Conf.dr.ing.

Maria Georgeta Popescu Fluide de completare

MFORZ an I

5.Rolul și funcțiile fluidelor de completare

Petrolul, ca sursă de energie, deși limitată, există încă, dar soluțiile pentru aducerea lui
la suprafață și limitarea poluării provocată în ape, aer și sol, necesită a se acorda o atenție
deosebită înaintea realizării oricărui foraj, precum și asigurarea cu cel mai potrivit echipament și
personal pentru reușita sondei și obținerea unei productivități ulterioare cât mai bune (pe
măsura cheltuielilor efectuate).
Succesul comercial al unei formațiuni productive, reclamă o atentă planificare și exectuție a
fiecărei etape de realizare a sondei, dar mai ales o integrare optimă a forajului cu operația
de completare a intervalului productiv.
Mecanismele prin care se produce deteriorarea stratelor productive în procesul
deschiderii prin foraj și în timpul lucrărilor de completare, reparații capitale sau împachetări cu
nisip sunt aceleași, fie că sonda este verticală, fie că este mai mult sau mai puțin înclinată sau
orizontală.
Schimbarea echilibrului fizico-chimic existent între roca colectoare și fluidele conținute, stă,
de cele mai multe ori, la baza acestor mecanisme și deci a consecinţelor vizând productivitatea
sondelor. Dimensiunile zonei, din jurul sondei, în care proprietățile inițiale pot fi afectate
în oricare dintre fazele de lucru, dar mai ales în faza de completare, depind de
tipul și caracteristicile rocii colectoare, de tipul și proprietățile fluidelor folosite, de diferența de
presiune sondă-strat, de durata lucrărilor până la punerea efectivă în producție.
Deteriorarea permeabilității stratului productiv se produce prin podirea cu particule
solide (solidele din fluidul de deschidere sau incompatibilitatea dintre fluide), prin
cunoscutul mecanism clay blocking (argile care blochează) [JONES,GRAY,MUECKE], prin
interacțiunea matrice rocă-săruri, modificarea umectabilității (prin acțiunea de exemplu a
surfactanților), pătrunderea de filtrat sau chiar fluid în cantitate excesiv de mare (se produce
blocajul cu apă), formarea de emulsii sau precipitate insolubile, etc.
Având în vedere aceste aspecte și ținând cont de faptul că la fiecare sondă de producție se
urmărește maximizarea productivității sondei, proiectarea corectă a fluidelor de completare
trebuie să țină seama de parametrii specifici ai sondei și formațiunii productive, în corelare cu
sistemul dat de produse și servicii (existent pe piață în acel moment).

37
 5.1. Noțiuni despre completarea și reparația sondelor

În timpul forajului propriu-zis, fluidul de foraj care este vehiculat în sondă, poate fi format
dintr-un amestec de apă sau țiței, argilă sau orice alt material care creează un minim de
proprietăți de agregativitate sistemului (argilă organofilă, asfalt oxidat, polimeri, etc.), materiale
de îngreuiere și alți aditivi specifici, cu rol de a controla diferite proprietăți (reologice, de filtrare,
controlul presiunii asupra formațiunilor, etc). Deși toate aceste materiale folosite la prepararea
fluidelor de foraj realizează funcții necesare și importante pentru săparea efectivă a unui interval,
ele pot crea probleme, atunci când sonda este în faza de completare și punere în
producție. Această deteriorare posibilă din timpul forajului trebuie luată în considerare înainte de
a începe completarea sondei.
Termenul de completare este folosit pentru a descrie acele lucrări de la sondă ce presupun
pregătirea acesteia pentru producție, iar fluidul de completare este acel fluid utilizatpentru
a controla presiunea formațiunii în timpul procesului de completare.
Comunicarea între zăcământ și gaura de sondă, se realizează în practică, fie în gaură liberă
(comunicare directă), în cazul în care roca ce formează stratul productiv este puternic,
fluidul trecând prin orificiile create în coloană și inelul de ciment (perforaturi).
Uneori, pentru a se evita dărâmarea pereților sondei, se introduce de la sprafață un lyner, care
poate fi lyner cu filtru sau lyner perforat.
În general, perforaturile sunt proiectate să penetreze în spatele turtei interne de colmatare ce se
formează în procesul de foraj, să depășească zona de invazie cu filtrat și pentru o
productivitate optimă, să ajungă în formațiunea necontaminată (cu permeabilitatea
nemodificată). Cu toate acestea, în mod practic, când se perforează prin fluide cu solide multe
(fluide de foraj), particule de solide și alte componente din noroi sunt transportate în
canalele perforaturilor, astfel că fluidul de foraj umple canalele (golurile) realizate. (fig.4.1)
 Fig. 4.1. Pătrunderea fluidului de foraj prin perforaturi.

