..

ANUL 11
N r. 9 ( 1 8 }
.. ..
SEPTEMBRIE
1968
 1

MIRON
COSTIN
Fost-au in gin-
dul mieu, iubite
cititoriule, să fac
letopiseţul ţării
noastre Moldo-
vei din descăle­
catu 1 ei cel dintii,
carele au fostu de
Traian impăratul
şi urdzisăm şi
incepătu ra leto-
piseţului. Ce so-
. ...
s1ra asupra noas-
tră cumplite aces -
te vremi de acmu,
de nu stăm de
scrisori, ce de gri-
ji şi suspinuri. Şi •
la acest fel de scri-
soare gindul slo-.
bod si•
fără valuri
trebueste
•
.
( P redoslovi e - Letop i s eţul

Ţări i Moldove i)
 2 O limbă, un popor (convorbire cu
academicianul Alexandru Rosetti)
4 De patru od condamnat la moarte ... TUDOR
* ..
*TEODORESCU-
BRANIŞTE
7 Olimpiadele greceşti M. IONESCU-BUCUR
12 Moment paşoptist : reînviind gloria stră-
bună STELIAN NEAGOE
14 Spectator pe scena diplomatică PAUL SCHMIDT
Arheologi în costume de scafandri CONSTANTIN PREDA
Biruit-au gîndul ... Al. ZUB
Secretul operaţiei Overlord PAUL B. MAR/AN
700 de ani de la înfiinţarea Asociatiei
generale o muncitorilor din Timişoara AUGUSTIN DEAC
37 O figură legendară în oştile lui Miha1
Viteazul : Baba Novac MAGDALENA BUNTA
40 Istoria Europei de sud-est predată la
Geneva (Interviu cu Virgil Cândea)
42 Un vechi lăcaş de cultură românească :
***
liceul din Beiuş
43 Pentru o monografie ştiinţifică rom8- ***
nească privind Columna lui Traian DUMITRU TUDOR
53 Enigme ale istoriei : De ce o fost exilat
Ovidiu la Tomis ? NICOLAE LASCU
59 "Războiul catanelor" şi răzbunarea lui C. CONSTANTINESCU-
Vasile Ceaurul MIRCESTI,
1. DRAGOMIRESCU
64 Armamentul terestru şi naval la romani MIHAIL BOZIANU
68 Eroii clasei muncitoare îşi aşteaptă cîntă­
reţii /. FELEA
69 Pentru unitatea poporului rom8n : co-
respondenţă inedită GHEORGHE/. BODEA
75 Cum o pierdut Vodă Caragea un rămă­
şag
EMIL VTRTOSU
77 O manifestare a prieteniei romdno-
maghiare 1. MICU
80 Un cavaler rătăcitor pe drumurile liber-
tăfii : Titus Dunka (11) TIBERIU AVRAMESCU
84 Camil Petrescu : fişe pentru un roman
neterminat AL. BOJIN
87 Itinerar istoric : Mexic 1. PROTOPOPESCU
90 A existat Coana Chirita ? G. GANE
91 Poşta redactiei
** *

• COLEGIUL DE REDACŢIE

Dumitru Almaş (d irector), Constantin Anti p (redacto r-şef), Virgil

Cândea, Hadrian Dalcovici, Ion Dragomlrescu, Titu Georgescu, Dinu
C. Giurescu, Nicolae Minei (redactor-şef adjunct), Cristian Popişteanu ,
Al. Gh. Savu (redacto r-şef adj unct), Aurie~ Simion (secretar de
redacţ ie) , Ştefan Ştef~nescu
CONVORBIRE CU ACADEMICIANUL ALEXANDRU ROSETTI
De mult, la o licitatie fîn Italia s-a ofe-
rit între altele un manuscris. Cei ca re I-au
pus în vînzare nu au reuşit să-I descifreze.
Li s-a părut a fi scris într-unul din aialec-
tele italiene. l-au prezentat astfel.
Era un manuscris al lui Pcrnait Istrati, un
fragment de jurnal în limba română !
Mi-am adus aminte de
această întîmplare de două
ori importantă : fiind vorba
de un autor, drag nouă, şi
in ce priveşte limba. Este
evident că sonoritatea latină
a cuvintelor 1-a impresionO't
pe deţinătorul manuscrisului
şi de aici apropierea pe care
a făcut-o cu italiana. Fap-
tul că, neînţelegînd-o, nu l-a
tulburat şi a pus -o pe seama
unui dialect din tara sa este
explicabil. Dialectele sînt
uneori atît de diferentiate
incit un milanez, de pildă,
nu intelege napoletana, aşa
cum un francez din Nor-
mand ia este "străin" de dia-
lectul celui din Marsilia. An-
taine de Saint Exupery povestea că la un
moment dat în Spa:nia, a'eşi ştia spaniola,
o fost nevoit să recurgă la un translator. In-
terlocutorul său nu cunostea decît catalana !
Dacă nu mă-nşel, sîntem singura tară in
care nu se poate vorbi de existenţa unor
dialecte, ţară în care un om din părţile
de miazănoapte nu are dificultate de lim-
baj într- un dialog cu cel de la miazăz i ,
cel de la munte cu cel de la şes. Pe glob
greu întîlnim o asemenea osmoză, o ase-
menea unitate de limbă ca între graniţele
,tării noastre.
Dar acestea nu sînt decît simple obser-
vări care nasc, firesc, întrebări - şi mi-aş
îngădui să spun - întrebă ri aproape !o
fel de pasionanta pentru nespecialist ca şi
pentru omul de ş tiinţă. Mărturia interesului
larg este şi această discuţie în paginile re-
vistei noastre. Pentru a le răspunde, l-am
solicita t, în numele cititorilor, pe acad.
Alexandru Rosetti, care în răstimpul unei
vieti s-a aplecat cu atentie şi înaltă com-
petenţă asupra fenomenului limbii române,
cercetîndu-i istoria ş i gramatica.
latinital·ea limbii române a ridicat în timp
un lant de în1rebări care urmau să clarifice
2
caracterul limbii române, fo rmarea şi în
cele din urmă definirea ei. Cititorii noştri
îşi amintesc fără în doială de afirmatiile şi
exagerările - justificate în istorie - ale
şcoli i ardelene, de pildă, cînd la alcătuirea
Dictionarului limbii române l aurian si Mas·
sim, au lăsat în afară toate cuvintele de
origine nelatină, pe acestea
reunindu·le separat într·un
glosar. De aceea vom cita,
în cadru l istoric, un moderat
ca Hasdeu, care portreti·
zează limba în functie de
circulatia cuvintelor, fre~·
venta şi importanta aces-
tora : "Sub raportul lexic, o
limbă poate fi compusă -
scria el - , ca cea engleză
de exemplu, din cuvinte ro·
manice mult mai numeroase
decît cele germane şi totuşi
să aibă o fizionomie lexică
curat germană, fiindcă cu·
vintele romanice circulează
în grai de două sau ae trei
ori mai putin decît cele gei·
mane. Tot a; a limba română
oricît de multe cuvinte străine s-ar furisa ,
într-însa, n-ar pierde prin aceasta fiziono-
mia sa lex i că curat latină, pe care ηO osi·
gură circulatiunea cea de tot covîrşitoare a
cuvintelor IO!tine".
Revenind la prezent, nu putem trece cu ve·
derea lărgirea sferei de interes, ce se mani-
festă printre romanişti i de pe toate meri·
dia nele ş i paralelele atraşi în mod deosebit
de cercetarea limbii române, ca f ii nd lea-
gănul latinii vorbite.
lată contextul care ne-a îndemnat să-i
adresăm acad. Alexandru Rosetti între-
barea :
- Ce definitie genealogică se poate da
limbii române ?
- Limba română, ne-a răspuns d-sa, de-
finită genealogie, este limba latină vor-
bită în mod neîntrerupt în provinciile ro-
manizate dună rene, din cele mai vechi
timpuri şi pînă astăzi.
Româna, ca şi orice altă limb ă roma-
nică, a re la bază limba vorbită, care di·
ferea de latina scrisă printr-o serie de
particula rităti fonetice şi gramaticale.
- Cum explicati această persistentă,
această mentinere neîntrer u ptă în pofida
t uturor vicisitudinilor şi pentru ca re sta u de
asemenea mă rt urie numeroasele si • f recven-
tele dezvăluiri a rheologi ce ?
- Continuitatea limbii latine În părţile
dunărene se explică prin prestigiul civili-
zaţiei romane faţă de civilizatia popoare-
lor migratoare, care s-au revărsat asupra
imperiului roman de răsărit.
Dialectul daco-român, de la nordul Du-
nării, ca şi cel aromân, vorbit în diverse re-
giuni ale Peninsulei Balcanice,· derivă amîn-
două dintr-o limbă română Încă nediferen-
ţiată (româna comună). Româna În această
epocă de comunitate era vorbită atît la
nordul cît şi la sudul Dunării, şi această
situatie s-a perpetuat pînă În zilele noastre.
Influentele străine asupra limbii române
nu au atins decît într-o mică măsură struc-
tura gramaticală a limbii. Pentru a forma
o frază românească, În mod exclusiv cu cu-
vinte din slava meridională, e necesar să
facem apel la elemente gramaticale de
origine latină.
- Tmi îngădui să amintesc cititorilor
noştri exemplul pe care 1-ati dat în acest
sens î n lucrarea dv. recent apărută : )s-
toria limbii române", pagina 286 :
"Să luăm cîţiva termen i de origine slavă,
ca, de exemplu, verbul o iubi şi cuvintele
prieten, scump şi drag. Dacă vrem să a l-
cătuim cu aceste cuvinte o frază, de exem-
plu : iubesc foarte mult pe prietenii mei
dragi, sîntem obligati să ne servim de ele-
mente gramaticale latine ... : esc sufix ver-
ba·l de origine la tină, fo a rte pentru forma-
rea superlotivului (lat. forte), mult din la t.
mur!tum, pe din lot. per... " etc.
Ne impresionează această aspiraţie,
această topire o elementelor nelatine în
plămada limbii men tinîndu-se spiritul latin.
Şi dacă 11elemen tul slav d in limba română ,
împreună cu elementele balcanice au con-
tri buit la crearea cara cterului par ticula r al
limbii române, fată de cele lalte limbi ro-
manice" - (fiecare limbă în evolutia ei
vie se îmb ogăţeşte împrumutînd, suferind m-
fluente) - aceasta nu o schimbat fondu l la-
ti n, romanic al românei.
Pe marginea acestei discu ţii, vă rugăm
să ne răs pu ndeţi b o întrebare pusă ade-
sea de cititori : Cum este argumentotă fo-
losirea in paralel a lui "â" şi "î" ? Care
este punctul dv. de vedere ?
- Folosirea paralelă a lui â şi î repre-
zintă o simplă convenţie ortografică. Aca ..
demia Română, În 1904, a propus ca sune-
tul î să fie redat prin â În corpul cuvin-
telor şi prin î la inceputul cuvintelor şi la
finală, pentru verbele terminate în rî.
Academia Republicii Populare Române,
prin reforma ortografică dm 1953, a gene-
ralizat scrierea cu î (ulterior s-a revenit
la scrierea cu â în România, român şi toate
derivatele. Mentionez că în şedinfa secţiei
respective a Academiei, cind s-a discutat
reforma ortografică, .s ub preşedinţia maes-
trului Sadoveanu, am propus să se menţină
scrierea diferenţiată cu â şi î, dar nu am
fost ascultat, ca s ă se revină mai tîrziu,
parţial, la acest fel de scriere !
- Cum se explică unitatea limbii noastre
în toate provinciile sale istorice : Ţara Ro-
mânească, Moldova, Transilvania, Dobro-
gea ... ?
- Unitatea limbii române se datoreşte
acţiunii mai multor factori, printre care
amintim :
1. Organizarea socială ~i politică a pro-
vinciilor române~ti nord-dunărene, unde
nu a existat o ierarhie feudală, ca în Oc-
cident, cu împărţirea teritoriului în mici
unită ţi izolate una de alta, sub autoritatea
seniorilor, iar ulterior cu împărţirea în dio-
ceze. De-abia tirziu, în Franţa, regalitatea,
învingînd pe seniorii locali, a impus limba
vorbită la curte.
2. Mişcările de popu laţie in ţările româ-
neşti , şi anume emigrările de peste munţi,
în Muntenia, regiunea dealurilor formînd
o pepinieră de populatie românească care
s-a revărsat în cîmpie, trecînd uneori Du-
nărea, şi mişcarea inversă, a populaţiei
unor sate din Muntenia, lovite de războaie,
epidemii sau de o fiscalitate in\uporta-
bilă. Populatia românească din nordul
Transilvaniei şi din Maramureş a emigrat la
date istorice cunoscute în Moldova. Do-
brogea a primit un mare aflux de popu-
latie românească venită din Transilvania
(in special din regiunea Sibiu - Braşov).
3. Migraţiile pastorale. Oierii din Tran-
silvania coborau toamna, cu turmele lor,
înspre ~esul Dunării, iar alţii treceau munţii
în Moldova, În căutare de p ă şune. Mişca ·
rea în sens invers se producea la începutul
pr1maveru.
• V • •
Acesti factori au contribuit la unificarea
'
limbii şi au impiedicat ivirea uno r mari
divergente dialectale.
C A TINCA MUSC A N
3
 1 1 1

TUDOR TEODORESCU - BRANIŞTE

Septembrie 1940. Generalul Ion Anto-

:-:
nescu se instalase in scaunul de "conducă­
tor" al ţării. Asociatul său la guvern, Horia
Sima, îşi arăta printr-un manifest odios
, 1 ataşamentul fată de puterile Axei", care
ne ciopîrtiseră frontierele. Unităţi militare
hitleriste pătrundeau în România. Bogăţiile
tării erau supuse unui jaf or~anizat. Po-
porul aştepta ziua de mîine cu mima strînsă
de ingrijorare.
Nurnai legionarii, desprinşi cu totul de
viaţa şi de suferinţele natiei, în uniformele
lor <~erzi, noi-noute, făcute pe cheltuiala
11statului national-legionar", mărşăluiau 11 ve·
seli, cîntînd "Noi sîntem echipa mortii şi
manifestînd slugarnic pentru stăpînul lor,
Adolf Hitler.
··. ·. ·•· :::·.; ...~.: :::::. :
j:'l"Uic'i1A:::I·!~$.!l:flf/e $'li ftd ~Jgrafia dH fuţâ p~ iit~ul,.. · tl:ll.
fttaia~~ . J. Ri<ut<litl, ,tslcciml ({~;;.;{)mtNtis .·.LJir~ti11)JÎ *
!!a p~ ma~lnă). · · .,.
,., , · .. .·:::::· . :·:
l~P~t In(}. J. J>uSJ<if:;ill. tlupă <> munc~ d~ ·m at mul:/ tn 'lCeastă atmosferă apăsătoare, într-o
!lut<;fe <ăt ~t . ln ţcmt a Jnt•>5>'1{~t t l tm~ l« ;Jt: ;·v:t uq
!u tnl~ir~fl btn.Uu~i prtn ttadn.rrmtflg#i ;;c t(! <)<!<,-;:>!~ 1<:~. dimineaţă de la începutul lui septembrie, lo·
ţ t:!$ e.xdozie prt&:lim nwWatt" f~$scr{}. tm;;fiu!'lt tmar1nls, cuitorii din cîteva cartiere ale Capitale.i gă­
tttomo?>ll) ttabil~», ~ ren11Zfmd ~l .ft'Vttt'nlit' .., ~a~ts(utwu siră în cutia de scrisori, sau vîrîte sub
ata fi~ ;;ca. m la fftdli. ,. ~....:: .:.:.:'' '\..'~:<·:. :. ::>.:. ,..:·: . uşă , ni şte manifeste mici, cu cerneala abia
zvînlată. Nu ero " Scinteia", core, înfrun-
Revtsta ,,Avtachtm" a publicat tn 1938 şttrea
desp1·e o interesantd invenţie a lui Păsătoiu tînd cu mari riscuri prigoana fascistă, apă-

