Sunteți pe pagina 1din 17

Tulburări psihopatologice în infecţii (cu localizare cerebrală, generale

sau cu altă localizare dar cu afectare cerebrală), inclusiv în infecţiile HIV


şi în TBC

Cunoscute sub denumirea de psihoze infecţioase, sunt fie sindroame de


mare intensitate, însoţite de obicei de tulburări ale lucidităţii conştiinţei,
apar în perioada de maximă efervescenţă a procesului infecţios; fie altele,
fără modificări ale lucidităţii conştiinţei (depresive, mai rar maniacale,
paranoide şi foarte frecvent nevrotiforme) se instalează în convalescenţă sau
când boala este în remisie.
Deşi au o unitate simptomatică, agenţii patogeni pot şi ei să imprime tabloului
clinic anumite trăsături specifice; deci rolul principal revine infecţiei – diferitele
tabouri psihotice depinzând de intensitatea noxei, ritmul ei de acţiune, repetarea
sau persistenţa ei în timp.
Alături de agentul înfecţios o importanţă aparte revine particularităţilor
constituţionale şi ereditare, stării biologice şi psihologice a organismului expus.
Etiopatogenie
- numeroşi agenţi patogeni – bacterii, virusuri, rickettsii, protozoare,
metazoare – pot determina tupburări psihice prin:
o direct prin intermediul toxinelor
o declanşare de mecanisme metabolice generale cu răsunet
cerebral secundar (hipoxie, tulburări hemodinamice, dezechilibre
hidroelectrolitice, tulburări enzimatice)
o agentul patogen se poate fixa direct pe SNC – localizare funcţie
de tip (virusurile – intracelular; bacteriile – predominant
extracelular, vascular, perivascular şi meningean; rickettsiile – în
peretele vascular),
o mecanism alergic – encefalomielitele parainfecţioase din febrele
eruptive
o mecanism neelucidat – RAA, coree
- la unii pacienţi cu manifestări psihice din cursul unor encefalite,
meningoencefalite, tromboze septice cerebrale, la ex HP s-au găsit leziuni
localizate în SRAA, TC şi sistem limbic – atingerea zonelor activatoare
explicând frecvenţa şi gravitatea tulburărilor de conştiinţă
- în psihozele infecţioase propriu-zise, a căror trăsătură comună este
instabilitatea şi reversibilitatea completă a simptomelor, leziunile HP
erau sărace şi necaracteristice  noxele ating numai integritatea
funcţiei şi nu şi structura substratului material
- veriga patogenică comună era – hipoxia – care poate necroze ale
substanţei cenuşii şi edem al substanţei albe
- tulburarea de conştiinţă apare prin:
o leziuni primitive cerebrale
o perturbarea gravă a metabolismului energetic cerebral
- ca şi factori favorizanţi s-au descris:
o particularităţile constituţionale ale organismului

1
o agresiunile anterioare – mai ales TCC, traumatismele obstreticale
o ereditatea încărcată
- la copil, taboul mai depinde şi de:
o caracteristicile psihicului infantil (predominanţa primului sistem de
semnalizare şi a analizatorului vizual, trăirile foarte vii, imaginaţia
bogată, dificultăţile de discernere între real şi imaginar)
o vârstă – până la 3 ani cel mai frecvent se declanşează convulsii
violente, nespecifice; după 3 ani pe prim plan trec reacţiile psihotice
Clasificare
- din punct de vedere simptomatologic – psihoze funcţionale, reversibile -
comune majorităţii infecţiilor:
o delir febril
o delir infecţios
o delir acut
- celelalte depind de şi se clasifică funcţie de bolile în cursul cărora apar
Simptomatologie
- în perioada prodromală – stări de slăbiciune emoţional-hiperestezică:
o cefalee
o astenie
o tendinţă la inactivitate
o dificultăţi de concentrare a atenţiei
o slăbirea capacităţii de reţinere
după care apare creşterea excitabilităţii SNC cu
o hiperestezie plurisenzorială
o irascibilitate
o labilitatea afectivă
o frică
- la copii manifestările sunt mai zgomotoase
- fenomenele pot rămâne în acest stadiu – în infecţiile subacute torpide
(amigdalite, sinuzite, infecţii genitale, primoinfecţie bacilară) sau se
agravează căpătând alură psihotică – sdr dominant fiind cel de tulburarea
a conştiinţei de diverse grade
 Delirul febril
- apare în perioada febrilă a bolilor infecţioase
- caracteristic – tulburare de conştiinţă de tip delirant sau delirant-
oneiroid
- evoluţie de scură durată, paralelă cu febra, se risipeşte după
scăderea febrei cu tendinţa la reapariţie în condiţii asemănătoare
- mai pot să apară iluzii, halucinaţii cu conţinut terifiant care cresc în
intensitate după-amiaza şi seara
- perioadele de agitaţie alternează cu perioade de linişte aparentă –
bolnav complet rupt de ceea ce se petrece în jurul lor, trăiesc intens, ca în
vis scenele halucinatorii  stupor cu mutism, akinezie
- la copii – stare de depersonalizare somatopsihică (copilul simte că i se
modifică membrele, trupul)