Toate aceste solide şi aditivi, pot produce deteriorări ireversibile ale permeabilității naturale a
formațiunii, de aceea, în timpul operațiunilor de completare, trebuie folosite fluide fără argilă sau
fără solide, care să limiteze reducerea permeabilității și productivității, prin minimizarea
hidratării, umflării și/sau dispersării argilelor din formațiune. De asemenea, fluidele folosite ca
fluide de completare trebuie să îndeplinească funcțiile oricărui fluid de foraj: să spele
talpa sondei, să evacueze detritusul la suprafață, să depună o turtă de colmatare subțire și care să
poată fi ușor îndepărtată.
La orice sondă de țiței sau gaze, care a fost în producție pentru o perioadă de timp, pot apărea
probleme mecanice sau de declin al ritmului de producție.În aceste situații, operatorul pate iniția
lucrări de reparare a sondei, pentru a controla problemele mecanice și a controla declinul.
Fluidele folosite în sondă în timpul acestor lucrări de remediere, sunt definite ca fluide de
reparație și ele se aleg funcție de natura problemelor, iar ca și funcții, trebuie să permită
controlul presiunii formațiunii, să elimine la suprafață nisipul acumulat sau alte resturi existente în
sondă, să facă posibilă reperforarea sau repoziționarea echipamentului de producție.
 5.2 Funcții ale fluidelor de completare și reparații sonde

Prin deschiderea unui strat productiv se înțelege totalitatea operațiunilor care se efectuează
din momentul în care sapa pătrunde prima dată în strat, până în momentul când sonda este pusă în
producție. O traversare optimă și o punere în producție cât mai eficientă, presupune o alegere
corespunzătoare a fluidelor de completare.
Aceste fluide, alese ca fluide de completare, trebuie să realizeze câteva funcții de bază:
a)Stabilitatea sondei și controlul presiunii din formațiune
În timpul deschiderii stratului productiv și a operațiunilor de pregătire pentru
exploatare, starea de echilibru a sistemului strat-fluide conținute este semnificativ
influențată. Se poate produce o instabilitate a pereților sondei, determinată de starea mecanică de
solicitare, dar și de interacțiunile fizico-chimice și de greutatea rocilor.
Fluidele alese pentru lucrul în sondă pentru orice operațiune specială,trebuie să acopere atât
tendința pereților de a se dărâma,datorită deteriorării mecanice,cât și interacțiunii chimice dintre
formațiune și fluidele aflate în sondă.În ultimul deceniu,se acceptă în mod general
că saramurile,unele fluide sărate sau pe bază de petrol,nu numai că permit controlul presiunii,dar
sunt inhibitive și stabile,datorită concentrației ridicate de ioni,sau fazei continue de țiței,care nu
umectează rocile. Densitatea creată de sărurile solubile poate ajunge în soluție până la valori de
1200 kg/ , sau dacă se folosesc soluții mixte,până la 1800-2000 kg/ , iar lipsa solidelor
diminuează riscul blocării formațiunii cu particule solide.
b)Menținerea în suspensie și transportul solidelor din sondă la suprafață
Prin lucrul în sondă apar de obicei solide nedorite,care trebuie eliminate,mai ales din zona
stratului productiv. La fluidele de foraj obișnuite, datorită compoziției și proprietăților
fizice (propriul conținut de solide, vâscozitate, structură de gel), suspedarea și transportul la
suprafață a solidelor nu constituie o problemă. Înainte de a fi recirculat în sondă, fluidul trebuie
curățat de solidele nedorite, prin trecerea lui prin site vibratoare, hidrocicloane și centrifuge.
Saramurile însă, nu au capacitate de suspendare a solidelor în mod special, dar
transportă solidele indezirabile în timpul circlației, datorită rezistenței de frecare dintre fluid și
solide (cele care trebuie îndepărtate).
La suprafață, saramurile încărcate cu slide sunt curățate prin sedimentare în habe sau
prin filtrare.