4
 rea în format mic, impus de conditiile ile-
galităti i, ca să aducă m:J~Selor populare
cuvîntul de îndemn şi îndrumare al Parti-
dului (omunist Român.
•
Manifestul acesta nou, tras la o maşină
Gestetnt~r, vorbea tot despre durerile nea-
mului româ nesc, dar venea de la altă orga-
nizat ie ilegală. Tn cuvinte aspre erou in-
f ierati leg ionarii, care, "in loc să imbrace
căma şa neagră de doliu naţional", defileu
"veseli şt satisfăcuţi sub balconul legatiei
germane, arătînd lumii întregi şi Germaniei
mulţumire~ pentru că ni se luase, la Viena,
Ardealul". După ce evoca sutele de mii de
~orti căzuţi pentru intregirea patriei, mo-
ntfestul chemo pe toti romdnii la unire şi
la luptă pentru o redobîndi pămîntul ce ne
fusese smuls. El purta data de 15 septem-
brie 1940 şi venea de la o asociatie se-
cretă core se numea "Ardealul". Aşadar,
o nouă o rgan izatie se alătura luptei pe
co re o ducea de otîtcr vreme şi cu atitea
gre le jertfe poporul nostru.
Cetă tenii îşi trecură noul manifest din
mînă în mînă, citindu-1 pe furiş, cu inima
bătînd de b ucurie şi speranţă. Fortele de
rezisten ţă creşteau ...
Zece z ile mo i tîrziu, la 25 septembrie un
a l doilea man ifest " Ardealul " dem:J~Sca ' din
nou .acţiunea legionarilor care ducea ,, la
d ez b tn are în sînul unităţii nationale• .
. ~a răsti mpu~i scurte urmară alte apeluri
Ş I tndemnun, Izvorîte din acela şi sentiment
de iu bire de patrie.
. ~cum. nu ma i erau trase la Gestetner,
CI tmpn mote la o tipografie, în mi i si mii
? e e~em plore. Mîi ni devotate le împ rd ştiau
'~ n; 1 ~z efe noa pte nu numai in Bucureşti,
CI Ş I tn restu l ţări i, la Craiova ş i fa lasi
în Banat, în Bucovi na, în Trans ilvania b~
chiar ş i în pa rtea de nord o Transilvdniei
peste front iera care sîngerase trupul ţării:
Sigu ranta a nto n esciană şi agentii Gesta-
poului. t~ r.b~. D?ctorul Tester şi Ed ith Co-
ler, tnm1 ş t de H1mmler în tară, îşi vedeau
capul in primejd ie. Ei îşi chemară subal-
tern ii şi-i muştrul uiră. Supravegherea se în·
tări pretutindeni, dor manifestele Asociatiei
,, Ardealul" continuară să apară pină · în
augu st 1941 . Atunci se răspîndi şti rea cd
conNdu~ătorii Asoci a ţi ei "Ardea lul" ou "că­
z~t. Ş I~ cu. tot secretul ce se păstra cu străş­
nici e tn 1uru l cercetări lor, se auzi întîia
oară d e numele lui Iosi f Păsătoiu.
• Cu " Packardul• pe care şi 1-a ao'us de la
Cine e omul a cesta despre core pînă tn
ajun nu se ştia n imic ~
E un fecior d'e ţăran din comuna Glo-
deni, judetul Gorj. Terminind şcoala p ri-
mară în sotul său, vine la Bucureşti . Aici
urmează şcoala de meserii şi apoi şcoala
" Ciocanul• din Calea Dudeş.ti. Tn august
1916, cînd tara intră in război, Iosif Pă­
sătoiu se tnrolează ca voluntar în avioţiQ
română. Avea optsprezece ani. Participă
b bătăliile de la Pădureni şi Mărăşeşti.
ln timpul luptelor cunoaşte numeroşi ostaşi
şi ofiteri ai misiunii militare franceze. După
război, cu ajutorul unor foşti membri oi mi-
siunii militare franceze din România, pleacă
la Paris. lucrecrză la uzinele "Renault" şi
"Hispano-Suiso•, pentru specializare în mo·
toarele cu explozie, sectia aviatică, şi ur·
mează Şcoala superioară oeronavală. Teh-
nician priceput şi talentat, realizează inven-
tii dintre care şapte sint brevetate in
Franta şi Român i.a .
Oltean chibzuit, d in cîşti gurile pe core
le realizează ore grijă să pună bani d eo -
parte. Vremurile sint tulburi. Nu se ştie ce
aduce ziua de miine. Tn acela şi timp între·
prinde călătorii de studii în Belgia şi t\ n-
g lio. Ti place î nd eo sebi spiritul p ra ctic si
ponderat al englezilor, printre care îşi face
numeroase prietenii.
la Paris intretine legături cu multi corn·
patrioti aflati ocolo. Vizitează adesea ate·
fierul lui Srâncuşi, originar de pe aceleaşi
meleaguri olteneşti, unde are prilejul să
cunoască pe N . Titulescu şi pe Elena Vă­
cărescu. Aceste intilniri i-au fost de more
folos .
Tncepe a se vesti cel de-eri doilea războt
mond ial. Iosif Păsătoiu ar putea să rămîn o
in străi nătate şi să-şi vadă l i niştit de in-
ventiile lui, core îi aduc un venit destul d e
bun. Dar el nu intelege ca, în anii ce se
anuntă foarte grei, să stea departe d·e pa·
tria lui. Se întoarce deci in tarc~.
•
După o absentă de treisprezece ani , el
observă, cercetează, se informeozc. Cind
dictatul de la Viena ne smulge porteo de
nord o Transilvaniei, el, ca orice alt ro-
mân , se socotea dator să întreprindă o acti-
une p:rtriotică . Din cunostintele pe co re le
făcuse a lege doi tovarăş i de luptă, cu care
va colabora în conducerea asociatiei pin ă
la sfîrşit. Păsătoi u cumpă ră un Gestetner
şi hîrtia necesa ră pentru p rimele manifeste.
Paris, Păsătoiu şi alti membri oi asociati ei
le împărţea noaptea prin cartierele Bucu·
reştiului.
5
 Dor Păsătoîu nlf se mulţumeşte cu · am. Er
vrea o actiune în stil mare. Pentru a.ceasta
trebuie să ia contact cu celelalte forte da
rezistentă ş.i cu cercurile democr1otice ant~·
fasciste. Pe această linie, un aport deosebtl
a fost adus de profesorul C. 1. Parhon, cl e
Tudor Vianu şi alţii, deveniti membri ai unei
grupe din Asociatia " Ardealu_l_". "ţ~t?~tăf
Păsă toiu face •legătura cu unu actwtş·tt <:11
miscării comuniste, printre care Gh. Ră­
dulescu, Roman Moldo\<crn, I onică Popa..
Alexandru Mihăileonu etc.
Iosif Păsăto iu obtine sprijinul cît()rva di-n
conducătorii organizaţiilor antif.osciste, pri n·
tre care doctorul Petru Groza ş i profesorul
Mihail Ra.lea. l n Asocia tia uA rdeo l,ut" in·
tră diferite personalităţi : Constanti~n Stoi·
cescu, redor al Univers ităţii din Bucureşti,
care făcea legătu ra cu corpul universitar,
p ro f. O D ră g hicescu , generalul Gabriel N e·
grei, Alex. Steţu, juri·st pensionar, profesorul
Mircea Juvaro, Alexandru Bondoc, fost pre·
fect de Prahova, N. Apătea.nu , avocat, etc.
Sub pretextul că merge să-ş i vadă un prie·
ten, Păsătoiu pleacă la Istanbul cu sar-
cini din partea Asociatiei "Ardealul", de
a informa guvernul de la Londra despre
activitatea asociaţiei şi despre întreaga miş­
care de rezistentă din Români.o. Cel cu
cQre a luat legătura îi spune : "Lo Bucu-
resti s-au făcut unele arestări. Te sfătuiesc.
să. rămîi oiciu. " Nu pot - răspunde Păsă­
toiu. Docă au fost arestati membr.i ai A so-
ciatiei «Ardealul:>, voi cere eliberarea lor,
pen tru că toa tă ră spunderea cxestei actiu11i
o port eu". Şi Păsă·toiu se întoarce •în ţară .
Gener alul Gabriel Negrei f·usese într-ad e-
văr arestat şi anchetat, dor pî'nă la urmă
fusese pus în libertate.
Manifeste ale Asociaţiei "Ardealul" apar
mai departe în mii de exemplare, la tipo-
grafia clandestină tondusă de Ion Deleanu
şi de Ştefan Mihail. la fiinţă şi un grup
st uaenţesc " Ecaterina Teodoroiu ,. al Aso-
ciaţ iei " Ardealul". Apare şi o publi<:atie
legală, "Pămînt românesc", scoasă de un
comitet studentesc•
condus de Aurelian Ră-
dulescu si Viorica Sălăgean.
Aurelian Rădulescu e arestat, anchetat şi
apoi eliberat. ln timpul acesta, Iosif Pă­
sătoiu continuă să lucreze sub diferite nu-
me conspirative : Ionescu, Matei etc. A re
ş i un ap:::rrat de radio emisie. Noaptea cir-
cu l ă cu " Packardul" pri n pădurile din preaj-
ma Bucure ş ti.ului ş i trimite mesaje în străi­
nătate.
Tntr-o zi, un alt luptător dintr-un olt grup
al miscă
•
rii de rezistentă
• e arestat. Nepu-
tind să reziste la bătăi şi tortl)ri, face măr-
6
t.urţsiri. ·P'ăsătoi u este- arestat ·ş:j CQnfrunta t cu
cel ca re făcuse declaratii. Nu-i ·rămînea de-
cît ~ă tăgăduiască totlJ!I : " E nebun, domni-
lor ! Sînt sigur ·că ·nu •ştie nici măcar cum
ma cheoR'!e. " Ba ~ t'1u 1. 1onescu 1"
V V
11
. " Ved e.1t'
că e nebun !·Pe mine .mă cheamă Păsă toiu" . •
Poate ar fi scăpat şi ele data crc:eo skr daca
nu i.ntrau în· sc~nă doi d in principalii ag enti
oi Gesta pc:>ului, Breun ş i mai<:>rul Dupl itzer,
trimişi la Bucureşti pentru anchete "s,pe-
ciale". Lun i de zile, Pă săt oiu este ~nterogat
zi si noapte, fără să i se de:r o clipă ae
răg'az, bătut, torturat şi schingiuit după
toate "regul ile artei " . El n-u dezvăluie nici
un nume, asumJ,ndu-ş i si R§vr răspundereo
întregii actiuni.
Nemultumit de felul în care .se făcea .~n­
cheta, Killtnger cere e)Gpedierea ler la Ser·
lin, pentru continuarea <:e11cet-ă.rilor.
Tn cele din urmă sînt trimişi în judecata
Curtii Martiale din Bucureş.ti. Ordonanta de-
fini tivă prevede pentru Pă s ătoiu patru i'n·
cadrări, toate posibile de pedeapsa cu
mo::rrtea. CondamnCJt la me>orfe pentru...
cond~mnot b moGrte... condamnat la
moarte ... .condamnat la moa.rte pentru...
Generalul C. Nicolescu, comandantul mi·
litar al Capitalei, cunoş.tea actiunea A se· '
ciaţiei "Ardealul " şi perso·l\al pe Iosif Pă ·
sătoiu şi în sufletul lui de româ.n aproba .
din plin această activitate, de unde ş i unele :
tentative de a-1 scăpa cu viaţă.
Trec zi~e, să.~tămini, luni ... Pă.sătotu stă în -
ch is sub ameninţarea mortii în cele m:11i cu·
noscute închrsori : Aiud, Caransebeş., Ji lavCl
etc. El leagă prietenii cu cîtfva comunişti
si ontifascisti osîndiţi şi ei pentru actiu-
~ile lor p~triotice. Cu dibăda ca.re nu-.l
părăseşte nici o clipă izbuteşte să intre î n
legătură cu prietenii din afară. Convins că
fascismul va fi înfrînt şi patria sa efibe·
rată, Păsăt.oiu îşi păstre::::rză în permanentă
optimismul şi 1încrederea în idealul pentru
ca,re luptase.
Tn dimineaţa cle 24 august l944, Păsă­
toiu e eliberat odată cu toti detinutii po·
·litici. Avea patruzeci tşi şase de oni, dintre
care trei ani şi mai bine de puşcărie.
Cunoscîndu-i activitatea din· timpul răz~
boiului, am avut prilejul să-I cunosc ;i per-
sonal. De statură pot.rivită, cu fata rasă,
e un om de o rară modestie. Nu-i place so
vorbească de lupta pe care a dus-o. Cînd
îl în.trebi, răspunde că nu şi~o făcut decH
datoria şi se grăbeşte să schimbe vorba.
Cu multă greutate, prie tenii I-au convins să
publice în 1946, în broşura "Pentru liber-
tate", o relatare de şapte pagini de tipar
despre .acţiunea lui antihitleristă ...
Aşa a rămas pînă azi, cînd are ş apte­
zeci de ani. Cu toate su ferintele i ndurate,
este încă în putere. Şi-o păstrat sufletul
bun, f irea veselă şi modestia ...
 Stadionul din Olimpia. De aict po meşte
Coborind din Grecia continentală în spre
sud, călătorul care ore drept ţintă Olimpia
trebuie să străbată regiunea numită în ve-
chime Arcadia. Drumul este greu, Arcadia
fiind un platou uscat, arid şi în care în tim-
purile secetoase se poate găsi cu greu o
picătură de apă.
Apoi, la hotarul Arcadiei cu Elida, prive-
liştea se schimbă. Firul Alpheosului duce pe
drumeţ printre măslini înfloriţi spre locul
unde rîul îşi primeşte afluentul numit Klados.
Aci, la locul de întîlnire al celor două ape,
se află Olimpio, sanctuarul venerat al gre-
ci lor.
Pe colina Altis se înăltau
•
altădată cîteva
temple, dintre care cel mai însemnat era în-
chinat lui Zeus - mai marele pontheonului
grecesc. Templul găzduia statuia înaltă de
trei metri a zeului, fă cută de Phidios, în aur
si fildeş . Lîngă templu se aflau şi bazele
sportive dedicate întrecerilor ş i măslinul sa-
cru, sădit - spune traditia - de i nsusi
, fost actul de na ştere a l Jocuri lor o limpice.
dtn. patru tn patm ani flacă1·a ottmptcă.
Asistent univ. MARIA
IONESCU-BUCUR
Hercule. Crengile lui serveau la încoronarea
invingăto ril or. Tn ră stimpul dintre concursu ri,
a d ică timp de patru ani, sau, altfel spus,
vreme d e o olimpiadă, sonctuarul nu avea
prea mulji vizitatori, iar bazele sportive
- stadionul, hipodromul, palestrele - erau
cît se poate de tăcute. Totul se însufleţea
însă atunci cînd, după trecerea a patru ani,
îşi dădeau intilnire, pe stadion sau în tri-
bune, generatiile de tineri şi vîrstnici oi Gre-
ciei ; un ii spun că prima întîlnire a fost in
anul 776 î.e.n., a lţii cu vreo sută de ani mai
d evreme, în 884 î.e.n.
O riginea acestor jocuri, precum şi data
precisă a prim ei î ntreceri nu pot fi stabilite
cu exacti tate. Tradiţia ne-a transmis mai
mul te variante. Una din ele socoteşte că pe
cînd Zeus era ascuns la Olimpia din pricina
poftelor can ibalice ale tatălui său Saturn, •
cei cinci frati care îl păzeau s-au hotărît să
se ia la întrecere la alergare ; aceasta ar fi
7
 După altă versiune, lphistos, regele Elidei,
este cel care le-a înremera t în anut 884 - la
sfatul Phitiei, preoteasa lui Apolon, - pen-
tru a-şi scăpa regatul de războaie. Fără în-
doială că valoarea istorică a unor aseme-
nea informatii e mai mult decît îndoielnică.
Realitatea trebuie să fi fost mult mai simplă .
Initial, jocurile au avut un caracter pur lo-
cal, apoi din secolul al VIII-lea î.e.n., prin
particrparea mesenienilor şi lacedemonieni-
lor, ele au devenit treptat jocuri ale întregu-
lui Peloponez. Tn secolul al VII-lea î.e.n.,
jocurile atrăgeau concurenft greci din toate
col!urile lumii - cunoscute pe atunci. In
anul 776 proba de alergare, prima probă
din cadrul jocurilor, a fost cîştigată de Ka-
tebos Din acest an, jocurile şi-au continuat
desfăşurarea neîntrerupt, ca un srmbol al
u nităţii Eladei şi a poporului său . Populari-
tatea lor intrecu cu mult importanta acor-
dată celorlalte jocuri, pithice, nemeice, ist-
mice. La Olimpia, templul lui Zeus a căpătat
o asemenea importanţă încît particularii şi
polisurile depuneau în tezaurul lui bani, me-
tale pretioase sau alte obiecte rare ; astfel
că , îmbogătindu-se, templul ajunse să îm-
prumute însemnate sume chiar cetăţilor im-
portante, cum ar fi, de pildă, Mantinea.
Epoca clasică a Greciei a fost şi pentru
Jocurile olimpice perioada de aur. Tntr-atît
Pf.lllas A thena - pro-
tectoarea JocurUo1
oUmptce.
de mare era interesul pentru ele, încît în
ajunul bătăliei de la Thermopile - în care
se hotăra soarta Greciei - leonida n-a
putut obtine ajutorul Spartei, căci tineretul
participa la jocuri. Perşii îl zdrobiră pe re-
gele spartan şi ajunseră la Atena. Nici chiar
cînd Grecia, -slăbita, căzu pradă cuceritori-
lor din afară, traditia jocurilor nu fu pără·
sită. Mai mult chiar, cuceritorii - macedo·
neni sau romani - , ca un omagiu adus ge-
niului poporului cucerit, se întrecură tn a
sustine sau chiar a participa la jocuri. Tn
timpul stăpînirii macedonene, grecul Phry·
non, care călătorea spre Olimpia, fu jefuit,
în ciuda armistiţiului, de către soldatii ma-
cedoneni. Aflînd de acest fapt, puternicul
rege Filip, tatăl lui Alexan dru cel Mare, ceru
scuze umilului grec, restituindu-i avutia. Ro-
man ii nu au stingherit nici ei buna desfăşu­
rare a jocurilor. Nero însuşi participă la
cursa de care cu un atelaj de 1O cai. Deşi
se răsturn ă în timpul cursei, împăratul f u
proclamat învingător, iar judecătorii, răsplă­
tiţi cu generozitate.
Lărgireâ cadrului de desfăşurare a Jocu-
rilor olimpice denotă că în perioad1 elenis-
. romană ele nu mai aveau acelasi,
tică si
caracter ca în epoca clasică. Decăderea
societăţii greceşti, şi a orînduirii sclavagiste
în general, a influentat caracterul jocurilor,
care au devenit o afacere pentru unii şi
spectacol de circ pentru altii. Locul atleţilor
fusese luat de concurenţi profesionişti, pen-
tru care jurămîntul olimpic nu era nici măcar
o piedică în calea unor practici necinstite.
Odată cu creştinismu l, Jocurile olimpice
luară sfîrşit. Ele fură oficial desfiinţate în
anul 393 e.n. de către împăratul Teodosie
în timpul celei de-a 294-::7 olimpiade. Mo-
numentele de artă de la Olimpia fură trans·
portate în capitala imperiului, la Constan-
tinopol.
Cîţiva ani mai tîrziu, gotii răsculaţi ai lui
Alaric jefuiră ceea ce mai rămăsese din lo-
cul, pe vremuri sacru, al Greciei. Timpul aş­
ternu deasupra dărîmăturilor un strat gros
de pămînt şi uitare. Olimpia şi jocurile pe
care le găzduise rămaseră necunoscute timp
de 14 secole. Abia în secolul al XIX-lea
arheologii au început să sape printre ruine
scotind la iveală una dintre eternele glorii
ale Greciei.
Cum decurgeau jocurile.
Grecii îşi tineau jocurile în lunile iulie şi
septembrie, după solstitiul de vară, protec-
toarea întrecerilor fiind însăşi Pallas Athena.
Cu mult timp înainte începeau însă pregăti­ XV-a, şoldurile erau acoperite cu o pînză,
rile; cei care doreau să participe trebuiau care apoi a fost înlăturată. ln pic1oare
să se angajeze, să facă antrenamente regu- aveau ceva asemănător unor sandale, uşu­
late în cele 10 luni premergătoare jocurilor, rînd astfel alergarea pe nisipul moa le. Se
iar în ultima lună să vină în El ida, pentru ca alerga însă şi cu piciorul gol.
aici, sub o strictă supraveghere, să-şi desă· Alergătorii de fond (cursa se numea do-
vîrşească pregătirea . licos) aveau de străbătut circa 4 km. Ei
Desfă ş urarea jocltrilor, a căror dată era parcurgeau stadionul de 24 de ori.
Pe lîngă aceste două probe de alergări
anunţată în toate colturile lumii greceşti de
s-a adăugat mai tîrziu si , cursa oamenilor
către spondophori, prilejuia încetarea tu-
i narmati. Proba avea un caracter militar,
turor ostilităţilor între oraşele-state greceşti,
ale rgătorii fiind echipati cu scut, cască şi
veşnic în luptă unele cu altele ; scurt timp,
lance. Dacă ne aducem aminte că în bătălia
duşmăniile dispăreau, grecii dovedind că,
de la Marathon oştirea persană a fost lovită
deşi divizati în nenumărate formatii politice,
de atenieni în fugă, importanta practică a
unitatea etnică şi culturală nu era o fi cţiune.
Construit - ca toate stadioanele gre-
ceşti - în forma unui " U", stadionul olimpic
avea o lungime de 211 metri şi o lăţime de
31,50 metri, şi tr ibune î n care încăpeau pînă
la 45 000 de spectatori. Publicul era despă rţit
de pistă numai printr-o linie ; presupunem
deci că manifestările lui nu erau periculoase
- cum sînt azi în unele ţări - pentru con-
curenti. O barieră ce trecea prin mijlocul
stadionului împărţea în două pista l u ngă de
192,27 metd; la unul din capete, nişte
cavităti să pate în pămînt înlocuiau moder-
nele blok-starturi. Alături de stadion se afla
hipodromul, menit să găzduiască întrecerile
de care. Lungimea sa era de 789 de metri.
la una din extremităţi, statuia hidoasă a
unei zeităţi avea drept scop să sperie caii în
dificilele momente ale turnantei. Tn afară
de aceste două baze, Ol impia mai avea o
mulţime de alte constructai - palestrele de
pildă - folosite doar la antrenamente. Sta-
dionul şi hipodromul erau singurele locuri
în care se desfăşurau întrecerile olimpica
oficial e.
Intrecerile erau compuse din mai mul•e
probe, numărul acestora variind ş i înmultin-
du-se treptat în cursul anilor. Se pare că
primele probe au fost cele de a lergă ri. Cel
care cîştiga această probă - adică par-
curgea primul lungimea stadionului - dă­
dea numele său olimpiadei. Existau mai
multe probe de alergare, clasificate în ge-
neral în două categorii : probe de viteză şi
probe de rezistenţă. Tn categoria primă in-
trau cursa pe o lungime de stadion - dra·
mos - şi cea pe două lungimi, adică dus şi
întors, diaulos. Tn primul caz concurentul
avea de parcurs circa 190 de metri, in cel
de-al doi lea - 380 de metri. Alergătorii
erau impărţifi în serii de cite patru ; în tot
timpul intrecerii sunete de flaut i ncurajau
pe concurenti. Echipamentul acestora era cit
Doryforul h.tt Poty-
se poate de sumar : pînă la Olimpiada a det.
 ocestei probe e elocventă . Tntrecerile de să
rituri ş i aruncări se bucurau de mare popu-
laritate.
Despre primele nu ştim prea multe lucruri :
se sărea i n înălţime ş i în lungime, de pe loc
sau cu avint. Tn mîini, săritorii aveau holtere
de metal sau piatră, al căror rol nu se poafe
desluşi cu claritate. Probabil că serveau ace-
l uiaşi scop ca şi greutăţile de astăzi core se
adaugă la cursele de galop călăreţilor ma i
uşorr .
Despre aruncări ştim mai multe : grecii
aruncau cu sulita. la 'tintă si, cu discul la d is-
tanţă. Sul iţa era d in lemn cu vîrf metalic,
demontabil. Proba constituia un foarte bun
exerciţiu pentru luptele cu lancea. Arunco -
torul de suliţă se numea doryfor şi a inspirat
nenumăraţi arti şti , mai ales sculptori, printre
care Polyclet. Doryforul său este o minunată
realizare sculpturală, remarcabilă pri n rea-
lism.
Aruncarea discului a fost şi ea imortoli-
zată în sculptură prin celebra operă a lui
Myron numită "Discobolul". Statuia repre-
zintă un atlet în plin efort, aplecat în faţă ,
pregătindu-se să arunce discul. Discul antic
se aseamănă ca formă celui modern : ro-
tund, mai gros la mijloc şi confectionat d in
piatră, lemn sau metal, el putea fi lansat
pînă la 32-35 de metri. Asemenea "recor-
duri" nu erau însă posibile decît pentru atleti
foarte buni.
- . .~ , ·-
Gladiatorul
n onul lui L1stp
Aceste patru probe - săritura, aruncarea
suliţei, alergarea şi aruncarea discului - ,
împreună cu trinta, constituiau o extrem de
dificilă probă - pentatlonul. Pentatlonul se
desfăşura în felul următor : toţi concurenţi i
participau la prima probă, adică la săritură
(probabil în lungime). Primii cinci se calificau
pentru ceGJ de-a doua - aruncarea suliţei ;
dintre aceştia primii patru se întreceau în
proba de alergare, apoi primii trei concurau
la disc si•
ultimul era eliminat. Nu mai ră -
mîneau decît doi concurenţi, care se între-
ceau într-o luptă ce avea toate trăsăturile
trîntei moderne, iar cel ce învingea era pro-
clamat învingătorul pentatlonului.
O altă probă în cadrul Jocurilor olimpice
era pugilatul, socotit strămoşul boxului mo-
dern. Deosebit de dură, această probă sfîr-
şea prin a desfigura pe cei care se încu-
metou să participe. Odată un concurent o
fost în asemenea chip desfigurat încît, du-
cîndu-se să moştenească averea tatălui său,
nu a fost recunoscut. "Boxerii" îş i înfăşurau
uneori pumnii în aşa-numitele "ceste" - la
început simple fîşii de piele - , căptuşite mai
apoi cu plăcute de metal. Efectul loviturii
trebuie să fi fost într-adevăr teribil. Iotă cum
este interpelată într-un text victima unei lupte
de pugilat : "Apholofon, capul tău o devenit
ca o ţi ntă sau ca marginile unei scări roase
de viermi. Totuşi poti încă lupta, căci pe
capul tău nu mai ou unde să încapă alte
. . ·. răni". Atunci cînd pugilotul se combina cu
lupta, se obţinea exercitiul numit pancratiu.
Erau permise orice fel de lovituri, de apu-
cări. lupta se ducea pînă cînd unul din ad-
versari, istovit, se recunoştea învins. Poncra-
ţ i ul - punînd în joc toate resursele fizice
ale luptătorilor - era o probă extrem de
dificilă şi ca atare foarte preţuită, deşi
aveau loc numeroase accidente mortale.
Toate aceste probe se desfăşurau dimi-
neaţa. Arşiţa lunilor de vară sporea dificul-
tăţile întrecerilor. Spectatorilor li se impu-
nea o severă disciplină, nu aveau voie să-şi
acopere capul, din care pricină cazurile de
insolotie'
nu erau rare. Filozoful Thales o
murit de insolaţie în timpul unor jocuri la
care asista. Spre seară, locul de întrecere
se muta de pe stadion pe hipodrom, unde
.
se desfă s, urau întrecerile de care si cursele
de cai. la ele participau îndeobşte aristo-
craţie ş i uneori chiar reg i i ca, de pildă,
Gelon şi Hieron, regi ai Siracuzei, şi Fili p,
puternicul rege al Macedoniei. Cursele în-
după Ca-
cepeau cu cele de doi cai şi se terminau
cu intrecerea atelajelor de patru cai.
•
.
".
 La_ cutsele de galop călăreţii puteau duce ora sului, mînâru d e o avea un o s ~mP.nP. o
cu e1 un al doilea col pe core să soră atunci f iu.
cind primul începea să obosească. Se pro- Decăderea societăţ i iaccentua- greceşti,
cl~~ou învingători nu numai călăretii, ci şi rea contradicti ilor proprii sistemelor sociale
co11. S-a întîmplat la o olimpiadă ca un că­ cu clase antagonice au dus la decăderea
lăreţ să cadă ; ca lul o continuat însă cursa înaltelor principii morale core stateau la
terminînd primul. El o fost proclamat învin- baza Jocurilor olimpice. Tncă din secolul al
IV-lea î.e.n., ş i moi ales dupa cucerirea ro-
gător, o primit coroana şi i s-a ridicat o
mană din secolul al 11-lea î.e.n., profesionis-
sta tuie în Altis. Intrecerile hipice încheiau
mul, interesat în cîştiguri materiale, a luat
jocurile.
locul vechiului amatorism. Jocurile au con-
Jocurile olimpice aveau un ceremon iei si
tinuat încă multe secole, stîrn i nd interesul
o procedură bine stabilită încă de la înce-
general.
putul desfăşurării lor. Ele durou de obicei
Jocurile olimpica ou avut un net caracter
cinci zile ; se începea cu procesiunea con-
de clasă ; la ele nu puteau participa decit
curenţilor, cu sacrificarea unui porc şi cu ju-
oo~enii liberi, sclovii - majoritatea popu-
rămîntul la altarul lui Zeus. Jurămîntul elim-
latiei în acea orînduire - fiind excluşi . Din-
pic prevedea angajamentul de a concura
tre oamenii liberi, numai cei avuti îşi pu-
cinstit, de o nu face nimic în dauna regulilor
teau permite luxul costisitoarelor antrena-
stabilite.
mente de la Olimpio în luna premergătoare
Arbitrii concursului - agonothetii - erau
concursului, precum şi costul călătoriei pînă
deosebit de severi cu cei care în~ălcou or-
aco.lo ; ceea ce făcea ca, practic, cei să­
dinea. Pedeapsa curentă pentru cei care fu-
raci să fie excluşi de la participare.
rou
~
la plecare, jenau pe un concurent1 cum-
• Palos Athene - protectoarea Jocurilor
~ar?u pe aoversar, refuzau să lupte sau în-
olimpice - i-a părăsit pe eleni. Tnfrătireo
hrzloU la întrecere era bătaia cu vergi.
grecilor din toate timpurile, inalta ţinută
Tn _schimb victorioşii erou copleşiţi de ono-
morală a întrecerilor panelenice însă au ră­
run ; la început învingătorul nu primea re-
mas. Jocurile sportive antice au fost pre-
compense materiale, ci era doar încoronat
luate, două milenii mai tîrziu ; ca semn de
cu o cunună de ramuri din măslinul consa-
omagiu, din patru în patru ani flacăra o Iim ·
crat lui Zeus ; încoronarea se făcea în ultima
pică porneşte din străvechiul locaş al intre-
zi în templul zeului suprem.
cerilor antice spre diversele puncte ale glo-
M~i tîr~iu, învingăt~rii ou primit şi un
bului unde e stabilită intrecerea celor mai
trep1ed dm metal preţ1os ; totul se încheia buni sportivi ai lumii.
cu . un banchet la care participau învingă­ - .T • • .' -~- . . - " ;-. - --.-- . . -
toni şi organizatorii jocurilor. o. - - - • • •__",.. .• - • - a'·~ • -..:,: --. ,• - "-" i of'" .:;: - .~ - """ ~- - '- -