2
- se păstrează conştiinţa propriei persoane şi fragmentar amintirea
episodului respective
- evoluţia severă (coma)  process encefalitic subiacent
 Delirul infecţios
- este o stare confuzivă ce poate să apară în tot timpul bolii, nefiind în
raport cu febra
- tablou clinic variabil – cele mai frecvente fiind tulburările de conştiinţă de
tip delirant sau oneiroid, bogate în halucinaţii şi stări de agitaţie
psihomotorie
- dipoziţia variază funcţie de conţinutul halucinaţiilor  asemănătoare
maniei, schizofreniei, catatoniei
- catalepsia e rară, mai ales la cei cu deficit intelectual
- frecvent evoluţia stărilor ade agitaţie este spre stupor, iar a celor
catatonice spre ameliorare sub tratament
- în formele hipertoxice sau la pacienţi cu leziuni cerebrale anterioare
evoluţia este gravă, spre stare amentivă (dispare şi conştiinţa propriei
persoane, iar taboul e dominat de incoerenţa de gândire; productivitatea
psihotică şi agitaţia fiind secundare)
- procesul de clarificare este lent sau în criză; rezidual pot rămâne
 idei delirante fragmentare ± halucinaţii – delir rezidual
 tulburări de dispoziţie cu elemente euforice sau stări de perseverare şi
inactivitate
- copil – asemănător cu delirul infecţios al adultului, frecvenţă mai mare;
delirul îşi pierde caracterul de tulburare psihică – se consideră că reacţiile
delirante apar numai după vârsta de 3 ani
 Delirul acut
- reprezintă sdr de confuzie mentală gravă / malignă / profundă cu
halucinaţii şi agitaţie psihomotorie intensă şi dezordonată 
epuizare, deshidratare (refuz aport)
- hipertermie (40-410C), oligurie, hiperazotemie (depăşeşte rapid 1g %o),
cu deces rapid (5-10zile) anterior, dar cu prognostic bun în era ATB
- apare în:

3
o paralizie progresivă o puerperalitate
o gripă o postoperator
o septicemii
- mai frecvent la femei, tineri
- EP
o asemănător alergiei – „intoleranţă nervoasă” faţă de diverse
noxe toxiinfecţioase
o excitabilitate crescută talamohipotalamică, „stigmatizare
diencefalică” prin infecţie, agresiuni toxice, diverse traumatisme
 Halucinoza infecţioasă – formă particulară a manifestărilor
psihice din bolile infecţioase
- tulburare mai puţin marcată a conştiinţei
- păstrarea criticii faţă de halucinaţii, doar auditive
- absenţa excitaţiei psihomotorii
- survine în perioada de convalescenţă la persoanele cu intelect
scăzut, pe fond de anxietate şi cu o simptomatologie nevrotică

Tulburări psihice în meningite


- inflamaţii ale meningelui, mai ales leptomeningelui – procesul
afectând şi ţesutul nervos  meningoencefalite
- se caracterizează prin
o sdr infecţios general
o semne de iritaţie meningiană
o semne psihice variabile
o semne neurologice generale sau de focar
- foarte frecventă – somnolenţa – semn al unei corticite difuze
- formele uşoare
o hiperestezia senzorială o cefaleea
o fotofobia o tulburările vasomotorii
- în formele virale – semnele psihice (somnolenţa, obnubilarea) sunt
minime sau absente
- caracteristica tulburărilor psihice – marea variabilitate de la o zi la
alta
- manifestările sunt mult mai grave în meningitele bacteriene
- meningita TBC – evoluează gradat, debut cu semne psihice
insidioase, ca abia la 6-7 zile să apara simptome specifice
- importanţă – risc de afectare definitivă a creierului şi meningelui 
sechele neuropsihice grave

