Sunteți pe pagina 1din 2

INSTALAŢIEA DE UNGERE

Funcţionarea motorului cu ardere internă se caracterizează prin existenţa mai multor suprafeţe
aflate sub sarcină şi în mişcare relativă unele faţă de altele, în aceste condiţii este necesar
pentru a diminua frecările dintre suprafeţe. Deci, să se introducă între acestea un fluid care să
adere la suprafeţe, să fie vâscos ca prin presiunea internă care ia naştere să menţină
suprafeţele la o anumită distanţă.
Lubrifiantul prezent între suprafeţele în mişcare relativă trebuie să îndeplinească următoarele
funcţii:
Funcţia mecanică. Uleiul trebuie înainte de toate să ungă asamblajul, adică să formeze între
cele două suprafeţe o peliculă de ulei pentru a evita contactul metal pe metal.
Funcţia termică. Uleiul are ca rol secundar limitarea temperaturii în anumite organe care nu
pot fi răcite prin alte procedee.
Funcţia chimică. Uleiul trebuie să asigure funcţionarea corectă atât a părţilor calde ale
motorului cât şi a părţilor reci; să asigure protecţia împotriva coroziunii datorate umidităţii şi
acizilor care apar în urma arderii; să asigure evacuarea impurităţilor.
Pe lângă aceste funcţii, uleiul prezent în ansamblul piston-segmenţi-cămaşa cilindrului
îndeplineşte şi rolul de element de etanşare.
Ungerea suprafeţelor diferitelor piese ale motorului este influenţată în principal de rolul lor
funcţional şi de condiţiile de lucru (sarcină şi viteză).
După modul cum uleiul este adus la suprafeţele în frecare, ungerea se poate realiza sub
presiune, prin stropire cu jet de ulei; prin ceaţă de ulei sau mixt.
Motoarele pentru autovehicule utilizează ungerea mixtă unde anumite componente (lagărele,
bolţul, tacheţii hidraulici, etc.) se ung cu ulei sub presiune, altele (cilindrul, pistonul, camele,
supapele, etc.) se ung prin ceaţă de ulei sau prin stropire cu jet.
După locul unde este plasat uleiul de ungere sistemul de ungere poate fi cu "carter umed", în
care caz uleiul se află depozitat în baia plasată la partea inferioară a motorului sau cu "carter
uscat" la care uleiul se află depozitat într-un rezervor special plasat în afara motorului. În figura
15.1. se prezintă schema sistemului de ungere cu carter umed. Sistemul cuprinde circuitul
principal cu: pompa de ulei 1 cu sorbul 2 care aspiră uleiul din baia de ulei 13 şi îl refulează prin
intermediul conductei 3 către filtrul de curăţire brută 4, după care este trimis în magistrala de
ulei 5.
Din magistrala de ulei, uleiul este distribuit prin conducte la lagărele paliere iar prin intermediul
canalizaţiei existente în arborele cotit la lagărele fusurilor manetoane. La anumite construcţii
ungerea bolţului se poate realiza sub presiune printr-un canal care străbate biela în lungul ei.
Motoarele cu solicitări termice intense şi cu turaţie moderată pot utiliza acest circuit pentru
răcirea pistoanelor. Lagărele arborelui cu came şi axul culbutor 11 sunt alimentate cu ulei prin
intermediul conductelor 7.
Oglinda cilindrului, camele şi supapele sunt unse prin stropire cu jet şi ceaţă de ulei.
La circuitul principal al sistemului de ungere se poate anexa în paralel un filtru de curăţire fină
8. Prin acest filtru trece 10-15% din debitul de ulei al instalaţiei de ungere, după care uleiul se
întoarce în baie sau în circuitul principal contribuind la regenerarea uleiului. Menţinerea
temperaturii în limite acceptabile se realizează prin introducerea în paralel cu circuitul principal
a schimbătorului de căldură 17. Sistemul de ungere este prevăzut cu supape de siguranţă la
pompa de ulei pentru evitarea suprapresiunilor, la filtru pentru a permite trecerea uleiului spre
locurile de ungere când acesta este îmbâcsit, şi la radiatorul de ulei în vederea scurtciurcuitării
acestuia când uleiul este rece.
Presiunea şi temperatura uleiului din magistrală sunt controlate pentru a se evidenţia
funcţionarea defectuoasă a instalaţiei. Răcirea pistoanelor la motoarele de turaţie ridicată se
poate realiza cu ajutorul unui orificiu calibrat amplasat la nivelul lagărului palier (fig.15.2), iar la
motoarele de turaţie mai coborâtă, orificiul calibrat se găseşte în piciorul bielei (fig.15.3).