Traditia a păstrat citeva nume de atleti

remarcabili prin forta lor; învingător i 'n
probele olimpice, unul dintre ei, Milon din
Crotono, putea duce în spinare, pe o lun-
gime de stadion, un bou. Tot el putea rupe
frînghia ce i se lega în jurul corpului.
Polydromos din Thesalia ţinea pe loc un
cor cu ca i. Se spune că forţa lui era atî t
de mare încît a ucis un leu cu pumnul ; avind
prea mare încredere în muşchii săi şi în-
cercînd să susţină o grotă de munte ce se
prăbuşea, atletul a fost strivit sub greu-
tatea stîncilor, aşa spune legenda.
Fireşte că nu putem avea prea more în-
credere în veracitatea legendelor, larga lor
răspîndire dovedeste •
însă uriasa
• stimă de
. se bucurau cîştigătorii Jocurilor olim-
care
p1ce.
Pentru aceştia adevărata glorie începea
moi ales după terminarea întrecerilor. Ora-
şele notele le făceau o primire triumfală
adeseori spărgîndu-se o bucată din zidul
cetăţii, considerîndu-se poarta prea umilă
pentru un asemenea erou. Tnvingătorul era Discobolul dup<'f nty -
scutit de impozite, era hrănit pe socoteala ron.
MOMENT PAŞOPTIST

•
e e rte
A • ••
10 lfJ .J
Tncă din primele zile ale lunii septembrie 1848, inter- STELIAN NEAGOE
venţia in scopul reprimării revolutiei român e, devenise
iminentă. Ca urmare, în toată ţara, dar mai ales în Bu-
cureşti, au început să se fa că pregătiri în vederea orga-
nizării rezistentei. Populatia Capitalei a depus din nou
ju rămînt pe "Constituţ ie", întocmai ca la 15 iunie. A fost
creat un "legion sacru" şi, avînd în vedere gravitatea
situatiei, s-a propus instituirea " legii martiale". Pu bli-
catiile revoluţionare chemau poporul la luptă pentru
"deschiderea unui rezbel sfînt" , al cărui tel era "apăra·
rea păci i, libertăţii şi naţio nalităţii române".
Trupele otomane au ajuns pe cîmpul Cotrocenilor, da
lîngă Bucureşti, încă la 1O septembrie. locotenenta dom-
nească, hotărînd să se renunte la împotrivirea armată,
o ordonat unităţilor din Bucureşti să fie gata ca la che-
marea colonelului Radu Golescu - comandant al Regi·
mentului 2 infanteria şi şeful garnizoanei Bucureşti -să
se deplaseze la cazarma din Dealul Spirii, unde urmau
să prezinte "cuvenitele onoruri" trupelor otomane.
Tabăra otomană de la Cotroceni, cu cei aproximativ
20 000 de turci, s-a froctionot în trei coloane, îndreptîn· 1n Dealul Spirit. Adunarea
populară de la Stadiormt
du-se spre centrul Capitalei. Una din co loane, în frunte ,.Repu.blict" cu. prUej ut îm-
cu Kerim paşo, a pornit spre cazarma Regimentului 2 plinirii a 120 de ani de ta
revoluţia din 1848.
infanteria, aflată i n Dealul Spirii, unde, după darea
onorului, trupele române urmau să cedeze local ul ca-
zărmii pen tru caza rea celor turceşti.
Un ităţile române - aproximativ 800 de oameni -
aşteptau. rînduite în vederea sofemn itătii, completarea
efectivelor cu Compania de pompieri, aflată î n localul
Agiei, sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Ple-
carea acestora din cazarma de la Agie s-a făcut cu
destulă întîrzie re, deoarece militarii lăsati pentru paza
localului si o materialelor cereau cu insistentă •
să
meargă şi ei în Dea lul Spirii. "Luati-ne şi pe noi - so-
licitau ei - , nu ne lăsaţi la cazarmă ca pe nişte ne-
vrednici, căci dacă acolo în Dealul Spirii va fi vreun
război, noi vrem să muri m cu f ratii noştri". Faptul vine
să dovedească, ca şi evenimentele ulterioare, că în ar-
mata Ţării Româneşti se crease o atmosferă de ură
impotriva duşmanilor revolutiei şi că nu se aştepta de-
cît momentul prielnic pentru o se trece la actiune.
La ~ro 15 (13 septembrie), infanterişt i i, care aştep·
tau cu nerăbdare sosirea pompierilor, au fost asaltaţi

"MULT SÎNGE A VARSAT PO-
PORUL NOSTRU DE-A LUNGUL SE-
COLELOR ÎN ZBUCIUMATA $1 DRA-
MATICA SA ISTORIE PENTRU PĂS­
TRAREA FIINTEI NATIONALE, PEN-
TRU APARAREA LIBERTATII ŞI
DEMNIT1 TII, PENTRU AFIRMAREA
DE SINE STĂTĂTOARE, PENTRU
EGALITATEA ÎN DREPTURI CU
TOATE POPOARELE LUMII.
REVOLUTIA DE LA 1848 A FOST
UNA DIN PAGINILE CELE MAl
MIŞCĂTOARE ALE ACESTEI EPOPEI,
DOVEDIND PRIN SPJRITUt DE JERT-
FĂ AL MASELOR, AL CELOR MAl
BUNI FII Al TARII, VOINTA DE
LIBERTATEA POPORULUI ROMAN''.
NICOLAE CEAUŞESCU
âe o mulţime de bucureşteni core cereau arme, spu-
nînd că ,,o pornit o intra oştirea otomană în Bucu-
reşti~~. la scurt timp îşi foc apariţia turcii. Se dă ono-
rul, rece, protocolar, conform întelegerii. Kerim paşa
- comandantul coloanei turceşti - cere colonelului
Radu Golescu să predea cazarma, iar militarii români
să depună armele. Comandantul român respinge am-
bele cereri, răspunzînd că "datoria unui soldat este s6
moară cu arma în mî nă şi că mai multumit este în aces t
caz decit să se vadă dezarmat".
Iritat de atitudinea comandantului gornizoanei, Ke-
rim poşa şi-a continuat, în capul coloane} o tom ana,
drumul spre ora ş. După cîteva sute de paş1 de ma r~,
armata otomană s-a întîlnit cu Compania de pompieri,
care urca grăbită spre cazarmă, fiind însoţită de multi
cetăţeni "de toate conditiile". Pompierii sînt somati
insistent de către comandantul turc să se întoarcă, dar
aceştia îşi continuă drumul, făcîndu-şi loc prin mijlocul
coloanei otomane.
Mai rămăsese o mică distanţă pînă la poarta cazărmii,
unde urma să ajungă Compania de pompieri, cînd in
flancul stîng al companiei se produse o busculadă. Un
g :onte, slobozit din puşca sublocotenentului Dincă Băl­
şan, a fost semnalul dezlăntuirii luptei dintre osta şii
români şi trupele turceşti. După lupte îndîrjite, în care
milit::rrii de sub comanda căpitanului Zăgănescu s-au
bătut cu vitejie, fiind sprijiniti cu foc de ostaşii din
curtea cazărmii, cordonul duşman care se strînsese în
jurul companiei a fost rupt, permijind pompierilor să
mtre grupuri, grupuri in curtea cozărmii, unde odată
ajunşi s-au alăturat infanteriştilor, şi au actionat cot la
cot cu aceştia împotriva turcilor.
Văzînd că nu pot înfrînge dîrza rezistenţă a gorni-
zoanei din Dealul Spirii, turcii au propus ca ostaşii ro-
mâni să înceteze focul şi să depună armele; gorantîn-
11
du-li-se, fn sch imb, "libera ieşire din cozarmă • Dor abia
o apucat căpitanul Deivos - unul dintre ofiterii regi-
mentului - să dea comanda de marş o celor peste
200-300 de ostaşi dezarmati (restul n-ou vrut să de-
pună armele şi să-i urmeze pe ceilalti ; au părăsit ca-
zarma, refugiindu-se printr-o ieşire ~lăturalnică}, că un
potop de gloante ucigătoare a şi pornit din rîndurile
coloanei turceşti. Numărul victimelor o fost more ...
Datele privitoare la
pierderile suferite in-
diccS că pe ulita Mihai
Vodă otomonii au lăsat
un număr de morti cel
putin îndoit in raport cu
al trupelor române.
luptele de la 13 sep-
tembrie 1848 rămîn tn
istoria tării noastre ca
cea dintîi actiune armată
întreprinsă de oastea
română modernă, prin
militarii Regimen~ului 2
infanteria şi ai Companiei
de pompieri, împotriva
trupelor otomane - acti-
une desfăşurată în scopul
apărării revolutiei, solv-
gardării intereselor natio-
nale ale popowlui român.
13
 Continuăm publicarea Însemnărilor lui Paul Schmidt. Fragmentul se ocupă de
culisele tratativelor 'car~ au d us la semnarea ·acordului de la Munchen, la 30 se ptembrie
1938 de către Hitler, Mussolini, Chamberlain şi Daladier. Ce le î ntÎmplate i n toamna
lui 1938 au confirmat previ:r:iunea lui Titulescu, care avertiza Europa că Hitler va
smulge concesii după concesii puterilor occidentale dacă nu se va încheia un fron t
unit de luptă Împotriva Germaniei naziste.
ln ciuda obiectivităfii /pe !Care rmulfi istorici contemporan i 1o ·atribuie d -rului Paul
Sc~midt, nu trebuie uitat că el era interpretul oficial al lui Hitler. Amintirile sale sînt
deci inevitabil influenfate de fosta sa calitate de sluiitor al regimului nazist.

Conferinţa de la Munchen, care a avut
loc in noul ,palat al Fuhrerului în Konigs-
platz, o fost de atîtea oni şi atît de amă­
nuntit descrisă încît nu mai are rost să mă
Gpresc asupra detaliilor ; mai ales că
această conferinţă nici nu o fost punctul
cul minant al crizei. [_]
Pe la ora 14 mă aflam cu cei patru mari
- Hitler, Chamberlain, Mussolini şi Dala-
dier - insotiti de Ribbentrc:>p, Ciano,
Wilson ş i Alexis Leger (secretarul de stat
al ministerului de externe francez), î n jurul
unei mese rotunde în sala modernă a nou-
lui palot al Fuhrerului la Konigsplatz din
Munchen (astăzi casa Americii). Tncepu isto-
rica conferinţă de la Munchen. [.. )
Mai întîi, fiecGre parJicipont expuse pe
scurt punctul de vedere al tări i sale în pro"
blemo sudetilor. Toti erau împotriva unei
solutii de forţă. Şi Hitler se declară în fa-
voarea unei rezolvări paşnice. Domnea o
atmosferă cordiolă, întreruptă doar o dota
c;o u de două ori de atacurile furibunde ale
lui Hi tle r la adresa lui Benes si o Ceho
slovaciei şi de ripostele destui de vehe-
mente ale lui Daladier.
Tn acest cerc, Dola.dier era încă necu-
noscut. Stătea liniştit in fotoliul lui, făcînd
impresia unui om core nu se simtea tocmai
in largul său. TI stingherea probabil ab-
senta Cehoslovaciei - ;oră a lia tă Frantei -
de la această conferinta în care se discu ta
cedarea unui teritoriu ·de către Cehoslova-
cia. Am observat cum de cîteva ori Alexis
leger i se adresă lui Dolodier cerîndu-i de-
sigur să se opună. Doladier însă nu inter-
veni decît în două rînduri, cînd răspunse
cu violenţă atacurilor lui Hitler, aşa cum
om amintit moi sus. Am fost surprins că
Hitler nu-i luă ripostele în nume de rău si
că, dimpotrivă, Daladier îi devenise chior
simpatic ; în pauze îşi impărtăşiră reciproc
amintiri de pe front. "Cu Daladier mă pot
intelege foarte bine - l-am auzit o d:::Ptă
pe Hitler spunind lui Mussolini -, a lupta t
pe front ca şi noi ş i de aceea se poate s ~o
de vorbă cu el ".
La Munchen, H itler a avut si cu Chom-
berlain o mică ciocnire. Primul ministru
bri1anic se lega mereu de detalii: Astfel
cînd se puse in discutie problem::r tron sfe-
ru rilor de proprieta te în regiunile core ur-

