Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ȘI
POSESIA
Vișinoiu Bogdan
Țandără Bogdan
Spătaru Ionuț
Structura Proiectului
I. Definiție.
II. Utilitatea uzucapiunii în dreptul civil roman.
III. Domeniu de aplicare.
IV. Posesia – condiție esențială a uzucapiunii.
VII. Tipuri de Uzucapiune.
VIII. Concluzii
Uzucapiunea este un mod de dobândire a
proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un
lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot
timpul fixat de lege.
Mai întâi, deși posesia este o stare de fapt, este posibil, ca,
voind să-și procure un titlu de dobândire care face dovada
absolută a dreptului sau, însuși proprietarul bunului să aibă
interes a desparți in persoana sa posesia pe care o exercită de
dreptul de proprietate asupra bunului și sa invoce uzucapiunea.
Prin aceasta sunt înlăturate dificultățile amintite ale probei
dreptului de proprietate.
In al doilea rând, nevoia de stabilitate a raporturilor
juridice, mai ales in privința imobilelor, conduce la
recunoașterea de efecte juridice aparentei de
proprietate create in persoana celui care se comportă
timp îndelungat ca proprietar al bunului, deși poate fi
numai posesor.
De asemenea, uzucapiunea poate
reprezenta o sancțiune împotriva adevăratului
proprietar care, dând dovada de o anumită neglijență,
a delăsat bunul timp îndelungat.
Domeniu de aplicare
Prin uzucapiune pot fi dobândite: dreptul de proprietate privată și dezmembrămintele
acestuia, uzufructul, uzul, abitația, servituțile (daca sunt continue și aparente) și cel puțin
teoretic superficia.
Bunurile imobile proprietate publică a statului sau a unităților sale administrativ –
teritoriale sunt imprescriptibile atât extinctiv, cât si achizitiv.
Posesia - conditie esentiala a uzucapiunii
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă,
adică neatinsă de niciunul dintre viciile acesteia.
Simpla detentie precara ori posesia viciată, oricât ar dura în timp,
nu poate duce niciodată la uzucapiune. Astfel, chiriașul, ‚,
exercitând o posesie precara”, în realitate este vorba de o detentie
precară, nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune cât timp
exercită stăpânirea ca locatar și nu ca proprietar.
De asemenea, Curtea Suprema de Justiție a decis recent ca ,,
detentia locatarului, fiind viciată de proprietate, nu poate conduce prin
uzucapiune la dobândirea proprietății asupra imobilului ce face
obiectul locațiunii.”
Fostul Tribunal Suprem a statuat ca stăpânirea unei construcții
de către o persoana alta decât proprietarul acesteia, dar cu
îngăduință lui, nu este aptă a duce la dobândirea prin uzucapiune
a dreptului de proprietate asupra construcției respective, deoarece
acea persoană nu exercită o posesie utilă, fiind numai un detentor
precar.
Practica judecătorească a fost confruntată și cu problema de a
ști dacă moștenitorii aflați în indiviziune pot dobândi bunuri
succesoriale prin uzucapiune.
S-a decis ca moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile
succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de
indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter
echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate
Uzucapiune
*Cel ce câștigă cu buna-credință și printr-o justă cauză un
nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin
zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în
circumscripția tribunalului județean unde se afla
nemișcătorul, și prin douăzeci de ani dacă locuiește afară din
acea circumscripție.
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă este un mod de
dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real
(dezmembrământ al dreptului de proprietate, de ex. servituți) prin
posedarea neîntreruptă și cu bună-credință a unui bun în temeiul
unui just titlu. Termenul este de 10 ani dacă adevăratul proprietar
Prescripția achizitivă operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul
dreptului de proprietate pentru pasivitatea sa, lăsând bunul în posesia altuia timp
îndelungat. Acțiunea în uzucapiune este o acțiune reală și poate fi introdusă în
instanță de către orice persoană care pretinde că a exercitat o posesiune utilă asupra
unui imobil în perioada de timp stabilită de lege, chemând în judecată adevăratul
proprietar al imobilului cu privire la care se invocă uzucapiunea.
Just titlu, în cadrul uzucapiunii, este orice act translativ de proprietate (vânzare,
schimb, donație etc.) care provine de la o personană diferită față de adevăratul
proprietar, cu condiția ca titlul să nu fie nul absolut. Un titlu anulabil poate constitui just
titlu conform legii. Reclamantul va face dovada justului titlu după regulile dreptului
comun.
Buna-credință este convingerea reclamantului care invocă uzucapiunea că cel de la
care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i putea transmite
proprietatea. Este suficient ca buna-credință să fi existat în momentul transmiterii
imobilului și se prezumă întotdeauna, sarcina probei relei-credințe a reclamantului
revenind pârâtului.
Uzucapiunea tabulară