru oameni.
Holera nu este o boală invazivă. Germenii nu ajung în torentul circulator, ci rămân cantonaţi la nivelul
tractului intestinal: unde se ataşează de microvilii de la nivelul epiteliului ciliat. La
acest nivel se multiplică şi eliberează mucinaze, endotoxina (LPZ) şi enterotoxina.
După o perioadă de incubaţie de 1-4 zile apar brusc greaţă, vărsături, diaree abundentă (20-30 litri /
zi) şi crampe abdominale. -FĂRĂ FEBRĂ- Decesul poate surveni prin deshidratare masivă cu colaps
circulator şi anurie, sau prin sindrom septic.
Scaunele apoase, riziforme („apă de orez”) conţin mucus, celule epiteliale şi un mare număr de
vibrioni.
Rata mortalităţii în lipsa tratamentului este 25-50%. Alte specii de Vibrio produc infecţii
extraintestinale, de la infecţii ale pielii, până la septicemii foarte grave.
Pozitiv
Da, fără producere de gaz
Constă în rehidratarea masivă a bolnavului şi antibioterapie. De elecţie este tratamentul cu
tetraciclină (doxiclină) sau cotrimoxazol. Întrucât în anumite zone geografice s-a remarcat
instalarea rezistenţei la tetraciclină, se impune efectuarea antibiogramei.
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Habitat
Caractere
morfotinctoriale
Caractere de
patogenitate
Rezistenta fata de fact.

fizici
și chimici
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
Boli
EPIDEMIOLOGIE.
PREVENIRE.
CONTROL
Testul oxidazei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
Tratament
Corynebacterium
Bacili
Gram +
aerob - facultativ anaerob
Nesporulați
Necapsulați
Imobili
C. diphtheriae - difterie
C. ulcerans - difterie
C. urealyticum - infecții urinare
C. pseudotuberculosis - limfadenite necrozante
pozitiv
Strict uman
- tractul respirator superior uman
- tegumente
• Bacili gram pozitivi, drepti sau usor curbati, cu capete frecvent maciucate, segmente
colorate neregulat, aspect barat sau segmentat – granulatii metacromatice de
polimetafosfat (granulatii Babes-Ernst)
• Uneori bacili subtiri, usor ascutiti, alteori ovoidali sau cocali
• Asezare in litere ascutite: V, Y, L, litere chinezesti sau palisade, rar celule paralele
Medii solide
• Mediul Loeffler - cu ser coagulat - colonii R, alb-gălbui, lucioase,bombate
• Mediul Gundel-Tietz - cu geloză, sânge, cistină si telurit – selectiv –colonii
negre(reduc teluritul)
– tip gravis - colonii nehemolitice, mari, cu suprafată granulară, gri-negre, în
"margaretă", cu margini crenelate (colonii R);
– tip mitis produce colonii hemolitice, convexe, cu margini circulare,negre, de tip S
– tip intermedius produce colonii nehemolitice, mici, cu margini circulare, negre, cu
suprafata granulară (S-R)
• Mediul Tinsdale - (agar, ser, cistină, telurit, tiosulfat) – selectiv -culoare brună a
mediului din jurul coloniei negre de C. diphtheriae
Medii lichide
• C.diphtheriae gravis - creste cu pelicula, depozit,bulionul ramane limpede
• C.diphtheriae intermedius - formeaza inel la suprafata, tulbura usor mediul,formeaza
depozit
• C.diphtheriae mitis - tulbura uniform, produce depozit
• Nu descompune zaharoza. Descompune dextrina.
• Reduce nitratii la nitriți
• Descompune cistina cu eliberare de H2S
• Reduce sărurile de telur la telur metalic
• Produce bacteriocine
Ag O
Ag K cu specificitate de tip
Cea mai importantă structură antigenică este reprezentată de toxina difterică
Multiplicare la poarta de intrare

Toxinogeneză
exotoxină de natură proteică :
-fragmentul A (24 kDa) care constituie suportul pentru activitatea toxică
– fragmentul B (38 kDa) care permite fixarea de receptorul celular
(heparin-binding epidermal growth factor (HB-EGF)) si pătrunderea
fragmentului A. In celula acesta blocheaza transferul aminoacizilor
de pe ARNt pe lantul polipeptidic la nivel ribozomal
- produsă doar de tulpinile care posedă gena „tox+” purtată de
bacteriofagul temperat Beta. Mecanism reglat de gene de pe
cromozom bacterian. Ionii de Fe++ si Fe+++ corepresori.
- efecte: miocardită, demielinizarea nervilor si necroza tubulară
- sub actiunea formolului se transforma in anatoxina difterica –
componenta a vaccinului dT, DTP
• Rezistenta în mediul extern – medie

• Persistă timp îndelungat (5 săpt.), ferit de uscăciune si lumină
• Este distrus de căldura umedă (10 minute la 58°C; 1 minut la 100ºC), alcool sau
antiseptice uzuale, precum si de antibiotice – de electie eritromicina
• Diagnosticul bacteriologic - util pentru confirmarea suspiciunii de difterie
• de la purtători – 2 tampoane : 1. secretia faringiană, 2. secretie nazală, recoltate cu
câte un tampon si însământate în mediul de îmbogătire OCST(ou cisteina si telurit)
• de la bolnav - 3 tampoane de sub falsa membrana:
– unul pentru frotiu,
– unul pentru mediul de îmbogătire – trecere pe mediu solid
– unul pentru mediul Loeffler : repicarea coloniilor suspecte pe medii
îmbogătite, care contin si telurit (inhibitor)
• Identificare - caracterele de cultura si biochimice
• Evidentierea producerii de exotoxină
– Elek
– Toxicitate pe linii de celule Vero
– Inoculare la cobai- exitus in 48-72 h cu edem gelatinos la locul injectarii,
adenopatie si congestie in capsula suprarenalelor
– PCR
• Umoral
• post-boală sau post-vaccinare
• Anticorpii antitoxină neutralizează toxina, au caracter protectiv peste 0,03 UA/ml
Difterie - Boala specifică omului
• Poarta de intrare – tractul respirator (faringe, nas), leziuni tegumentare sau, mai rar,
mucoasa genitală.
Falsa membrană - culoare gri-maronie, foarte aderentă de tesutul subiacent
• Multiplicare si sinteza de toxină - tulburări de ritm cardiac, miocardită, dificultăti
vizuale, de vorbire, de înghitire etc.
• Difteria este o boală strict umană

• Boală reemergentă
• Singurul izvor de infectie este omul
• Transmiterea se realizează prin picături-nucleosoli, prin
secretii si exsudate, obiecte sau alimente contaminate
• Receptivitatea (în lipsa vaccinării) este mai mare până la
vârsta de 6-8 ani.
• Prevenirea
– nespecifică -izolarea si tratarea cu antibiotice a surselor.
– Specifica
• vaccinare cu anatoxina purificată in DTP, DT
• revaccinarea la interval de 10 ani
negativ
o descompune
negativ
• ser antidifteric – URGENT
• antibioticele utile pt scaderea contagiozitatii
• traheotomie sau traheostomie
Listeria
Bacili
Gram +
aerob - facultativ anaerob
Nesporulați
Necapsulați
Mobili la 25 grade C
Listeria monocytogenes - patogen

L.ivanovii - patogen
L.inocua
L.grayi
pozitiv
• peste tot în natură: la nivelul solului, plantelor, animalelor si omului

• izolată din alimente, cu precădere din brânzeturi
• flageli peritrichi în special la temperatura de

20ºC.
• În culturi tinere - aspect pleomorf: forme
cocoidale, cocobacilare si bacilare, mai
accentuat în culturi bătrâne.
• Poate fi dispus în perechi sau lanturi scurte.
• Pe frotiul din produs biologic poate fi dispus
izolat, intra- sau extra-celular.
• Creste pe medii uzuale sau complexe, speciale,

suplimentate cu sânge, glucoză, lichid de ascită,
în atmosferă de 5-10% CO2
– formă de colonii de tip S, mici, rotunde, convexe,
transparente, în picătură de rouă.
– pe geloza sânge coloniile sunt înconjurate de o zonă de hemoliză de
tip β, discretă
• bacterie aerobă, facultativ anaerobă
• se multiplică la temperaturi de 3-47°C.
• temp. optimă de dezvoltare - 20-30°C
• se poate dezvolta si la 2ºC
• mobila la 25ºC si imobila la 37ºC
Hidrolizează rapid esculina, nu reduc nitrații, Testul CAMP în prezenta
stafilococului (S aureus)
si/sau Rhodococcus equi este pozitiv
• 15 tipuri de antigene somatice - acizi

teichoici ai peretelui bacterian (de la I la XV)
• 5 tipuri de antigene flagelare H (A,B,C,D,E).
• utilitate epidemiologică
• hemolizină (listeriolizină) care induce
formarea de anticorpi anti-listeriolizină
• Multiplicare - intracelular pătrunzând în

celula gazdă prin fagocitoză unde prin
listeriolizina distruge membrana
fagozomului si se multiplica liber in celula -
polimerizarea actinei celulare  deplasare
spre membrana citoplasmică  exvaginări
ale acestei membrane cu formarea de
pseudopode în interiorul celulelor vecine 
infectarea celulelor din aproape în aproape
• Invazivitate
• Producerea de hemolizine
foarte rezistent în conditiile mediului extern

(ani)
• Este sensibilă la pH-ul acid fiind distrusă
prin acidifierea laptelui
• Este distrusă la 55ºC abia după o oră iar
la 80ºC abia după 5 minute. Pasteurizarea
nu este mereu eficienta
• sensibilă la actiunea bacteriofagilor -
lizotipie
• bacteriologic
– izolarea si identificarea microorganismului din produse biologice (în
special din sânge sau din LCR, urina) si din alimente.
– Prezenta Listeria monocytogenes în urina femeii gravide, indiferent de
cantitate impune luarea măsurilor de prevenire a listeriozei fetale
– Pe medii cu sânge – hemoliza si cu acid nalidixic ca inhibitor al florei
– Identificarea are la bază caracterele morfologice, tinctoriale, de cultură
si biochimice.
– serotipare cu seruri aglutinante specifice
• diagnosticul serologic prin reactia ELISA, aglutinare, RFC – in
listerioza acuta in sarcina
• răspunsul imun mediat umoral nu are

efect protector.
• Predomină răspunsul imun mediat celular
(citokinele determină migrarea macrofagelor
spre locurile de infectie unde se constituie
granuloame)
• bacterie oportunistă, infectii la persoane imunodeprimate dar si la
organisme perfect sănătoase.
Listerioză
• Encefalită sau meningită, septicemie la adulti si copii mari
• La gravide listerioza este frecvent inaparentă sau cu manifestări de tip
gripal, febră inexplicabilă, simptome urinare, digestive sau chiar icter
tranzitoriu. Diagnosticul este de multe ori retrospectiv
• Nou nascuti - contaminati transplacentar
– Septicemie in primele ore
– Meningita la 12 zile
• Alte forme de manifestare a listeriozei sunt: conjunctivita; uretrita
cronică; pneumonia; angina listeriană însotită de adenopatie cervicală,
hepato-splenomegalie, monocitoză.
La animale
• Sursa de infectie este reprezentată de rezervorul abiotic: furaje si apă
contaminate, solul, noroiul
• Transmiterea este fecal-orală.
La om
• Rezervorul de infectie – animalele bolnave
• Omul se contaminează accidental de la animal
– contact direct cu animalele bolnave – boalal profesionala
– consum de alimente contaminate
– pe cale aeriană, conjunctivală, cutanată
• Transmiterea interumană
- materno-fetală - direct transplacentar, în travaliu sau postpartum
- prin transplant renal
negativ
pozitiv, cu producere de acid, dar fără eliberare de gaz
nu
nu
nu
• penicilină, ampicilină sau penicilină asociată cu un aminoglicozid
• rezistentă natural fată de lincozamine
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Habitat

și chimici
Antibiotice utile
Răspuns imun
Boli
EPIDEMIOLOGIE.
PREVENIRE. CONTROL
Testul oxidazei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
Tratament
Bacillus
Bacili
Gram +
aerobi facultativ anaerobi
sporulați
cu sau fără capsulă
imobili
B.Anthracis
B. Cereus
B. Subitilis
pozitiv
În țesuturile și umorile animalelor bolnave, poate fi eliminat în mediu prin dejecțiile acestora. Pe
sol condițiile nefavorabile. Rezervorul principal pentru B.anthracis este solul.
Bacili lungi, cu dimensiuni relativ mari: 2µm /3-10µm, cu capetele tăiate drept. Dispuși în
lanțuri, dar și 2 câte 2 sau izolați. Când sporulează, sporul are diametrul mai mic decât
grosimea bacilului și este dispus central.
Se dezvoltă pe medii simple, la 35-37 grade C.