Tulburări psihice în encefalite


- boli inflamatorii ale creierului, determinate de diverşi agenţi
infecţioşi
- tipuri:
4
o primitive – în virozele neurotrope
o ocazionale – în virozele generale
o secundare – postvaccinale, postrujeolă, postvaricelă,
postrubeolică
o în cursul bolilor microbiene, cu protozoare sau metazoare
- tulburările psihice  “sdr encefalitic” – manifestări polimorfe, mai
constante fiind: tulburările somn-veghe, agitaţia, confuzia,
impulsiunile motorii, tulburările vegetative – mai ales că apar în
context infecţios (febră, curbatură, simptome digestive)  tulburări
conştiinţă, stări productive (delir, onirism, amentia)
- există şi simptome atipice uşoare – tulburări atenţie, tulburări
somn, ceefalee, discrete tulburări instinctuale
- mai există şi forme grave – psihoză cu obnubilare, agitaţie,
halucinaţii – „psihozele de TC” cu aspect de endogenie cu forme
variate (paranoide, catatonice, stuporoase)
- se asociază semne neurologice de focar, convulsii, afazie

 Encefalitele primitive
1. encefalita epidemică
- descrisă în epidemia din ’18-’19, actualmente doar forme atipice,
fruste
- forme
o oculo-letargică – predomină hipersomnia
o algo-mioclonică – dureri musculare violente cu secuse
caracteristice, mai ales cefalic şi brahial
- tulburările psihice – psihotice, cu diverse tipuri, la tineri frecvente
halucinaţii zoopsice
- se asociază semne neurologice de focar, pupile midriatice
- evoluţie
o majoritar – remisiune în câteva săptămâni, cu astenie,
somnolenţă/insomnie
o pusee repetate, fiecare mai atenuat sechele

- sechele
o crize oculogire
o palilalie o bradipsihie
o sdr parkinsonian o modificări personalitate
o descărcări paroxistice o tulburări comportament
isteriforme
2. panencefalita subacută sclerozantă
- evoluţie progresivă
- etiologie – virus lent (posibil rujeolic sau înrudit)
- iniţial
5
o modificări comportament
o apatie
o aspecte demenţiale
o crize convulsive

6
- stadiul II
o accentuarea deteriorării mentale
o mioclonii
o sdr piramidale
- stadiul final – se accentuează regresiune psihică până la pierdere înţelegere şi
vorbire  copil în stadiu vegetativ cu tetraplegie spastică, rigiditate
decerebrată, cecitate
- diagnostic – clinic + EEG caracteristic (vârfuri lente de mare amplitudine în
salve sicrone pe fond de disritmie lentă, generalizată) + laborator (LCR cu
disociaţie albumincitologică, proteinorahie, creştere Ac antirujeolici, creştere Ig
G în LCR şi sânge)