14

Mussotlni ~i Gol'ing cad de acord
Mttp1·a tcr itorhtltti care se ·v a ampt~ta
CehoslovCtcici
meu să fie cedate Germaniei, Chamberlain
/epetă de citeva ori intrebarea "cine des-
păgubeşte guvernul cehoslovac pentru clă­
dirile şi instalatiile care sînt în proprietatea
lui cînd acestea vor trece odată cu terito-
riile sudete în posesia Germaniei ?u Se
vedea prea bine că cel care vorbea nu
era Chamberlain politicianul şi primul
ministru, ci Chamberlain fostul ministru de
finante şi functionar de administratie.
"Clădirile şi instalatiile provin din impo-
zitele plătite de germanii sudeţi, aşa că
nu poate fi vorba de despăgubiri" - re·
petă Hitler răspunsul din ce în ce mai ener-
vat. Dar Chamberlain, ordonat din fire cur,,
era, nu lăsă să-i scape nici un aspect al
problemei, şi voind parcă să dovedească
că are de gînd să epuizeze cel mai mărunt
amănunt, întreabă dacă şeptelul de vite ur-
mează să rămînă în tara sudeţilor sau dac:ă
va putea fi transportat in Cehoslovacia. Tn
clipa aceea Hitler sări în sus. "E păcat de
ti mpul nostru - strigă el, adresîndu-se lui
Chamberlain - ca să-I irosim cu astfel de
fleacuri".
Tn timpul acestor controverse între Hitler,
Chamberlain şi Daladier, pe care le tro-
duce:?m în trei limbi - germana, engleza
sau franceza -, am fost de nenumărot?.
ori întrerupt de către unul dintre cei ca-
rora li se adresa comunicarea. "Am de
facut o observaţie " - mă intrerupeau cind
Daladier, cind Chamberbin, cind Hitler.
De fiecare dată trebuia să-i rog să -m i aeo
voie să termin traducerea pentru ca şi cei-
lalti participanti să afle despre ce era
vorba. Din lunga mea experienţă de tra -
ducăto r la conferinte internationale, ~tiam
ce învălmăşeală produc traducerile inter-
calate, excluzînd din dezbatere o parte di.,
delegati. La sfîrşitul conferintei, n1şte prie-
teni care urmăriseră discutia celor patru
mari, privind prin geamul unei uşi şi care nu
auziseră nimic din cele discutate, dar mă
văzuseră incercîna tot timpul să-i liniştesc
pe cei care mă întrerupeau, mă comp:::Prară
cu un învăţător care se străduieşte să stă­
pînească o clasă neliniştită. De acolo ne-o
ş i rămas expresia "clasă de şcoală" pe care
o foloseam mai ales în anul de criză 1939
pentru a desemna o conferinţă în patru.
Denu~irea aceasta a fost întrebuinţată şi
de "clientela" mea, de exemplu Goring.
Pe la ora 3 după-amiază, dezbaterile fură
intrerupta pentru o scurtă pauză de prînz ;
în prealabil, Mussolini prezentă o propu-
nere scrisă pentru rezolvarea crizei Sude-
ţilor. Propunerea era în limba italiană şi
mi-a fost deosebit de uşor s-o traduc, de-
oarece o mai tradusesem la Berlin din
limba germană în franceză. Primisem ver-
siunea germană de la secretarul de stat
von Weizsocker, cu recomandarea de a o
traduce în limba franceză, pînă a doua zi,
cînd urma să fie înmînată amb:Jtsadorului
italian, care trebuia să i-o ducă lui Musso-
lini înainte ca Ribbentrop să aibă timp să
se amestece. La Munchen am sărbătorit re-
întîlnirea cu acest text, prezentat conferin-
tei ca o propunere venită din partea lui
Mussolini, dar care în realitate fusese elabo-
rată de Goring, Neurath şi Weizsocker.
După dejun, dezbaterile au continuat în
mod dezordonat. Nu erau de faţă numot
cei patru mari cu miniştrii lor de externe
sau consilierii de pol i tică externă. Unul
după altul intrară Goring, ambasadorii
Fran~ois-Poncet, Henderson, Attolico, consi-
lierL j~ri~ici, secretC?ri şi ~hiotanţi şi se a şe ­
zare '" 1urul mese1 rotunde la care stăteau
cei patru şefi de guverne. Proiectul lu1
Mu.ss~lini. fus~~e între timp tradus în cele
tre1 hmb1 of1c1ale ; după unele modificări
neînsemnate, acest proiect deveni renumitul
tr'!tat de la Munchen, semnat la 30 septem-
bn e între orele două ş i trei dimineaţa.
.Tn cursul după-am i ezii şi al serii, consfă ­
tulrea se transformă in converso-tii purtate
în cercuri restrînse, iar expertii juridici se
străa'uiră să stabilească formularea defi ni-
tivă a tratatului. Hitler avu în diverse rîn-
duri convorbiri foa rt-e animate cu Daladier.
Stătu de vorbă şi cu Chamberlain, dar pe
un ton mult mai rezerv:?t. O singură dată,
atunci cînd Chamberla in îi propuse sa vină
a doua zi la el ca sa aiba o convorbirE>
intre patru ochi, Hitler se arătă foarte mul-
tumit.
L-am văzut pe Chamberloin stînd de vorbă
şt cu Mussolini si mi-am amintit de inte·
15
 legerile anglo-italiene şi eforturile depuse
de Chamberloin în avantajul Italiei.
la ora 9 seara, Hitler invitase pe toti
participantii la o masă oferită în sala de
banchete a palatului său. Chamberlain şi
Doladier se scuzară, invocind ca pretext
convorbirile telefonice cu guvernele lor la
londra şi Paris. Pesemne nici nu aveau dis-
pozitie de a participa la banchet ; salva-
seră pacea, dar cu pretul unui comprom is
core le afecta prestigiul. Constrînşi de Hitler,
indemn:rseră un aliat al Frantei să cedeze
Germaniei o parte din teritoriul său. As-
tăzi se ştie că atît Franta cît şi Anglia au
exercitat atunci mare presiune asupra
Cehoslovaciei. Era deci lesne de inteles că
în seara acelei zile atit Chamberlain cît
şi Daladier erau destul de deprimati.
Mă aflam deci la o masă de banchet
- mult prea lungă pentru numărul musa-
firilor - cu Hitler si Mussolini ; comesenii
erou Qermani si italieni. Aceasta fu ocazia
cind Mussolin i făcu cunoscuta rem::1rcă în
legătură cu războiul obisinian, spunînd ca
catastrofă ar fi fost pentru Italia dacă
liga Natiunilor ar fi extins sancţiunile si
asupr~ Petrolului, chi9r pe numai opt zile
Pun tnd la socoteala şr cel e două pauze
scurte de b prînz şi seara, căci eu trebuia
să traduc si i n timpul mesei ziua aceasta
insemnose pentru mine 13 o~e de concen-
trare. T?t ce . se. vo:bea tr~buio permanent
tradus rn t:er l~mbr. Vorbtsem deci exact
de două on mat mult decît cei patru mari
la un loc.
După semnare, odihna fu însă de scurtă
dura:t6. A doua zi de dimine::Jţ6 eram în
locutnto particulară a lui Hitler, împreună
cu acesta şi cu Chomberlain asistfnct' la
co.nvo~bire'! propusă t.n ajun de premierul
bntantc.. Httler se schtm~ase. Era palid şi
J?rost dtspus. Chamberlatn vorbi de rel:r-
trtle . an~lo-germ~ne, de.spre dezarmare şi
chesttunt economtce ; Hrtler îl ascultă dis-
trat. şi, contrar obiceiului s6u, aproape
pastv.
Ab ia mai tîrziu mi-am putut explica schim-
barea atitudinii lui Hitler, in dimineata
aceea ~onstatînd-~ ~oar. Indispoziţie sa era
rn vădttă contradrctre cu bucuria munche-
nezilor.
Jnointe de sfîrşitul intrevederii, Chamber-
lorn scoase dtn buzunar declaratia anglo-
germOflă, devenită moi pe urmă renumita.
"Corysrderăm tratatul semnat aseară şi con-
venţto novală germano-engleză un simbol
al dorintei popoarelor noastre de a nu
porni niciodată război unul contra celuilalt.
Sîntem hotărîti sd rezolvăm după metoda
C?~sultatiei şi alte probleme core prive:;c
tonle noastre şi să ne străduim să înlătu­
răm ?ri~e cau~e de diveq~enţă, pentru a
contnbut la ostgurarea păcti în Europa " -
aşa suna propunerea lui Chomberloin pe
c.are i-am ..tradus-o lui Hitler rar, apăsind
f recare cuvrnt.
Chamberlain a redot recent o scrisoare
particulară în core Hitler îşi exprima entu-
16
ziasmuJ cu care a aderat la cele cuprinse
în declaratie. Eu însd nu om avut această
i mcresie. Am observat chior că abia ducă
o oarecare ezitare o fost de acord cu for-
mularea ei şi convingerea mea este că a
semnat-o numai ca sd-i focă oldcere lui
Chomberloin.
l-am insotit apoi pe Chamberlain intr-o
plimbare cu masina deschisă prin oraşul
Munchen şi .m-am putut convinge cu pro-
priii mei ochi de popularitatea primulut
mi nistru britanic. Străbăteam strOzile foarte
încet ; era recunoscut de îndatd, oamenii il
aclamau, se îmbulzeau in jurul masinii
noastre şi multi incercau să-i strîng(] mîl"'a.
Observam expresiile fetelor, cum foceam de
altfel şi cu ocazia traseelor triumfale prin
NOrnberg ale lui Hitler şi vedeam cum chi-
purile munchenezilor se apri nd de fericire.
ulti multumim, bătrîne şi iubite Chamber-
lain, pentru că ne-ai păstrat pacea•. Mi-am
dat seama că această ovatie spontan(], ve-
nită din ad încul i nimii, ascundea o critică
la adresa lui H itler. Cînd într-un stat auto-
ritar, masele populare în loc să -şi rid ice in
slăvi conducătorul , aclamă atît de frenetic
un om de stat stră i n - cum a fost cazul
lui Chamberlain, bătrînE- lul cu umbrela le-
gendară , venit d in O ccidentul democrat -
această man ifestare este mult ma i semnifi-
cativă decît o serie de articole opdrute in
presa de opozitie o unei tă ri democratice.
După cum mi-au confirmat moi multi na-
tional-socialişti de vază d in antura jul lui
Hitler, nu am fost singurul core a avut
această impresie. Dictatorul german era
adînc decepţio nat că reactia poporului ger.
man în fata războiului nu se conforma ma-
nualului e'r oului national-socialist.
Tn loc sO f ie cuprinsă de entuziasm la
gîndul de a-1 înfrunta pe inamic cu arma
în mînă , populatia din Berlin şi Mun~he~
îşi man ifesta aversiuneo contra războrulu1
si dorinta de pace. Nu este mai putin ade-
vărdt că şi Hitler, omul cuvintelor război­
nice, îşi primi cota parte de entuziasm,
mult moi redus însă fată de manifestările
de simpatie făcute lu i Chomberlain si Da-
ladier. Bucuria munchenezi lor se dezlăntuise
de cum se auzise de încheierea tratatului ;
pe străzile oraşului , sute de oameni cu fi-
guri vesele sub efectul renumitelor " holbe"
munch~n.:>ze îşi căutau clătinîndu-se drumul
spre casă.
Cînd auzi de toate acestea, pentru Hitler
fu ca şi cind s-ar f i dărîmat lumea ; aşa
mi-am explicat eu schimbarea lui în ti mpul
vi7itei lui Chamberlain în locuinta sa parti-
culară.
Nici nu trecuseră două săptămîni şi la 9
octombrie la Saorbrucken, Hitler spunea : "Şi
la noi au existat slăbănogi, care poate nu
au inteles neces itatea de a lua o hotărîre
fermăH, confirmînd astfel în public şi per-
sonal impresiile mele de mai sus. Discursul
de la Soorbrucken a însemnat pentru. multi
german i trezirea bruscă di n visul frumos,
că tratatul de la Munchen ar fi reglementat
 Prezumtia ştorgottut, ptostia şi vicl enia, respectul pentru formulele desuete şi dl~preţut fCJţă
de princfpiHe ~tfce, tnten(ta de păcc'Hire rectp1·ocli şi declaraţme jariseice de lolalttate - toate
ingredientele care int1·ă în droj dia diplomaţiei - şt-au. dat tnttlni re la Munchen. Acorctut
semnat acolo a tost o CTimcl•••
WINSTON CHURCHILL

toate litigiile şi ar fi asigurat o pace veş­ ştient de gravitatea înfrîngerii suferite da

nică. "Eu ştiu ceea ce poate nu ştie restul
lumii şi nici chiar unii germani : că poporul
din 1938 nu mai este cel din 1918". Iarăşi
o frază în care se simtea deceptia fată de
atitudinea germanilor. "Dacă în Anglia vine
la putere domnul Duff Cooper, sau dom-
nul Eden, sau domnul Churchill în locul
d-lui Chamberla in, ne vom da seama că
scopul acestor oameni nu este altul decît
de a porni cit mai repede un al doilea
război mondial. lată pentru ce sîntem obli-
gati să fim vigilenti şi să avem grijă de
apărarea Reichului 1". Şi eu mă numărasem
printre cei care speraseră că lichidarea
" acestei ultime probleme teritoriale" i n-
semna o garantie pentru o pace îndelun-
gată ; acum însă eram nevoit să constat cu
adîncă părere de rău că proasta dispozitie
şi duhul neîncrederii puseseră din nou stă·
pînire pe Hitler.
Tn zilele acelea, aflîndu-mă in cancelarie
Reichului, am fost martor în mai multe rin·
duri la ieşirile lui Hitler ori de c:îte ori
auzea vorbindu-se de critica aspră cu care
fusese primit tratatul de la MUnchen î n An-
glia şi Franta. De fapt era cu totul incon-
Anglia şi Franta. "Mă duc ocum la un mu-
ribund să-i dau sfîntul mir" - a şa spunea
exprimîndu-se foarte plastic Fra n~ois-Pon­
cet in dimineata zilei de 30 septembrie,
"dar n-am la mine nici măcar ulei cu care
să-i un~ rănile " adOugase el înainte de a
merge la aliatii săi cehi, pentru a le co-
mun ica sentinta pronunţată în absenta lor.
De trei ori venise premierul britanic în
Germania, dar, lăsîndu-se manevrat de
H itler, solutia la care se ajunsese nu era
nicidecum favorabilă presti giului puterilor
occidentale. Hitler era surprins că cele două
mari puteri occidentale nu erau fericite să
plătească pretul impus pentru mentinerea
tempora ră a păcii. Am fost îngrozit cînd
mi-am dat seama cît de putin înţelegea
Hitler mentalitatea Occidentului.
Cu toate astea, colegii mei din Min isterul
de Externe şi cu mine am rămas pî nă la
sfîrşitul acelui an cu un sentiment de uşu­
rare la gîndul că marea vărsare de sînge
fusese evitată. Aceia dintre noi care în a-
cele zile emotionanta au venit în contact
mai strins cu evenimentele de criză au in-
teles foarte bine cuvintele di ntr-o scrisoare

2 17
•
particulară scrisă de Chamberlain la 2 oc-
tombrie, publicată în 1946 : "Era ultima în·
cercare disperată de a prinde singurul smoc
de iarbă din marginea prăpastiei~~. Eram
fericiti că lumea nu olunecose în această
prăpastie [ ...]
Deşi în 1938 Germania încă nu lunecase
în prăpastie, după discursul morocănos al
lui Hitler de la Saarbrucken, toate întreve-
derile oficiale la care am asistat ca tra-
ducător m-au convins că nu ne depărtasem
totuşi de prăpastie. Dimpotrivă, încă din
primele luni ale anului 1939 Germania se
indrepta spre marginea ei, din ce în ce
mai vertiginos.
Cred că niciodată în decursul carierei
mele nu om luat parte la un număr atît de
mare de discutii între oameni de stat, ca
în. perioada
. dintre . . de la Munchen
... conferinta
SI Ziua moru nenoroc1n - 3 septem-
brie 1939. Simteam că e de datoria mea să
tin un jurnal al acestor convorbiri. Multe
din însemnările mele ou fost moi tîrziu pu-
blicate în colectii de documente germane
şi~ străin:_. P~ vrem:a cînd le scriam, ştiam
ca odata ŞI odata ele vor constitui unul
din elementele de bază pentru recons ti-
tuirea acelor evenimente. Eram totodată
dornic ca într-o bună zi compatriotii mei
sa afle felul cle comportare al lui Hitler si
modul în care rezolva pr-oblemele de p~­
litică extern6. Nu trecuse mult de la confe-
rinta. de la Munchen cînd desfăşurarea
eventmentelor mă făcu să inteleg că ne in-
dreptam către o mare catastrofă. Dar cir
c.le uriaşă avea să fie catastrofa, încă nu
puteam bănui .
Nu voi face decit sa spicu1esc citeva dtn
convorbirile cele mai importante desfăsu
rate în acea perioadă bogată tn intilni ri
internationale. Tot in acea vreme fu inva-
dată c·ehoslovacio, eveniment pe core prie-
tenii mei şi cu mine îl socotirăm încă de
atunci cotitura hotărîtoare spre nenorocire.
Tn toată f:uropo răsunau sunetele stridente
şi false ale simfoniei din ou~ust 1939, core
se terminoră cu grooznicul acord final -
declaratia de război către Germania din
partea ·Angliei şi Frantei.
Este adevărat -si semnificativ în acelasi
timp că serbările strălucitoare core aeoser5
în decursul anului 1937 şi chiar la începutul
anului 1938 o înselătoarc atmosfera de
optimism încetaser6 cu desăvîrşire ; osigu·
rările de pace nu lipseau însă nici în
anul 1939, contrastind violent cu pregătiiile
febrile de război. De la postul meu de ob-
servaţie, acest contrast mi s-a părut trasa-
tura cea moi caracteristică o anului.
T.n toamna anului 1938 se întruni la Viena,
în somptuosul palat Belvedere, fosta reşe­
dinţă de vară a prinţului Eugen, o comisie
de arbitraj germane-italiană pentru regle-
mentarea pretentiilor teritoriale ale Un~o­
riei fată de ceea ce moi rămăsese din
Cehoslovacia. Nici azi nu pot uita o scen ă
trăită de mine cu o zi înainte de procla-
marea primului arbitraj de la Viena. Tn
mijlocul unei săli rotunde, destul de mici,
cu multe ferestre care dădeau spre Parcul
Belvedere, se găsea o masă rotundă pe
Semnătura finală : tn ttpsa 1·eprezentanţt1m· ei,
soarta Cehoslovaciei a fost pecetLuită
 care era întinsă o hartă a regiunilor în
discuţie. Tn jurul mesei stăteau Ciano şi
Ribbentrop, înco nju raţi de colaboratorii lor.
Fiecare d intre ce1 doi min iştri de externe
tinea în mină un creion gros ş i în timp ce
vorbeau tot modificau noua l inie de f ron-
ti eră care urma să servească ca bază pen-
tru hotărîrea de a doua zi.
"Dacă continuati _să apă roti interesele
cehilor - spuse Ciano lui Ribbentrop cu
un zîmbet răutăcios - , atunci veti primi o
decoraţie di n partea lui Hacha" şi, luînd
creionul, modifică cu o linie groasă fron-
tiera în favoarea Ungariei. ,,Asta e chiar
prea de tot" - protestă Ribt:>entrop, după
ce referentul de specialitate al Ministeru -
lui de Externe î i şo ptise ceva la ureche ş i
corectă linia, la rîndul său, de data asta
în favoarea Cehoslovaciei. Cei doi min iştri
de externe tot certîndu-se, creioanele se
scurtau, iar l inia ae fronti eră se îngroşa.
"Grea sarcină pentru comisia de fron-
tieră 1 îmi şopti un coleg. Aceste li nii de
creion au o lătime de citiva kilometri l" Tn
fata ochilor mei vedeam păduri, cîmpii,
gl ospodării ţărăneşti, sate şi şosele, formînd
aolaltă un tot pe care linii le trase cu creio-
nul de ni şte m i niştri aveau să-I rupă în
două. N ici odată pînă atunci nu mi-am dat
atît de bine seama ce înseamnă pentru
viata de zi cu zi a oamenil or obi snuiti ho-
tărîrile luate cu atîta uşurin ţă în sălile fas-
tuoase ale unor palate de către oamenii de
st<?t. Con trastul dintre formă şi continut era
unas!
Acelaşi contrast m-a izbit şi în timpul ce-
lor două "vizite de prietenie" in decem-
brie 1938 la Paris si în i anuarie 1939 la Var-
şovia, la care am· luat parte ca translator
al lui Ribbentrop.
,,Guvernul german şi cel f rancez sînt
unanim de părere că relatii le de bună ve-
c!nătate dinţre Germania · şi Franta repre-
zmtă unul dm elementele esentiale ale con-
solidării relatiilor pa şni ce în Europ:r si ale
menţinerii păci i î n general" - astfel ' suna
declaratia semnată de Ribbentrop şi min is-
trul de externe al Frantei Bonnet în aceeasi
sală a orologiilor din Quai d'O rsay, în
care cu zece ani mai înainte asistasem la
semnarea de către Stresemann, Briand şi
Kellog a pactului prin core erou condam-
nate solutiile războin ice pentru rezolvarea
litigiilor internaţionale.
"Ambele guverne... recunosc în mod so-
lemn şi definitiv frontierele dintre cele
două tări, aşa cum se află astăzi" - ast-
fel suna în con tinuare textul ~erm a n, că ruia
i-am dat citire în ziua de 6 decembrie 1938,
inainte de o fi semnat. Sol o era pl ină de
reporteri fotogra fic i şi de cinematograf, iar
aparatele, dispozitivele şi schelele lor fă­
ceau ca momentul final a l semnă rii să-şi
p iardă mu lt din solemnito tea lui.
" Ambel e guverne sînt hotărîte - citii eu
mai departe - , cu exceptia cazului în care
ar interven i even tu ale obli9afii fată de vreo
a treia putere, de a începe consultatii re·
feritoare la toate problemele care privesc
cele două tări , cînd evolutia acestor pro-
bleme ar putea conduce la dificultăti i nter-
nationale u.
Decl aratia nu era decit o fa tadă înşe lă ­
toare la adăpostul careia, la puţin timp
după actul solemn a l semnării, începu într-o
altă sală o Ministerului de Externe fran-
' ez o nouă dezbatere între Bonnet şi Rib-
bentrop asupra situatiei. Ribbentrop vor-
bea cînd franceza, cind germana. Nu se
făcea nici o traducere în limba germană.
Se prea poate ca aceasta să f i fost cauza
neintelegerii dintre cei doi min iştri.
Bonnet începu prin a subl inia intentia
Fra nţei de a-şi dezvolta imperiul colonial,
apoi declară că încă la conferinta de la
Munchen Franta ar fi arătat că nu este
i nteresată în reg iunile din est. Aceste cu-
vinte fuseseră într-adevăr rostite de fran-
cezi, deşi ulterior au fost contestate tot de
ei. Bonnet vorbea gîndindu-se probabil la
Cehoslovacia ; Ribbentrop însă era îngri-
jorat de atitudinea viitoare a Frantei fată
de Polonia, mai ales că Bonnet recoman-
dase în prealabil o intelegere germano-po-
lonă în problema coridorului şi a Danzigu-
lui. Tngrijora rea lui Ribbentrop mai era
îndreptăţită ş i de tensiunea existentă între
Paris ş i Varşovia, reflectată în presa fran-
ceză, ca de altfel şi in cea eng l eză, prin
atacuri fulminante la adresa Poloniei.
Cauza tensiun ii fusese actiunea Poloniei si
atitudinea ei i n timpul crizei sudete, cind,
profitînd de situatia criti că a Cehoslova-
ciei, ocupose d istrictul polonez Olsa. " Daca
cumva Hitler ar ataca acum Polonia, il vo t
aclama şi eu cu «Sieg-Heill»" - scrisese
cu această ocazie Stephen King-Hall, cu -
noscut scriitor englez şi comentator de
radio.
Tn afara neintelegerilor cu privi re la pro-
blemele est-europene, o a doua caracteris-
tică a convorbirii o const ituiră atacurile ve -
hemente ale lui Ribbentrop împotriva
Angl iei. Cuvintele dure folosite de ministrul
de externe germa n la Paris contra guver-
nului eng lez, contra presei engleze şi con-
tra cîtorva deputati ai Comerei Comunelor,
ca Duff Cooper ş i Eden . erau ecoul "vocii
stăpînului", care ori de cîte ori se referea
la chestiuni de politică externă striga :
"Toată vina o poartă Anglia ", cu aceea ş i
perseverenţă cu care voci ferase înainte ori
de cîte ori se referise la situatia
•
din Ger-
mania : "Toată vino o au evreii". Sloganul
"Toată vina o poa rtă Angl ia" fu atît de des
folosit de către mi nistrul de externe ger-
man, încît pî nă la urmă Bonnet, om blînd
di n fire, îi ripostă destul de violent că nu
va interveni nici o schimbare în colabo-
rarea franca-engleză, " core este", spuse
Bonnet, "baza aestinderii între Franta şi
Germania". ·
. Ribben trop însă nu avusese nici o clipă
speranta că ar putea provoca o dezbinare
între Franta şi Anglia, ci, erijîndu-se în pur·
tător de cuvînt al lui Hitler, dăduse expre-
19
 Pe ae,·oportu.t Crayden dtn Londra, înapoierea lut Chamberlafn de la Munchen e salutotd efe
cotaboratorU si'H apropiaţi

•
La Paris, pe Champs Elys~e. mii de oameni ft actam~ pe Datadier crezînd cit la Mil.nchen a
obţinut o reglementare onorabilă

