Rob'mson Crusoe este o carte de aventuri în cel mai bun sens al cuvîntului — întrucât se bazează nu

atît pe imaginaţie,oît pe realitatea epocii.(Una din sursele de inspiraţie ale romanului a fost relatarea
navigatorului Alexander Selkirk,care a stat singur din 1704 pînă în 1709 pe o insulă pustie din
arhipelagul Juan Fernandez,în largul coastei chiliene.) Romanul îmbină în mod unitar diferite genuri
literare : memorialul de călătorie,romanul de aventuri,romanul autobiografic,romanul social care
oglindeşte unele teorii valoroase din domeniul filozofiei,educaţiei şi al economiei politice. Aplicând şi
ducând mai departe cele mai înaintate vederi ale timpului,Defoe exprimă prim romanul său
aprecierea penitru munca neobosită şi pentru cunoştinţele şi experienţa omului,interesai pentru
caracterul şi gîndirea acestuia,credinţa în posibilitatea supunerii naturii de către om. 4 Deşi Robinson
Crusoe este o carte a izolării,ea rămîne totuşi deopotrivă un tablou al societăţii timpului,deoarece
Robinson reproduce chiar şi pe insula pustie tradiţiile,datinile şi felul de a gîndi al contemporanilor el
rămîne prizonier al unor norme de care nu se poate dezbăra chiar dacă ele nu-şi găsesc pe deplin
rostul în singurătatea insulei.Aceasta aste un adevărat simbol al societăţii omeneşti,redusă la
proporţii minuscule.Pe insula pustie,Robinson străbate pe rfnd treptele de evoluţie a omenirii.El
reface evoluţia omului nu numai cu mijloace primitive,ci şi cu unelte moderne — şi înarmat fiind cu
experienţa omului din secolul al XVIII-lea. Pe lîngă asta,Robinson îşi făureşte un fel de societate,pe
cate o alcătuiesc cărţile lui,papagalul,Vineri şi,mai tîrziu,tatăl acestuia.Făaîndu-i pe cei doi negri sclavii
săi,el împarte pînă şi populaţia restrînsă a insulei în clase conducătoare şi clase conduse. Asemeni lui
Defoe,Robinson este reprezentantul burgheziei din perioada ei de progres.El exercită o serie de
meserii — pescar,dulgher,fermier,vînător etc.— dar nu-şi pierde nici o clipă simţul proprietăţii şi
gîndirea lui rămîne aceea de negustor.De exemplu,cînd la o nouă vizită pe corabia
naufragiată,Robinson găseşte într-un sertar nişte monezi,el ţine o tiradă împotriva banilor,dar spiritul
practic determinat de epocă se dovedeşte mai puternic decît raţionamentul : „La ce puteţi voi sluji ?
Mie nu-mi sînteţi de nici un folos nu meritaţi nici măcar osteneala de a vă ridica de jos : oricare dintre
cuţitele acestea preţuieşte mai mult deoît grămada de monezi.Cu voi n-am ce să.fac rămîneţi unde vă
aiflaţi şi scufundaţivă cu epavă cu tot,ca o fiinţă a cărei viaţă nu merită să fie salvată".„Şi
totuşi,gîndindu-mă mai bine (povesteşte în continuare Robinson) i-am luat şi,înfăşurîndu-i într-o
bucată de pînză,am început să mă gîndesc cum să-mi fac o nouă plută". Robinson e foarte sîrguincios
şi metodic,munceşte bine,dar ştie şi săni facă pe alţii să muncească pentru el,fiind astfel un simbol al
făuritorilor imperiului britanic.La sfîrşit,părăsind insula pe care trăise douăzeci şi opt de ani,el o
transformă într-o colonie a coroanei britanice. Această poveste a adaptării la situaţii dificile şi a
înfrîngerii greutăţilor ne insuflă optimism prin ideea sa de bază : munca şi eforturile spirituale pot
transforma însăşi natura în folosul omului.Robinson îl întruchipează şi pe homo faber şi pe homo
sapiens.In fiecare acţiune a lui se manifestă gîndirea,pentru fiecare din aceste acţiuni există o
justificare.E interesant de constatat bogăţia cuvintelor care descriu activităţi mintale,una din plăcerile
cititorului fiind şi aceea de a urmări desfăşurarea proceselor de gîndire,inventivitatea şi elasticitatea
minţii umane. Mesajul romanului Robinson Crusoe a căpătat o valoare durabilă,care a străbătut
veacurile. In decursul timpului,celebritatea romanului a crescut neîncetat,numărul traducerilor în
cele mai multe limbi ale globului fiind imens (prima traducere 5 românească datează din l835)
influenţa romanului este oglindită şi de cîteva imitaţii ale sale,dintre care cea mai reuşită este
Robinson elveţianul,scrisă in l8l3 de Johann Rudolf Wyss. Robinson Crusoe are unele trăsături
comune cu creatorul său,printre care la loc de frunte stau activitatea lui înfrigurată,dorinţa de a face
mereu ceva,neputinţa de a rămîne pasiv,pasiunea permanentă pentru îmbogăţirea sufletului prin
lectură şi meditaţie,triumful dragostei de viaţă asupra nenorocirilor. Se pot găsi numeroase justificări
şi pentru o paralelă între Defoe şi eroul său colonelul Jacque (din romanul cu acelaşi titlu) care
spune : „Eram veşnic curios să aflu cît mai multe şi puneam întrebări despre tot felul de lucruri(...) dar
mai ales îmi plăcea grozav să stau la taifas cu marinarii şi soldaţii despre războaie,despre marile
bătălii de pe mare şi de pe uscat la care luaseră parte şi cum nu uitam nimic din ce-mi povesteau
ei,curînd,adică peste cîţiva ani,puteam să povestesc războiul cu Olanda şi luptele navale,şi cele din
Flandra (...) şi altele asemenea,la fel de bine ca şi cei care fuseseră de faţă". Defoe personal susţine că
n-a uitat nimic din ce a citit.Or,biografii amintesc faptul că Defoe citea enorm de mult,că avea o
bibliotecă amplă şi foarte diversă,cuprinzînd şi cărţi rare de călătorii,ştiinţe
naturale,mineralogie,comerţ,precum şi o colecţie de hărţi şi atlase. Personalitate
enciclopedică,titanică,Defoe a oglindit în scrierile sale aspecte multilaterale ale vieţii contemporane:
Mai mult decît atît,dat fiind că şi viaţa sa a fost strîns legată de evenimentele timpului,este justificată
părerea că Defoe a fost o întruchipare,un simbol al epocii sale.Opera sa imensă (aproape patru sute
de lucrări) constituie o enciclopedie a vremurilor pe care le-a trăit. Locul lui Defoe în literatura lumii
poate fi stabilit în lumina următoarei aprecieri făcute de Jean-Jacques Rousseau (care în romanul său
Emile,ca şi în alte opere ale sale,afirma că societatea a corupt firea iniţial bună a omului) : „Din
moment ce tot trebuie să avem cărţi,atunci după părerea mea există una care ne oferă cel mai
faimos tratat de educaţie.Emile al meu va citi această carte înaintea tuturor celorlalte : multă vreme
ea va trebui să constituie întreaga lui bibliotecă şi va sta întotdeauna la loc de cinste.Atîta timp cît
gustul nostru va rămîne neprihănit,o să ne facă plăcere s-o citim." Cartea la care se referea Rousseau
era Robinson Crusoe. Andrei Bantas