 Encefalitele secundare
1. encefalita postvaccinală
- mai ales după vaccinarea antivariolică, şi mai rar după antirabică şi
antipertusis
- apare la 9-13 zile de la vaccinare cu semne infecţioase grave, semne
meningiene din prima zi
- psihic – somnolenţă, confuzie,
- semne neurologice grave
- LCR – pleiocitoză / Ly, glicorahie
- sechelar – 17% oligofrenie
- în convalescenţă – stări depresive, hipocondriace, astenice
2. encefalita acută postvaccinală – covulsii grave urmate de pareze,
tendinţă la comă, fără febră sau reacţie LCR, letale 50% la sugari
3. encefalita rujeolică
- febra eruptivă cu cele mai multe complicaţii nervoase – 2-12%
- apare la 4-14 ani
- encefalita apare la 3-7 zile de la erupţie cu cefalee, apatie, alterare
conştiinţă, somnolenţă, delir, hipertermie, pareze oculare, hamiplegii,
afazie
- sechele importante – modificări personalitate, debilitate/demenţă, ticuri,
iritabilitate, surditate, pareze, ataxie
4. encefalita variceloasă
- apare până la vârsta de 4 ani
- encefalita apare la cca 2-8 zile de la debutul infecţiei cu torpoare, apatie,
stare subconfuzională, febră semne neurologice
- nu lasă sechele psihice
5. encefalita rubeolică
- apare foarte rar
- caracterizată prin tulburări vorbire, confuzie mentală, sdr meningian,
semne neurologice de focar, convulsii
- mai gravă dacă apare intrauterin, L2-3  oligofrenie, malformaţii oculare
şi cardiace
Tulburări psihice în supuraţiile cerebrale
 Tromboflebitele cerebrale
- determinări septice secundare unor infecţii generale, sau mai frecvent de
vecinătate
- sdr infecţios grav
- semne de localizare encefalică variate
- psihic – dezorientare, confuzie  comă
- greu de diagnosticat (mai uşor dacă apar semen locale de stază circulatorie)
 Abcesul cerebral
- stare infecţioasă generală
- sdr HIC
- semne neurologice de focar
- psihic – apatie, indiferenţă, somnolenţă, torpoare  comă
- rar supravieţuire fără dg şi trt  sdr encefalopatic – hidrocefalie, deficit
mental
Tulburări psihice în bolile infecţioase generale
 Scarlatina – chiar din prima zi delir prefebril; în perioada de stare – delir
oniric, în convalescenţă – delir rezidual
 Tusea convulsivă – prezintă 2 forme
- hipoxie prin crizele de tuse  lipotimii, convulsii generalizate, rigiditate
extrapiramidală  sechele – tulburări fine de motricitate, tulburări
atenţie, labilitate afectivă accentuată
- encefalita – rară, gravă – somnolenţă, convulsii, comă; cu sechele
neuropsihice grave; mai frecventă la sugar
 Mononucleoza infecţioasă – rar encefalită, care apare după regresiunea
anginei – tulburări conştiinţă delirant-onirice + semne focar; dg –
laborator (mononucleoză, pozitivare reacţie Paul-Bunnel)
 Meningoencefalita urliană – predomină sdr meningian
 Pneumonii – stări confuzive uşoare, mai ales în perioada febrilă; rar, la
copii – convulsii, semne de focar; rare în era ATB
 Gripă
- determină frecvent tulburări psihice mai ales la copii şi vârstnici
- la copii – forma neurotoxică, encefalită hemoragică
- la vârstnici – forma ataxo-adinamică
- în remisiune sau convalescenţă – neurastenie, depresie
- agravează tulburările psihice preexistente, favorizând recăderile
 Hepatita epidemică – se descriu:
- sdr depresive – unele cu evoluţie prelungită şi răspuns mediocru la tratament
- aspecte schizofreniforme
- tulburări de conştiinţă variabile şi progresive – în formele grave
- frecvent apare flapping-tremorul
 Bruceloză
- psihic – tablou polimorf – neurastenie, stări confuzionale delirant-onirice,
delir acut, sdr obsesional, stări schizofreniforme, delir cronic
sistematizat
- formele prelungite – leziuni necrotice  sărăcire psihică cu deficit memorie
 Tularemie – febră + fenomene polinevritice + fenomene psihotice de
aspect schizoid
 Encefalite toxinice din febra tifoidă şi colibaciloză – acţiune electivă a
toxinelor pe diencefal  delir febril sau infecţios; dozele mari de
cloramfenicol – eliberare masivă de toxine  accentuare tulburări
psihotice; pentru evitarea unor astfel de manifestări – administrare
prudentă ATB + neuroleptice
 Febra tifoidă şi paratifoidă – manifestări confuzive calme ± fenomene
critice tip isteric; în convalescenţă – sdr neurastenice cu note
depresive, hipocondriace, anxioase
 Encefalopatia colibacilară – confuzii delirant-onirice, sdr catatonice,
sau forme mixte oneiroid-catatonice
 Dizenteriile amoebiene şi bacilare – stări depresive şi astenice
prelungite; accesele confuzionale – prin retenţie amoniac la nivel
intestinal
 Tuberculoza – tulburările psihice pot fi determinate de
 procesul infecţios
 meningoencefalita tuberculoasă – după un sdr prodromal nespecific, apare
cefalee, anxietate, stări confuzive cu iluzii şi halucinaţii (stări ce seamănă
cu schizofrenia) – azi cu forme cronice ce lasă sechele grave – pareze,
tulburări endocrine, epilepsie, tulburări personalitate
 neurastenia bacilară – în formele de TBC latent, atipic
 stări confuzionale cu nuanţe depresiv-anxioase
 deliruri nesitematizate
 accidentele terapiei tuberculostatice
- streptomicina – somnolenţă, bradipsihie discretă, pasageră şi ritmată de
injecţii; rar encefalopatii
- izoniazida – stări euforice maniacale, convulsii, stări confuzionale, stări
schizofreniforme, depressive (frecvenţa a scăzut odată cu introducerea
vitaminei B6)
- etionamida – tulburări depresive  melancolie delirantă; se previn prin
doze mari de vitamina PP
- cicloserina – stări confuzionale, depresive, schizofreniforme, convulsive;
se recomandă prudenţă la prescrierea la pacienţii cu APP psihiatrice,
asocierea cu vitamina B5, neuroleptice, tranchilizante
 tulburări psihice reactive – faţă de situaţia de bolnav cronic, cu atitudini şi
adaptări variate  reacţii hipocondriace, isterice, psihastenice, paranoice
cu tentă revendicativă şi rar accentuarea dependenţei de mdm până la
toxicomanii