Pe mediul agar formează colonii relativ mari, alb-cenușii, de tip R, rugoase, ”în cap de
meduză” sau ”coamă de leu”.
În bulion lasă mediul limpede și formează flocoane care se depun pe pereții eprubetei.
Reduce nitrații
Indol negativ
Urează negativ
Produce acetil-metil-carbinol
Lichefiază gelatina
Hidrolizează cazeina
Două grupe majore de antigene:

1.celulare (somatice):
-polizaharidele peretelui celular
-antigenul polipeptidic capsular.(Ag K) Capsula are determinism plasmidic; are proprietăți
antifagocitare, protejează microorganismul de anticorpii litici și rol important în patogenitate
-antigenele din spori
2.componentele complexului exotoxinic. Exotoxina are determinsim plasmidic și este
formată din trei proteine imunogene: factorul edematos (EF), antigenul protectiv (PA) - produce
anticorpi, factorul letal (LF)
Factorii de virulență principali:

-polipeptidul capsular (Ag K)
-toxina : componenta PA se leagă de membrana celulelor țintă și facilitează legarea EF și LF.
Efecte biologice EF: edem local și inhibiție funcții PMN, mediade de AMPc
Efecte biologice LF: moartea celulară
În forme vegetative: distruse în 30 minute la 60 grade C.

Sporii sunt deosebit de rezistenți. Distruși la temperatura de fierbere în 10 minute și prin
autoclavare.
În frotiuri fixate și colorate nu își pierd vitalitatea.
La -5 grade C pot rezista până la 10 ani.
A)Bacteriologic direct ( Particularități = ! )
1.Recoltare și transport
-recoltarea cât mai rapid după debut boală, înaintea inițierii antibioterapiei.
PP: secreții nivel leziune cutanată (frecvent), dar și aspirat din edem local, spută, materii
fecale, LCR, sânge, probe necroptice.
! Dacă PP este contaminat se pot folosi metode : polimixina B
! Măsuri de biosecuritate speciale
2.Examinare microscopică
-realizarea unor frotiuri colorate albastru de metilen și Gram
-se poate utiliza și albastru de metilen policrom (McFadyean) în care bacilii apar albaștri, iar
capsula apare ca un halo de culoare roz
3.Cultivarea pe medii de cultură
-se realizează pentru a se obține colonii izolate și respectiv o cultură pură
-geloză sânge în condiții de aerobioză
-dacă PP este contaminat = mediul PLET (conține polimixina B): colonii mici, de tip S
4.Identificare microorganism pe caractere morfotinctoriale, de cultură, biochimice ( !
B.anthracis sensibil la penicilină, imobil), antigenice, de patogenitate
5.Antibiograma- nu este necesară
B. anthracis- sensibil la penicilină, tetraciclină, cloramfenicol, gentamicină
B)Imunologic- tehnica IDR cu antraxină
Infecția cu B.anthracis este urmată de apariția de anticorpi față de toxină și față de polipeptidul
capsular
a)Antraxul cutanat (”pustulă malignă”)
-leziune la nivelul unui traumatism cutanat (față,gât, membre superioare) prin care pătrund
sporii
-după 2-5 zile incubație la locul inoculării apare o papulă (leziune superficială a pielii) ce se va
transforma în veziculă; aceasta se va sparge lăsând o crustă de culoare neagră cu zonă de
edem
! Netratată infecția va disemina pe cale limfatică sau sangvină -- SEPTICEMIE
b)Antraxul gastrointestinal
-prin ingerare carne insuficient preparată de la animalul bolnav
-febră, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree sangvinolentă, uneori ascită
-rata mortalității foarte mare
c) Anthrax pulmonar
Extrem de grav - hemoptizie vascoasa cu pleurezie hemoragica
-adenopatie mediastinala marcata
-evolutie letala
La animale, boala poate fi controlată prin imunizarea cu vaccinuri atenuate. Restul animalelor
moarte de antrax trebuie arse sau îngrupate la mare adâncime. Lucrătorii din sectorul veterinar
și din alte sectoare cu risc crescut pentru antrax ar trebui imunizați cu un vaccin preparat din
antigenul capsular protectiv.
Ciprofloxacina
Doxicilina
Penicilina
Clostridium tetani
Bacili Forma
Gram + Colorație Gram
strict anaerobi Respirație
sporulați Spori
necapsulați Capsula
mobili cu cili peritrichi Mobilitate
Testul Catalazei
În stare vegetativă: intestin om și animal. Eliminați în mediul

extern (pe sol), sporulează; formă foarte rezistentă. Habitat
(germeni telurici)
Bacili mari, captele rotunjite. În prezența oxigenului

Caractere
sporulează, formând un spor terminal mai mare decât
morfotinctoriale
diametrul celulei bacteriene - apect de băț de chibrit.
Cresc pe medii simple, în condiții de anaerobioză, formând

colonii rotunde, de tip S, înconjurate de o zonă pufoasă.
Elaborează hemolizină, o exotoxină neurotropă, proteaze,
gelatinaze etc
Antigene flagelare de tip H

Antigene de perete (antigen somatic O)
Exotoxină - structură proteică (solubile) tetanolizina - liza Structură antigenică
hematiilor. Tetanospasmina - paralizie spastica
Eliberează un singur tip de toxină, sub control plasmidic
Patogen prin multiplicare la poarta de intrare (nu are Caractere de

capacitate de invazivitate) și toxinogeneză. patogenitate
Forme vegetative: distruse la expunerea timp de 15-20

minute la 55-60 grade C și de substanțe dezinfectante. Rezistenta fata de fact.
Sporii: rezistă la 100 grade C, dar distruși prin autoclavare fizici
la 120 grade C și 1 atm, timp de 30 minute și la pupinel timp și chimici
de 1 oră la 180 grade C.
Diagnosticul este clinic, epidemiologic și bacteriologic. Se
recoltează PP de la nivelul plăgii (puroi) și se realizează
frotiuri care se colorează cu AM și Gram. Antibiograma nu
este necesară; C.tetani fiind sensibil la penicilină.
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Apare un RIU, cu producere de anticorpi antitoxină, dar

care nu sunt utili din punct de vedere al protecției și nici în Răspuns imun
scop diagnostic.
Tetanos
-produs prin multiplicare la poartea de intrare și
toxinogeneză (produce o exotoxină neurotropă)
-toxina blochează eliberarea de glicină și GABA ceea ce
determină excitarea neuronilor motori spinali cu apariția de
spasme severe și dureroase ale musculaturii striate,
Boli
conștiența este păstrată: PARALIZIE SPASTICĂ
-la 4-5 zile de la contaminare apar spasme ale musculaturii
din zona contaminată, apoi ale mușchilor masticatori,
manisfestate prin trismus și spasme ale musculaturii faciale.
Orice stimul extern poate duce la un atac de tatanos
-moartea se face prin asfixie ( mortalitate de 50%)
Se adresează plăgilor cu risc tetanigen, plăgilor EPIDEMIOLOGIE.

contaminate cu alte bacterii aerobe piogene care consumă PREVENIRE.
oxigen și celor contaminate cu pământ. CONTROL
Testul oxidazei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
De urgență, print administrare ser antitetanic și eliminarea
focarului tetanigen . La tratamentul specific se asociază Tratament
administrarea anatoxinei tetanice.
Clostridium botulinum
Bacili
Gram +
strict anaerobi
sporulați
necapsulați
mobili cu cili peritrichi
În stare vegetativă: intestin om și animal. Eliminați în mediul extern

(pe sol), sporulează; formă foarte rezistentă. (germeni telurici)
Bacili mari care în prezența oxigenului sporulează.
Cresc pe medii simple, în condiții de anaerobioză, formând colonii

rotunde, de tip S, înconjurate de o zonă pufoasă.
Elaborează exotoxine cu neurotropism față de SNP : toxinele A,B,E
mai comune la om, în zona noastră geografică.
Produc enzime proteolitice cu formare de gaz
Sintetitează bacteriocine
Antigene flagelare de tip H

Antigene de perete (antigen somatic O)
Exotoxină - structură proteică (solubile).
În funcție de exotoxina elaborată pot fi: A,B,C cu 2 variante, D,
E,F,G,H. Tipul G nu este asociat cu afecțiuni umane. Mai des
întâlnite sunt A și B în TIA.
Nu se multiplică în organism, ci în alimente și produc o

exotoxină.
Se discută implicarea acestui microorganism în botulismul neo-natal,
în care se pare că este vorba de o multiplicare în intestinul sugarilor
care consumă de exemplu miere, contaminată cu spori de
C.botulinum.
Forme vegetative: distruse la expunerea timp de 15-20 minute la 55-

60 grade C și de substanțe dezinfectante.
Sporii: rezistă la 100 grade C, dar distruși prin autoclavare la 120
grade C și 1 atm, timp de 30 minute și la pupinel timp de 1 oră la
180 grade C.
Nu se face diagnostic bacteriologic, dar se poate încerca
determinarea tipului de C. Botulinum implicat, prin toxinotipie. Se
mai poate încerca prin reacția de tip ELISA, PCR.
Apare un răspuns imun umoral, cu producere de anticorpi antitoxină,

dar care nu sunt utili din punct de vedere al protecţiei şi nici în scop
diagnostic.
Botulismul
-ingestie alimente care conțin toxina produsă de C.botulinum fiind o
TIA de tip toxic (toxină preformată în aliment)
! Toxina botulinică este cea mai puternică otravă cunoscută; doza
letală pentru om = 1-2µg.
-după ingerare toxina se resoarbe la nivel intestinal, ajunge în
circulație, iar pe această cale la nivelul plăcilor neuromotorii unde
împiedică eliberarea de Ach - PARALIZIE FLASCĂ
-începe la nivelul extremității cefalice (paralizie mușchi globi oculari -
diplopie)
-decesul poate surveni prin asfixie - paralizie mușchi respiratori
Botulismul infantil este urmare a formării toxinei botulinice prin
germinarea la nivel intestinal a sporilor ingerați
Botulismul plăgilor apare la persoane care folosesc droguri injectate
intravenos sau prezintă leziuni contaminate cu pământ.
Nu dam miere de albine copiilor sub 1 an. Prelucrarea termică

adecvată a alimentelor conservate, (fierbere 20 min toxina e
termolabila)prevenirea contaminării rănilor, prevenirea consumului
de droguri pe cale i.v.
Se administrează ser antibotulinic, preferabil monovalent (dacă se
cunoaște tipul de toxină implicată); dacă nu, se folosește ser
polivalent. Se poate administra ser trivalent (A,B,E) prompt pe cale
i.v., cu precauțiile seroterapiei, în condiții de ventilație asistată.
Clostridium gangrenei gazoase
Bacili
Gram +
strict anaerobi
sporulați
capsulat
mobili sau imobili(C.perfringens)
C. Perfringens
C. septicum
C. histolyticum
C. sporogenes
În stare vegetativă: intestin om și animal. Eliminați în mediul extern (pe sol),

sporulează; formă foarte rezistentă. (germeni telurici=apartin pamantului)
Bacili pleomorfi de dimensiuni mari 1µm/6-10µm. C.perfringens este

încapsulat și imobil; celelalte specii sunt mobile, cili peritrichi. În condiții de
anaerobioză formează spori mai mari decât diametrul bacililor, localizați
central sau terminal.
Se pot multiplica pe medii simple în condiții de anaerobioză. C perfringens

crește mai repede (în câteva ore) la 45 grade C, formând colonii de tip S sau
R. Pe geloză sânge produce hemoliză de tip cald-rece(prima zonă de
hemoliză apare la termostat şi este înconjurată de o a doua zonă de
hemoliză mai largă, după menţinere în gheaţă). Celelalte clostridii formează
colonii mai întinse, cu aspect de ”grenadă explodată” datorita mobilitatii.
Elaborează enzime cu caracter de toxine care prezintă histrotropism și pot
distruge orice tip de țesut, cu producere de gaz.
( Ex: lecitinaza, diferite proteaze, hialuronidaze, colagenaze, sialidaza;
singura cu caracter enzimatic este alfa-toxina - lecitinaza C ).
C. perfringens elaborează bacteriocine cu efect asupra C. botulinum.
Antigene parietale (somatice)

Antigene capsulare de tip K (la C. perfringens)
Antigene flagelare de tip H (la C. novyi, C. septicum)
Antigene solubile - reprezentate de exotoxine
Multiplicare, invazivitate şi toxinogeneză.