20 -
sie supărării acestuia fa tă de Anglia ; de
indată ce Bonnet folosi cuvinte mai ospre,
Ribbentrop dădu inapoi, fiind de acord cu
colaborarea franca-engleză, care de fapt
era o con tra pondere la intelegerea ger-
mana-italiană.
După cele relatate, este evident că în
timpul "vizitei amicale"' între Franta şi Ger-
mania "intelegerea omi cală"' lipsise cu de-
săvîrşire. Drept este că ni se făcuse o pri-
mire extrem de curtenitoare ; ni se trim isese
la Berl in un vagon Pullman, construit pen-
tru vizita regelui Anglie i. la Paris, în uni-
formele noastre strălucitoare, am fost la
Arcul de Triumf, unde am depus o co roană
mare lîngă flacăra care arde veşnic in
cinstea eroului necunoscut. Un avion spe-
cial fu trimis la Berli n să ne aducă bande-
roia cu zvastica, u itată de către serviciul
nostru de protocol. Eram însă cu totii ferm
convinsi că totul nu era decit teatru.
Prob'abil că şi populatia Parisului privea
cu aceiaşi ochi vizita noastră de prieten ie.
Fuseseră luate măsuri severe de sigurontă,
parcurgeam bulevordele printre cordoane
de poliţişti, dor putinii o~u!'en! pe ~are i-ar'!"
întîlnit se orătară apat1c1 ş• nemteresat•·
lumea toată îşi îndreptase priviri le spre
Paris, se făceau tot felul de presupuneri
asupr:1 discutii lor de la Quai d'O rsay, ca re
duraseră trei ore, dar care în realitate fu-
seseră destul de superficiale.
Tn ceea ce mă priveşte pe mi ne personal,
am trăit momente deosebit de frumoase şi
interesante. Tn cursul unei receptii la am-
basada germană, am avu~ ocazia să stau
de vorbă cu renumitul scriitor francez Jules
Romains, pe care-I apreciez mult, autorul
operei monumentale ,,les hommes de
bonne volonteil (" Oamenii de bună cre-
dinţă '") ; şi el o fost plăcut impresionat să
găsească printre oamenii veniti la Pa ris
tmpre ună cu Ribbentrop pe cineva core să -i
vorbească cu atîta entuzia sm despre opera
sa şi care să ştie chiar citate întregi pe
dinafară. Pe scena politică cunoscusem
multi oameni "de bonne volonte" şi-m i dă­
deam perfect de bi ne seama că salvarea
lumii depindea atunci, cum depinde şi azi,
de ei.
Cum asigurările de pace erau la modă,
deşi nimeni nu mai spera că pacea ar putea
fi salvată, în ianuarie 1939 Ribbentrop a
făcut o vizită la Varsovia, unde l-am inso-
tit şi eu. Contrastul dintre fanfaronada pri-
mirii şi continutul întrevederilor fu de astă
da tă şi ma i flag rant.
Tn după-am i aza zilei de 26 ianuarie 1939,
cînd Nord-expresul sosi in capita la Poloniei,
peronul era împodobit cu drapele cu zvas-
tica. Garda de onoare prezen tă arma, mu-
zica m i l itară intonă i mnurile nationale, iar
d-1 Beck, ministrul de externe al Poloniei,
insotit de o numeroasă suită, ne primi îm-
preună cu sotia sa, care oferi flori doom-
nei von Ribbentrop. Şi oei am depus o co-
roană la mormi ntul eroului necunoscu t al
Poloniei. Toasturile rostite de Beck şi de
Ribbentrop la dineul de gală n-ou fost em·
fotice declaratii de prietenie, dor se trecu
uşor peste neinteles:~erile care la inceputul
anului, cu ocazia vizi tei lui Beck la Ober-
salzberg, păruseră ireconciliabile. Tn discu-
tia de la Varşovia, controversele care aveau
să aducă în o doua jumătate a anului la
ruptura deschisă cu Polonia şi cu lumea în·
treagă, fură pomen ite în surdină.
Tn discutia din ianuarie de la Obersalz-
berg, iniţiată din pricina împotrivirii Polo-
niei la declaratia de independentă a Uc~oi­
nei Subcarpatice, Hitler revenise asupra
propunerii făcute după tratatul de la Mun-
chen. Ucrai na Subcarpatică apartinuse
Cehoslovaciei, iar Polonia ar fi vrut ca re-
g iunea să fie anexată Un~ariei, f iind tot·
odată contra gorantiei teritoriale date de
Hitler rămăşiţel or Cehosl ovaciei după tra-
tatul de la Munchen.
Propunerile germane la discutia de la
Obersalzberg lîngă Berchtesgaden avură ca
prim scop retrocedarea Danzigului, intere-
sele econom ice ale Poloniei din acel oraş
urmind să fie garantate în mod eficace.
Hitler moi ceru construirea unei autostrăzi si
o unei căi ferate, ambele extrateritoriale,
care să traverseze coridorul pentru asigu-
rarea legăturii între Reich şi Prusia Orien·
tală ; oferi în schimb garantia respectării
granitelor germano-polone si întărirea de·
cla ratiei de neagresiune germano-polone
închei ată la 26 ianuari e 1934.
Tncă di n ziua premergă toa re convorbirii
de la Obersalzberg, Ribbentrop îl bătu se la
cap pe Beck mai multe ore în şir, făcînd
uz de perseveren ta lui bine cunos cută şi
denum i tă de unii "tactica insistentei pene·
tron te.,. Dar Beck îi tinuse piept cu tot atîta
îndărătn i cie, neacceptînd nici una din pro·
puneri. Beck se apusese mai cu seam ă în
privi nta Danzigului. După el reglemen tarea
ar fi trebuit făcută invers, ad i că interesele
germane în oraş să f ie garantate, cît despre
retrocedare nici să nu se mai pomenească.
"Opinia publică din Polon ia n-or accepta
cu nici un pret ceda rea Donzigului"' - re-
pe tă el ca răspuns definitiv.
Tn discutia de la Berghof (locuinta lui
Hitler pe muntele Obersa lzberg, linnă Ber-
chtesgao'en, Bavaria - n.r.) fură repetate
cele spuse în ajun ; Beck fu mai putm ca-
tegoric, promiţind să examineze întrequl
complex de probleme ; un observator atent
în să îşi putea da seama t:ă îndă rătul cu-
vintelor sale răs punsul negativ era tot atit
de categoric ca în ajun.
Cînd furăm primiti la Varşovia cu atîta
amabilitate şi prieten ie îmi amintii de a-
ceste controverse. Ribbentrop îşi dublă
eforturile pentru a obtine de la guvernul
polonez acceptarea propunerilor germane,
dar refuzul exprimat de Beck intr-o formă
.elegantă şi diplomatică rămase tot atît de
net şi categoric. Aceasta fu ultima încer-
care de o ajunge la o intelegere cu Polo-
nia pe cale paşnică.
21
 Arheologi in costume
de scafandri
CONSTANTIN PREDA

e Rîşniţclantici!
găsttă de a1·neotogi pe fundul
mării (dreapta sus)

• Amtore greceşti
(secolele V-II i.e.n.) din Tha-
sos şi Lesbos, găsite în zona
portului Caltatts. (mijloc)

Tn ultima vreme, cercetările arheologice

subacvatica se bucură de o atentie deo-
sebită. S-ar putea aminti, în acest sens,
investigaţiile realizate pe coasta tunisiano
a Mării Mediterana, în Sicilia, în preajma
unor insule din Grecia, pe coasta de nord
o Mării Negre şi pe coasta de vest a
Asiei Mici. Majoritatea acestor investigaţii
au avut ca obiective depistarea unor cetăţi
ş i epave ale lumii antice greco-romane şi
bizantine acoperite cu apă. S-::ru identifi-
cat cu acest prilej numeroase constructi•
şi s-au scos la lumină corăbii, amfore de
tot felul, statui de marmură şi bronz etc.
Asemenea descope riri s-au făcut la Marsi-
lia (Frant:J), Motya (Sicilia), Puteoli, Nea-
pole ş i Bo-iac (Campania -Italia), Kerci şi
Kerson (U.R.S.S.), Corinth (Grecia), Yassi
Ada (Turcia) şi altele.
Si
•
in •tara noastra se cunosc unele ves-
tigii arheologice subacvatice. Dintre aces-
tea amintim zona celor trei oraşe antice
greceşti de pe coasta dobrogean·ă a Mării
Negre : Histria, Tomis ş i Callatis. Urmele
constructiilor portuare sau părji din zidu-
 riie de apărare ale acestor orase zac as·
tăzi sub apele mării, ca si unele construc-
tii romane şi bizantine de pe malul stîng
al Dunării, care au dispărut în decursul
timpului sub apele marelui fluviu. Din rîn-
dul celor din urmă, un exemplu îl consti-
tuie cetatea bizantină de pe ostrovul "Pă­
cuiul lui Soare", situată in apropiere de
comuna Gal iţa (Dobrogea), din care se
mai pă strează doar o mică parte. Mai
mult de jumătate din această cetate se află
pe fundul Dună rii, cărată fiind de apele
fluviului, odată cu eroziunea treptată a
insulei. O incercare de a cerceta aceste
urme este foarte dificilă, dacă nu impo-
sibilă, datorită atît curentului puternic, cit
şi slabei vizibilităţi in apa Dunării.
Zona marină, imediat invecinată cu ora-
şele greceş-ti vest-pontice, este singura care
oferă PC?Sibilităti de cercetări arheolog ice
subacvattce în tara noastră. Deşi pînă
acum au existat unele preocupări, ele n-ou
depăşit stadiul de proiect. Unele filmări sub
apă s-c:IU făcut totu şi, în anul 1964, la
Mangalta, cu prilejul realizării de către re-
gizorul Ion Boston a documentarului Cal-
latis. Au fost prinse pe peliculă o parte
din zidul de apărare al oraşului ş i citeva
elemente arhitectonice şi sculpturale.
Tncepînd cu vara anului 1967, s-au rea-
lizat şi la noi primele încercări de cerce-
tare arheologică subacvatică cu caracter
organizat. Este vorba de investigaţiile în-
treprinse la Mangalia de Institutul de ar-
heologie al Academiei Republicii Socialiste
România în colaborare cu Muzeul militar
central ş i cu sprijinul pretios al echipei de
scafandri autonomi ai Marinei militare.
S-a ales M angalia ca prim punct de cer-
cetare deoarece din stirile scrise si din in-
formaţiile arheologice rezultă că' ce·tatea
Callatis dispunea de un port care întrecea
cu mult, prin mărimea şi importanta sa, pe
cele de la Histria şi Tomis. Arrian, 'unul din- care prezintă unele dificultăţi, necesită
tre cunoscuţii istorici si geografi ai antichi-
tătii greceşti, face o primă mentiune despre
extstenta la Callatis a unei "st·a tii" de co-
răbii. Constructia solidă şi impunătoare a
digului pr<;>tector, ~are a r~zistat multe se·
cole valurilor manne, o atras atentia unor
călători din epoca medievală. Tn secolul al
xy-1~a, călăt<;>rul J. Wawr_in_, ajungind prin
parţtle de azt ale Mangal te t, notează prin-
tre altele că ruinele portului antic se aflau
sub apă şi că acestea se prezentau ca un
z.id m~re( .lot de oproximativ 30-40 de "pi-
CIOare c1rca 10-12 m). Cu două secole
mai tîrziu, călăto ru l turc Evlia Celebi, în-
tr-o expunere despre Mangalia, arată prin-
tre altele, că "în antichitate se afla aici un
port mare cu două ieşiri. Si astăzi se văd
pe f~.~d ul mării ~ietre di~ port, mari ca
munţ11 . Se pare ca urme ale portului an tic
mai erau încă vizibile la în ceputul secolului
~ostru. Tr:Pseul său a putut fi înregistra t par- colonel E. Crintea din partea Muzeului militar
tial pe un pla n al Mangolici, întocmit prin
anii 1924-1925.
Plecînd de la aceste indicaţii, ca şi de la
datele cunoscute cu privire la prezenta sub
apă a unei părţi a zidului de apărare o ce-
tăţii, colectivul de cercetări arheologice
subacvotice şi -a îndreptat atenţia mai înt!i
către zona din preajma actualului ora ş
Mangalia*, sectorul cuprins intre Mon-
golia şi sotul 2 Moi. Tn acest punct, la
adincimea de 8 m şi la o distanţă de circa
700-800 m de ţărm, paralel cu uscatul, se
intinde de la nord spre sud un dig de
piatră, denumit de localnici "Zidul geno·
vez", a cărui parte superioară se ridică
pînă la circa un metru fată de nivelul apei.
Deşi s-o ajuns la cunoaşterea traseului
lui, pînă acum nu s-au putut încă culege
suficiente date care să precizeze că avem
de-a face cu o formatie naturală sau cu
o constructie realiza tă de mîna omului.
Cercetările viitoare vor putea aduce lu-
mină în această problemă.
Tn spatiul dintre ţărm şi digul amintit,
echipa de scafa ndri a reuşi t să scoată de
pe fundul mării o serie de vestigii însem -
nate. Merită să fie mentionata moi întîi
numărul relativ ma re de' amfore greceşti ,
intregi sau fragmentate. Unele poa rtă pe
miner cîte o ştampilă, indicind locul de
producţie şi provenienta lor. Se remorcă
printre ele omfore produse la Rhodos,
Thasos, Lesbos etc. Pe lîngă amfore, s-oiJ
mai scos tigle greceşti şi romane, pietre
de rîşnite, diverse tipuri de ancore, pre-
cum si cîteva vase si obiecte de metal din
epoca medievală. fn acelaş.i sector s-au
descoperit şi urmele unei ambarcatii con·
struită în întregime din lemn. O parte in-
semnată fiind acoperită cu nisip, nu s-au
putut încă stabili dimensiunile şi tipul ei,
nici dacă este vorba a'e o corabie anti că
sau de una medievală, de un vas local sau
de unul străin. Deocamdată ambarcaţia n-a
fost scoasă la suprafaţă. Operatia aceasta,
timp, deoarece trebuie înlăturat moi intii
nisipul şi apoi pregătite toate conditiile
pentru buna ei conservare. Este, desigur,
interesant de urmărit si de văzut dacă i n
interiorul ombarcatiei · respective se moi
păstrează sau nu cevc din încărcătura pe
care o transporta.
Rezultatele obtinute de pe urma primelor
cercetări arheologice subacvatica româneşti
sînt deosebit de valoroase prin problemele
de ordin istoric şi topografic pe care le ri-
dică pentru zona orCJŞului Callatis. Primii
paşi făcuţi în acest domeniu şi primele
descoperiri realizate obligă la continuarea
acestui gen de investigaţii în anii viitori, la
o extindere a lor. Campania de săpături
din acest an va aduce noi dovezi în spri-
jinul acestor cercetări.
* Din colectiv au făcut parte a utorul, ca de-
-legat al Institutului de arheologie al Academiei
Republicii Socialiste România, Cr. Vlădescu si
central. ing. V. Cosma din partea Televiziunii
şi o echipă de scafandti. autonomi, sub cond u-
cerea căpitanului de marină C. Scarlat.
23
 rimii analişti au însemnat "cursul ani lor"
P din poruncă , lapidar, în felul inscripţii­
lor de pe morminte, fără com entarii şt
fără judecăţi asupra oamenilor. Ti interesa
faptul istoric ca atare, redus adesea la stm-
plă cronologie. "Venit-au Drago~, Voevod
din Maramureş, de la fara ungurească, la
vinat după un zimbru - citim în analele
putnene, cu gîndul la schematismul geneo-
logi ilor b ibl ice - şi au domnit doi ani.
După el a domnit fiul său Sas Voevod patru
ani fÎ au murit. Bogdan Voevod au domnit
patru ani şi au murit".
Cronici le monahilor cărturari din veacul
al XVI-lea au de ja un înţeles militant. Si ei
scriu din poruncă, dar opera lor are un ca-
racter justificator, fiind destinată anume să
înfăţişeze faptele stăpînului într-o lumin6
favorabilă . Osteneala lui Macarie de a duce
mai departe "şirul povestirei'' urma de fapt
,,domneJtile porunci ale strălucitului Ji pen-
tru duşmanii săi infricoşa tul Petru Voevod·•.
Era şi o încercare de "a nu lăsa ca faptele
·1nt1mplate În vremunle JÎ domniile trecute
sa rammă invăluite in mormintul uatijri''•
Eftimie, core se recomanda cu umil intă de
oreoslă "cel di~ urma dintre egumenl'', sena
dtn porunca lut Alexandru Lăpusneonu in-
semnîndu-i faptele, ca "nu cumva cu ,;ece-
rea vremilor să se scufunde si acestea în
a.dincul uit~rii". Aceeaşi pricina îl îndemna
ŞI pe Azane să scrie incheind tripticul cu
domnia lui Ioan Vodă cel Viteaz.
Laici~area istoriografiei moldovene începe
cu Gngore Ureche, mai bine informat st
mai critic. Şi el scrie "ca să nu se Înece an'i i
cei trecuti", dor tinta lui e mai înaltă. El
afirmă cu discretă mîndrie latinitatea pa·
porului ro~eln ("de la Rîm ne tragem"). de
ca re uman1stul Olahus era convins de alt-
fel, cu un veac mai înainte cînd 'constata
- plecînd de la observatii ~supra limuii -
că locuitorii principatelor "sint urma-şi a i
romanilor'' (HUNGARIA, 1536). Cronicarul
se arată preocupat de exactitudine căci nu
voia să se crfle "scriitoriu de cuvinte d e-
Jarte, ce de dreptate".
~ceeaşi preocupare pentru adevărul is-
t?nc, încă mai evidentă, o manifestă con-
flr.lUatorul şi emulul sau, Miron Costin. Con -
ştient de răspunderile ce-i incumbă istoricu-
lului fată de posteritate ("Eu voi da seamă
de ale. -:nele cite scriu''), Miron Costin nu
vrea n1c1 să laude fără temei, nici să hu-
lească . Integrat deplin în conceptia clasei
sale, amestecat în rivalităţile care ou con -
ferit. epocii o. înfă{iş~re ~int_re cele mai dra-
matice, cron tcaru Ş I-a 1ubtt pa tria cu ar-
do.a~e: Era dator prin urmare să lumineze
o~•Qm tl e poporului român în între~imea lui,
cac1 "tot• au avut aceeaşi soartă şi acc-
leaJ~ suferi~te". Anumite împrejurări bio-
graftce expl1că lărg irea sensibilă a orizon-
t~lui sau istoriografic. Emigrorea Costi neş·
trlor în Polonta rn 1633, cînd vi;torul croni-
car nu avea decît un an avea so-i ofere
mijloacele unei instruiri te;neinice in mediul
erudit de la ear si posibilitatea de obiec-
24
tivore a istoriei nationale. A fost nevoie,
aşadar, ca spiritul sau să se îndrepte mat
întîi în afară ca să poată scruta "lucrurile
din lăuntru 11 cu ochii comparatistului. Au re·
z~l~at ?e aici un spor. ~ubstanţial de spirit
cnt1c şt o evaluare m01 1ustă a evenimente·
lor, pnv1te intr-un cadru largit, de istorie
un1versala : "Şi aceea să se ştie că aceasta
?ară fiind mai mică nici un l ucru singura
den sine, fără aducere şi amestec w alte
fări n-au făcut". Pentru întîia oară, contem-
Riînd ~i~ Podolia destinul tă~ii sale, urmo-
rrnd ştml e ce atestau comunrtatea de ori-
gine o celor trei provincii, Miron Costtn cu-
teză să prospecteze o istorie completă, de
la incepulunle e1 neguroasa pînă la eveni-
mentele contemporane, pe care cronicarul
devenit memorialist avea să le scrie "den
inimă • Ceea ce văzuse si cunoscuse în Po-
11
lonia tragicelor înfruntări cu puterea căză­
cească (el _însuşi a participat la bătălia de
la ~erestec.tko, în 1651) se întregeşte cu ex-
penenta dtn patria regăsită la vîrsta unei
f'l'lofu~ităti încercată de timpuriu {ia parte
la .n:o• .mul~e răzb?a ie ~ i îndeplineşte diferite
m1s1unr dtplomattce ; trep ele dregătoriilor
le urcă repede : slugef' în 1657, mare logofăt
tn 1675). lrnpreturareo avea însa si o altă
semnificatie. Stabilit în Polonia şi devenind
- după obiceiul timpului - nobil palon,
Miron Costin va fi întîlnit între colegieni1
de. 1? Bar ace? ignorare orgolioasă a is-
torret poporulut său, în stare să-I decidă
pentru istoriografie. Se va osteni deci, în-
tors în patrie, să scrie "incepătura acestui
neam", cu gîndul de a înfăţisa desfăşurarea
întreagă a istoriei sale, lucru nespus de
greu ("se sparie gîndul"), dar de mare tre-
b~:~intă pentru onoarea si interesele poporu-
!u• ror;t~n'.. căci " a 111ăsa iarăJi nescrise [ ••.]
''!ste mamu. durer.e • Sondind începuturile,
gmdul cron1carulut era la vremea sa. El ti-
nea să asigure anume că virtutile război­
nice originare nu s-au istovit cu' totul, căci
" natura cea dintii a lucrurilor nu piere ci
dima:»otrivă, se păstrează veşnic, măca; in
parte". Unitatea etnică a poporului român
îi ?Par~ neindoielnică. "Şi pînă astăzi -
sene M1ron Costin despre transilvăneni -
ei sint mai numeroşi ca ungurii, incepind
din flo,.icn sîrbilor temiscreni, peste tot Mu-
reşul, in Hateg, in iurul Bălgradului [••.), in
fa!a. 91tului şi in tot Maramureşul". Ideea
orrgrn11 comune a tuturor românilor, risipiţi
-
A
•••
AL . ZUB
 vremel nic sub stăpînin strătne era o conclu-
zie preţ toaso care-ş i face drum în viitor,
pina la ultimele consecinte în ordinea poli-
tică. Cronicarul îşi întemeia concluziile pe
outorii clasici, invocind totodată filolog1a şa
"un ban de aramă găsit în pămînt lîngă
Roman" pe care stQ scris, ca o recoman-
dare . hereditos romana. Limba română,
incheia cronicarul, nu e decît limba latina
coruptă ("core ce nu schimbă Ji nu strică pe
lume ?"), cu împrumuturi d in limbile vecin e,
"dor moi mult din cea slovă 11 • Dacii n au
pierît, ci şi-au primenit limba, obiceiunle ŞI
sistemul de organizare. Miron Costin e pran
urmare şi cel dintîi cronicar ca re incearca
sa prezinte străinătăţ i i istoria şi aspiratii le
poporului român cuprinzind în raza preo-
cupărilor sale nu numai Moldova natală , c1
neamul intreg. Tnfăţişîndu -i originile, atro-
gea atenţia a supra dorinte1 lui legitime de
a fi liber. Iar cind compune versuri, o fa ce
nu din am uzament, ci ca "să să vaza ca
poate şi În limba noastră o fi acest fel de
scrisoare ce se chiamă stihuri. Si nu numai
aceasta, ce şi a lte dăscălii şi ÎÎwăfături a r
putea fi in limba românească , de n-or fi
covîrşit veacul nostru acesta de a cum cu
more greutăfi''. Cronicarul coboară în tm-
părat ia lui Clio determinat de nevoia d e
Ion. Necutce
a-şi apăra fara. Silit să -ş i schimbe arm e le
(doar şi pana e un fel de sabie, de a cărei
putere vulnera nto sau ucigătoare logofătul a-şi vedea tara eliberata pnn sa b1e po lon ă
e conştient), e l se ridică tmpotriva "basne- se dovedi deşartă. Cronicarul supraevo luase
lor" si "ocărilor" aruncate asupra poporu- posibilitatile Polo niei de a depăşi criza p ri n
lui român de interpolatorii cronicii lui Ure- core trecea : riva l ităţi fe udale împiediCau
che. Sarci na pe care ş a -o asuma nu era d e cristolizorea rezistentei şi-i măci nau pute rile.
loc uşoară, Ji de aceea "a scrie multă vreme Dar ceea ce Miron Costi n interpreta ca
la cumpăna au stat sufletul nostru". Cum semn al prăbuşirii ineluctabile nu era decît
împrejurările nu-i îngădu i au un po pas mai o intuneca re vremelnică . 1 rămd "sub vrem1",
indelung, se decide so lămureo sco ma cu un sentimen t al neputin tei funciare de
cor ,,începătura", tăgădu i nd : "şi letopisef c le dom1no, cronicarul strecoară totuşi ,
intreg să oştepfi de la noi de om avea dzi!9 vogă , speranta unui orizo nt moi luminos
.Ji nu va hi pus preaveci nicul [...] fă rii aceştia după ce vor f i trecu t "aceste cumplite
fenc.hiu şi soroc de sfîrşi re". Nu ş i -o put u1 vre mi de acmu", cărora el îns u ş i avea să le
reol1za gmdul, iar even1mentele ii pricinuiau plătească, prematur, birul capita l (1 691)
dureroase presimţiri. Speran ta intrase m Trecind prin veacuri, opera costi nion ă m ă r­
umbră, cronicarul intrevedea "stingerea şi turise ş te o conştiintă mili t antă dintre cele
tării noostre • G îndul prăbuş irii iminente 1 mai active, exe m plară. Alti învătati vor con-
11