 Paludismul – frecvenţa tulburărilor psihice este de 2%; elementul comun


este de confuzie în care predomină elementul stuporos asupra celui
oniric; în cazuri grave (APP de TCC, afecţiuni hepatorenale) – deliruri
acute hipertermice mortale sau comă malarică; s-au mai descris sdr
delirant-halucinatorii cronice cu evoluţie spre demenţă (± sdr
Korsakov)
 Parazitozele intestinale – sdr confuzive prin anemie (ankylostoma) sau
mecanisme toxice histaminice (ascaridioza), cu stare de astenie
accentuată; la copii – favorizează crizele funcţionale de tip isteric, sau
chiar cele convulsive
 RAA – encefalopatie alergică, complicaţiile – reumatism cerebral
- forma subacută – stări astenice
- forma acută – psihoze de tip delirant, oniric (semnificaţie caracteristică
semiologică – delirul morţii)
- se remarcă dispariţia paradoxală a durerilor articulare concomitent cu
dezvoltarea tulburărilor psihice
- la copil – forme de trecere spre encefalita coreică
- tratamentul prelungit cu salicilaţi halucinaţii auditive,
- foarte rar psihoze delirante sau stări excitaţie – prin corticoterapie (+ semen
de hipercoticism)
 Coreea acută – apare la copii şi adolescenţi, mai ales fete de 5-15 ani;
- fenomenele clinice caracteristice – mişcările involuntare
- de regulă primele apar tulburările psihice – majoritar – manifestări
asteniforme
- la pubertate – fenomenele psihice apar concomitent cu hiperkinezia, ca
tablouri psihotice cu dezorientare, iluzii şi halucinaţii vizuale sau
cenestezice cu conţinut terifiant, ce predomină nocturn şi sunt foarte variabile
- în convalescenţă, la şcolari şi adolescenţi – delir prelungit, mai ales în caz de
inteligenţă scăzută şi lipsă simţ critic evoluţie favorabilă
- perioada de remisiune – instabilitate, hiperkinezii discrete, dispoziţie
variabilă, tulburări atenţie şi memorie, infantilizare caracterială, reacţii
isterice
- sechelar – tulburări afectivitate şi dificultăţi adaptare
Evoluţie, prognostic, complicaţii
- tulburările psihice evoluează variabil funcţie de:
o dinamica procesului inflamator suiacent
o terapie
o vârstă
o starea antrioară a organismului
- confuzia – episodică, cu repetare
- în convalescenţă – astenie, modificări dipoziţie, labilitate afectivă,
tulburări somn, tulburări vegetative, inapetenţă – ce se remit treptat, în
săptămânile următoare
- în meningite, encefalite, supuraţii – sechele psihice, permanente sau care
retrocedează foarte lent
- tulburările psihice postencefalitice – elemente de deficit, semne irirtative
(cicatriciale), prelucrări reactive, dificultăţi de adaptare
- pentru a vedea limita dintre perioada de convalescenţă şi sechele se
urmăresc:
o laboratorul – reacţiile celulare şi albuminorahia se normalizează primele
(excepţie PEES, parotidita)
o EEG – se normalizează mai lent
o teste psihometrice – urmărire mai corectă a evoluţiei
o clinic – perioada acută a encefalitelor durează cel puţin 2-3 luni; sechele
pot să apară până la 1-2 ani
- sdr lezional cerebral – descris la copil, poate fi produs de infecţii, intoxicaţii,
TCC, boli vasculare
o simptome primare – instabilitate, emotivitate exagerată,
distractibilitate, iritabilitate  leziuni cerebrale
o simptome secundare – anxietate, egocentrism, perseverenţă exagerată,
tendinţa către ordine, pulsiuni  situaţia familiară, personalitate