Germenii se multiplică la poarta de intrare. Au proprietăţi invazive, înaintând
din aproape în aproape, prin distrugerea ţesuturilor (efecte necrolitice,
hemolitice şi letale). Enzimele (toxinele)produse contribuie la invazivitate şi
alterarea gravă a stării generale.
Forme vegetative: distruse la expunerea timp de 15-20 minute la 55-60 grade

C și de substanțe dezinfectante.
Sporii: rezistă la 100 grade C, dar distruși prin autoclavare la 120 grade C și
1 atm, timp de 30 minute și la pupinel timp de 1 oră la 180 grade C.
Se face pe baza aspectelor clinice şi a istoricului bolii. Diagnosticul poate fi
bacteriologic, cu recoltarea şi transportul produsului patologic (ţesuturi
devitalizate, puroi), care trebuie examinat microscopic, cultivat şi coloniile
izolate în condiţii de strictă anaerobioză trebuie identificate.
sensibile la penicilină, cefalosporine, vancomicină, tetracicline, metronidazol
Apare un răspuns imun umoral cu sinteză de anticorpi anti-toxici, care nu au

utilitate în cursul bolii. Sinteza de anticorpi după administrarea de anatoxine
ar putea fi însă utilă.
Gangrena gazoasă este caracterizată prin edeme dure, crepitante (datorită
prezenţei de gaz) şi necroză. Necroza tisulară se extinde, multiplicarea
bacteriană se amplifică, apare anemie hemolitică, toxemie şi evoluţie (în 20-
80% din cazuri) către deces.
Se realizează prin tratamentul corespunzător al plăgilor, în special al celor

anfractuoase, contaminate cu pământ, praf etc. Utilizarea imunoglobulinelor
antitoxice poate fi utilă. Vaccinurile (anatoxine) sunt utilizabile, dar nu au
intrat în practica curentă.
Tratamentul trebuie instituit de urgenţă şi include în primul rând toaleta
chirurgicală a plăgii (debridări extinse, eliminarea ţesuturilor devitalizate),
administrarea de penicilină, administrare de oxigen hiperbar precum şi
administrarea de ser antigangrenos.
Mycobacterium
Forma Bacil
Colorație Gram nu dă colorație gram; este acid alcool rezistent(BAAR)
Respirație aerob facultativ anaerob?
Spori nesporulați
Capsula necapsulați
Mobilitate imobili
M. tuberculosis
M. Leprae
Testul Catalazei negativ
Mycobacteriile ne-tuberculoase - ubicvitar

M. tuberculosis - în organismele infectate, de regulă la nivel
Habitat pulmonar şi în cazul infecţiei-boală poate fi eliminat în mediul
extern prin tuse (în spută sau în nuclei de picătură) sau prin lapte
(dacă este cazul unui animal bolnav, infectat cu M. bovis)
bacilii tuberculoşi apar ca bastonaşe subţiri, rectilinii, cu

dimensiunea de 0,4 / 3 µm, acid-alcoolo rezistenţi (apar roşii pe
fond albastru la coloraţia Ziehl-Neelsen), imobili, necapsulaţi,
nesporulaţi.
! Mycobacteriile se dezvoltă în general pe medii complexe

Principal, mediile de cultură utilizate în diagnosticarea unei infecţii
mycobacteriene se împart în 3 grupe principale:
-medii de cultură lichide (bulion)
-medii de cultură pe bază de ou (mediul Löwenstein-Jensen)
Caractere de cultură -medii de cultură bazate pe compoziţia în agar
La izolarea primară, este necesar ca mediile de cultură să se
incubeze într-o atmosferă de 8-10% CO2. Culturile se incubează
de rutină la o temperatură de 35 grade C. M. tuberculosis şi
respectiv M. bovis-BCG formează colonii R, rugoase, neregulate,
conopidiforme, grunjoase, greu de emulsionat.
Dacă mycobacteria izolată este non-cromogenă (nu produce
pigmenţi) se vor examina caracterele de cultură (colonii de tip R-
rugoase pentru M. tuberculosis sau M. bovis, sau S-netede pentru
Caractere biochimice M. bovis)
Produce niacină
Reduce nitrații
Susceptibil la PAS,TCH
La nivelul peretelui celular

-cantitate importantă de lipide, inclusiv acizii mycolici (cu lanţ lung
de atomi de carbon, C78-C90), ceruri (ex. ceara D) şi fosfatide
! Ceara D pare a fi implicată în inducerea stării de
hipersensibilitate de tip IV
-lipidele sunt cuplate cu proteine şi polizaharide
M. tuberculosis are capacitatea de a supravieţui şi de a se

multiplica în macrofagele alveolare care nu sunt activate.
Interacţiunea iniţială între M. tuberculosis şi macrofage, determină
atât un răspuns din partea LT helper cât şi din partea LT citotoxice.
Un subset al LT helper (Th2) stimulează sinteza de anticorpi, dar
aceşti anticorpi nu au nici un rol (dovedit) în ceea ce priveşte
protecţia. Subsetul de LT helper Th1 sintetizează interferon γ (IFN-
γ) cu rol în stimularea activităţii macrofagelor şi celulelor
endoteliale.M. tuberculosis nu este un microorganism strict
patogen ci condiţionat patogen.
Datorită structurii particulare a peretelui celular au o rezistenţă mai

Rezistenta fata de fact. fizici mare atât în mediul extern cât şi faţă de diferite substanţe chimice.
și chimici Rezistenţi la uscăciune şi rezistă mult timp în sputa uscată, la
întuneric. Sunt sensibili la acţiunea radiaţiilor UV.
Diagnosticul de laborator microbiologic este în mod esenţial
bacteriologic, direct; se pot adăuga datele obţinute în cadrul
diagnosticului imunobiologic şi serologic.
Diagnosticul imunobiologic are la bază un mecanism de răspuns
imun de tip celular. Se utilizează intradermoreacţia cu tuberculină
(PPD, derivat proteic purificat). IDR cu PPD este mai frecvent
Diagnostic de laborator folosită în scop epidemiologic dar poate avea şi utilitate
diagnostică, în special atunci când se observă „virajul tuberculinic”,
respectiv test tuberculinic negativ, urmat de pozitivarea testului la
o determinare ulterioară.
Diagnosticul serologic se bazează pe răspunsul imun de tip umoral
(anticorpii anti-mycobacterieni pot fi evidenţiaţi prin diferite tehnici,
de ex. ELISA).
Antibiotice utile
Apare atât un răspuns imun de tip umoral (anticorpii anti-

mycobacterieni pot fi evidenţiaţi prin diferite tehnici, de ex. ELISA,
Răspuns imun
însă metodologia nu este încă standardizată) cât şi un răspuns
imun de tip celular.
Tuberculoza
Nucleii de picătură care au diametrul de 1-3 μm au capacitatea de
a ajunge după inhalare până la nivel alveolar. Intraalveolar chiar
dacă sunt fagocitate, o parte dintre mycobacterii rămân viabile şi
chiar se pot multiplica în interiorul celulelor. Pe cale limfatică se
Boli
poate realiza diseminarea la nivelul majorităţii organelor (foarte rar
însă apare o multiplicare necontrolată mycobacteriană la nivelul
ficatului, splinei sau măduvei hematogene). Microorganismele care
colonizează lobii superiori pulmonari, rinichiul, ţesutul osos, etc. se
pot multiplica considerabil înaintea dezvoltării imunităţii specifice.
Depistarea precoce a surselor de infecţie precum şi tratamentul

acestora corect şi complet reprezintă una dintre cele mai
importante măsuri de prevenire şi control.
Vaccinarea BCG este utilă cel puţin pentru prevenirea meningitei
tuberculoase la nou-născut (afecţiune extrem de gravă). Prima
EPIDEMIOLOGIE.
vaccinare se realizează în primele zile de viaţă, în maternitate.
PREVENIRE. CONTROL
Revaccinările se pot face numai la persoane IDR negative.
Pentru prevenirea TB, se recomandă în anumite situaţii
chimioprofilaxia (de ex. administrarea HIN la membrii de familie,
contacţi ai unei persoane cu TB pulmonară pozitivă la
microscopie).
Testul oxidazei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
Tratamentul medicamentos se realizează cu anti-tuberculoase în
asociere (3 sau 4 medicamente diferite în funcţie de situaţie).
Mai frecvent utilizate sunt izoniazida (HIN), rifampicina,
Tratament
pyrazinamida şi ethambutolul (medicamente de „primă linie”).
Terapia este de lungă durată (minim 4 luni în formele uşoare, 6
luni în majoritatea cazurilor).
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Testul Coagulazei
Habitat

și chimici
Tratament
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
Boli
EPIDEMIOLOGIE.
PREVENIRE. CONTROL
Testul oxidazei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
Haemophilus influenzae
cocobacili polimorfi
Gram -
aerob facultativ anaerob și carboxifili
nesporulati
Da
imobili
H. influenzae + parainfluenzae: în special copii

H. Ducreyi: Ulcerație a mucoasei sau a pielii
H. Aegyptius: conjunctivite
H. haemolyticus + paraphrohaemolyticus
H. aphrophilus + paraphrophilus
Pozitiv
Se poate găsi la nivelul mucoasei tractului respirator uman: 75% la copii și 40% la
adulți.
Poate coloniza şi mucoasa conjunctivală, precum şi tractul genital la 30-70% din
persoanele sănătoase.
cocobacili Gram-negativi, mici (1-1,5 / 0,3µm), uneori dispuşi în lanţuri scurte.

Frotiurile colorate pentru depistarea hemofililor trebuie decolorate 20 secunde,
pentru că hemofilii nedecoloraţi corect s-ar putea confunda cu Streptococcus
pneumoniae.
în medii bogate, la 6-8 ore, predomină formele cocobacilare, care au şi capsulă
în culturile vechi se caracterizează prin pleomorfism şi pierderea capsulei
Haemophilus influenzae este un microorganism foarte pretenţios care nu se poate
dezvolta pe medii de cultură obişnuite: geloză Chocolat, geloză fildeș, geloză
Levinthal, Haemophilus Test Medium (HTM).
Haemophilus influenzae necesită pentru iniţierea creşterii 5-10% CO2, atmosferă
umedă, la 35-37ºC, pH=7,6 incubat pentru o perioadă de minim 24-48 de ore
Pentru cultivare sunt necesari factori de creştere precum (factorii X şi V)
factor X = Hemina (protoporfirina IX) (termostabil)
factor V = NAD/NADP (termolabil - distrus 15 min la 90 de grade)
Ambii factori se obţin din eritrocite, însă este necesară eliberarea conţinutului
acestora în mediu (geloza-choco)
Fenomenul de satelitism - factorul V sintetizat de S. Aureus => coloniile he H.
Influenzae cresc in jurul celor de S.Aureus ; Tulpinile capsulate formează colonii
mucoide
Factori X,V
Fermenteaza inconstant carbohidratii
majoritatea sunt indol pozitive
Pe baza unor teste biochimice specia a putut fi împărţită în 8 biotipuri: biotipul I este
cel mai frecvent izolat.
Utilizând galeria API NH(manuală) putem identifica specii de Neisseria,
Haemophilus şi Branhamella catarrhalis, în numai 4 ore.
Tulpinile virulente prezintă o capsulă polizaharidică (Ag K) ce are o compoziţie

diferită, în funcţie de tipul serologic
Tipurile (a-f) se pot diferenţia prin reacţii de umflare a capsulei şi de
imunofluorescenţă folosind seruri specifice.
Cel mai răspândit şi mai patogen este tipul b, la care antigenul este poliribozil-ribitol-
fosfat (PRP) şi prezintă înrudiri antigenice cu:
Streptoccocus pneumoniae, Streptoccocus pyogenes, Stafiloccocus epidermidis,
Enteroccocus feccalis, Bacillus pumilus (majoritatea nu prezinta capsula)
Totuşi, răspunsul imun faţă de structura capsulară de tip b este slab, ineficient, în
primii ani de viaţă (0-2 ani), exact în perioada în care infecţiile cu H. influenzae au
potenţialul cel mai grav.
Antigenele somatice: subst M, subst P
+ fimbriile (pilii), lipopolizaharidul (endotoxina), proteinele membranei externe.
Capsula
• conferă caracterul invaziv
• rol în colonizare
• factor major al virulentei
Adezinele
• mediază colonizarea
Endotoxina
• rol redus
Bacteriocine
• tulpinile din tipul antigenic b
IgA proteazele
• cliveaza IgA
Rezistenţa în mediu este scăzută. Prin uscare sunt distruşi rapid. În spută pot
rezista până la 48 de ore.
Sunt distruşi de dezinfectanţii obişnuiţi sau de menţinerea timp de 30 minute la
56ºC.
Metoda de conservare : liofilizarea
Bacteriologic direct recoltarea LCR prin puncţie (după verificarea presiunii din artera
centrală a retinei prin examinarea fundului de ochi) trebuie făcută pe cât posibil la
patul bolnavului, având la dispoziţie tot ce este necesar pentru pregătirea frotiurilor,
cultivarea pe diferite medii de cultură, repartizarea unei cantităţi de LCR pentru
examenul citologic şi biochimic
Antibiograma este necesară (chiar foarte importantă !). Este recomandată utilizarea
unui mediu special, respectiv Haemophilus test medium (HTM)
mortalitatea datorită meningitei cu Haemophilus influenzae, în lipsa tratamentului,
poate fi de până la 90%, la copii
Multe din tulpini sunt încă sensibile la ampicilină (circa 25% produc β lactamaze sub
control plasmidic).
Pentru infecţiile grave, până la obţinerea rezultatelor antibiogramei se poate
administra ceftriaxonă. Sensibil fată de: penicilinele A asociate cu un inhibitor de
betalactamază, cefalosporinele G2 si G3,fluorochinolone,
gentamicină.
La ampicilină prin producerea de β-lactamaze
• Anticorpii anti-capsulari - bactericizi prin:

• liza complement dependenta
• stimulează fagocitoza
– infectie naturala
– vaccinare
– pasiv de la mama, pana la 3 luni
• Anticorpii de tip IgA secretorii – protectia
mucoaselor
Afectiuni acute cu bacteriemie