40
Conf.dr.ing. Maria Georgeta Popescu Fluide de completare
MFORZ an I

Dacă se efectuează operațiunea de curățare a perforaturilor, lipsa capacității de suspendare

este oarecum benefică, pentru că se favorizează eliminarea resturilor solide indezirabile la
trecerea prin sistemul de curățire și fluidul astfel curățat se recilculă și se poate continua curățirea
perforaturilor.
c)Evaluarea formațiunii și capacității de producție sau de injecție
Scopul principal atunci când se sapă o sondă este acela de a produce sau injecta capacități
comerciale de hidrocarburi sau ate fluide. Având în vedere acest obiectiv, este important
să existe posibilitatea de a evalua potențialul de producție sau injecție de fluid și, pe de altă parte,
să nu fie utilizate fluide de lucru incompatibile sau care deteriorează formațiunea, pentru a se
obține productivitate maximă.
d)Integritatea sondei și productivitate în timp, cât mai bună(îndelungată)
După punerea unei sonde în producție sau injecție,se pot produce deteriorări ale
echipamentului sondei sau poate fi afectată negativ formațiunea productivă, chiar și după
perioade scurte de timp. În acest fel, obiectivele economice inițiale,ce presupuneau o exploatare
cât mai îndelungată sunt compromise și investiția devine ineficientă.
Se poate concluziona că alegerea unui fluid de lucru în sondă (de foraj, de completare, de
reparație) trebuie să permită o integritate pe termen lung a sondei și o perioadă cât mai mare de a
fi în producție (în lucru).
Din cele patru funcții de bază ale fluidelor din sondă, descrise ca fundamentale, pentru
operațiile care implică completare, reparații capitale, împachetări, controlul presiuniii în spațiul
inelar în sistemele de fluide de paker, fluidele curate (în mod obișnuit saramurile) sunt cele care
răspund cel mai bine acestor cerințe, în cele mai multe dintre situații.

5.3.Proprietăți și criterii de alegere a fluidului de completare și reparații

5.3.1.Proprietăți calitative
a)Nedeteriorarea permeabilității formațiunii productive
În orice sondă, în urma forajului,operațiunilor de completare sau reparații,se face o serie de
investigații pentru a obține informații cantitative (măsurabile) privind gradul de deteriorare
a permeabilității stratelor traversate. Interpretarea acestor date este însă relativă, mai ales că există
Conf.dr.ing. Maria Georgeta Popescu Fluide de completare
MFORZ an I

un mare grad de necunoaștere. De asemenea atingerea corectă a fluidelor care vin în contact cu
formațiunea, trebuie să reprezinte unul dintre cele mai importante procese în realizarea
unei sonde.
b)De a fi ușor de parcurs
Chiar dacă din punct de vedere al funcționării, un anumit fluid de lucru este de
calitate superioară, daca el nu este disponibil și nu poate fi aplicat celor mai multe situaţii, e ca și
cum nu ar exista.
c)Proprietăți care să poată fi ușor reglabile
După alegerea unui anumit tip de fluid (pe baza unor aspecte economice sau performanțelor
lui) este posibil ca în sondă condițiile de lucru să fie diferite de cele așteptate și fluidul ales să nu
corespundă cerințelor reale. În acest caz este nevoie de a se schimba fluidul sau celui existent să- i
poată fi reglate proprietățile pentru a răspunde noilor condiții.
Dacă practic nu e posibil acest lucru, se vor înregistra costuri suplimentare pentru înlocuirea
acestuia cu un nou tip de fluid.
d)Să fie stabile din punct de vedere fizic și chimic
Toate fluidele sunt descrise prin proprietăți fizico-chimice. Un fluid care este stabil chimic, nu
trebuie să se descompună sau să formeze produși noi în sondă (exemplu: bromura de calciu, în
soluție nu trebuie să se schimbe ca în pentru că ar putea forma hidroxid de calciu sau în
bromuri gazoase, care ar forma acid hidrobromic).
Stabilitatea fizică înseamnă că fluidul nu trebuie să sufere modificări, cum ar fi trecerea în
stare de vapori din starea inițială lichidă, formarea de cristale (cristalizarea), formarea unor geluri
ireversibile (stabile), atunci când condițiile din sondă se schimbă.
e) Să se poată modifica proprietăţile de bază
Proprietăţile la fluidele cu solide cât şi la saramurile clare, care necesită schimbări
în timpul utilizării lor, sunt densitatea şi vâscozitatea. Incapacitatea de a schimba aceste proprietăţi
pentru un anumit fluid atunci când condiţiile din sondă se schimbă, va face fluidul de lucru de
neacceptat şi uneori situaţia poate deveni periculoasă.
De exemplu, saramurile sunt corozive, iar adăugarea inhibitorilor de coroziune este o
cerinţă uzuală. Orice saramură pentru care nu poate fi găsit un inhibitor de coroziune compatibil,
este în general, inacceptabilă ca fluid de lucru în sondă.
f) Siguranţă în manevrarea şi vehicularea lor
Conf.dr.ing. Maria Georgeta Popescu Fluide de completare
MFORZ an I