premorbidă, dificultăţile de adaptare socială
 sechelele neuropsihice postinfecţioase
1. tulburările intelectuale
- proces infecţios până la 3 ani  opriri / încetiniri dezvoltare psihică –
oligofrenie – afectarea sferei cognitive
- peste 4-5 ani  aspect de demenţă = sdr psihoorganic cerebral – slăbire
memorie, scădere atenţie, alterare gândire, judecată şi afectivitate –
afectare “reglare”
o pe prim plan – fatigabilitate, tulburări atenţie, sdr amnestic fixare
o caracteristice – bradipsihia, tendinţa la perseverare
2. tulburările de personalitate şi comportament – modificări organice
- la vârstnici – predomină aspectul de scădere afectivitate şi energie pulsională
 indiferenţă, nepăsare, apatie, inactivitate
- la tineri, cpoii – predomină aspectul excitator
o forme uşoare – labilitate, istabilitate, turbulenţă, distractibilitate,
dificultăţi în stăpânirea de sine
o formele grave – sdr psihopatoid
3. sdr psihopatoid – caracterizat prin mare instabilitate şi nelinişte
psihomotorie
- mişcări ritmice, stereotipii – la copii mici
- izolaţi afectiv şi social - atenuare instinct
- tendinţă la vagabondaj conservare
- opoziţionism violent - sexualitate precoce,
- tensiune disforică pervertită
- comportare asemănătoare oligofrenilor (fără ţel director) – deşi nivelul
intelectual, chiar dacă e deficitar, nu este atât de deficitar cât ar rezulta din
comportament
- judecată elementară, asemănătoare oligofrenilor – dar cu posibilităţi
de sinteză
- motricitate lipsită de precizie şi plasticitate
4. cerebrastenia postinfecţioasă – înglobează simptome astenice –
fatigabilitate, tulburări atenţie, labilitate emoţională, cefalee,
insomnie, tulburări vegetative (tahicardie, oscilaţii TA, transpiraţii),
instabilitate, irascibilitate, hipersensibilitate, rar crize isterice ce nu
maschează organicitatea
5. encefalopatia postencefalică
6. epilepsia – apar la interval de ani, secundar formării cicatricilor cerebrale
7. simptome neurologice de focar – pareze, hiperkinezii, modificări de
tonus, etc.
8. tulburările endocrine – prin atingere hipotalamus – obezitate, pubertate
precoce şi violentă pusional
9. tulburările vegetative – hipersecreţie sebacee, facies encefalitic
(expresie plângăcioasă), hipertricoză facială
Diagnostic
 definirea tabloului psihopatologic
 examene de laborator
 ex LCR
- peste 500-1000 elemente/mm3  meningite pururlente
- sub 500 elemente /mm3  meningite cu lichid clar
- meningita TBC – scad clorurorahia şi glicorahia
- encefalite virale – creşte glicorahia
 EEG
- meningoencefalite – titmuri lente (teta, delta) difuze, ce dispar cu
ameliorarea clinica şi care se accentuează cu apariţi a stărilor
confuzive
- encefalite – traseu dezorganizat, ritm delta polimorf dominant
- PESS – complexe Radermecker, vârfuri şi unde (frecvenţă de 8-
10c/min) lente de mare amplitudine în salve sincrone, pe fond de
disritmie lentă generalizată
- abces cerebral – fond delta lent, difuz pe care apare un focar de unde
delta polimorfe, extrem de lente, cu frecvenţa de 0,5-1c/sec
 DD
- forma acută a SP pubertare
- stările confuzionale din epilepsia GM
- stările reactive de şoc
- stări confuzive organice - post TCC, TU cerebrale
Tratament
- etiologic – ATB
- sedare – doze mici tranchilizante şi neuroleptice

