Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gramatică
Literatură
Fonetică
Cum scriu…
Limba engleză
Traduceri
Vocabular
Diverse
Preocupat constant de teoretizarea actului creator, Camil Petrescu și-a expus concepția despre artă și
literatură în eseul Noua structură și opera lui Marcel Proust din volumul Teze și antiteze, în care
stabilește o formă fixă a romanului românesc modern.
Literatura unei epoci trebuie să se sincronizeze cu filozofia timpului, proza tradițională nefiind în
consonanță cu realitatea și descoperirile epocii.
El reproșează faptul că prozatorul are darul ubicuității, este omniscient, el știe ce fac și ce gândesc
toate personajele sale în același timp.
Narațiunea se face la persoana I, eu nu pot descrie decât propriile mele senzații, propriile mele
imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana I.
O altă idee, care va deveni o dominantă a scrierilor lui Camil Petrescu, este relativismul modern,
prezentarea din diferite puncte de vedere, perspective, a aceleiași idei.
Timpul este subiectiv (ca la Marcel Proust), iar romanul înseamnă o experiență interioară. Timpul
narațiunii este prezent, adecvat curgerii de gânduri, a memoriei involuntare, al cărei flux impune
digresiunea, abandonarea compoziției clasice și stilul liber, neconvențional.
Camil Petrescu militează pentru un roman pur citadin, spațiul în care se va desfășura acțiunea fiind cu
precădere orașul, iar personajele intelectuali cu preocupări filozofice.
Tipologia umană propusă de Camil Petrescu este și ea novatoare. Personajele lui Camil Petrescu sunt
fie pline de prejudecăți, incapabile de afectivitate, fie efervescente, cu o spontaneitate maximă a
reacțiilor. El fixează intelectualul lucid, însetat de adevăr și absolut, într-un cadru existențial obiectiv.
Romanele lui Camil Petrescu sunt romane de observație interioară, de analiză psihologică, în care se
analizează sentimentul iubirii, gelozia, mândria rănită, orgoliul umilit.
Toate ideile sale despre roman și despre limba literară își vor găsi expresia în creația sa.