– cauzate de tulpini invazive, biotip I serotip b
– debut ca o rinofaringită acută
 extensie locala epiglotită, laringotraheită, otită, sinuzită, rar pneumonie
 prin sange - meningita
• meningita
– mai frecventă la copii mici (3-30 luni) si la batrani
– netratata - mortalitate > 90%
– precedată de infectii ale căilor respiratorii superioare sau oto-rinolaringologice,
urmate de stare septicemică
• epiglotita,
– mai frecventă la copii mari (2-7 ani)
– debut brusc
– tablou clinic cu semne generale de septicemie si grave tulb. respiratorii
• stări septicemice
Afectiuni acute sau cronice, fără bacteriemie
– provocate de tulpini necapsulate
• Brohopneumonie
• mai rar localizări articulare, osoase, ORL, oculare, genito-urinare
• Rezervorul de infectie - strict uman
• Cai de transmitere:
– pe cale aeriană
– prin picături Flügge
– interuman
• Receptivitatea - generală
• boala - dependentă de vârstă si factori legati de gazdă
• Infectii mai frecvente iarna, în colectivităti închise sau
aglomerate, cu conditii de igienă precare
• Profilaxia specifică; vaccinare
pozitiv
Haemophilus ducreyi
bacil/cocobacil scurt Forma
Gram - Colorație Gram
aerob facultativ anaerob Respirație
nesporulati Spori
da Capsula
imobili Mobilitate
Testul Catalazei
Testul Coagulazei
Este strict patogen pentru specia umană; se poate

izola uneori din leziunile bolnavului. Se dezvoltă Habitat
intra- şi extracelular (mai frecvent).
Se decoloroeaza 20 sec, iar recolorarea se face

cu fucsina Ziehl diluata. Sunt dispusi in lanturi Caractere morfotinctoriale
scurte asemanator "lantului de la bicicleta"
Necesită pentru cultivare factorul X. Creşte optim
dacă produsul patologic este recoltat de la baza
şancrului şi cultivat pe geloză-chocolate plus
vancomicină 3 mg/ml la 33-35ºC şi atmosferă de
10% CO2. Coloniile sunt de dimensiuni mici şi
apar după 3-7 zile de la cultivare.
Toate tulpinile sunt identice şi posedă un antigen

cu capacitate sensibilizantă, precum şi antigenul Structură antigenică
O. Prezintă receptori pentru hemoglobină.
Caracterele de patogenitate includ: pilii, LOZ,
toxina citotoxică, OMP care leagă hemoglobina,
hemolizina, Cu-Zn superoxid dismutaza şi o Caractere de patogenitate
proteină filamentoasă asemănătoare
hemaglutininei.
Sensibil la acţiunea căldurii, uscăciunii şi

dezinfectanţilor obişnuiţi. Sensibil la ampicilină,
ceftriaxonă, cloramfenicol, rifampicină, biseptol,
și chimici
eritromicină, azitromicină, claritromicină. Poate
deveni rezistent.
Direct bacteriologic - se pot recolta secreţii de la

nivel genital (raclarea secreţiei de sub marginea Diagnostic de laborator
şancrului; puroi din abces).
În şancrul moale se poate utiliza biseptol sau
Tratament
eritromicină pentru o perioadă de 2 săptămâni.
Rezistenta fata de
antibiotice
Există răspuns imun umoral şi celular dar nu

Răspuns imun
există imunitate faţă de reinfecţie.
La om, după câteva zile (în medie 5-7 zile) de la

contactul sexual infectant, în regiunea genitală
apare şancrul moale (iniţial se formează o papulă
sensibilă, cu eritem în jur, urmată de apariţia unei
pustule şi apoi a unei eroziuni care ulcerează),
dureros, cu eritem şi edem. Pot exista şancre
Boli
multiple. Sângerează uşor dacă este manipulat.
Ganglionii regionali sunt măriţi, dureroşi şi pot
supura. Nu sunt depăşite limfaticele învecinate.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu sifilisul,
infecţia cu virusul Herpes simplex,
limfogranulomatoza veneriană.
EPIDEMIOLOGIE.
PREVENIRE. CONTROL
Testul oxidazei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
Bordetella
cocobacili
Gram -
STRICT AEROBI
Nesporulați
Cand e recent izolat
imobil sau mobili
Bordetella pertussis
Bordetella parapertussis
Bordetella bronchiseptica
Bordetelele se pot localiza la nivelul cililor epiteliului respirator al mamiferelor; nu au capacitatea de a

invada. Reprezintă microorganisme care infectează organismul uman, uneori şi al primatelor
superioare. S-a demonstrat prezenta bacteriei în interiorul macrofagelor alveolare.
• Pe frotiurile din prelevate patologice sau din primoculturi

– cocobacil gram negativ (0,5 μm / 0,5-2 μm), dispus izolat sau în perechi, mai rar în lanturi scurte.
– Există specii imobile (B.pertussis, B.parapertussis, B.holmesii) si
specii mobile (B.avium, B.hinzii, B.bronchiseptica).
– Atunci când este recent izolat prezintă capsulă
– în primele ore de cultivare prezintă pili atasati de peretele
bacterian care după 24 ore se pot găsi în mediul de cultură.
• Prin treceri succesive pe medii de cultură
– pleomorf, bacilar sau filamentos,
– lipsit de capsulă si pili,
– dispus izolat sau în pereche, foarte rar în lanturi.
• Se colorează bipolar; prezintă incluziuni metacromatice la coloratia
cu albastru de toluidină
B. pertussis este o bacterie pretențioasă nutritiv: medii îmbogătite cu sânge, medii sintetice cu săruri,
aminoacizi, f. de crestere (nicotinamida).
Fiind inhibat de acizi graşi, peroxizi organici etc, nu se dezvoltă pe mediile uzual folosite în
diagnosticul bacteriologic
Necesită pentru cultivare nicotinamidă sau acid nicotinic şi o temperatură optimă de 35-37ºC
Cel mai cunoscut mediu de cultură este mediul Bordet-Gengou care conţine agar, macerat de
cartof, sânge, glicerol şi devine selectiv prin adăugare de penicilină sau cefalexină; + mediul geloza
cu cărbune activat si sânge de cal pe care cultura apare mai repede.
Albuminele plasmatice din acest mediu leagă acizii graşi şi permit dezvoltarea microorganismelor
După 3-6 zile de incubare la 37ºC și atmosferă umedă de 10% CO2 se pot dezvolta colonii de tip S
mici, convexe, uşor transparente, cu strălucire metalică, foarte aderente, înconjurate de un halou de
hemoliză (faza I).
În lumina transmisă oblic par ca picăturile de mercur.
Odata obisnuita cu mediul, bacteria se dezvolta mai usor si pe alte medii (geloza sange, choco)
Sunt germeni strict aerobi, cu temperatură optimă de dezvoltare 35-37ºC metabolizează oxidativ o
serie de aminoacizi (ex. acidul glutamic) etc. Tulpinile virulente produc hemoliză.
o hemaglutinină fimbrială (de natură proteică, cu structură filamentoasă, FHA);

aglutinogene de suprafaţă (K), de natură proteică microorganismul are capacitatea de a-şi modifica
serotipul in vitro
LOZ
toxina pertussis (TP), factor major de virulenţă, dar şi cel mai important antigen şi imunogen.
(exotoxina)
adenilatciclaza
toxina letală (dermonecrotică)
citotoxina traheală.
a) Factorii de aderare
- Fimbriile
- aglutinogenele de suprafată (K) – de natură proteică
- hemaglutinina filamentoasă (FHA) – este o proteină mare (220kDa) -
codificată de locusul genetic bvg (Bordetella virulence genes) – poate suferi
mutatii – adera de cilii epit. resp.
- Toxina pertussis – prin comp proteica B mediaza aderarea (subunitatile S2
si S3 ale unitatii B – rol de adezine
b) Toxine
- Endotoxina (LPZ bgn)
- citotoxina traheală – inhibă sinteza ADN în celulele ciliate  efect citotoxic,
determină imobilitatea cililor
- toxina dermonecrotică (letală) – proteica, inflamatie, vasoconstrictie,
necroza pulmonara
- adenilatciclaza calmodulin dependentă (hemolizina)
- toxina pertussis (Exotoxina); prin comp A proteica, antigenica  este o
ADP ribozil-transferază – se leagă de proteina Gi  activarea adenilatciclazei
membranare  sinteza de AMPc
– Stimuleaza secretia de insulina  Hipoglicemie
- Sensiblizarea la histamina – vasodilatatie, hipotensiune
În afara organismului Bordetella pertussis are o rezistenţă scăzută. Rezistă maximum 2 ore la
temperatura camerei. Lumina solară o distruge în 60 de minute, iar la 55ºC este distrusă în 30 de
minute. putin rezistentă la actiunea dezinfectantelor uzuale. sensibilă la macrolide, ampicilina,
amoxicilina, cotrimoxazol.
Diagnosticul bacteriologic
– la bolnav în timpul fazei catarale si în prima parte a fazei paroxistice
– la pacienti asimptomatici si contacti.
• Recoltare secretii faringiene, sputa prin:
– Metoda placilor tusite (insamantare directa pe mediul BG)
– Cu tampon nazofaringian (de alginat de Calciu - nu vata!)
• frotiu colorat Gram sau IF
• Cultura pe mediul Bordet Gengou (BG)
• Identificare morfo (frotiu), cultura (mediul BG), biochimica,
serologica (aglutinare pe lama)
Diagnosticul serologic
• crestere semnificativă a anticorpilor aglutinanti sau precipitanti se
realizează abia din a treia săptămână de boală
Administrarea eritromicinei în faza catarală duce la blocarea multiplicării microorganismului, reduce
gravitatea simptomelor şi are valoare profilactică diminuând perioada în care pacientul este
contagios. Dacă nu se poate administra eritromicină este indicat cotrimoxazolul.
Se mai pot administra rifampicină, tetraciclină, cloramfenicol, gentamicină dar nu ampicilină.
Tratamentul cu antibiotice, instituit după debutul fazei paroxistice, rareori mai poate influenţa cursul
bolii
Deosebit de important sunt tratamentul simptomatic, oxigenoterapia şi respiraţia asistată, hidratarea,
eliminarea secreţiilor, măsurile generale nespecifice, în special la nou-născuţi şi copii mici la care
tusea convulsivă rămâne o importantă problemă medicală. Eficiente sunt şi administrarea de sedative
şi aspirarea secreţiilor.
• Post infectie: titruri înalte de Ac protectori:

– anticorpi anti-toxina pertussis (previn colonizarea celulelor epiteliului ciliat, persistă timp îndelungat)
– antihemaglutinina fimbrială de tip IgA secretori -
• La eliminarea bacteriei din plămân intervine siimunitatea mediată celular.
• Bordetella pertussis pătrunde si persista în interiorul fagocitelor ca parazit intracelular ceea ce ar
explica de ce imunitatea în tusea convulsivă se corelează mai bine cu prezenta limfocitelor citotoxice
T decât cu a Ac
• B. pertussis este patogenă numai pentru om.

• Tuse convulsivă (tuse măgărească)
• evolutie usoară la adult dar cu rată de mortalitate mare
la copil până la introducerea vaccinării obligatorii
• incubatie de 7-10 zile
• fază catarală - 10 zile – contagiozitate mare – simptome
de afectiune resp. obisnuita (faza de colonizare al
epiteliului respirator)
• faza paroxistică – 2-4 sapt - stadiul toxemic
– accese de tuse paroxistică (30 /zi, in special noaptea), cianoză,
convulsii, anxietate, voma, hipoglicemie, limfocitoza
– Complicatii pulmonare, nervoase
• convalescenta – 2-3 sapt
• Boala evoluează endemic cu o periodicitate de 3-5 ani si
sezonalitate de primăvară.
• Izvorul de infectie este exclusiv uman bolnavul cu forme tipice sau
atipice de boală.
• Transmiterea se realizează prin picături-nucleosoli.
• Receptivitatea este naturală, generală, de la nastere.
• Contagiozitatea este foarte mare, 30-90% din contacti receptivi
putând face boala
– Copii înaintea vârstei de 5 ani, cazurile grave înainte de un an, rata
mortalitatii mare
– Boala este mai putin periculoasă la adulti, dar la copii rata mortalitătii
este destul de mare.
• Vaccinarea este obligatorie : vaccinul DTP (anatoxină difterică,
anatoxină tetanică si vaccin corpuscular pertussis inactivat sau
vaccin acelular – combinatii de componente purificate ale
B.pertussis si toxoidul pertussis)
pozitiv
Brucella
cocobacili
Gram-
Strict aerobi / aerob- facultativ anaerobi
Nesporulați
Eventual capsula fina
Imobili
Brucella melitensis (capre, oi)
Brucella abortus (vaci)
Brucella suis (porci)
Brucella canis (caini)
Brucella ovis (oi)
Brucella neotomae (şobolan)
Strict paraziti pentru animale, localizati intracelular.
Pozitiv
Habitatul principal al brucelelor este reprezentat de organismul infectat (în sistemul

reticuloendotelial, la nivel genital), dar germenii pot supravieţui şi în mediul înconjurător. Animalele
menţionate mai sus reprezintă gazdele cele mai frecvente, dar infecţia se poate întâlni şi la alte
animale. Există o serie de mecanisme care le asigură persistenţa, dintre care se poate aminti
posibilitatea transformării în condiţii nefavorabile în forme L („persister”).
Izolaţi sau mai rar prezenţi în grămezi neregulate.

