Instalaţia de răcire are rolul de a prelua, transporta şi transmite mediului înconjurător o parte

din căldura dezvoltată în cilindrii motorului pentru a menţine un regim termic optim a pieselor
motorului. Performanţele de durabilitate ale motorului sunt influenţate de oscilaţiile regimului
termic al pieselor mecanismului motor faţă de valoarea optimă. Astfel, la temperaturi scăzute
ale pereţilor camerei de ardere şi cilindrilor combustibilul poate condensa şi spăla pelicula de
ulei accentuând procesele de uzură; la temperaturi ridicate rezistenţa mecanică a piselor se
diminuează, în plus pelicula de ulei poate fi distrusă prin ardere şi dacă se asociază şi cu
creşterea dilatării pieselor se poate ajunge la gripajul cuplei cinematice, cilindru-piston.
La proiectarea instalaţiei de răcire la MAS, se adoptă acele soluţii constructive prin care se
poate menţine o temperatură relativ constantă cămăşilor de cilindru pentru a asigura o
funcţionare corectă a grupului cămaşă-segment-piston. Intensitatea răcirii chiulasei se
stabileşte din condiţia asigurării unui coeficient de umplere ridicat şi a unor pierderi minime
prin răcire. Performanţele de putere şi economicitate sunt mai bune la motoarele la care se
asigură intensităţi de răcire mai ridicate ale chiulasei în raport cu cilindrul, de asemenea apare
şi o diminuare a nivelului unor componente nocive din gazele de evacuare.
La proiectarea instalaţiei de răcire la MAC, intensitatea răcirii chiulasei se stabileşte din
condiţiile de rezistenţă a materialelor camerei de ardere şi supapelor, precum şi pentru a se
asigura ungerea tijelor supapelor. Intensitatea răcirii cilindrilor se stabileşte din condiţia
asigurării unei bune ungeri a grupului cilindru-segment-piston, deoarece este de preferat ca
pereţii cilindrilor să fie menţinuţi la un regim termic mai ridicat pentru a se asigura formarea
amestecului aer-combustibil la diferitele regimuri de funcţionare ale motorului.
Indiferent de tipul motorului instalaţia de răcire trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:
a) Să asigure desfăşurarea proceselor de schimb de gaze cu pierderi minime;
b) La toate regimurile de funcţionare ale motorului şi condiţiile climaterice şi de drum să asigure
un regim termic optim;
c) Consum mic de putere pentru antrenarea diverselor elemente;
d) Siguranţă şi durabilitate în funcţionare;
e) Construcţie simplă cu dimensiuni de gabarit cât mai reduse;
Instalaţia de răcire cu lichid trebuie să valorifice fenomenele naturale care însoţesc procesul de
evacuare a căldurii.
Sensul circulaţiei forţate a lichidului de răcire trebuie ales în aşa fel încât să nu se opună
circulaţiei acestuia prin termosifon. Circulaţia lichidului nu trebuie să împiedice deplasarea
ascendentă a bulelor de vapori sau de aer datorate aspiraţiei lui prin neetanşeităţi.
Traseele de curgere a lichidului nu trebuie să permită formarea de pungi de vapori şi de aer în
cămăşile de răcire din bloc, chiulasă, racorduri, carcasa pompei, deoarece poate produce
dezamorsarea circuitului provocând în cazul blocului şi chiulasei supraîncălziri locale, urmate de
uzuri, fisuri şi perturbări ale proceselor din cilindri. Instalaţia de răcire trebuie concepută în aşa
fel încât să poată fi golită în totalitate de lichid. Amplasarea circuitului de alimentare a pompei
de lichid trebuie să asigure preluarea lichidului răcit (de la partea inferioară a radiatorului)
pentru a se evita aspirarea vaporilor produşi în cămăşile din bloc şi chiulasă care determină
reducerea debitului pompei şi a durabilităţii ei.
Există tendinţa de a se renunţa la introducerea lichidului direct în cămăşile din blocul cilindrilor,
deoarece favorizează răcirea pronunţată a cămăşilor cilindrilor la unele regimuri de funcţionare.