se iveşte o cl ipă, orice consiliu pare de
prisos. ulară vremile de acum nu sint în pu-
tere şi nici un sfat nu încape la qreu ca
acesta, fără d e mărturia că este sosită piei-
reo11. Atît de aproape i se pă rea sfîrş itul
încît se întreba dacă "poporul moldovea n
va citi mai Întîi cronica mea, sau moi Întîi
va pieri". Tot astfe l, invocînd div in itatea în
poemo dedicată regelui Ioan Sobieski :
,,Dumnezeul meu, al cărui QÎnd e de ne-
pătruns, este Încă vreo nădejde, sau vom
pieri acum cu totul?". Temeiul obiectiv al
pesimis mului său stă în caracte rul societăti i
fe uda le, aflată în plin proces de destrămare
socială şi economică . Moldova pustii tă de
războaie, supusă la tribut şi b jafuri, po-
porul ru inot în p rocesul de constitu ire o
ma rilor latifundii, a vînd de îndura t "scene
nemaiouzite tie tiranie n a,."nia nă, prădă­
ciuni JÎ cruzimi d e nepovestit" ; spera nta de
tinua lupta pe ntru biruinta gî nd ulu i ca re a ni-
mase ostenelile sale.
Tn pragul veacului u rmător, stolnicaul Co n-
stantin Can tacuzino afirmă, in aceeaşi or-
dine de idei, unitatea etnică şi co ntinuita-
tea românilor din cele trei principate, "că
toti aceştia dintr-o fîntînă au izvorît Ji
cură". Gîndul său era să alcătuia să o isto-
rie a tuturor românilor, de la stră moşii da ci
pînă in actualitate, dor real izarea proiec-
tului a fost impiedicotă , ca şi in cazul pre -
decesorului său moldovean, de p reocupările
politice şi de moartea sa timpurie, cumpl ită
(1716).
Aceeaşi ţi ntă, înfruntînd "strîmtoarea
vremii" si sorăcia izvoarelor, o u rmăreşte
Dimitrie Cantemir. "Ost enitătile" lui ti ndeou
să îmbrătiseze înt r-o opera amplă ic; to rio
tuturor românilor înfruntînd " neclintifi", pe
locurile lor, adversitate a istoriei. Imboldul

25

S toLnicut Cantacuzino
era acelaşi care-I determinase pe Miron
Costin să insemne "cursul anilor". Princi-
pele cărturar se înverşunează împotriva
acelora care aduc "hulă şi ocară nepofilor
JÎ strănepotilor lor" ş.i vreo să restoureze
adevărul. Constrîns să trăiască moi mult
printre străini, împrejurările i-au favorizat
o. modificare de perspectivă şi de metoda,
dtn care au rezultat opere de însemnătate
capitală pentru istoriografia naţională .
DESCRIPTIO MOLDAVIAE, pentru o aminti
pe cea moi cunoscută şi mai semnificativă
din acest punct de vedere, era destinată sa
informeze lumea învăţa tă din Europa asu-
pra patriei sale, oferind notiuni de geogrcr·
fie, etnografie, organizatie de stat, stare
economică, viaţă politică etc. Gîndită ca un
text explicativ la HARTA MOLDOVEI, ce
avea să fie tipărită postum la Haga (1737),
DESCRIPTIO MOLDAVIAE era, ca şi HRO-
NICUL VECHIMII, un mijloc de o-ş i reco-
manda patria atentiei generale. Avînd no-
rocul să-şi petreacă anii formatiei in Con-
stantinopol, la intersecţia marilor curente
politice, diplomatice şi culturale, Cantemir
v:J fi fost izbit de ignorarea aproape com-
pletă a compotriotilor să i de către străini .
Se va decide, prin urmare, să risipească
negura groasă, strotificotă de secole peste
numele ţării. Vrînd să înceapă în 1838 tipă­
rirea operei lui Cantemir, M. Kogălniceanu
şi C. Negruzzi subl iniau tocmai meritul căr­
turarului de o fi înfăţişat străinătăţii istori::r
patriei, socotită pînă atunci în Europa civi-
lizată "un pustiu sălbatic, locuit de oarde
barbare", relevîndu-i strădan i a oe a docu-
menta "nobilul început al românilor". El
26
şi -a durat astfel " un vecinic monument
în duhul streinilor şi în sufletele compatrio-
filor săi". Afirmaţiile unor istorici care con-
testau continuitatea poporului român pe
pămîntul Dociei erou pentru principele pri-
beag "slovă pe apă scrisă". Ei nu vor iz-
buti, opreci::r istoricul, "soarele cu tină
să lipească şi cerul cu palma să căptu·
sească". Trecutul se cuvine mărturisit fără
'
prejudecăţi şi fără patimă, căci "sufletul
odihnă nu poate afla pînă nu găseJte
adevărul". l.:rr adevărul era destul de trai -
nic ca să-i justifice sperantele. "Nu, acest
neam nu trebuie să piară - medita pri-
beagul - îl păzeşte un trecut Ji îl chiamă
un viitor ; lăsafi torentul să-şi adune 'uvifele
răstirate !". Să fie încorporat in această
metaforă visul lui Cantemir de unitate na·
tională ? Dar în colea acestei unităţi, ca şi
în colea HRONICULUI său, Cantemir o ş tie,
"mari stinci În miilocul drumului ca neclin-
tite stau". Alti cărturari se vor osteni sa
libereze colea, luptînd împotriva neadevă­
rurilor o f::rlselor interpretări si o inventiilor
cu substrat politic puse i n circulaţie de cei
interesaţi . Istoriografia ordeleonă din veacul
luminilor era replica românească la operele
unor straini de felul celor scrise de Engel
sau Sulzer. Chiar erorile şi exagerările aces-
tea, izvorînd din obsesia purităţii etnice s1
lingvistice, ou jucat un rol pozitiv, contri-
buind la conturarea conştiinţei nationale.
Lupta cu armele pentru drepturile natio-
nale o fost precedată, aşadar, de lupta is-
toricilor împotriva neadevărului. Istoricii şi
filologii, s-a spus, ou fost al doilea nostru
corp diplomatic, vrednici mesageri oi po-
porului nostru peste graniţă. Reflectîndu-1
valorile în afară, le obiectiveoză, încrederea
în puterile proprii sporeşte. Situatia de
"slugă şi rob, prost şi neînvăţat, sărac şi
lipitu, pe core Samuel Micu o deplîngeo în
cartea sa despre ISTORIA, LUCRURILE SI
TNTTMPLARILE ROMANILOR. PE SCURT AŞE­
ZATĂ (Peste, 1806}, nu moi putea fi tolera ta
multă vreme. Prin cultură, spre unitate na-
tională ! Lozinca se închega astfel la sfir-
situl secolului oi XVIII-lea, aflat sub semnul
luminii. Ceeo ce dădea putere de rezistentă
rătăcitorului Şincai era gîndul de a arăta
lumii vechimea şi nobletea poporului român,
ignorat sau dispretuit. Tootă vlaga fugaru-
lui, purtîndu-şi rodul ostenelilor în desogi,
era închinată acestuia. Opera, depăşind în
ambiţii puterile unui singur om, şi-o voia
intitulată , fără echivoc, MEMORIA DACO-
ROMANORUM SIVE VALACHORUM ET AF-
FINIUM POPULORUM. La rîndul său, Petru
Maior scria ISTORIA PENTRU îNCEPUTU-
RILE ROMANILOR TN DACIA pentru o com-
bate opiniile infamante ale unor străini care
"socotesc că lumea toato e datoare să
- .
vreme, precum magarau pre magarau -
creadă nălucirile lor, ba de o bucată de
. scor-
pînă, a~a unii de la alţii Împrumutînd d efăi­
mările, fără de nici o cercare a ad evărului ,
de nou le dau la s tamp ă, şi cu cît românii
 mai adinc tac, nemica răspunzînd nedrep~
tilor defăimători , cu atîta ei mai vîrtos se
împulpă pe români a~i micşora şi cu voi-
nicie a-i batjocori".
Lupta pentru apărarea demnităţii şi a
drepturilor naţionale avea să dureze încă
multa vreme, traversind momente drama-
tice. Se schimba prot<lgoniştii, mobilul con-
flictulu; rcimtne acelaşt : necesitatea de o
asigura dezvoltarea viitoare a unui popor
tmar, apt pentru afirmare majoră în toate
domeniile. A învinge _prejudecăţile, reaua-
credinţă, inertia unei Europe deprinse să-ş1
gindească lini ştea şi echilibrul în forme în-
vechite nu era un lucru usor de realizat.
'
După şcoala ardeleană, alti cărturari şi
istorici se vor osteni pentru triumful cauzei
nationale. Ceea ce-l îndeamnă pe M. Ko-
galniceanu sa scrie în grabă febrilă, în 1837,
rliS fOI RE DE LA VALACHIE, DE LA MOL-
DAVIE ET DES VALAQ UES TRANSDANU-
BIENS, o spune singur, era nevoia de a pune
sub ochii străinilor un mijloc de informare
onest asupra istoriei, aşezămintelor, mora-
vurilor şi a culturii din patria sa. " Au tre-
cut deja trei ani de cind am părăsit Mol-
dova - declara în prefata volumului - ,
am parcurs întreaşa Germanie şi o parte
din Franta. Pretutmdeni am aflat că nu
există nici cele mai mărunte noţiuni ade-
Mtron Costin
vărate asupra Valahiei şi a Moldovei ; abia
li se cunoaşte pozitia geografică ; cit des-
pre istoria, obiceiurile, institutiile, suferin- tre" ar fi unilaterală. CUVINTUL INTRO-
ţele lor, acestea sint ignerate chiar şi de cei DUCTIV LA CURSUL DE ISTORIE NATIO-
mai savanti. Cele mai mici tări din Africa NALA, din 1843, stă mărturie a unei vocatii
şi din America sint mai cunoscute decit exceptional e de istoric. DORINŢELE PAR-
aceste principate. ln acest secol al lumini- TIDEI NAŢIONALE (august 1848) aveau in
lor, moldovenii Ji valahii sînt priviti ca un intentia autorului nu numai o finalitate po-
popor sălbatic, abrutizat, nevrednic de li- litică, binecunoscută, ci şi menirea de o fixa
bertate". Cauza acestei ignorări ofensa- pentru posteritate un moment de imP.ortonto
toare, aprecia tînărul Kogălniceanu, era în isto rică : "Vroim să păstrăm [istorie•] gloria
buna masura obiectivă. Trăind multă vreme naţionalitătii noastre !". Sentimentul că par-
sub dominaţie străină, într-un regim îna- ticipă la evenimente epocole, demne de a fi
poiat şi despotic, românii "n~au ridicat gla- comunicate posterităţii nu era numai al lui
sul ca să se apere impotriva calomniei" şi Kogălniceanu. "Songez-y, Roumains, le
au tolerat să se spună pe seama lor tot monde nous regarde et l'histoire nous at-
soiul de neadevăruri, menite totuşi să orien- tend", clama în toiul dezbaterilor unioniste
teze opinia Europei. Dar ISTORIA lui Kogăl­ logofătul V. Ghico, odresîndu-se compotrio-
niceanu, începu tă aşa de promiţător, avea tilor săi.
să se oprească la primul tom, iscălit la Pe unii dintre slujitorii săi cei moi devo-
douăzeci de ani. Lipsa unor colectii de docu- tati Clio i-a sacrificat prematur. la Hyeres,
mente diplomatice şi a izvoare or narative unde se aşezase, lîngă Toulon, ros de tu-
avea să- I determine să initieze mai întîi berculoză, Bălcescu investea ultimele puteri
'
publicarea acestora. Din "miilocul teascuri- în ISTORIA ROMANILOR SUB MIHAI VODA
lor şi a zetarilor" de la "canto ra'' sa din VITEAZUL. "Cu o inimă sfisiată • de durere
laşi, e l îşi mărturisea la 21 martie 1840 gîn- - mărturisea istoricul putin înainte de o se
dul de a edita "pre scriitorii Întîmplărilor stinge - mă lupt cu o boală crudă şi neÎm-
româneşti" intr-o vastă colectie : SCRIPTO- blînzită, caut a ciJtiga timp asupra-i şi a
RES RERUM RUMANICARUM SIVE VALA- o întrece în iuteala, ca să pot lăsa fra tilor
CHICARUM. LETOPISEŢELE publicate în anii mei aceste pagini din viata părinfilor noş­
următori (1845-1852) reprezintă realizarea tri şi cad sleit de puteri, mistuit de silintele
parţială a acestui proiect, iar în cele două ce fac".
tomut i din ARHIVA ROMANEASCA au fost Şi pentru 8. P. Hasdeu istoria ore un in-
tipărite pentru întîia oară o serie de docu- teles militant, iar rolul social al istoricului e
mente interne. Fireşte, Kogălniceanu este o dintre cele mai importante. "Istoria - scria
personalitatP comp l exă, si o motivare a e l în 1868 - ar fi o jucărie dacă Învătătu­
activitatii sale istoriografice numai prin ne- rile trecutului n-ar dirige prezintele şi n-ar
cesitatea de o apăra "dreptăfile ţării noas- prepara viitorul". Şi fiindcă concluzii false,