În produsul patologic sunt găsiţi în special intracelular
În culturi mai vechi prezintă un important grad de polimorfism.
Se colorează bipolar.
Cu tehnici speciale de colorare se poate evidentia o capsulă fină
• bacterii pretentioase
 medii îmbogătite cu substante nutritive (aminoacizi,
proteine serice, glucoză, săruri, vitamine, factori de
crestere etc.),
 pH 6,8
 temperatură de 34ºC
• aerobe facultativ anaerobe
• Brucella abortus 5-10% CO2 pt izolare
• Cresc lent 2-3 zile
• Colonii S trec in R (scade virulenta)
• mediul bifazic Castaneda – 3 sapt , tulb uniform
Activitatea metabolică este scăzută. Nu produc acizi din carbohidrati pe mediile care contin
peptonă.
Toate brucelele produc catalază şi descompun în mod variabil ureea.
Se pot folosi o serie de aminoacizi (ex. L-alanina, L-asparagina) şi o serie de carbohidraţi (ex. L-
arabinoza, D-galactoza) pentru evaluarea metabolismului oxidativ al tulpinilor de Brucella spp.
• Complexa
– antigene LPZ : A si M – difera ca importanta la
diferitele specii de Brucella; lipsesc la unele
– antigen de suprafată L – da reactii încrucisate
cu Yersinia enterocolitica O:9, Francisella
tularensis, Vibrio cholerae si mai rar cu E.coli
O:157 si cu unele tulpini de Salmonella.
Caracterele de patogenitate se manifestă prin capacitatea germenilor de a se multiplica şi de a
invada organismul.
Brucelele sunt microorganisme parazite pentru o serie de animale sau pentru om, capabile să
determine infecţii acute, cronice dar şi infecţii inaparente
Cronicizarea depinde de capacitatea de multiplicare în celule fagocitare. Cele mai patogene specii
sunt Brucella melitensis, urmată de Brucella suis şi de Brucella abortus.
Brucelele prezintă, însă, un grad de rezistenţă faţă de distrugerea de către PMM explicabilă prin
faptul că nu are loc stimularea metabolismului oxidativ şi este inhibată degranularea neutrofilelor,
precum şi descărcarea enzimelor din granulaţii.
Serul animalelor receptive contine o globulină si o lipoproteină care favorizează
cresterea formei S (virulente) a bacteriei. Afinitate pentru placenta si tesuturile fetale ale animalelor
receptive (eritritiol).
Endotoxina (Ag O) este implicat in patogenitate
Brucelele sunt destul de rezistente în mediu, mai ales dacă sunt înconjurate de un strat protector
B. melitensis poate rezista 6 zile în urină, 5-6 săptămâni în praf şi 9-10 săptămâni în apă sau sol).
Sunt moderat sensibile la temperatură şi aciditate.
Pasteurizarea laptelui le distruge. Sunt sensibile la majoritatea substanţelor dezinfectante,
respectând protocolul de lucru
• Bacteriologic – in laborator cu nivel BSL 3

– produsele patologice: sânge, măduvă osoasă, material
recoltat prin punctie hepatică, splenică sau ganglionară, urină,
bilă, lapte, materiale necroptice etc., în functie de localizarea
procesului infectios
– Ex frotiu direct si IF – frecvent negative
– Izolare: medii speciale si mediu bifazic Castagneda (pt
hemoculturi)– 10 zile pana la 3 saptamani, urmarite zilnic
– Identificare: caracterele de cultură, aspect microscopic al
culturii, teste biochimice si aglutinarea pe lamă cu seruri antibrucella
forma S, sensibilitatea la fagul „Tbilisi”, sonde ADN.
• Imunologic :
– Serologic: detectare Ac - reactii de aglutinare
• calitativ – R. Huddleson
• cantitativ - R. Wright, RFC,
– Imunobiologic – in vivo - IDR la brucelina – in forme cronice
• Dificil (localizare intracelulara)
• Prelungit (luni de zile)
• In faza acuta
• Asociere de antibiotice sau Cloramfenicol,
Rifampicina, Tetraciclina, Ampicilina
• În bruceloza cronică sau latentă
antibioticoterapia este ineficientă
• răspuns imun umoral si celular

• Raspuns imun umoral:
– IgM – primii, persista 2 ani
– IgG – dupa 3 sapt, max la 6-8 sapt, persista pe toata
durata infectiei cronice
– IgA – rol Ac blocanti pt aglutinare IgM si IgG
• Raspuns imun celular – rezistenta la reinfectie;
limfocitele T stimuleaza activitatea bactericida a
macrofagelor (! Unele brucelle persista
intracelular in macrofage  reactivari
Incubaţia este în medie de 2-3 săptămâni, însă uneori pot trece câteva luni între momentul infectării
şi apariţia fenomenelor clinice.
Debutul este de obicei insidios, manifestat prin astenie, indispoziţie, cefalee, artralgii, febră
moderată, transpiraţii abundente.
În perioada de stare simptomele sunt polimorfe, bruceloza fiind una din bolile extrem de greu de
recunoscut clinic. Febra „ondulantă” (care creşte în cursul după amiezii şi scade în timpul nopţii)
însoţită de frisoane are mai mult o valoare istorică. În realitate, curba febrilă are un aspect variabil
(poate fi ondulantă, neregulată, renitentă şi intermitentă). Transpiraţiile abundente nocturne, cu un
miros caracteristic, astenia, durerile sub diverse forme reprezintă alte elemente care pot fi comune
în cursul bolii.S-au descris circa 200 de semne clinice care pot apare în bruceloză. Durata bolii
poate fi de 3-4 săptămâni, dar cel mai frecvent depăşeşte 3 luni, ajungând în formele cronice la ani
de zile. Omul se contamineaza accidental.
• Poarta de intrare:
- tract digestiv
- tegument lezat
- conjunctive
- mucoasa respiratorie
• ganglionii limfatici regionali - duct toracic - sânge - tesut reticuloendotelial din organe
parenchimatoase -noduli granulomatosi cu tendintă de abcedare.
• Sursa: animalele bolnave
• Transmitere: lapte (pasteurizarea reduce riscul), contact
cu tesuturile avortonului, bălegar, pulberi, ape
contaminate cu Brucella la nivelul leziunilor tegumentare,
la nivelul conjunctivei sau prin inhalarea aerosolilor
contaminati cu Brucella, degajati în cursul avortului –
• Eradicarea bolii la animale (vaccin sau sacrificare
animale bolnave)
• Boala profesionala:
– echipament de protectie: măsti, mănusi, sorturi, cizme de
cauciuc.
– control serologic si prin IDR la personalul expus
variabil
negativ
variabil
variabil
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Habitat
Caractere
morfotinctoriale
Caractere de
patogenitate
Rezistenta fata de fact.

fizici
și chimici
Răspuns imun
Boli
PREVENIRE.
CONTROL
Tratament
Treponema
Spirochet
nu
microaerofil
mobil
T. pallidum - agentul etiologic al sifilisului

T. Reiter
Este un microorganism parazit exclusiv al omului, nu se poate identifica în mediul

extern. Transmiterea sexuală reprezintă calea de contagiune în imensa majoritate a
situaţiilor. T. pallidum poate fi izolată din serozitatea recoltată din şancrul sifilitic sau
din sânge.
Sub forma unor spirale subţiri (sunt atât de subţiri încât nu se pot vizualiza decât prin
imunofluorescenţă sau la microscopul cu câmp întunecat - prin examinarea
preparatului proaspăt între lamă şi lamelă), măsurând aproximativ 0,25-0,3 mm lăţime
şi 6-15 mm lungime.
Prezintă mobilitate activă, putându-se roti în jurul filamentului axial central, chiar şi
după ce se ataşează de celule prin capetele efilate.
Tulpinile de Treponema pallidum patogene pentru om nu au fost niciodată cultivate

pe medii de cultură artificiale.
În anumite fluide şi în prezenţa substanţelor reducătoare, T. pallidum poate rămâne
mobilă 3-6 zile, la 25°C. În sângele total sau în plasma păstrată la 4°C rămâne viabilă
cel puţin 24 de ore, aspect important care a dus la testarea sângelui donat.
Treponema pallidum (tulpina Nichols) este menţinută în laborator prin inoculare
intratesticulară la iepure.
Datorită necultivabilităţii, caracterele biochimice nu au putut fi la fel de bine precizate
ca şi pentru alte microorganisme.
Antigenul lipoidic (difosfatidil glicerol) este un antigen nespecific, util în testele de

screening = cardiolipină, poate fi extras din muşchiul cardiac precum şi din alte
structuri.
În structura treponemelor există antigene proteice, un antigen specific de grup, extras
din T. reiter şi altul specific de tip.
Este descris şi un antigen cu structură polizaharidică, specific de tip de la tulpina
nichols
T. pallidum este patogenă prin multiplicare şi invazivitate. T. pallidum afectează numai

omul şi se transmite de regulă prin contact sexual. Alte modalităţi de transmitere
posibile ar fi pe cale sanguină sau de la mamă la făt. Infectarea indirectă, ex. prin
intermediul unor obiecte contaminate, se apreciază că ar fi posibilă în circa 0,1% din
cazuri.
T. pallidum este distrusă de uscăciune precum şi de creşterea temperaturii la 42°C.

Treponemele sunt rapid imobilizate şi distruse de arsenicul trivalent, mercur şi bismut.
Acest efect distructiv este accelerat de către temperaturile înalte şi este parţial
reversibil cu reactivarea treponemelor la tratarea cu compuşi conţinând gruparea -SH
(cisteină şi dimercaptopropanol). Suspensiile de treponeme pot fi menţinute timp de
mai mulţi ani la -70°C.
Atât leziunile primare, cât şi cele secundare sunt bogate în spirochete şi foarte
contagioase. Diagnosticul de laborator în sifilis poate fi bacteriologic (direct) sau
serologic
Diagnosticul bacteriologic
Treponema pallidum nu poate fi cultivată pe medii artificiale, în laborator. Din acest
motiv, diagnosticul bacteriologic cuprinde numai primele etape din structura clasică a
schemei diagnosticului direct (primele 3 etape). Diagnosticul bacteriologic poate fi
realizat atât în sifilisul primar cât şi în sifilisul secundar.
Diagnosticul serologic se realizează folosind antigene nontreponemice şi antigene

treponemice. Testele nontreponemice (nespecifice) şi treponemice (specifice) sunt
complementare; nu se exclud. Testele nontreponemice sunt utilizate în screening,
diagnostic şi monitorizarea pacienţilor în cursul tratamentului. În vederea stabilirii
diagnosticului vom utiliza şi testele treponemice în corelaţie cu cele nontreponemice
(nici unul dintre cele două tipuri nu pot „acoperi” din punct de vedere diagnostic toate
stadiile sifilisului). Cel mai frecvent utilizăm VDRL sau RPR (din prima categorie)
cuplat cu TPHA sau FTA-Abs (din a doua categorie). De obicei utilizăm serul provenit
de la pacientul suspect, dar în anumite situaţii testul este realizat folosind plasmă sau
LCR.
Rezistenţa la reinfecţie a fost verificată atât la om (voluntari) cât şi la iepure şi

debutează la circa 3 săptămâni după apariţia leziunilor primare. Persistenţa unei
infecţii latente previne reinfecţia, dar în cazul în care boala este tratată corect, gazda
redevine susceptibilă la infecţie. În vederea obţinerii rezistenţei la infecţie este necesar
atât răspunsul imun umoral cât şi celular.
Infecţia naturală cu T. pallidum este limitată la gazda umană !!!
-10-20% din cazuri, leziunile primare sunt localizate la nivel rectal, perianal sau oral:
Spirochetele se multiplică local la poarta de intrare, iar unele se răspândesc în
vecinătatea nodulilor limfatici, de unde ajung în torentul circulator. În 2-10 săptămâni
de la infecţie, la locul inoculării se dezvoltă o papulă care se deprimă pentru a forma o
ulceraţie cu baza curată, indurată (şancru dur). Inflamaţia se caracterizează prin
prezenţa limfocitelor şi a plasmocitelor. Această leziune „primară” se vindecă
întotdeauna spontan
-după 2-10 săptămâni apar leziunile secundare, care constau în leziuni eritematoase
maculopapulare localizate oriunde pe corp şi papule umede, palide (condiloame) în
regiunile anogenitală, axilară şi în cavitatea bucală. Leziunile secundare se remit şi ele
spontan
-stadiul terţiar, caracterizat prin dezvoltarea de leziuni granulomatoase (gome) în piele,

oase, ficat, prin modificări degenerative la nivelul SNC (sifilis meningovascular, pareze,
tabes), sau prin leziuni cardiovasculare (aortită, anevrism aortic, insuficienţă aortică)
!!!În cazul sifilisului congenital, o femeie însărcinată infectată cu T. pallidum poate

transmite germenul fătului prin placentă între săptămânile 10-15 de gestaţie. În unele
cazuri se produc moarte in utero şi avort spontan, iar în altele apare postmaturitate.
Măsurile de control depind de:

1. tratamentul prompt şi adecvat al tuturor cazurilor depistate
2. supravegherea surselor de infecţie şi a contacţilor, astfel încât aceştia să fie trataţi
3. igienă sexuală
4. profilaxia la momentul expunerii
Atât profilaxia mecanică (prezervative), cât şi chimioprofilaxia (penicilină după
expunere) au limite.
Penicilina în concentraţie de 0,003 unităţi / ml are activitate bactericidă dovedită şi

continuă să reprezinte tratamentul de elecţie în sifilis. În sifilisul mai vechi de 1 an sau
în sifilisul latent, benzatin penicilina G (2,4 milioane unităţi) se administrează de 3 ori la
interval de câte o săptămână
La persoanele care prezintă hipersensibilitate de tip I faţă de penicilină se pot

administra tetraciclină, doxiciclină sau ceftriaxonă.
Borrelia
Spirochet
nu
microaerofil
foarte mobil
Borrelia recurrentis
B. Burdogferi
germeni strict paraziţi, care nu se întâlnesc niciodată în stare liberă în natură, existenţa
lor nefiind posibilă decât în organismele parazitate (rozătoare, artropode, om).
formă spiralată, neregulată şi măsoară circa 8-30 mm lungime şi 0,2-0,5 mm lăţime.