Tulburări psihice de origine luetică


- lezarea SNC în sifilis este de 16-29%
EP
- faza I – şancru inoculare
- faza secundară – invazie septicemică; pătruzând în SNC prin 2 căi –
*hematogenă şi **perineural-limfatică
- faza terţiară – sifilis cerebral meningovascular
- faza terminală – sifilis cerebral parenchimatos (PGP)
 tulburări psihice din perioada primară
- reacţii psihogene (ce se pot prelungi) – anxietate, fobii, insomnii 
psihoză depresivă
- sdr hipocondriac reactiv – character obsesional, sifilifobie, idei
dominante hipocondriace – care poate persista şi în faza secundară
 tulburări psihice din perioada secundară-septicemică – meningită
(difuză) sifilitică precoce ce se poate exterioriza ca:
- sdr neurasteniform cu aspect cenestopat, complicat cu idei
delirante hipocondriace
- episoade toxiinfecţioase psihotice
- episoade melancolice
- confuzional-onirice
- maniacale
- pseudoneurastenia sifilitică – precede instalarea sdr meningian,
iritabilitate, cefalee, ameţeli, cenestopatii, scădere memorie, scădere
capacitate de muncă – expresia iritaţiei meningiene
 tulburări psihice legate de sifilisul meningo-vascular – se
sistematizează în 3 grupe
1. tulburări determinate de meningita sifilitică
– pseudoneurastenia sifilitică,
– meningita sifilitică precoce,
– sdr hipocondriac reactiv,
– meningoencefalita sifilitică – clinic asemănătoare cu meningita
sifilitică precoce, doar că tulburările de conştiinţă sunt mai grave
(stări crepusculare, delirante) + crize convulsive + semne
neurologice caracteristice (paralizii nervi cranieni – VII, III, IV, VI;
anizocorie cu semn Argyll-Robertson = dispariţia reacţiei pupilare
la lumină, cu păstrarea acomodării la distanţă)
– sifilis epileptiform – crize convulsive variate (GM, PM, crize focale)
rezistente la tratament antiluetic