27

Dtmttrte Cantemir
întemeiate pe date istorice eronate, vor t i
mereu invocate împotriva intereselor natio-
nale, istoricii cei moi mzestrati se vor nevoi
să restabileoscă adevărul. Din acelaşi me-
diu berlinez în core în urmă cu trei de-
cenJÎ Kogalniceanu 1şi desov~rşea s+udiile,
dor intr-o Prusie fortificată ce avea să de-
vină foarte cunnd pilonul cel moi solid al
Germaniei unificate, A. D. Xenopo l se
adresa prietenului său Iacob Negruzzi, la
5 februarie 1869, protestind i mpotriva ofen-
selor protcrate de NEUE FREIE PRESSE la
adresa poporului român : "Nu inteleg cum
nu se scoală nimeni În contra acestui sistem,
cum nu ia unul de la noi pana in mină pen -
tru a Îndepărta calomniile care curg din
toate părfile asupra noastră". Era datoria
lui să se opună "torentului de calomnii si
de mizerii ce se povestesc în lume asupra
noastră .,. Nepăsarea generală o vedea
convertită în dispret, dispretul in ură. Lec-
torul acestor ştiri calomnioase, denigrotoore
- observa Xenopol - se crede transporta t
într-o toră dP hotentoti. Rostul istoricului er'l
să intervină fără intirziere co să opere, odat ă
cu adevărul, interesele p:1triei Xenoool
o va face cu competentă si strălucire tim?
de o jumătate de secol. ,,Cugetul meu -
mărturise şte el în acea ISTORIE A IDEILOR
MELE (1913) - fusese totdeauna frămîn tat
de dorinta de a face cunoscută cît mai
mult tara şi poporul meu lumei străine, căci
mă gîndeam că fără înălfarea neamului ro·
mânesc în ochii civilizatiei apusene, degeaba
ne mai frământăm pe pămînt". Astfel, orien-
28
tarea către istorie o multora dintre cărtu­
rarii noştri o fost nu atît birumto unei
vocatii - Kogălniceanu ar fi putut rămîne
foarte bi ne în cîmpul beletristicii, C:J' şi N .
Iorga, pe core întîile c reaţii il me.,eau poe·
ziei şi criticii literare, iar Xenopol pornise
la Berlin -cu gîndul de a se dedica ştiintei
dreptului - cit o necesitate. Pentru ei scri-
sul n-o fost o ,,iscusită zăbavă", un joc
gratuit oi inteligentei, ci un mesaj, un răs­
puns adecvat la comondomentele epocu.
lstoriogr:J"fio izvorăşte astfel nu atît din ne·
voia de cunoastere, afirmată totuşi de un
Miron Costin, de D. Cantemir, M. Kogăln i­
ceanu sau A. D. Xenopol, cît din impera-
tive patriotice, iar evolutia ei spre zona
moi colmă a interesului ştiinţif•c nu s-a des-
prins şi nu se poate desprinde, practic, ni-
ciodată de ideea :J"părării ioeolului natio-
nal. Ceea ce se cere subliniat in cazul celor
mai reprezentativi d intre istoricii români
este faptul că marile evenimente au găsit în
ei un ecou fidel, iar i nteresele superioare
ale poporului - aparători statornici. A in-
cerca să separi în Kogăln iceanu pe istoric
de porbmentor ori de legislator şi d iplo-
mat sau să izolezi în personalitatea lui N.
Iorga pe tribun de istoric este cu neputi nţă.
Xenopol n-a fost numai istoricul em1nent şi
teoreticianul istoriei, ci în acela ~i timp un
ambasador respectat al drepturilor noastre
istorice.
Aşadar, timp de secole, cârturarii s-au
silit să opere ca pe o mo~tenire s:1cră isto·
ria poporului român şi demnitatea valori -
lor sale spirituale. A venit apoi momentul
afirmării în cultura universală . Ceea ce-l
întrista pe V:J's ile Pârvan la Berlin in timpul
studiilor efectuate la inceputul acestui veac
era ,,neincrederea, aproape dispretul cu care
sîntem tratati de Învăfatii de aici". Era con-
vins - avea s-o probeze cu propria sa
operă - că se putea sta onorabil alături
de cei mai invătati dintre profesorii Apu-
sului. Va lori de întîia mărime s-au afirm:r.
de atunci în ştiinţa şi arta lumii, iar "patria
înlăcrămată" a lui Miro n Costin şi a lui
N . Bălcescu a incetat să moi f ie pentru
s trăini pămînt necunoscut. Numele lui
Enescu, Iorga, Brâ ncuşi, Titulescu, Cantacu-
zino, pentru o nu aminti decît cîteva
din veacul nostru, sînt dintre cele mai
fa mi liare pentru orice om de cultură,
confirmind, în cele din urmă, izbînda isto·
riogrofiei militonte. Exprimînd dificultatea
de o se dedica istoriei într-o epocă in care
" gi ndul slobod ~i fără valuri" nu era cu pu·
ti ntă, Miron Costin rezuma in definitiv des-
tinul unei pleiade întreg i de cronicari şi de
istorici, iar expresia "BIRUIT-AU G TNDUL",
pe core Maiorescu o pus să fie grovotă dea-
supra ti ndei sale, avea să focă - dincolo
de dilema d intotd eauna a cărturarului -
o strălucită carieră.
 . .. •
-· ·
SECRETUL OPERATIEI
Martie 1944... Pe cele două tărmuri ale
Canalului Minecii, toată prop:rgondo este
axată pe debarcare. Goebbels proclamă :
"Am intarit coastele Europei de la capul
nordic pina în Mediteronă şi le-am înzes-
trat cu cele mai ucigătoare arme pe care
le poate produce secolul al XX-Ie:r. D~
aceea, orice atac inamic, chiar şi cel ma1
puternic core ar putea fi imaginat, e desti:
not esecului". Ministrul propagandei celu1
de al III-lea Reich lansează mereu sloganuri
prin care vrea să-i facă pe germani să uite
de înfrîngerile de pe frontul sovietic şi de
teroarea bombardamentelor oenene : " De-
cizia finală se va obţine pe frontul occiden-
tal•.
De partea coaliţiei antihitleriste, deb:rrca-
rea e aşteptată cu aceeaşi infrigurare. Sta-
tele Un1te, angajate pe frontul european şi
pe cel al Pac1ficului o asteaptă. Uniunea
Sovietica, c:rre a depus un urias efort, alun-
gind pe cotropitori, o aşteaptă. Anglia -
atît de plină de oameni şi material încît se
spune că, daca n-or exista miile de baloane
antiaeriene, intreaga tară s-ar scufunda in
more - o crşteaptă. Europa ocupată, unde
miscarea
•
de rezistenţă acţionează eroic, o
aşteaptci .
TEMERI ŞI SPERANŢE
Dacă trupele germane reuşesc să-i res-
pingă pe aliati în mare, Hitler ar obtine ră­
gazul de care ore nevoie spre a -şi ~utea
concentra eforturile împotriva :rrmate1 so-
vietice. Un nou Dunkerque n-or nimici for-
tele anglo-amencane, dor le-ar paraliza
pentru multa vreme. Consecintele psiholo-
gice, în special, ar fi incalculabile. Churchill
n-o acceptat operaţ1:r Overlord - cum ~e
numeste, în termeni de cod, debarcarea dtn
Normandia - decît silit de împrejurări. El
PAUL B. MARIAN
ar prefera ca trupele aliate să deborce in
Iugoslavia şi să înomteze în Bolcooni, consi-
derînd că atacul împotriva " Zidul ui Atlanti-
cului", inaltat de germani pe tormul Cana-
lului Minecii, e pur şi simplu o nebunie.
Eisenhower va scrie mai tîrziu : De cîte ori
nu l-am a uzit pe Churchill spunind despre
planul O verlo rd : " Luati seama ca valurile
să nu se În roJeasc ă de singele tineretului
american şi britanic şi ca le~urile soldatilor
no1tri să nu se ingrămădească pe plăii''·
Roosevelt priveşte si el cu strîngere de
1nimă perspectiva debarcării că c i, la cin ci
luni după ziua fixată, el urmează să solicite
voturile alegătorilor pentru al potrule::r man-
dat preşed i nţia!.
Adevărul e ca, în cazul unei i nfringeri,
aliatii ar avea nevoie de mult timp ca să -şi
reorganizeze trupele, să studieze din nou
planurile atit de minutioase pe care le re-
clamă o mare oper:r}ie combinată (cele ale
operat1ei Ove rlord au necesitat aproape
doi ani), să adune o nouă ormodă maritimă
şi aenană şi, ma i ales, să inspire din nou,
soldatilor lor, elanul necesar. Chiar dacă
maşina de război onglo-saxonă nu ar pierde
pe plăjile normande decît o mică parte din
oameni ŞI material, ea ar fi, în cazul unui
eşec, ca un motor i nca puternic, dar dotat
cu o b:rterie stricată.
Pentru Hitler, răgazul pe care I-ar obtine
în urma eventual ei înfrîngeri a aliatilor, ar
reprezenta exact diferent::r dintre o victorie
posibilă si o zdrobire certă. Submarinele
lui au fost alungate din Atlantic de radar,
d:tr pe şontierele germane se află submer-
sibile cu propulsie electrică, a căror vitezei
si capacitate de scufundare prelungita le-ar
d:r posibilitatea să scape de urmăritorii
lor Luftwa ffe o fost învinsă de aviatia alia-
tă însă uzinele Messerschmitt construiesc
ap:::rratul cu reactie Me-163 care, la rîndu-i,
29
 ar fi capabil să-şi măture de pe cer odver-
sora. Moi există şi panoplia armelor secrete
V-1 , V-2 ş i V-3, care s-ar abate ca o ploaie
osuprcr Londrei şi ar transforma-o în praf
şi pulbere. Pentru Hitler, respingerea debar-
carii ar mai însemna, în fine, deschiderea
unor miraculoa se perspective diplomatice,
inclusiv mult sperota ruptură dintre U.R.S.S.
ş i aliatii occidental i.
Pentru o cîştiga formidabil:::r partidă pe
care u rmează să o angajeze, hitle rişti i tre-
buie neapă rat să afle ziua cînd se va pro-
duce debarcarea. Serviciile secrete ale lui
Hitler au sarcina să răspunoă unei duble
î ntrebări : Unde şi cînd, în ce loc se va
produce debarcarea ş i la ce do tă ? De
aceea, spionii nozi ş ti foc tentative dispe-
rate ca să descopere secretul "zilei Z" , iar
aliaţ i i, la rîndul lor, depun eforturi excep-
tionale ca să păstreze intactă taina.
' Tn culi sele debo rcă rii se joacă atunci una
di n cele moi infernale partide de poker din
istoria spionajulu i. M iza ei : eliberarea Eu-
ropei occidentale. Istoricul şi publicistul
Gilles Perroult, laureat al premiului Auiour-
d'hui a întreprins timp de 18 luni o minu-
ţioa să a nchetă consacrind acestei bătălii o
lucra re 1 d in ca re extragem cîteva momente
esenţiale.
FUNESTUl ORGOLIU AL LUI VON PAPEN
Martie 1944... Din Stockholm, din O slo,
din Lisabona, naziştii trimit şi paraşutează
deasupra Angliei sute de agenti, cu o uni că
misiune : să descopere secretul actiunii
Overlord. Simultan toate oficiile diplomatice
germane primesc, cu menţiunea ultraconfi-
dential şi strict secret, o telegramă prin core
Ribbentrop le cere să afle, cît moi repede
posibil ş i indiferent cu ce preţ, semnificatia
numelui ae cod Overlord.
Mesa jul pare desigur de neînţeles celor
mai multi dintre d iplomati, cu exceptia lui
ludwig Moyzisch, reprezenta ntul Serviciului
secret german la Ambasada din Ankara.
Căci Moyzisch e unul din purinii care o aflat
de cuvîntul Overlord, îna inte ca el să fi
ajuns pe masa lui Ribbentrop. Cum ? Foreign
Office a trimis documentele în ca re se vo r-
bea despre Overlord lui sir Jugue Knatch-
buii -Hugessen, ambasadoru l britanic la An-
kara. El le-a închi s î n seiful amba sadei, de
unde le-a subtil izat un valet, Elyesa Bezna,
core le-a fotografiat, predîndu-le apoi lui
Moyzisch. Combi natia durează de peste şase
luni. Cîteva sute de documente, clasate
"s trict secret", ou fost trimise la Berlin. Unele
sint de o importantă capitală, căci Huges-
sen, diplomat de rangul întîi, prim eşte de lo
Foreig n Office i nfo rmaţ ii care depă şesc ca-
drul misiunii sale la A nkar:::r. El e informat
' Gtllc~ Perrault, L e secret du. j o u.1· J , Edi-
tura Fayat·d . P at·l::., 1967.
:30
despre toate hotărî rile luate la nivel inalt,
i se trimit dările oe seamă ale conferintelor
de la Moscova, Teheran şi Co sablanca. Be z-
na, avînd ca nume de cod Cicero, reprezintă
pentru nazi şti unul dintre cei mai eficaci
agenţi .
După P.rimirea teleg ramei lui Ribbentrop,
Moyzisch exam i nează fotocopiile transmise
de Cicero şi-şi dă seama că Overlord
înseamnă desch iderea celui de-al doilea
f ront al aliatilor. Trimite deci imediat la
Berlin un mesaj cifrat căci, profesionist oi
spionajului, el aprec i ază corect important::r
descoperiri i sale. Agenţii secreti germani
care operează în Angl ia trebuie să des-
copere fără întîrziere numele de cod oi in-
vaziei, a cărei dată şi loc ei încearcă să
le afle.
Moyzisch comite totuşi o greşeală : îi
arată ambasadorului german in Turcia, Fritz
von Popen, documentele înc reainţate de Ci-
ce ro, deşi dispoziţiile sale sun ă categoric :
" A se tra nsmite direct la Berl in" .
Von Popen poate citi astfel procesul ver-
bal al discuti ilor purtate în tre guvernul turc
şi amba sadorul britanic, din core reiese că
Turcia se pregăteşte să treacă în tabă ra
ali aţ ilor, negociind, în secret, cu englezii,
intrarea în ră zboi.
Furios, von Papen obţine imediat o au-
dientă la ministrul turc oi of:::rcerilor externe
şi îl amen i ntă cu represalii. Fără întîrziere,
min istrul turc îl info rmeoză pe ambasadorul
englez de cele întîmplate. Tn aceeaşi seară
o telegramă soseşte la londra : " Papen ştie
moi mult decît crr fi normal". Peste cîteva
zile, o echipă de contraspionaj a britanici-
lor soseste •
la Ankara si •
instalează la seif
noi sisteme de alarmă. Ambasado rul, sus-
picios, nu-l mai sca pă pe Cicero d in ochi .
Agentu l nazist nu v-:1 moi putea transmite
lui Moyzisch decît documente lipsite de va·
loare, ca, de pildă, facturi le furniturilor de
birou cumpărate de ambasada b ri tanică ...
UN COLET CIUDAT LA POSTA
•
DIN
CHICAGO
Sfîrşitul lui aprilie ... Serviciului de spionaj
nazist nu-i moi rămîne decît o lună - ma i
exact, 36 de zile - ca să oescopere secre-
tul acţ i unii Overlord. El contează pe agentii
in trod uşi în Anglia, neştiind că aproape toti
ou fost arestati de controspionojul britan ic.
l a rîndul lor aliatii - de la cel mo i mă ­
run t agent de info rmatii pînă la generalul
Thomas Bot ts, omu l care răs pund~ de pă s­
trarea secretului O ve rlord - sîn t şi ei pre-
ocupati ca nu cumva noziştii să descopere
taina acţiunii, pregătită cu atîta minuţioz i­
tate. Unele mişcări ale trupelor conduse de
feldmaresalul von Rundstedt i-au făcut de
multe ot:i să-şi imagineze că naziştii ştiu
ma i multe decît s-ar cuveni.
Temerile aliatilor, mai ales ale britanici-
lor, se datorează Ji unor întîmplări ciudate,
ca şi unor impru enţe inexplicabile.
Tntr-o zi a lunii martie 1944, funcţionarii
poştei din Chicago deschid un colet prost
lega t. Tnăuntru, un teanc de documente mi-
litare, pe care ei le duc la cartierul gene-
ral al armatei o VI-o, încortiruită la Chi -
cago. Patru of iteri examinează documentele
şi constată, uluiţi , că ele conti n date privind
plajele de debarcare, im portanta mijloace-
lor folosite de aliati, dota a•proximotivă o
asaltului. Adresa de pe pachet, Divi sion
Street, se află într-un cartier locuit de imi-
gronti germani.
Destinatoro recunoaşte că p:rchetul i-a
fost tri mis de fratele ei, core e sergent, re-
partizat la cartierul general al lui Eisen-
hower. Supus unui interogatoriu, el repeta
mereu aceeaşi exp l icaţie : trebu ia să trimită
documentele la Transportation Division din
Was hington, dor, copleşit de muncă şi pre-
ocupat de starea sănătăţii surorii lui, o
scris, fără să-şi dea seama, adresa ei pe
colet.
Zăpăcea lă sau trădare ? Contraspionajul
nu uită că fratele şi sora sînt de origine
Feldmareşatut .Rommet tn-
spectează .,Zidu~ AtLanticu-
lui", unde gigantice lucrări
cte apărare au scopuL de a
stdv itt iminentut asatt aL
utiaţitor.
germană. Dacă el e spion ? Dar, ca spion,
n-or fi făcut cu moi multă grijă pachetul, tn
loc să-I lege neglijent, ceea ce o şi pro-
vocat cunozitatea poştaşi lor ? N eglijenta nu
dovedeste tocmai că-i vorba de un om sur-
menat, ·chinuit de grij1 ?
Afacerea e clasotă. Dor, la Ch icago există
acum douăsprezece persoane core cunosc
marele secret : opt poştaşi şi patru ofiteri
de la intendenţa Armatei o VI-a. F.B.I.-ul
întreprinde, pentru fiec:rre dintre ei, o on-
chelă serioasă, core dă satisfacţie. Cei doi-
sprezece sînt avertizati că cea mai mică in-
discretie poate avea consecinte dramatice.
Dar ce mijloace să se folosească spre o
opri flecăre lile unui poştoş din Chicago,
dacă ofiţeri superiori dovedesc, la londra,
o nepftsore criminală ? la un cocktoil . dat
la hotelul Cl aridge, doamnele se plîng de
calitatea proastă a prăjiturilor. Unul dintre
oaspeţi, un general de aviatie american,
coma rad de p romotie cu Eisenhower, le li-
nişteşte declarîndu-le, cu gravitate, că pro -
dusele alimentare nu vor sosi în Anglia de-
cît după debarcare, vasele fiind acum ocu-
pate cu transportul armelor.
D upă 15 iunie, asigură el, veti mînca cu
totii prăjituri bune. GeneraiiJI este degradat
şi expediat înapoi în S.U.A. Altă dată, un
co lonel englez, într-o discutie, lasă să-i
31

scape că oamenii lui foc instructie de luni
de zile pentru atacarea unui punct fortJfi-
cat din Normandia. E şi el degradat şi
transferat. Şi totuşi 1 indiscretiile continuă :
cu prilejul altuia dintre nefastele cocktai-
luri, un ofiter de m:~~rină destăinuie pur şi
simplu prietenilor săi ziua şi locul debar-
carii.
De astă dată începe să-i fie teamă pînă
şi lui Eisenhower. Atîtea imprudente, atîtea
indiscretii, reusesc, pînă la urmă, să-i zdrun-
cine liniştea. 1n ziua de 8 mai 1944, Chur-
chill ii spune cu lacrimi în ochi :
- Sint pînă la capăt alături de dv. în
această actiune. D::1că ratează, ne vom pră­
buşi amîndoi.
După indiscretie ofiterului de marină însă,
Eisenhower începe să întrevadă posibilitatea
• •
unu1 grav msucces.
32
•
Un post (j_e observaţie ger-
mrm pc coas•ă. Se aşteaptcJ
ivirea ta ortzont...
Pînă la debarcare, londra va moi tremura
de multe ori. Astfel, într-o dimineaţă plo-
ioasă de m:ri, vîntul deschide o fereastră a
ministerului de război. Douăsprezece cop1i
ale unui raport rezumind operatia O verlord
zboară ca nişte frunze pătate de rugină.
Tnnebuniti, ofiterii coboară în goană scă­
rile izbutind să culeagă, din zbor, unspre-
zece copii. A douăsprezecea nu-i de găsit.
Consternare ! Peste două ceasuri, cîmpul
cercetărilor lărgindu-se, se descoperă că
hîrtia a fost înminată de un civil unei san-
tinele din fat:r unei clădiri guvernamentale.
Omul care purta nişte ochelari" cu stjcle
foarte groase şi core i-o spus soldatului că
textul e ilizibil nu-i de găsit, însă, nicăieri.
A citit, cumva, în întregime raportul ? Va
şti să-şi tina gura ~
... a armadei care s-a strîns
fn rada porturilor br itanice.
La cheturile South.am pto-
nutui o fantasti ci! agLome -
rare de vase t r ece n e-
observatif de pttoţii dha
Luttwatte
Gara Exeter, într-o seară de mai... Un
controlor al căilor ferate găseşte o servietă
uitată într-un compartiment gol. Tn interior,
planul complet al actiunii Overlord. Con-
trolorul încredinţează servieta şefului de
gară, care o închide în dulapul lui şi pune
oameni de pază. A doua zi d imineata, ser-
vieta e predată agentilor serviciului de
securitate.
O problemă bizară e cea r:1 cuvintelor în-
crucişate. Careurile apărînd in ziarul lon-
donez "Daily Telegraph" sînt oare folos ite
de un spion ingenios, pentru o-ş-i transmite
informatiile ? Problema din 2 moi dă la 17
orizontal definitia : "Unul din patruzeci şi
opt". Ră$puhsul e "Utah". La 22 mai, defi-
nitia ~ui 3 orizontal este : "Piele ro~ie în
3- Magazin istoric nr. 8
Missourin . Răspunsul : ,,Om aha". Ori Utah
şi Omoha sînt numele de cod ale celor doua
plaje unde urmeoz6 să debarce trupele ame-
ricane. Simplă co i nci denţă ? Poate! Dar Leo-
nard Dave şi Melville Jones, care compun
în colaoborare cuvintele încruci şte d in ,,Dai ly
TelegraphH sînt puşi sub supraveghere
PLANURILE NU POT FI MODIFICATE
Din atîtea indiscreţii ~ăvilite la timp, cîte
au ajuns la urechile inamicului ? Daco se-
cretele operatiei Overlord circulă pe toate
drumurile, cum să te mai miri de noile şt
catastrofalele dispozitii tactice luate da
inamic?
Tntr-r:~devăr, mişcarea de rezistenţă fran·
ceză comunică aliatilor că divizia 91, venită
33
 tTltfm<>le fn structtun1 dcrtf' • • ·~M+.,..'' • •• '·"...._.,..,,.,.. ... ..

-
""" • ro.. • •

ti nitdţHor aeropurtate de
generaLuL Eisenho wer. Fe-
ţeLe para şutiştHo r sînt mm-
jlt e cu negru de fum, din.
mottve de camuflaj.

din Germania, a luat poz iţie la La Haye du

Pu its, în mijlocul pentnsul ei Contentin. Re-
gimentul 101 , dotat cu oruncătoare de fla-
cări şi alcătuit din soldati tineri ş i bine echi-
-
paţi, stationează la capul La Hague, punc-
tul cel mai avansat al Frantei. Iar batai io-
nul 795, întărit cu batalionul 100 de blin-
date, s-a instalat l îngă Carentin. E exact
zona proiectată pentru debarcare. Aceste
ştiri provoacă panică în Anglia. Generalii
Matthews Ridgeway şi Maxwell Taylor, co-
mandanţii diviziilor 82 şi 101 aeropurtate,
convocati în mare grabă la cartierul gene-
rol, sînt informati ca planurile studiate de
luni intregi au devenit impracticabile. Sol-
datii ar fi pur şi simplu masacroţi şi adver-
sarii operatiei aeropurtate cer anularea ei.
D:rr generalul Bradley declară că refuză
să debarce pe pla·\a "Utah ", d i n golful
Veys, fără ajutoru paraşutiş,tilor. Dupu
multe discutii se ajunge la un compromis.
Divizia 82 nu va fi lansată în regiunea Saint-
Sauveur-la-Victoire, aflată în apropiere de monstruoasă maşină, ale cărei infinitezimale
baza peninsulei Contentin, ci la Sainte-Mere- rotite se îmbuca strîns unele cu celelalte si
Eglise, in centrul peninsulei. orice modtficare, chiar neînsemnată, în·
Dor dacă planurile diviziilor aeropurtate seamnă o reajustare generală. Este prea
mai pot fi schimbate în ultimul minut, me- tîrz iu ! Overlord mai poate fi oprit - cel
canismul atît de minutios pus la punct al putin pînă la 5 iunie - , dar in nici un caz
asaltului plajelor nu mai suferă nici o mo- schi mbat.
dificare. Sectorul de atac al britanicilor ră­ Operatia e decl:mşată în zorii zilei de
mîne acelaşi. Ei trebuie să debarce sub ame- 6 iunie 1944. Tn clipa cînd incepe bătălia
nintarea tancu rilor Tiger ale diviziei 21 , sta- propriu-zisă, sfîrşeşte războ iu l purtat pen-
bilită la Caen. Căci Overlord a devenit o tru păstrarea secretului ei.

I ncepe tmbm·rorl'a
în veder.oa marti ...
debarcllrl

34
 100 DE ANI DE LA iN FIINTAREA
ASOC IAŢIEI GEN E.RALE
A MUNCITORILOR DIN TIMIŞOARA
Sec ţ ie a Inte r naţi o nale i 1
AUGUSTIN DEAC

Era epoca inceputurilor. Pretutindeni unde fumegau coşurile fabricilor - la

Bucureşti, Ploieşti, Cluj, Timişoara, l aşi - , '" exploatările miniere, În marile por-
turi, in centrele de comunicatii mai impo rtante se fo rmau nai detaşamente ale pro·
letariatului. Tânără, viguroasă, combativă, Însetată de cunoaştere şi Însutlefită de idea·
luri nobile, noua clasă a p reluat, i n a d oua iumătate a secolului trecut, cele mai
Înainta te tradiţi i ale luptei pentru eliberarea socială ~i natională, pentru dezvoltarea pro·
gresi vă a natiunii române. Totodată, ea s-a manifestat de la inceput ca un detaşament
activ al mişcării muncitoreşti i nternaţionale, bucurindu-se de i ncrederea Ji stima inte·
meietorilor socialismului ştiinţific.