Distanţa dintre spire variază între 2 şi 4mm. Sunt foarte flexibile şi se deplasează atât prin
rotaţie cât şi prin răsucire. Borreliile se colorează prin metode utilizate în hematologie
(coloraţia Giemsa sau Wright).
Poate fi cultivat pe medii fluide ce conţin sânge, ser sau ţesuturi, dar îşi pierde rapid
patogenitatea pentru animale când este transferat în mod repetat in vitro.
Multiplicarea are loc rapid în embrionul de găină când sângele de la pacient este inoculat
în membrana chorioalantoidiană.
Puține
Sursa majoră de energie este reprezentată de carbohidraţi (în special, glucoza) cu
producere de dioxid de carbon și acid lactic.
În febra recurentă
Diagnosticul de laborator în borrelioza recurentă este bacteriologic, direct urmând etapele
cunoscute.
1.Recoltarea și transport PP
PP=sânge ( recoltat în perioadele febrile), dar și vectori(păduchi, căpușe) sau LCR, lichid
sinovial
2.Examen microscopic
3.Cultivarea pe medii de cultură a PP
4.Identificarea microorganismului pe baza caracterelor morfotinctoriale, de cultură,
biochimice
5.Antibiograma - nu a fost pusă la punct o metodă pentru realizarea ei
Diagnosticul serologic- nu a fost considerat ca fiind foarte util, datorită variaţiilor

antigenice (care au loc inclusiv pe parcursul bolii) şi complexităţii fenomenului de
recurenţă.
În boala Lyme
Diagnostic bacteriologic (direct)
-microorganismul a putut fi izolat din sânge, LCR şi din leziunile tegumentare, însă
obţinerea culturii reprezintă apanajul unor laboratoare specializate. Examinarea la
microscopul cu fond întunecat după 3-5 zile de incubare la 32ºC poate fi utilă.
Tehnicile serologice includ: imunofluorescenţa indirectă, ELISA, hemaglutinarea pasivă,
etc.
De menţionat posibilitatea apariţiei unei serologii fals-pozitive datorită unor reacţii imune
încrucişate cu alte infecţii spirochetale (sifilis, leptospiroză, febră recurentă), diferite
infecţii virale (varicelă, mononucleoză infecţioasă) sau în cazul unor maladii autoimune
(lupus eritematos diseminat, artrită reumatoidă).
Borrelia burgdorferi (Boala Lyme)

Răspunsul imun este foarte complex şi neelucidat în totalitate, însă reacţiile autoimune se
pare că joacă un rol important. Structura genetică a gazdei, pare a influenţa reactivitatea
particulară ce apare în cursul bolii Lyme.
Borrelia recurrentis (febra recurentă)
-în urma infecţiei apare un răspuns imun umoral, putând fi detectaţi anticorpi aglutinanţi şi
anticorpi fixatori de complement
-după o perioadă de incubaţie (3-10 zile), debutul este brusc, cu frisoane şi creşterea
rapidă a temperaturii
-febra persistă 3-5 zile, apoi scade (perioada afebrilă 4-10 zile)
-urmată de un al doilea atac de frisoane, febră, cefalee intensă şi stare de rău
Pot apare succesiv până la 10 asemenea recăderi, a căror severitate scade în general
progresiv
Borrelia burgdorferi (Boala Lyme)

Manifestări precoce:
-frecvent marcată de o leziune epitelială unică numită erithema cronicum migrans, la
început este o leziune plată eritematoasă în jurul muşcăturii căpuşei, care se extinde lent
şi se clarifică în zona centrală
-în asociere cu leziunea tegumentară apare frecvent stare patologică asemănătoare
gripei, cu febră, frisoane, mialgii şi cefalee
Manifestări tardive:
1) artralgii şi artrite ce se pot manifesta intermitent ani de zile
2) manifestări neurologice: meningită, paralizie de nerv facial, radiculopatie dureroasă
3) afectare cardiacă cu tulburări de conducere şi miopericardită.
Tratamentul cu tetraciclină ameliorează simptomele precoce şi ajută la vindecarea

leziunilor tegumentare. Tetraciclinele pot fi mai eficace decât penicilinele în prevenirea
manifestărilor tardive. Artrita răspunde frecvent la doze mari de penicilină. În cazurile
refractare, ceftriaxona s-a dovedit eficace.
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Reprezentanții
genului
Habitat
Caractere
morfotinctoriale
Caractere de
patogenitate
Rezistenta fata de
fact. fizici
și chimici
Diagnostic de
laborator
Răspuns imun
Boli
PREVENIRE.
CONTROL
Tratament
Leptospira
Spirochet
nu
ușor microaerofile sau aerobe
foarte mobil
L. interrogans
L. Biflexa
Rezervorul principal de leptospire patogene este reprezentat de şobolan, şoarece şi

de unele animale domestice bolnave sau aparent sănătoase, în primul rând porcul
În preparatul proaspăt examinat la microscopul cu câmpul întunecat,:

-filamente regulat spiralate, cu diametrul mediu între 0,1 şi 0,15 mm şi lungimea
medie între 5 şi 15 mm, luminiscente, foarte mobile, descriind mişcări de burghiu
imprimate de dispoziţia particulară a flagelilor
Pe frotiul fixat, impregnat şi colorat prin tehnica Fontana-Tribondeau (impregnare

argentică):
-filamente regulat spiralate cu extremităţile fin îngroşate sub formă de „buton”, de
culoare maro
Utilizează ca sursă de carbon acizii graşi şi alcoolii graşi cu lanţuri lungi

Mediile de cultură, atât cele clasice (mediul Korthof) cât şi mediile mai noi care
conţin:
-acizi graşi
-vitamine din grupul B
-fracţiunea 5 a albuminei bovine
necesită îmbogăţirea cu ser normal de iepure. Utilizează amoniacul ca sursă de
azot.
Necesită medii de cultură lichide şi recipiente înguste pentru cultivare (datorită
faptului că sunt ușor microaerofile)
Leptospirele ating un nivel optim de dezvoltare în 7-10 zile.
Leptospirele dispun de un bogat echipament enzimatic (hialuronidază, fosfolipază,
oxidază, catalază).
Speciile patogene au o slabă activitate ureazică.
Serul de iepure este strict necesar pentru multiplicarea acestor microorganisme.
Antigenul somatic (specific de gen):

-situat în profunzimea învelişului bacterian, iar din punct de vedere chimic este un
complex lipo-polizaharido-polipeptidic
Antigenul de suprafaţă (specific de grup)

Antigenul de suprafaţă (specific de tip)
-reprezentate de un complex polizaharido-polipeptidic
-serogrupurile se deosebesc prin compoziţia în monozaharide şi aminoacizi şi prin
diferenţe de ordin secvenţial
-antigenele de suprafaţă sunt imunogene in vivo
Patogenă prin multiplicare şi invazivitate
Virulenţa este explicată până în prezent prin mobilitate, gradul de încovoiere a

extremităţilor celulei bacteriene şi prin prezenţa factorului de virulenţă Vi existent la
suprafaţa unor tulpini.
Cu cât extremităţile celulei bacteriene sunt mai curbate, cu atât puterea de

penetrare a ţesuturilor de către leptospire este mai mare.
Supravieţuiesc greu în mediul exterior: nu suportă uscăciunea, lumina solară,

temperatura sub 14°C şi cea peste 28°C, pH-ul acid şi intens alcalin.
Sunt distruse de alcoolul alb, acizi, alcali, cloramină. Dintre antibiotice, beta-
lactaminele injectabile (mai ales penicilina) au efect bactericid.
Diagnosticul porneşte de la elemente clinice şi epidemiologice. Diagnosticul de
laborator în leptospiroză poate fi bacteriologic şi / sau serologic.
Diagnosticul bacteriologic:
-relativ dificil, laborios, respectând etapele cunoscute şi este cel mai frecvent
realizat la nivelul centrului de referinţă; este laborios şi costisitor.
PP=sânge sau LCR (în primele 7-10 zile), urină (după 9 zile de la debut până la 2-8
săptămâni de boală), dar s-ar putea recolta şi lichid peritoneal, pleural
Diagnosticul serologic
Tehnica de referinţă este reprezentată de reacţia de microaglutinare (golden
standard), realizată pe seruri pereche (primul recoltat la 1-2 săptămâni de la debut,
al doilea recoltat la 3-4 săptămâni de la debut). O creştere de 4 ori a titrului la a
doua determinare semnifică un diagnostic pozitiv. Un titru ³ 1/800 în prezenţa unor
semne clinice de leptospiroză, este foarte sugestiv.
Antigenele de suprafaţă sunt imunogene in vivo. Anticorpii rezultaţi din trecerea prin
boală pot conferi protecţie pentru o perioadă variabilă, de ordinul anilor. Imunitatea
postinfecţie este specifică serotipului tulpinii infectante, respectiv tulpinii vaccinale.
În cursul infecţiei apar anticorpi aglutinanţi, fixatori de complement şi litici, care sunt
evidenţiaţi în ser începând cu zilele 4-6 de la debutul bolii, ating nivelul maxim între
săptămânile 3-6 de boală şi scad apoi progresiv.
Leptospiroza (se caracterizează prin polimorfism, pe parcursul evoluţiei
modificându-şi aspectul clinic):
-după o perioadă de incubaţie de 1-2 săptămâni, debutul bolii poate fi marcat de
febră
Microorganismul circulă pe calea torentului sanguin şi se cantonează în organele
parenchimatoase (ficat şi rinichi), determinând hemoragii, necroză tisulară şi
disfuncţii de organ (pot apărea icter, hemoragii, manifestări datorită retenţiei
azotate etc)
Boala are destul de frecvent un aspect bifazic:

-după o ameliorare iniţială
-faza a doua a bolii: marcată de creşterea titrului de anticorpi IgM
Apariţia principalelor manifestări este determinată de eliberarea unei endotoxine
Controlul leptospirozei constă în prevenirea expunerii la apa potenţial contaminată

şi reducerea contaminării prin ţinerea sub control a rozătoarelor. Doxiciclina,
administrată în doză de o dată pe săptămână în timpul expunerii, are un caracter
profilactic. Câinii pot fi vaccinaţi împotriva infecţiilor leptospirotice.
Terapia cu antibiotice include în principal medicamente din grupa penicilinelor sau a

tetraciclinelor (ex. doxiciclină). Cloramfenicolul şi rifampicina nu au efect asupra
leptospirelor.
Mycoplasmataceae
Forma Bacterie strict intracelulară
Colorație Gram
Respirație în atmosferă microaerofilă
Spori
Capsula fără perete bacterian
Mobilitate
Reprezentanții
genului Mycoplasma
Ureaplasma
• Din microbiota orală - Mycoplasma orale si Mycoplasma salivarium.