2. tulburări legate de modificările vasculare


- sifilis apoplectiform, al vaselor mari – hemoragii la nivelul vaselor
mari, urmare de ramolismente  demenţă lacunară + semen
neurologice
- sifilis vase mici – mai ales arterele mici corticale  scăderea
globală a intelectului, halucinaţii auditive, idei delirante de
persecuţie sau gelozie, fenomene catatonice + semen
neurologice; la copil oligofrenie
3. cazurile cu leziuni difuze
- pseudoparalizia sifilitică – demenţă luetică cu multiple elemente
neurologice de focar, stabile şi necaracteristice PGP
- sdr amnestic Korsakov
- forma halucinatorie paranoidă sifilitică – halucinaţii auditive cu
conţinut neplăcut, idei delirante de persecuţie sau gelozie pe un
fond de organicitate (atenţie instabilă, memorie scăzută,
bradipsihie)
- la copii – tulburări comportament, întârziere în dezvoltare, dezvoltare
afectivă insuficientă; evoluţie cronică spre agravare
- tabesul – forme cu pusee confuziv-delirante-oneiroide, sau stupoare +
semne neurologice (ataxie locomotorie, tulburări senzoriale şi de
sensibilitate profundă, crize viscerale, tulb sexuale, sfincteriene şi trofice)
- tulburări senzoriale – surditate, cecitate
- abolire ROT (începând cu cel Ahilian)
 Paralizia generală progresivă = meningoencefalită cronică difuză luetică,
caracterizată prin tulburări psihice globale şi progresive şi tulburări motorii cu
aspect paretic
 incubaţie lungă 7-10 ani
 forme de debut
1. prin scăderea progresivă a activităţii intelectuale + uşoare
tremurături, dizartrie; începe neurasteniform, s-a descris şi o fază de
excitaţie intelectuală cu hipermnezie şi hiperproductivitate – „dinamie
funcţională”
2. cu tulburări de comportament – iritabil neatent, neglijent  agresiv,
exploziv, toxicofilic
3. cu tulburări de etică, sau acte medico-legale
- alteori debutul îmbracă forma unei boli psihice acute/subacute
o expansiv, maniacal
o depresiv
o paranoid / paranoic
o cu tulburări neurologice
 perioada de stare
1. tulburări psihice
- scădere generală activitate intelectuală
- dificultăţi orientare TS (mai întâi spaţial)
- scădere atenţie
- percepţie lentă, cu iluzii, false recunoaşteri
- fugă de idei de tip maniacal
- memoria scade inegal, mai ales cea recentă
- tulburări de gândire cu aspect demenţial
- idei delirante (maniacale, depresive, apoi de persecuţie – mai ales în
perioada de remisiune)
- afectiv – labilitate marcată, cu incontinenţe afective tip pseudobulbar
- activitate dezordonată
- abulie
- scade instinct de conservare tentative suicid, automutilări
- pervertire instinct alimentar
2. tulburări neurologice şi somatice generale
- tulburări oculare – anizocorie, semn Argyll-Robertson
- ROT – polikinetice, vii; la asociere cu tabes se diminuă şi dispar
- tulburări sensibilitate – anosmie, cefalee, parestezii, analgezie
testiculară, indiferenţă la puncţia lombară
- tulburări motilitate – tremor (precoce), dispraxie
- tulburări vorbire – disartrie
- mers nesigur, ataxic la socierea cu tabesul
- tulburări trofice, vasomotorii
3. modificări umorale
- pozitivarea recaţiilor RBW, Meiniche
- LCR – creşte = Cl, fosforul, proteinorahia (0,8-1,2%), glicorahia,
elemnete celulare (75-150/mm3, mai ales Ly, cu 15-20% neutrofile)
 faza terminală – agravare progresivă a stării până la demenţiere
profundă, marasm
 forme clinice
- funcţie de evoluţie – galopantă (deces în 6 luni), cu remisiuni spontane
( fără tratament durează cca 2 ani, excepţional 10 ani), evoluţie
subclinică lungă
- funcţie de simptomatologie – expansivă 25%, 25% depresivă, paranoidă
halucinatorie, schizoidă, confuzională (mai frecventă când se asociază
cu alcoolism), epileptiformă, simplă-demenţială 40%
- forme atipice – forma occipitală (hemiplegie, afazie senzorială,
hemianopsie laterală omonimă), diencefalică (tulburări somn, tulburări
metabolism apă, bulimie/anorexie, febră neurogenă) – foarte rară,
semaănă cu paralizia letargică, tabo-paralizia generală
(meningoencefalită cronică + poliradiculonevrită luetică,primele apar
menifestările psihice ), sdr Guillan-Thaon (tabes, mielită, paraplegie)
- funcţie de vârsta – infantilă (8-10ani, evoluţie garvă şi rapidă cu exitus în
4-5 ani), juvenilă (13-20ani), la bătrâni (după 50 ani, incubaţie mai scurtă,
tablou demenţial)
 DD – mania sau meloncolia din PMD, demenţe, oligofrenii, SP, TU
frontale, intoxicaţie brom
 Tratament – numai cu Penicilină
- adult – 150000UI/kgc, iv, în 6 prize la 3 ore sau, în caz de alergie –
tetraciclină / eritromicină 2g/zi pentru 30 zile
- copil – 100000/300000 UI/kgc

Tulburări psihice în infecţia HIV / SIDA


- depresia – poate să apară chiar ante prodrom
- stări reactive la boala gravă (anxioase, depresive, hipocondriace,
ideaţie suicidară)
- după dg sigură a SIDA – răspunsul este similar cu cel al pacienţilor cu
cancer terminal
- comnplicaţii neurologice  encefalită acută, demeţă subcorticală –
caracter deficitar/demenţial şi manifestarea relative frecventă a
atacurilor de panică