Siguranţa şi securitatea manipulării materialelor în domeniul petrolier este în mare parte o

problemă de cunoaştere a pericolelor existente. Un fluid pentru care nu există proceduri sigure de
manipulare este inacceptabil. Cele mai multe fluide de lucru ce includ saramuri comerciale, pot fi
manipulate şi se lucrează cu ele în deplină siguranţă, în condiţiile existenţei de informaţii şi
instrucţiuni adecvate.
g) Să nu fie toxice sau poluante pentru mediu
Cele mai multe fluide pe bază de produse petroliere şi unele fluide pe bază de apă pentru
foraj şi completare, prezintă unele riscuri atât pentru mediu cât şi pentru personal. Dacă se iau
toate măsurile de siguranţă la manevrarea lor şi dacă se evită scurgerile sau deversările
accidentale, aceste fluide (inclusiv saramurile îngreunate), nu sunt nici toxice şi nici
riscante pentru oameni sau mediu.
h)Raportul cost-beneficiu să fie favorabil
Aceasta este o cerinţă de performanţă care nu necesită alte explicaţii.

5.3.2. Proprietăţi ale fluidelor de completare şi reparaţii sonde

În scopul stabilirii unor parametrii de selecţie pentru fluidele de completare, ca şi la
fluidele de foraj, sunt necesare proprietăţi măsurabile, care să ofere informaţii cantitative.
a) Densitatea,este o proprietate importantă,pentru că presiunea statică exercitată de o
coloană de fluid pentru controlul unei sonde este în relaţie directă cu densitatea lui.
Densitatea reprezintă raportul masă/volum şi se măsoară în g/ , kg/ (în unităţi SI), sau în
unităţi anglo-saxone în lb/gal, lb/ .
Relaţiile de transformare sunt următoarele:
"
= = = ,
sau =
, !
= = # #$

b) Proprietăţile soluţiilor de electroliţi

Soluţiile se obţin în urma procesului de dizolvare. La dizolvarea sărurilor (substanţe
solide), care se folosesc la prepararea fluidelor de completare, se produc două fenomene:
disocierea substanţei până la molecule sau ioni şi răspândirea acestora printre moleculele
dizolvantului (fenomen fizic, care are loc cu absorbţie de căldură) şi asocierea moleculelor sau a
ionilor substanţei dizolvate cu moleculele de apă, adică hidratarea acestora (fenomen
chimic,
Conf.dr.ing. Maria Georgeta Popescu Fluide de completare
MFORZ an I

însoţit de degajare de căldură). Cantitatea de căldură absorbită sau degajată prin dizolvarea unei
molecule-gram de substanţă se numeşte căldură de dizolvare şi ea depinde de natura substanţei.

Solubilitatea unei substanţe în apă se măsoară prin cantitatea maximă din acea substanţă,
care se poate dizolva în 100 g de apă, la o anumită temperatură şi presiune atmosferică.