• Ca patogen în arborele respirator -Mycoplasma pneumoniae.
Habitat
• La nivelul căilor genitale - Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma
genitalium,hominis si fermentans
• bacterii foarte mici - 300nm, nu se vad la MO

• nu au perete bacterian - plasticitate si
polimorfism (forme filamentoase, bacilare,
Caractere cocoide)
morfotinctoriale • citoplasma contine genomul si ribozomii
• membrana citoplasmatică trilaminată este
bogată în lipide, glucide, glicolipide si
proteine.
• medii bogate în colesterol, extract de

levură
Caractere de
• Creste lent - coloniile apar în câteva zile,
cultură
sunt foarte mici, vizibile cu lupa, aspect de
„ou prăjit”
fermentarea glucozei, hidroliza ureei si argininei

Caractere
– Mycoplasma utilizează glucoza
biochimice
– Ureaplasma utilizează ureea
Antigene specifice de grup si specie.
- antigene proteice (ex. proteina P1 cu rol de adezină);
- antigenul glicolipidic folosit în RFC
- determinanti antigenici comuni cu structuri ale
organismului uman: muschi, creier, plămâni, limfocite,
hematii.
comensale sau ocazional patogene : •Mycoplasma pneumoniae este

patogenă
prin virulentă :
– proteina P1 care o leagă de celula epitelială
Caractere de care în final este distrusă.
patogenitate – inhibitorul catalazei - împiedică descompunerea
peroxidului de hidrogen care se
formează în cursul metabolismului bacterian
si celular -- Acumularea peroxidului --
distrugerea celulei epiteliale
Rezistenta fata de • sensibili în mediul extern la variatii de pH,

fact. fizici temperatură si presiune osmotică
și chimici • rezistente fată de beta-lactamine.
DIAGNOSTIC DIRECT (bacteriologic)
• Celule recoltate prin periaj endobronsic, lavaj brohoalveolar,
grataj al mucoaselor
• antigenele bacteriene prin tehnici imunologice:
imunofluorescentă directă, imunoprecipitare, reactii
imunoenzimatice
Diagnostic de
• Cultivarea dificilă
laborator
DIAGNOSTIC SEROLOGIC
• IF, ELISA sau imunoblot.
• IgM specifice sau cresterea titrului de anticorpi în seruri
pereche recoltate la 15 zile interval = infectie recenta.
Mycoplasmele si ureaplasmele genitale
Exclusiv bacteriologic
Imunitatea este asigurată de IgA secretorii, este tranzitorie, reinfectiile

Răspuns imun
sunt posibile.
• Mycoplasma pneumoniae
– „pneumonia atipică” (Eaton)
• la orice vârstă dar afectează cu precădere copilul si adultul tânăr.
• incubatie lungă (15-20 zile)
• febră, cefalee, mialgie, rahialgie, tuse seacă, persistentă
• convalescenta lungă
– localizări extrapulmonare: pleurezie, sinuzită, miocardită,
Boli pericardită, infectii genitale
• Mycoplasmele si ureaplasmele genitale sunt adesea
comensale. Pot cauza unele afectiuni:
- la bărbat: uretrite non-gonococice mai rar prostatite sau
epididimite;
- la femeie: vaginite, cervicite, salpingite, infectii urinare si pelviene;
- la nou-născut contaminat în cursul nasterii: infectie neonatală
pulmonară cronică, meningită
• infectii endemice cu sezonalitate de
toamnă-iarnă
PREVENIRE.
• se transmit prin contact sexual
CONTROL
• profilaxia bolilor cu transmitere sexuală
• Mycoplasma pneumoniae - macrolidele,

tetraciclinele, fluorochinolonele de ultimă
generatie.
Tratament
• Ureaplasma urealyticum – eritromicina
• Mycoplasma hominis - clindamicină si
fluorochinolone
Chlamydia
Bacterie strict intracelulară
Gram -
perete rigid
imobile
Chlamydia trachomatis
Chlamydophyla psittaci
Chlamydophyla pneumoniae
• Chlamydia trachomatis are ca gazde

omul, soarecele si porcul.
• Chlamydophila pneumoniae are ca gazde
naturale omul si caii.
• Chlamydophyla psittaci este găzduită de: păsările și mamifere
• Bacterii mici, 0,2 μm, cocoide, imobile

• Perete rigid, multilaminat, asem. ca structură cu cel al bacteriilor Gram
negative
• paraziti intracelulari obligatorii – dependente de
metabolismul energetic al gazdei (nu genereaza
ATP)
• incluzia înconjurată de o matrice bogată în
glicogen
– colorare cu iod (Lugol).
– coloratia Giemsa
• Incluzii tinere - corpii reticulati – albastru
• Incluzii mature - corpii elementari - rosii
• Cultivarea Chlamydiilor se face

– pe oul embrionat de găină - în sacul vitelin,
– pe culturi de celule,
– pe culturi de organ.
• Cresterea bacteriei = pe frotiu apar incluzii
intracitoplasmatice.
• antigenul specific de gen: de natură lipopolizaharidică, termostabil,
fixator de complement. Este comun celor 3 specii si este prezent în
toate stadiile de dezvoltare. Poate fi extras din peretele bacterian si
este utilizat în serodiagnostic;
• antigenul cu specificitate de specie: de natură proteică, termolabilă, se
numeste „proteină majoră a membranei externe” (PMME). Este
prezentă în toate stadiile de dezvoltare dar este specifică fiecărei specii
de Chlamydia.
• antigene cu specificitate de tip: de natură proteică, permit clasificare
serovarurilor în cadrul speciei.
– Chlamydia trachomatis 16 serovaruri
• A, B, Ba si C – TRAHOM
• D-K – uretrita, cervicita si conjunctivita cu incluzii
• L1- L3 – Limfogranulomatoza inghinala veneriana
– Chlamydophila psittaci 13 serovaruri
– Chlamydophila pneumoniae 1 serovar. Vezi ciclu reproductiv (mai jos)
VIRULENTA
- PROTEINELE hsps (heat shock proteins) –
patrundere CE intracelular
- LIPOPROTEINA MIP (Macrophage Infectivity
Potentiator)
• Corpusculii elementari rămân infectiosi

perioade lungi chiar si în conditii de
uscăciune.
• Sunt inactivati de eter, săruri cuaternare
de amoniu, fenol, căldură umedă.
• Sunt sensibile fată de rifampicină, cicline,
macrolide, fluorochinolone iar Chlamydia
trachomatis este sensibilă în plus fată de
sulfamide.
• Recoltare tampon endocervical si raclat conjunctival, aspirat ggl sau
puroi din fistule
• IF, Giemsa – incluzii intracelulare
• Sonde ADN
• Serodiagnostic : IF, ELISA
• C. trachomatis – Ac IgM, IgG, IgA – nu previn infectia
• TRAHOM – Conjunctivita foliculara acuta -- cronicizare , formare de

panus -- orbire
• URETRITA – mucopurulenta, epididimita, cervicita, endometrita,
salpingita, infertilitate
• CONJUNCTIVITA
• PNEUMONIE INTERSTITIALA (la n-n)
• LIMFOGRANULOMATOZA INGHINALA
VENERIANA – microsancru pe mucosa genitala, poliadenopatie
inghinala, fistulizarea ganglionilor, obstruarea vaselor limfatice
(cronicizare) elefantiazis, stricturi rectale
• Trahomul este endemic în Asia, Africa, bazinul Mediteranei
unde se transmite cu mâna, prosopul, batista contaminate
• Ch. trachomatis : rezervor pacientii cu infectie/leziuni
genitale calea de transmitere fiind cea sexuală.
– Prevalenta 1.7% in populatia adulta intre 14-39 ani si 4.7% la
femei – SUA 2007- 2012
• Chl. pneumoniae : rezervorul de infectie este uman,
transmiterea aerogenă, receptivitatea generală
• Chl. psittaci: rezervorul de infectie este reprezentat de
păsări care elimină bacteria prin materiile fecale. Omul se
contaminează aerogen prin inhalarea pulberilor rezultate
prin uscarea dejectelor de pasăre. Transmiterea
interumană este rară.
• Profilaxie: educatia sanitară, sexuală, controlul medical
periodic
• Tratamentul antibiotic prelungit cu antibiotice care au o bună

penetrare celulară
• infectiile genitale - azitromicină în monodoză; ambii parteneri
• conjunctivita cu incluzii – rifampicină
• infectiile oculare – tetraciclina (trahom 4-8 saptamani)
Ciclul reproductiv
• CORPI ELEMENTARI (CE) (forma extracelulara)
• Fixare pe receptori ai celulei gazda
• Fagocitare
• CORP RETICULAT (CR) (forma vegetativa
neinfectioasa)
• Diviziuni repetate
• Maturare (transformare in CE)
• Liza celulei gazda
• Eliberare CE infectiosi
Ricketssia
Bacterie strict intracelulară
– Genul Rickettsia
– Genul Coxiella
– Genul Ehrlichia
• Habitat obligatoriu intracelular

– sac vitelin al oului embrionat de gaina
– animal de laborator
– culturi celulare
– Exceptie Rochalimaea quintana
• bolile produse Ricketsioze:
• ciclul natural:
- rezervor animale vertebrate altele decat omul
- vectori – artropode (acarieni, capuse)
• aspect pleomorf: coci, cocobacili, bacili in

perechi – pe frotiu din celule infectate,
perete de tip gram negativ
• Coloratii speciale: Gimenez, Machiavello
• Capacitatea de fixare, invadare si multiplicare
intracelulara (celule endoteliale)
• Inhiba activitatea enzimelor cheie pt protectia
celulara fata de explozia respiratorie: catalaza,
glutation peroxidaza, G6PhDH -- nivele crescute
de radicali de oxigen – degradarea membranelor
celulare
• NU elaboreaza exotoxine
• LPS slaba activitate endotoxinica
• Imunitate celulara – mentinuta de infectia
latenta care se poate reactiva (Ex. Boala
Brill-Zinsser – tifos exantematic de
recadere, si dupa 50 de ani)
• bolile produse = ricketsioze:

– tifos exantematic (epidemic) - Rickettsia prowazeki
– febre patate – R. conori (febra butonoasa)
– febra de transee – Rochalimaea quintana
– febra Q – Coxiella burnetii
– tifos de lastaris – Orientia tsutsugamushi
• Debut brusc cu FEBRA, cefalee, mialgii, frisoane
 pneumonie, hepatita, endocardita subacuta - C. burnetii
– eruptii cutanate, perivasculita periferica
• Transmitere:
– Intepatura vectorilor
– Inhalarea aerosolilor
– Grataj tegumentelor contaminate cu fecalele paduchilor sau
puricilor infectati
Endotelita trombozanta cu inflamatie periadventitiala a vaselor mici
– Endoteliu capilare  arteriole, venule derm, pulmon, inima, ficat,
tub digestiv. (Miocardita, hepatita, pneumonie interstitiala)
– Trombocitele atasate endoteliilor – trombi
– Leucocitele pmn, limfocite, macrofage
– Cresterea permeabilitatii vasculare: extravazarea sangelui,
ERUPTIA cutanata – localizare si aspect diferit ifd boala,
Hipotensiune arteriala, soc, Mortalitate mare – 1- 50%
• Tifos exantematic
– Igiena personala si colectiva
– Dezinsectia chimica
– Educatie sanitara
• Alte rickettsioze
– Evitarea contactului cu focarele naturale
– Deratizare
– Dezinsectie
– Repelenti pe haine, haine de culoare deschise,
– Controlul tegumentelor, indepartarea capuselor care au
intepat, antiseptizarea locului de intepatura
– NU exista profilaxie specifica (Vaccin)
• De electie – DOXICICLINA
• Alternativa - Cloramfenicol
Forma
Colorație Gram
Respirație
Spori
Capsula
Mobilitate
Testul Catalazei
Habitat
și chimici
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
Boli
Testul oxidazei
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
Tratament
Campylobacter
Bacili curbati, spiralați sau în formă de S
Gram -
microaerofile, spre anaerobe
nesporulat
necapsulat
Mobili cu 1 flagel polar la una sau ambele extremități: ”zbor de musculiță”
Campylobacter Jejuni, C. Coli, C. Fetus
pozitiv
Habitatul natural al microorganismelor din genul Campylobacter cuprinde păsările, atât cele domestice,
cât și cele sălbatice, acestea reprezentând principalele surse ale infecției pentru oameni. Contaminează
laptele și apa potabilă. Localizări sistemice la imunocompromiși.
bacili gram negativi curbați, mobili, iar majoritatea speciilor au un singur flagel polar. După cultivarea
prelungită sau după expunerea la oxigen, microorganismele dobândesc o formă cocoidă (ceea ce ar
putea preta la confuzii de interpretare).
Crește pe medii speciale îmbogățite la o temperatură de creștere de 42-43 grade C și o durată de

incubare de 48-72 h.
Se dezvoltă cel mai bine într-o atmosferă săracă în oxigen (5-10%) și îmbogațită cu CO2 (10%).
medii cu sânge de cal sau de berbec, medii de cultură selective, de exemplu mediul Karmali, Preston,
Skirrow care conține vancomicină, polimixină B și trimetoprim cu scopul de a inhiba creșterea altor
bacterii.
Coloniile tipice sunt mici, de aproximativ 1 mm diametru, nehemolitice, cu tendinta de curgere de-a lungul
liniei de însământare, convexe, netede, translucide, incolore sau gri, cu aspect de picătură de miere.
Sunt oxidază și catalază pozitive. Nu fermentează carbohidrații. Nu reduce nitrații
Ag O (LPZ/LOZ)
Porine
Ag H
C. jejuni
 Enterotoxină - termolabilă - diareea de tip secretor, asemanatoare enterotoxinei holerice
 Citotoxină – efecte citopatice
 Endotoxină – Lipid A
 Lipopolizaharidele si proteinele majore ale membranei externe - aderarea si invazia bacteriei
 Folosirea fierului în metabolismul bacteriei – pe medii cu fier incep sa produca toxina
 Sensibil la uscăciune si temperatura camerei
 În brânzeturi nu se dezvoltă datorită aciditătii si NaCl
 SUPRAVIETUIESTE IN CARNE REFRIGERATA SI CONGELATA
 Produsele patologice recoltate : materii fecale, vomismente, alimente (carne, lapte, produse lactate),
sânge pentru hemocultură
 Transport la temperatura camerei
 Izolarea - îmbogătire prin membrane filtrante, pe medii selective si incubare la 42ºC în microaerofilie,
48-72 h
 Identificare: colonii asemănătoare picăturilor de miere, frotiu
rezistenti la trimetoprim, vancomicină
 Infectia acută determină o imunitate de scurtă durată.

