STUDIUL ERORILOR DE PRELUCRARE

ŞI DE MĂSURARE PRIN METODE

STATISTICE
1. NOTIUNI DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR ŞI STATICA
MATEMATICĂ

În fabricaţia de serie, ca în diferite alte domenii de activitate, se întâlnesc

diferite evenimente ca rezultat al experimentelor ce au loc.
Se numeşte eveniment E orice rezultat al unui experiment. Astfel, de
exemplu, valoarea obţinută la executarea unei dimensiunii a unui produs constitue
un eveniment1.
Se deosebesc:
- evenimente sigure, care se produc cu certitudine, la orice efectuare a
experimentului;
- evenimente imposibile, care nu se pot produce la efectuarea unui experiment;
- evenimente aleatoare (stahostatice, întâmplătoare), care se pot realiza sau nu.
În fabricaţie, de exemplu dimensiuile produselor sunt mărimi (variabile)
întâmplătoare, putănd lua, într-un interval dat diferite valori, cu anumite
probabilităţi (şanse) de realizare.
Se deosebesc:
- variabile (mărimi) aleatoare discrete – care într-un interval dat pot lua numai
anumite valori;
- variabile (mărimi) aleatoare continue – care într+un interval dat pot lua
absolut orice valori.
Probabilitatea “P” a unui eveniment întâmplător “A” este egală cu raportul
dintre numărul “m” de cazuri favorabile producerii evenimentului şi de numărul
total “n” de cazuri (rezultate) probabile :

m
P( A )=
n (1)

Exemplu:
1
Tarus D.Bogdan Teza doctorat:Influenta rezistentelor de rulare si aerodinamice asupra
consumului energetic al vehiculelor motoare/Profesor dr.ing Sebesan I., Universitatea
Politehnica Bucuresti 2012 pag 25
 La aruncarea unui zar, probilitatea de a ieşi unul din numerele 1 ÷ 6 este
P = 1/6.
Pentru m = 0 rezultă: P(E) = 0 (eveniment imposibil);
Pentru m = n rezultă: P(E) = 1 (eveniment sigur).
Prin urmare (2):

0 ≤ P(E) ≤ 1 (2)

După legătura dintre ele, evenimentele întămplătoare pot fi independente, cănd

realizarea uneia nu influienţează probabilitatea apariţiei celorlalte, sau
dependente, atunci când realizarea lor se condiţionează reciproc. Evenimentele pot
fi compatibile când se pot produce simultan şi incompatibile când se exclud
reciproc.
Regula adunării şi înmulţirii probabilităţilor
Din punct de vedere al complexităţii, evenimentele întâmplătoare se clasifică
în simple şi complexe. Cu evenimentele aleaoare se pot face diferite operaţii dintre
care mai uzuale sunt reuniunea (adunarea) şi intersecţia (înmulţirea). [1], [8-9],
[12], [15], [19], [22]
Reuniunea formează un eveniment complex total şi constă din realizarea a cel
puţin unuia din evenimentele considerate. (3):

A ¿ B ¿ C = A sau b sau C (3)

Probabilitatea apariţiei evenimentului total este egală cu suma probabilităţilor

evenimentelor componente (4):

Pt = P(A) + P(B) + P(C) (4)

Exemplu:
Probabilitatea apariţiei la aruncarea cu zarul a numărului 1 sau 4 este: Pt = 1/6 +
1/6 = 2/6 = 1/3.
Intersecţia formează un eveniment complex compus ce constă din realizarea
simultană sau succesivă, a tuturor evenimentelor componente considerate (5):

A ¿ B ¿ C = A şi Bşi C (5)

Probabilitatea apariţiei evenimentului compus este egală cu produsul

probabilităţilor evenimentelor componente (6):

Pc = P(A) P(B) P(C) (6)

2
 Exemplu2:
Dacă se presupune că în cazul unei asamblări alezaj-arbore, probabilitatea
apariţiei alezajelor cu abateri efective cuprinse între 0 şi 10 μm este P1 = 0,4 iar
probabilitatea obţinerii arborilor cu abateri efective între -5 şi -15 μm este P2 = 0,35
atunci probabilitatea asamblării împreună a acestor alezaje cu acesti arbori va fi:

Pc = P1 P2 = 0,4 * 0,35 = 0,14

Din cele două reguli rezultă că probabilitatea apariţiei evenimentului total este
mai mare decât probabilitatea apariţiei oricăruia din evenimentele componente, iar
probabilitatea apariţiei evenimentului compus este mai mică. În practică se
întâlnesc cazuri când cele două reguli se aplică împreună.
Dacă se studiază o colectvitate de variabile aleatorii (dimensiuni sau abateri
relative, valori ale jocurilor sau strângerilor obţinute la asamblare, erori de
măsurare, etc.) se constată că acestea, în ansamblu ascultă de anumite legi de
repartiţie (repartiţii de probabilitate).
Dacă variabila aleatoare ia argumentele x1, x2, …, xn cu probabilitate P(x1), P(x2 ),
…, P(xn), atunci expresia:

x ,x ,⋯,x ¿
xalignl ( 1 2 n ¿) ¿¿
¿ (7)

se numeşte repartiţie de probabilitate şi arată corespondenţa dintre

argumentele şi probabilităţile respective.
Observaţie (8):
n
∑ pi =1
i=1 (8)

2
Chiciuc A.,Cojan A., Metrologie, Standardizare si Masurari ,Ed. UMT, catedra
Electromecanica, Chisinau 2002 pag 57-58

3
 Dacă în locul unei variabile discrete se consideră o variablă continuă X,
b

∫
operatorul Σ este înlocuit cu operatorul integrală definită a iar relaţia precedentă
devine (8΄):
b

∫ f ( x )dx=1
a (8΄)

în care:
- funcţia f(x) se numeşte densitate de probablitate.
Dacă intervalul [a,b] devine (-∞, +∞) relaţia va fi (9):

+∞
∫ f (x )dx=1
−∞ (9)

Mărimea sau caracteristica continuă “x” poate fi reprezentată grafic, de

exemplu ca în figura.13 1:

Fig. 1. Curba de distribuţie a unei

mărimi întâmplătoare continue

Pe axa absciselor se află diferite valori ale mărimi respective, iar pe axa
ordonatelor este dat numărul de căte ori se repetă fiecare valoare, respectiv
frecvenţa absolută a fiecărei calori a lui “x”. Probabilitatea ca mărimea “x” să ia
valori în intervalul elementar cu baza “dx” şi înalţimea “y”.

4
 În general, probabilitatea ca mărimea “ x” să ia valori în intervalul de la x1 la x2
este egală cu suprafaţa limitată de curba şi de axa absciselor între punctele x1 şi x2 şi
se exprimă prin relaţia (10) :
x
P( x1 ≤x≤x 2 )=∫ f ( x )dx
x1
(10)

În consecinţă, probabilitatea ca o anumită caracteristică să ia anumite valori

într-un interval dat se determină pe baza unei legi de distribuţie care este expresia
legăturii dintre valorile caracteristice “x” şi probabilitatea corespunzătoare P.