Nu există substanţă care să fie complet insolubilă, dar solubilitatea în apă a substanţelor
solide este foarte variată. După cantitatea de substanţă dizolvată, în condiţiile unei anumite
temperaturi şi într-un anumit volum de solvent, soluţiile se pot clasifica în : soluţii
saturate (conţin cantitatea maximă de solvat într-o cantitate maximă de solvent la o anumită
temperatură şi presiune) şi soluţii nesaturate, care la rândul lor pot fi soluţii diluate sau soluţii
concentrate.
Un exemplu în acest sens îl poate reprezenta clorura de sodiu: soluţia care în 100 g conţine
1 g NaCl este o soluţie diluată, soluţia care conţine 25 g NaCl este o soluţie concentrată,
iar soluţia care conţine 36 g NaCl este o soluţie saturată.
Totuşi, orice soluţie se exprimă prin raportul dintre cantitatea de solvat şi cantitatea
de solvent: dacă se exprimă numărul de grame de solvat în 100 g de soluţie, avem
procente de masă, iar dacă se exprimă numărul de grame de solvat la 100 ml soluţie,
avem procente de volum.
Solubilitatea sărurilor folosite pentru prepararea fluidelor de completare, depinde de
natura sării, de temperatură şi de prezenţa altor săruri sau aditivi.
În funcţie de solubilitatea sărurilor rezultă valoarea densităţii. Cu săruri mai solubile
se obţin densităţi mai mari pentru soluţiile rezultate (dintre formiaţi, cel de soiu este cel mai puţin
solubil şi densitatea maximă ce se obţine este de 130 kg/ , din formiatul de potasiu, mult mai
solubil, se obţine o densitate de 1600 kg/ , iar din formiatul de cesiu, care este cel mai solubil, se
obţine densitatea maximă de 2370 kg/ kg/ ).
Temperatura este un factor care influenţează solubilitatea şi implicit densitatea
maximă care poate fi obţinută pentru fluidele de completare. Conţinutul de sare dizolvată în
soluţie creşte cu temperatura. La o temperatură constantă, prin adăugare de sare, se atinge o
concentraţie la care în soluţie rămân cristale de sare nedisociate, denumită limită de
Conf.dr.ing. Maria Georgeta Popescu Fluide de completare
MFORZ an I
saturaţie. Prin scăderea temperaturii, în soluţie se produce fenomenul de cristalizare a sării,
respectiv de trecere a
Conf.dr.ing. Maria Georgeta Popescu Fluide de completare
MFORZ an I

acesteia din stare solvatată în stare solidă. Temperatura la care apar primele cristale se numeşte
temperatura de cristalizare.
Din punct de vedere practic, este important de cunoscut valoarea temperaturii
de cristalizare, deoarece apariţia cristalelor produce fenomene nedorite în conductele şi
pompele prin care circulă fluidele de completare. De asemenea, prin cristalizare scade cantitatea
de sare din soluţie, ceea ce produce micşorarea densităţii soluţiei şi implicit, scădereea
presiunii hidrostatice necesară în sondă.
Dintre cloruri, clorura de calciu şi de poatsiu sunt mai puţin influenţate de creşterea
temperaturii, în schimb, pentru clorura de sodiu, la temperaturi mai mari, densitatea obţinută la
limita de saturaţie este cea mai mică (1167 kg/ ).
Dacă într-o soluţie există două sau mai multe tipuri de săruri, solubilitatea
uneia/unora dintre ele se poate reduce (NaCl şi/sau KCl îşi reduc solubilitatea într-o soluţie
concentrată de Ca % ), iar în unele cazuri, ambele săruri solubile în apă pot forma compuşi
insolubili (& '( şi Ba % , ambele solubile în apă, formează ) '( , compus greu solubil şi
NaCl care rămâne disociată în soluţie).
Un alt aspect este legat de solubilitatea diverşilor aditivi (mai ales polimeri), cu rol
de antifiltranţi sau învâscoşanţi, care în prezenţa sărurilor (mai ales în prezenţa ionilor polivalenţi)
sau a temperaturilor ridicate, îşi diminuează eficacitatea.

c) Vâscozitatea reprezintă în mod calitativ proprietatea fluidului de a opune

rezistenţă curgerii. La fluidele de completare, vâscozitatea intervine în ritmul la care
fluidul pătrunde în formaţiune, în căderile de presiune prin frecare şi în capacitatea
fluidului de suspendare şi transport a particulelor solide. Concret, vâscozitatea reprezintă
raportul dintre valoarea efortului de forfecare şi viteza de forfecare (se măsoară în Ns/ sau
Poise, respectiv centiPoise, relaţia de transformare fiind următoarea: 1 &*/ =10 P=10 cP).
Dacă valoarea raportului ‫ז‬/dv/dx este constantă în tot domeniul de măsurare, fluidul este
newtonian. Soluţiile curate de saramură (saramurile) au o comportare newtoniană şi
o viscozitate scăzută, iar saramurile cu diferite adaosuri (solide sau aditivi vâscozanţi), pot avea în
funcţie de modelul matematic care descrie cel mai bine comportarea la curgere,
următoarea reologie : binghamiană, pseudoplastică sau după legea puterii.
Conf.dr.ing. Maria Georgeta Popescu Fluide de completare
MFORZ an I

d) Stabilitatea la temperatură, se referă atât la proprietăţile fizice cât şi la cele

chimice ale fluidelor de completare şi reparaţii sonde. Fluidele cu conţinut ridicat de argilă sau
relativ instabile în ceea ce priveşte proprietăţile lor fizice şi depinzând de aditivi pot fi de
asemenea instabile chimic când fluidele ating temperaturi înalte.