 IgG, IgM si IgA seric si IgA secretor
C. jejuni - Enterita campylobacteriană

Mecanisme:
 colonizarea mucusului intestinal, multiplicarea pe suprafata mucoasei intestinale, elaborarea de
enterotoxină - diaree apoasa, invazie în peretele intestinului subtire si al colonului, multiplicare
intracelulara – diaree sanguinolenta. Evolutie autolimitantă, vindecându-se spontan în 5-8 zile.
Infectii extraintestinale
 pancreatită, colecistită, avort ; bacteriemii cu diseminări la distantă: artrită, sindrom Reiter,
miocardită, meningoencefalită – la imunodeprimati
C. fetus
 la om boli extradigestive: septicemii, meningite, abcese, infectii vasculare
pozitiv
da
produc unele tulpini pe mediul TSI

sensibili la eritromicină, macrolide, gentamicină, cloramfenicol, tetraciclină.
Helicobacter
Bacil curbat (vibrion) sau spiralat
Gram -
microaerofilie, spre anaerobe
nu
nu
Mobil cu 1 sau mai multi flageli
Helicobacter pylori (stomac)
Helicobacter heilmannii (stomac)
Helicobacter fennelliae (intestin)
Helicobacter cinaedi (intestin)
pozitiv
Helicobacter pylori colonizează stomacul în 60-70% din dispepsiile fără ulcer şi mult mai frecvent în
ulcerul peptic.
Este identificat la polul luminal al celulelor epiteliului gastric (mai ales în antru), sub stratul de mucus
sau în zonele profunde ale acestuia, fără a invada mucoasa gastrică.
Ureea reprezintă un important element nutritiv, iar amoniacul produs de urează îi asigură pH-ul optim
necesar multiplicării.
Helicobacter pylori are aspect de vibrion Gram-negativ cu unul sau mai mulţi flageli polari, mobil, cu
mişcări caracteristice, uneori cu formă de spiril, necapsulat, nesporulat.
S-au descris și forme cocoide despre care se crede că reprezintă o formă de rezistență.
Se dezvoltă în 2-7 zile pe medii de cultură neselective (agar-chocolate, medii cu infuzie de creier si
inima, agar-Brucella+sange de cal). La 37ºC, în microaerofilie (CO2 10%, N 85%, O2 5%).
Medii selective - cu amfotericina B, polymixina sau cefsulodina in umiditate ridicata si 5-10% CO2.
Medii suplimentate cu sânge 10% si agenti antimicrobieni pentru a preveni contaminarea fungică si
bacteriană. Colonii de tip S, translucide, de 1-2 mm.
H. pylori nu reduce nitraţii

unele tulpini produc H2S pe mediul TSI
elaborează urează şi catalază
Pe abilitatea H. pylori de a produce urează se bazează mai multe teste diagnostice
Ag O termorezistent
Ag H termolabil
Ag de colonizare(aderare)
 Enzimele
- ureaza – neutralizarea aciditătii gastrice, stimulează chemotaxia neutrofilelor si producerea de
citokine inflamatorii;
- fosfolipaza A si proteaza – digeră mucusul;
 Proteina socului termic – creste activitatea ureazei;
 Factori de colonizare, adezine - mediază legarea la celula gazdă;
 Flagelii care asigură penetrarea în mucusul gastric protejând bacteria de pH-ul acid;
 Citotoxinele: Citotoxina vacuolizantă - vacuole în celulele mucoasei.
H. pylori este foarte susceptibil la deshidratare; rezistă relativ puţin în mediul extern.
Este dotat cu capacitatea de a supravieţui şi de a se multiplica la nivelul mucoasei gastrice.
1) teste non-endoscopice
Testarea serologică - se determina nivelul de Ac cu tehnici de tip ELISA
Testul respirator la uree - pacientul bea lichid cu uree marcata ( ureea -> amoniac + CO2 in prezenta
ureazei) se dozeaza ureea in respiratie
Testul antigenelor din materiile fecale
2) teste endoscopice
metode bazate pe ureaza - biopsia se pune intr-o solutie de uree si indicator de pH (se descompune
ureea si creste pHul in prezenta H.pylori)
teste care tin de diagnosticul de laborator microbiologic - H. Pylori este foarte pretentios
la macrolide determinată de mutatii punctiforme ale ADN-ului bacterian
Pacienţii infectaţi cu H. pylori prezintă un răspuns imun ce constă în producerea de IgM specifici.
Sunt produşi de asemenea anticorpi de tip IgG şi IgA, aceştia persistând sistemic şi la nivelul
mucoasei gastrice, cu un titru mai ridicat în cazul infecţiilor cronice.
Sistemul imun nu reuseste sa combata infectia pt ca sta sub stratul de mucus fara a invada epiteliul
gastric
Totusi se poate atasa de celulele epiteliale (MHC II) declansand apoptoza.
Helicobacter pylori poate fi agent etiologic al gastritei, al ulcerului gastric și duodenal, al cancerului
gastric (este considerat carcinogen clasa I, adică în mod sigur cauzează cancer) și al limfomului
MALT
infecția cu H. pylori crește riscul de limfom, cât și eradicarea infecției cu H. pylori conduce la regresia
limfomului MALT în majoritatea cazurilor.
H. pylori acționează asupra celulelor de tip D cauzând scăderea nivelului de somatostatină, ceea ce
duce la creșterea cantității de gastrină.
pozitiv
nu
nu
Foarte activă
unele tulpini pot produce pe TSI

triplă asociere - 10-14 zile
 Inhibitori de pompă de protoni (omeprazol),
 Amoxicilină
 Macrolide (claritromicină)
sau
- Subsalicilat de bismut
- Metronidazol
- Tetraciclină.
Aeromonas
Forma Bacil
Colorație Gram Gram -
Respirație facultativ anaerob
Spori
Capsula
Mobilitate Mobil datorită unui flagel polar
A. hydrophila
A. caviae
A. sobria
A. Salmonicida - imobilă ( + A . Media)
Testul Catalazei Pozitiv
prezent în apa râurilor, lacurilor, în sistemele de distribuţie ale

Habitat apei şi rezervoarele de apă.
De asemenea se întâlneşte în mediul marin.
Cresc în limite largi de temperatură, între 0-45 grade C, iar

speciile mezofile (patogene pentru om ) între 10-42 grade C, în
timp ce speciile imobile se dezvoltă la 37 grade C.
În mediu cu infuzie cord-creier se dezvoltă foarte bine la 28
grade C, la un pH cuprins între 4,5-9 în prezenţa unei
concentraţii de 0-4,5% NaCl.
Caractere biochimice Reduce nitrații la nitriți
Rezistenta fata de fact. fizici rezistente la penicilină, ampicilină, carbenicilină şi
și chimici ticarcilină.
Antibiotice utile
Rezistenta fata de
antibiotice
Răspuns imun
produce infecţii intestinale şi extraintestinale (oculare, osoase,

articulare, ale plăgilor, intraabdominale) şi septicemii de obicei
Boli
secundare unei gastroenterite, unui traumatism, sau a
contactului cu apa contaminată.
Testul oxidazei Pozitiv

Fermentarea glucozei da cu producere de gaz
Fermentarea lactoza
Indol
Urează
MIU
H2S
sensibile la cefalosporinele cu spectru larg, aminoglicozide,
Tratament carbapenem, cloramfenicol,tetraciclină,
trimetoprim+sufametoxazol şi quinolone.
Plesiomonas
Bacil cu capete rotunjite
Gram -
Mobili (2-5 flageli lofotriche) și Imobili
Plesiomonas shigelloides
Pozitiv
răspândit în ape proaspete şi apa

mărilor în special din zonele tropicale. Drept gazde pot fi: peştii şi animalele
marine (moluşte, scoici, şerpi, broaşte), maimuţe, capre, porci,vite, câini, pisici şi
păsări domestice.
Cresc în limite largi de temperatură (8-45 grade C) la un pH=4-8 şi 0-5%NaCl.
Reduce nitrații la nitriți

unele tulpini sunt producătoare de β - lactamaze . În plus au rezistenţă şi la
aminoglicozide (exceptie netilmicina) şi tetracicline, motiv pentru care se impune
efectuarea antibiogramei.
Produce:
 gastroenterite - simptomele variază de la forme uşoare cu scaune diareice
apoase care durează câteva zile, până la episoade de tip dizenteriform.
 infecţii extraenterale care evoluează până la stări septicemice.
 Purtătorii sănătoşi sunt rari, exceptând zonele endemice (ex. Thailanda-24%).
 Infecţiile sunt întâlnite la cei care călătoresc sau sunt rezidenţi în tările
subtropicale şi consumă animale marine sau vin în contact cu reptile şi amfibii.
Pozitiv
da cu producere de gaz
sensibil la trimetoprim (fie singur, fie în asociaţie cu sulfametoxazol),
cefalosporine, cloramfenicol şi quinolone.

Sinteza Micro-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinteza Micro-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Forma

Rezistenta fata de fact. fizici

Rezistenta fata de antibiotice

- S. Aureus se găsește la nivelul tegumentelor și mucoaselor(în special la nivelul vestibului

Stafilococii sunt coci Gram pozitivi.

Sunt bacterii nepretențioase și se dezvolta pe medii obișnuite în 18-24h, la 35-37°C.

Legata de corpul celular:

Tulpinile de S. aureus au capacitatea de a adera la mucoase, epitelii, endotelii, în special

Diagnostic bacteriologic (direct)

Intai - incizie + drenaj care de multe ori sunt suficiente

Majoritatea sunt rezistenti la Penicilina

Pentru punerea în evidenţă a caracterelor biochimice se pot folosi

S. Pyogenes se găsește la nivelul tractului respirator superior

Streptococii sunt coci Gram pozitivi

Sunt germeni pretențioși și au nevoie de factori de creștere

Sunt mai puțin rezistenți decât stafilococii

Diagnostic bacteriologic și serologic

S. Pyogenes sunt sensibili la bacitracina

Rezistenta fata de fact. fizici

Sunt germeni pretențioși care nu se dezvolta pe medii simple

Este conditionat patogen

Rezistenta scazuta; în sputa uscata rezista câteva luni

Sunt coci Gram negativi dispuși în diplo și înveliți de o capsula comună

Sunt foarte sensibili la uscăciune, lumina solara, la variații de temperatură, antiseptice și

Diagnostic bacteriologic ( direct )

Penicilina, spectinomicina și ceftriaxona

N. Gonorrhoeae: nu exista imunitate postinfectioasa

Rezistenta fata de fact. fizici

Nu sunt bacterii pretențioase și se dezvolta pe medii simple

Antigenul O de la peretele bacterian

Produce tulburări prin:

Sunt germeni rezistenți, supraviețuiesc în mediul extern luni de zile

• respectarea igienei colective, personale,alimentare.

Nu sunt bacterii pretențioase și se dezvolta pe medii simple

Se utilizează seruri cu anticorpi cunoscuţi pentru identificarea tulpinilor de Klebsiella,

Ag K - care îi conferă rezistenţă faţă de fagocitoză

Puțin rezistente la caldura

Infectii nosocomiale - Beta Lactamaze, Carbapenemaze => f rezistenti

• respectarea igienei colective, personale,alimentare.

Rezistenta fata de fact. fizici

Sunt bacili Gram negativi cu un accentuat polimorfism

Pe mediile simple, medii peptonate lichide degaja un miros caracteristic de putrefacție

Sunt bacterii rezistente (pot rezista în soluții antiseptice)

• respectarea igienei colective, personale,alimentare.

Salmonelele se găsesc larg răspândite în natura

Sunt bacili Gram negativi

Ag O – LPS – termostabil – grup antigenic – antigen somatic

R.I.U. detectabil după infecțiile extraintestinale

Rezistenta fata de fact. fizici

Nu aparține florei normale intestinale

Bacili Gram negativi

Ag O - Shigella shiga - cel mai patogen serotip

Multiplicare şi invazivitate (testul Sereny (keratoconjunctivita purulenta cobai) sau

În praf uscat rezista 10 zile

R.I.U. nu conferă protecție

Sunt bacili Gram negativi

Y. pestis – LPS si ag capsulare – nu are tipuri antigenice

în special prin multiplicare şi prin invazivitate:

Scazuta 55 grade C – 5 min dar 5 sapt materii uscate la temp camerei

Exista imunitate postinfectioasa

Rezistenta fata de fact. fizici

Foarte răspândit în natură(agent de putrefacţie a materiei organice animale şi vegetale)

bacil fin Gram-negativ dispus izolat, în perechi sau lanțuri scurte