Saramurile netratate, sunt în general chimic-stabile, în raport cu temperaturile întâlnite în

sondă; ele nu se descompun în substanţe simple.
Fluidele cu polimeri pentru învâscoşare şi controlul filtratului, pot avea instabilitate atât
fizică, cât şi chimică, vâscozitatea scăzând temporar cu temperatura şi este permanent
scăzută când temperatura atinge punctul la care se produce descompunerea chimico-
structurală a polimerului.
Deoarece controlul filtratului depinde de mărimea şi tipul polimerului,
orice descompunere chimică a acestuia determină diminuarea acestei funcţii. Pierderea
funcţiei se produce în mod obişnuit numai când temperatura fluidului ajunge la cea la care
majoritatea moleculelor se degradează în molecule simple, mai mici, de substanţă.
Alegerea fluidelor tip saramură ca fluide de completare şi reparaţii sonde pe baza
stabilităţii, se referă, în mod obişnuit, la consideraţiile stabilităţii soluţiei, respectiv temperatura la
care saturaţia în sare a saramurii atinge începutul cristalizării. Trebuie ales un fluid care să
rămână fără cristale în tot domeniul de temperaturi posibil a fi întâlnite în timpul tuturor
procedurilor operaţionale anticipate.
e) Corozivitatea. Efectul fluidelor asupra ritmului de coroziune al metalelor este un
aspect important atunci când se face alegerea fluidelor de completare sau reparaţii şi concentraţia
soluţiilor de electroliţi,de temperatură.
Fluidele de foraj pe bază de apă dulce, la un pH=8,5…10, sunt relativ necorozive.
Saramurile, care sunt soluţii puternice de electroliţi, cu un pH=2,5…7, tind să accentueze
coroziunea. Cu toate acestea, coroziunea poate fi controlată prin alegerea adecvată a unor
inhibitori de coroziune şi prin tratamente de protejare a materialului tubular şi
rezervoarelor metalice.
f) Claritatea. Se referă la proprietatea unui sistem de a avea un aspect clar,
transparent. Existenţa unor particule solide suspendate, a picăturilor de petrol, a aditivilor
Conf.dr.ing. Maria Georgeta Popescu Fluide de completare
MFORZ an I

coloidali şi a unor substanţe solubile indezirabile, contribuie la pierderea clarităţii fluidelor de

completare, mai ales a soluţiilor de sare, care devin opace.
Claritatea se apreciază printr-o mărime cantitativă numită turbiditate, care reprezintă
proprietatea soluţiei de a dispersa sau de a absorbi lumina. Aparatul cu care se măsoară
turbiditatea se numeşte nefelometru şi este gradat în unităţi nefelometrice de turbiditate (NTU).
În cazul fluidelor de completare, se măsoară turbiditatea înainte şi după utilizarea lor în
sondă.Aceasta trebuie să fie sub 20 NTU.

g) Compatibilitatea cu formaţiunea. Alegerea unui fluid de completare este o decizie

care trebuie luată având cât mai multe informaţii despre stratul productiv, alte sonde anterioare de
pe structură şi utilizând probe de carote. Dacă formaţiunea se deteriorează datorită
interacţiunii cu fluidul de completare, sonda poate deveni nerentabilă din punct de vedere
economic.

h) Compatibilitatea cu mediul. Toxicitatea asupra mediului şi biodegradabilitatea

sunt parametrii importanţi atunci când se alege un fluid de lucru. Fluidele de foraj pe bază de apă
sau ţiţei sunt compuse dintr-o varietate de aditivi, dintre care unele sunt inerte, iar altele
dăunătoare pentru mediul exterior. Ţiţeiul în mod special a fost restricţionat sever în ceea
ce priveşte scurgerile şi deversările. Chiar şi detritusul ce a venit în contact cu ţiţeiul
trebuie manevrat ca deşeu riscant sau toxic.
În cazul fluidelor pe bază de apă, cele ce conţin aditivi cu metale grele sau materiale de
sinteză care nu se degradează bilogic, sunt folosite cu măsuri sporite de siguranţă şi necesită ca
întreg sistemul de fluid să fie supus unor regului speciale de manipulare.
Cele mai multe saramuri sunt considerate netoxice şi compatibile cu mediul după o
suficientă diluţie. Totuşi,saramurile de zinc sunt riscante şi toxice pentru mediu în cele mai multe
cazuri.