Tn Banat şi mai ales la Timi şoara, con-
centrarea unui însemnat număr de munci-
tori în întreprinderi relativ dezvoltate din
punct de vedere tehnic, legăturile mai strînse
ale muncitorilor înaintaţi bănăţeni cu mi ş­
carea muncitorea scă internaţională, mai
ales din Austria, German ia, Elvetia, aju-
torul nemijlocit acordat de Internationala 1,
condusă de Karl Marx, au f avorizat infiin-
tarea la 11 octombrie 1868 a primei organi-
zati i politice munci toreşti pe teritoriul ro-
mânesc. Prin această organizaţie, muncito-
ri mea timi şo reană lupta nu numai pentru
sustinerea unor revend icări cu caracter pur
econo mic, ci şi pentru o serie de revendi-
cări politice. Acest pas, primul din istoria
fării noastre, a dovedit maturizarea con-
stii ntei de clasă a muncitorilor d in această
• •
p:rrte a ţării şi o const ituit o etapă impor-
tantă în unirea socialismului ştiinţific cu
mişcarea muncitoreoscă .
Tncă în adunarea de constituire a Asocia-
tiei general e a muncitorilo r din Timişoara -
căci aşa s-a numit această primă org::miza-
tie pol itică - şi-au dat adeziunea 300 de
muncitori. Cîteva lun i moi tîrziu, în aprilie
1869, asociaţia din Timi şoara o cerut outo-
ri tătilor aprob:11reo statutului ei în numele
a peste 1 000 de membri.
Programul Asoc iatiei generale a muncito-
rilor timişoren i a fost în linii esenţiale ase-
mănător cu acela al altor orqanizatii mun-
citoreş.ti din Austro-Ungaria, Germania etc.
Acest program consacra principiul interna-
tiono l ismului proletar, simţit la noi încă d i n
vre mea primelor organizatii politice munci-
toreşti de acum 100 de ani. Lupta pentru
îmbunătăţirea situatiei materiale, sociale şi
politice a exploatatilor şi asuprifilo r, indi-
ferent de naţionalitoote, pentru egalitatea lor
în d repturi, rid ica pe o treaptă superioară
.
traditia actiunilor comune ale ţărani lor ro-
mâni, maghiari, secui robiţi de secole. Clasa
muncitoare se afirma astfel ca cea mooi
înaintată clasă a societăţii, care, cu toate
limitele manifestate într-un domeniu sau
altul, a polarizat incă de pe atunci forţe
sociale importante unite prin năzuinto co-
mună de a înlătura asuprirea şi exploata-
rea. ,,Tn oraşul nostru de un timp încoace
- scria un agent al autorităţilo r austro-
ungare din Ti mişoara - în rîndurile popu-
latiei de jos, în aşa-n um ita clasă a munci-
torilor şi meseriaşilor, se manifestă o activi-
tate specifică, core poate avea în viitor o
influenţă dăunătoare pentru treburile ob-
şteşti şi care poate să devină pericu loasă".
Organizatorul şi sufletul acestei organi-
zaţii timişorene a fost Carol Farcaş, munci-
tor mecanic, core, intors din Europa apu-
seană, unde cunoscuse principiile socialis-
mului ştiinţific, o desfă şurat o intensă acti-
vitate de organizare o muncitorilor din Ti-
mişoara ş i de orientare a lor pe un făga ş
corespunzăto r principii lor revoluţionare pe
c:rre şi le insu ş ise în Apus.
După modelul Asociatiei muncitoreşti de
la T imişoara s-au creat asemenea organi-
zaţii şi în alte oraşe, ca Arad, Reş iţa, Ora-
vita, Cluj, Sibiu, B ra şov şi altele.
Asociati::r mun citore ască din Timişoara
s-a întărit considerabil, muncitorii simtind
în ea un adevărat sprijinitor ş i orgonizator
al luptei lor pentru revend ică ri economice
şi politice, mai ales după ce Carol Farcaş a
devenit, la 1 ianuarie 1869, membru al l nter·
nationalei 1 şi reprezentant al acesteia în
Banat. ln această calitate, împreună cu
Gheorghe UngureontJ, a recrutat un număr
insemnat de membri.
Tntr-un raport al ministrului de interne
ungar, referito r la activitatea desfăşl,•rotă de

35
 .
Carol Fcrrca~, se menţiona că, după ce a
venit la Tim1 şoara din Geneva, a organizat
greva lucrătorilor de la că il e ferate, unde
"a convins întreaga muncitorime de acolo
să înceteze lucrul. Rezultatul o fost avan-
tajos pentru muncitori, s::loriile le-ou fost
mărite, dor Farcaş, initiatorul grevei, o fost
concediat. De aceea muncitori i I-au consi-
derat arept un martir... "
O contributie deosebită a adus Asociaţia
general ă a muncitorilor d in Ti mi şoara lcr
răspîndirea ideilor social ismului ştiinţific,
ceea ce a avut urmări pozitive în creşterea
combativitătii muncitorilor.
ln 1869, Asociatia muncitorilor tim işo ren i,
ca urmare a muncii de lămurire desfăsurată
de conducere, o recunoscut programul şi
Statutele Internationalei 1, lo core s-o afiliat,
creîndu-se ostfe f prima secţie o Internatio-
nalei 1 pe teritoriul ţăr i i noastre. Despre
existenta acestei sectii se aminteşte în rapor-
tul tinu t de Marx la Congresul al IV-lea al
Internationalei 1 din septembrie 1869 de la
Basel (Elvetia).
Referindu- se la existenta unei sectii o In-
ternationalei lo Timişoara, un rapo rt al au -
tori tăţilor bu rg hezo-mo şiereşti ungare din
27 octombrie 1871 mentiona : ,,Internatio-
nala a pătruns adînc şi lo Ti mişoara, în
numeroasa muncitorime a multiplelor fabrici
din acest oraş, cît şi printre muncitorii să­
raci core lucrează în oraşele mi niere apro-
piate, An ina şi Reşifo". lntr-u n olt loc, ro-
portul releva că organ izaţiile muncito reş,ti
cunoscute sub denum irea de Asociat ia ge-
nerală a muncitorilor, înfi inţate de curînd în
orasele "Tim işoara , A rod, Sibi u, B raşov,
Reşito, An i na, Oră ştie ... s-au decla rat a f i
internationoliste ..., ele apa rţi n celor core
urmează Internationala". Acelaşi raport,
referindu-se la activitatea de organiza re a
muncitorilor în sectie a Internationalei, des-
faşurotă de Carol Farca ş, mentiona în con-
1inuare : "şi peste tot a cîştigat membri pen-
tru Internaţ ională, prevăzîndu -i cu carnete
de membru".
,,Vorbote" gazeta sectiei din Elvetia a
lnternationa(ei, redactată de J. Ph. Becker,
informa în februarie 1869 că " la Peste şi
Timişoara 2 500 de persoane au aderat la
Internaţională. Din alte o raşe l ipsesc date
mai apropiate'' .
Conducătorii secţiei din Ti m işoara a Inter-
nationalei 1 au avut - după cum re iese din
numeroase documente - strînse legături cu
conducătorii Internaţionalei 1, cu membri ai
Consiliului General al Asociatiei Internatio-
nale a Muncitorilor, cu conducătorii diferi-
telor sectii din alte tări. ln raportul am intit
al autorităţilor burghezo-moşiereşti ungare
referitor la legăturile asociatiilor cu Inter-
nationa la 1 se mentiona : "Ei (conducătorii
muncitorilor - A.D.) intretin o 1egătură vie,
nemijlocită cu cei mai distinşi conducători
ai Internationalei, ş,i anume cu secretarii
generali Karl Marx ~ i Geor9e Eccarius (lon-
dra), J. Ph. Becker lGeneva), Sebei şi lieb-
knecht (Leipzig) ..• Sorge (America). Pe aceas·
36
tă cale ajung la cuno ş ti nţa dife ritelor aso-
ciaţii (munc ito reşti - A.D.)... m a nifestă r i le
Internationalei". Du pă cum o deci:Jorat per-
sonal în 1871, Ca ro l Farcoş a primit multe
colete continind diferite materiale propa-
gandistice. Tntr-un colet, de exemplu, i s-a
trimis un ziar al Internationalei din 13 mo i
1869, cîte un exemplar din "The internation::l'l
working ryews association" (Asocia tia Inter-
naţiona l ă Muncitorească de Informatii), " Sta.
tuten der Arbeitervere'ine in london" (Sta-
tutele Asociatiilor munci toreşti din Londra),
precum şi opt circulare. Tntr-altul Farcaş ::l'
primit Manifestul Pa rtidului Comunist, lucra-
rea "Procesul comun iştilor de la Colon ie''
etc.
Din documentele vrem ii rezultă că mun-
citorii inai ntati din Tim işoa ra, ca şi d in alte
oraşe, citeau ziare şi broşuri a le secţiilor
Internationalei din diferite ţări. Numerele
pe 3 ani ale ziarului secliei din Geneva a
Interna ţ ionalei, "Vorbote , ou fost tri mise
într-un singur colet muncitorilor din Timi-
şoara. Au tori tăţile burghezo-moşiereşti un-
gare au confiscat numeroase exemplare d in
,,L'internationale", " La reforme sociale", ,,La
liberte", "l'opinion:, " le rappel", ,,La cause
de peuple", "Die 1a~wacht , "Der Volks-
statt", toate publicaţii socialiste tipărite de
organizatii aderente la Internationala 1.
De altfel, redactori şi colaboratori demo-
crati şi progresişti români, ca Cezar Bolliac
de la " Trompeta Carpati lor", Vicentiu Ba-
beş de la "Albina", A lexandru Roman de lo
" Federatiunea" , George Bar it de la "Ga·
zeta Transilva niei", Iosif Vulcan de la ,,Fa-
milia" şi multi alti i, ou făcut loc în coloanele
ziarelor timpului unor călduroase manifes-
tări de simpatie pentru lupta muncitori lor
de pretutindeni, pentru activitatea Interna·
tionalei 1 şi a conducătorului ei Karl Marx.
Concomitent cu pătrunderea şi răspîncl.rea
în tara noastră a ideilor Internationale i 1,
numeroşi intelectuali de seamă aflati la
studii în străinătate au luat cunoştinţă de
ideile revoluţio nare ale acestei organizatii
şi s-au înrola t ca membri ai ei in diferite
sectii din opusul Europei. Este cunoscută
aderenta la Internaţională a filozofului ro·
mân Vasi le Conta, a lui Titus Dunka, edito-
rul de mai tîrziu al primului ziar socialist
din România, care va avea ca subtitlu or·
gan al social-democratiei şi al proletariatului
român, a revolutio na rilor C. Arbore Ralli,
G heorghe Panu, Mircea C.A. Rosetti, Dumi-
tru Rosetti Tescanu şi altii.
Sînt unele ştiri şi referiri că o sectie a In-
ternationalei 1 s-ar fi creat ş.i în capitala
României. Pînă în prezent însă nu s-au des-
coperit documente privind activitatea aces-
teia.
Primele organizati i politice muncitoreşti
şi-au avut importanta lor. Ele au continuat
cele mai bune traditii de luptă ale mişcării
democratice de la 1848 din tara noastră şi
au constituit o puternică punte spre crearea
partidului politic al clasei muncitoare.
 O FIGURĂ LEGENDARĂ TN OSTI
• LE LUI MIHAI VITEAZUL

'

MAGDALENA BUNTA
Despre viata lui Baba Novoc - Hunul
d in cei moi viteji căpitani., oi lui M ihai Vi-
teazul - avem ştin putine. Tntr-o n otită
referitoare la locul de naştere al acestuia,
croni<larul transilvănean Ştefa n Szomos-
kozy spune că Baba Novac era o ngenar
din sotul Poreci, lîngă Dunăre, aproape oe
Semendrio. la început - ne informeaza
acelaşi Szamoskozy - a fost ostaş de rînd
şi se aflase în închisoarea turcească, unde
"i-au scos toti d i nţii, încît nu mai avea nici
un dinte în gură". După venirea lui în Ţara
Românească, Mihai Viteazul 1-a numit căpi ·
ton peste haiduci, care formau un corp în-
semnat în oastea acestui mare voievod (la
un moment dat circa 8 000 de asemenea
ostaşi) . Haiducii erau recrutati dintre oa·
menii liberi din diferite părţi.
Baba Novac a intrat în slujba lui Mihai
Viteazul în anul 1595, probabil după lupta
de la Călugăreni. Prima sa misiune, care
1-a ridicat în rîndul celor mai apreciati oa-
meni ai lui M ihai, a fost incursiunea din pri·
măvara anului 1595 (probabil în l una mai).
Tn fruntea a 700 de haiduci, trecînd Du-

Mihat Vit eazut tntr-o gravurcl contem-

porancl, după desenut lut loan 01·lancit
(ROma)

37
 nc5rea, a înaintat pînă la muntii Balcani, ca
să aştepte oastea turcească condus(i de
Hasan Paşa care trecea muntii pentru a-1
întîlni la Sofia pe sultan. Baba Novac a
atacat acea stă oaste otomană, punîndu-!
pe fugă pe Hasan ş.i luind căruţele ş i caii,
armele şi toată comoara ce avea . rn
legătură cu această campanie, cronica-
rul notează următoarele : "Baba Nevoe cu
încă şapte sute lîngă sine... a ars caste-
lul Vrata [in Bulgaria], la o depărtare de
două zile de drum de la Dunăre. Tn această
vreme turcii s-au strins dincoace de Du-
năre ca să-i închidă calea. Din ace:PS tă
cauză el neîndrăznind să se înto::Prcă pe
acelaşi drum, şi fi ind ş i un bun călăuz, şi-a
condus toată oastea pe muntele Barkoncza,
care era dincolo de VrO'fa, aproape de mun-
tele Nevoe [ Balcan i], aJungind aproape de
Sofia. De aici, s-a intors după mari ocoliri
ajungind la Dunăre mai jos de Orşova,
nu departe de Vidin. După o luptă înverşu ­
nată a reuşit să pun ă mîna pe multe coră­
bii cu ajutorul cărora a trecut Dunărea, în-
torcîndu-se in Ţara Românească. Di ntre toti
ostaşii lui numa i şapte au pierit. Tn schimb
el a lu::Pt un număr însemnat de prizon ieri
şi cirezi de vite. De atunci - spune Sza-
moskozy - a fost in mare cinste la Mihai
Vodă ". Tntr-odevăr, de aici înainte el va
f i mereu lîngă M ihai. Astfel, îl găsim ală­
turi în bătălia din 18/28 octombrie 1599 lo
Şelimbăr, unde, nemaiavind răbdare să
aştepte tratativele în cepute între episcopul
Malaspina, sol al cardmalului Andrei Bât-
hory, şi M ihai, tratative pri n care se urmă­
rea cîştigarea de timp pentru adunarea
oastei principelui Transilvaniei, cu corpul
de oaste comandat de el atacă pri n sur-
prindere, contribuind astfel la victoria ob-
ţinută de Mihai.
Tn primăvara anului 1600, Baba Novac
este trimis de Mihai în Ban::Pt, in pă rţile
lipovei, unde este victorios in mai multe
lupte. Apoi il însoţeşte în Moldova, Mihai
incredintindu-i urmărirea lui Ieremia Mo-
vilă. Baba Nevoe ocupă teritori ul Moldo-
vei ş i instalează o garn izo::Pnă în ora ş ul
laş i. Tn tot timpul acestei campanii, ra-
poartele comisarilor împăratului Rudolf al
11-lea ni-l arată pe Baba Novac ca pe unul
dintre cei mai apreciati ostaşi . la 27 iunie,
comisarii ra~ortează împăratului că Baba
Nevoe, cu 3 000 de oameni, a cucerit teri-
toriul pînă la Camenita şi nici Hotinul nu
va putea rezista multă vreme. la rindul lor,
spionii lui Ieremia Movilă raportează înspăi­
mîntaţi că Mihai 1-a trimis pe Baba Novac
cu 20 000 de oameni ca să treacă la Cer-
năuţi.
Reintors în Moldova, Mihai Viteazul,
acum domn peste cele trei ţări române,
'
38
avea de înfruntat insurectia nobiliară izbuc-
nită la 1 septembrie 1600, odată cu refuzul
nobilimii de a participa la dieta convocata
la Sebeşul Săsesc.
La 18 septembrie 1600 are loc lupta de
la Mi răslău, unde armata lui Mihai o sufe-
rit o greQ înfrîngere. După informatiile ce
le avem se pare că la data la care a avut
loc această bătălie B::Pba Novac se afla in
Ţara Românească, lîngă fiul lui M ihai, Pă­
troşcu, f iind ch iar conducătorul oastei aces-
tuia ; că Mihai îl chemase în ajutor, dar el
--
n-a putut ajunge la timp. lată ce scrie
un cronicar martor contemporan al eveni- .
mentelor : "Mustrat-a Baba Nevoe la Bra-
şov pe Miha iu Vodă : de ce te-ai luptat cu
ei ... ştii că ti -am scris să mă aştepţi, cc5ci
eu ~t iam că stai la rău ...". Pe Baba Nevoe îl
găs 1 m în continuare alături de Mihai şi după
bătălia de la Mirăslău. Tntre 9 şi 19 octom-
brie 1600, in fruntea unui detaşament, în
apropiere de Ploieşti, la Năieni, reuşeşte să
întîrzie cu zece zile sosirea polonezilor. El
luptă apoi la Sărate , Năieni şi Ceptura, la
20 octombrie la Bucov, pe Teleajen, iar
la sfîrşitul lunii noiembrie, la Curtea de
Argeş, M ihai este ajutat tot de Baba Nevoe.
Unele izvoare maghiare şi austriece sus-
ţin că după lupta de la Mirăslău Baba
N ovac I-ar fi părăsit pe Mihai Viteazul.
Aceste izvoare se întemeiază în parte pe
faptul că după plecarea lui Mihai la Viena
şi Praga Baba Nevoe îşi oferă serviciile ge-
neralului Basta. Dar acest fapt nu în·
seamnă o trădare, ci, deoarece Mihai nu
mai avea oaste şi pleccrse din ţară, tre-
buie privit ca un angajament obişnuit in
vremea aceea la oştile de factură maree-
nară. Tntr-un raport al său din 17 decem-
brie 1600 către împăratul Rudolf, generaltJI
Basta însuşi vorbeşte despre o angaja re
in serviciu a lui Baba Novac şi nu des-
pre trădarea acestuia. "A venit la mine --
se spune in raport - unul cu numele Baba
Novac, cu aproxi mativ 100 de călăreţi şi
600 de pedestraşi, pe care i-am primit in·
dată în serviciu şi i-am trimis în părtile li-
povei. .. " Pe de altă parte, aceste izvoare
îşi întemeiază afirmaţia şi pe faptul că,
atunci oînd a fost prins, preotul lui Baba
Novac ar fi avut asupra lui o scrisoare
adresată de acesta paşei din Timişoara.
Baba Novac este prins, probabil, în păr­
ţile bănăţene de Ştefan Csâky, unul dintre
conducătorii grupării nobil iare, care urmc5-
rea răsturnarea situatiei politice din Tran-
silvania. Tn ziua de 3 februarie, Bama No·
vac şi preotul său au fost aduşi la Cluj.
Sub pretextul că ar fi dus tratative cu paşa
din Timişoara ş i ar f i avut de gind să dea
Lugolul şi Caransebeşul pe mîna turcilor,
dieta 1-a judecat pe Baba Novoc şi 1-a con-
damnat la moarte pri n arderea pe rug.
Aceea ş i soartă il oştept=r ş i pe preotul sau.
la 5 februarie 1601 , ca o expresie o raz-
buna rii cumplite o nobilimii potrivnice lui
Mihai, ore loc executia lui Baba Novoc şi
o preotului său în piata o r aşului Cluj (azi
Piata libertăţii ) .
Socotelile ora şului dau relatii asupra ur-
matoarelor amănunte din 3 şi 4 februarie,
cele două zile premergătoare execu tiei, ca
c:i
T
din ziua următoare : au fost adusi •
Baba
Novac şi preotul său de către 1O doro-
banti ; s-au cumpărat doi stînjeni de lemne
pentru o fi întrebuinţate la arderea lui Baba
Novac şi o preotului ; s-a dat plată în
bani şi natură tigan ilor pentru că ou pre-
gatit rugul ; s-a cumpărat un lant de fi er
cu care a fost legat Baba Novac; ţiganii
ou fost plăti!i pentru că i-au schingiuit şi
i-au tras în ţeapă pe cei doi ; s-a făcut
plata călăilor.
Executia a început la 1O dimineata. Baba
Novac şi preotul au fost legati pe grinzi,
apoi aruncati pe rugul în flăcări . Genera-
lul mercenar Gheorghe Basta, căruia peste
citeva luni biruinta lui Mihai îi va ră scoli
inv1dio, urmă rea executia de la fereastra
unei case di n piata ora şului. Saturîndu-se
pînă la urmă, a poruncit încetarea schin-
g iuirii lui Baba Novac. După această moarte
nă pro s nică, cei doi au fost traşi în teapă
pe drumul Feleacului (pe locul numit azi
Piata Baba Novac), în fata Bostionului
Croitorilor. ,,Nici nu se poate spune -scrie
cronicarul - cu ce iuţeală i-au mîncat cor-
bii carnea, încît în zilele următoare nu se
mai vedeau în teapă decît oasele" .
Peste cîteva luni, după lupta de la Go-
ră s lău (3 august 1601 ), Mihai Viteazul se
întoarce biruitor spre oraşul Cluj, care se
supune imediat. Aflînd locul în care o fost
tras în ţeapă Baba Novoc - cam o săptă­
mînă înainte de a fi fost ucis mişeleşte el
însu şi de oamenii lui Bosta în Cîmpia
Turzi i - , Mihai pune un steag în amin-
tirea bravului ş i credi nciosului său osta s.
lată cuvintele cronicii lui Szomoskozy, sin-
gurul izvor care ne oă ştiri despre aşezarea
steagului : " ... Cu toate că trupul acestui
Baba Novoc nu moi era acolo, totuşi M ihai
Vodă o ridicat pe locul tragerii în teapă un
steag mare în cinstea marelui şi viteazului
său sluj itor" .
. . - ·A : .. ' ..
.. ,. . ' . . .,· ,.. - • '. . (.. . . t " . ; ~ \
•1• •
. •·
..
t,!" .• • t:;;'f,, "'- .• • .- ~ r
.. ' ·
\.
,
.' J.
L u pta de ta Tîrgov iş te. dupit o gravuril
g ermana contempo r an ct
•
 Virgil Cândea, directorul Asociatiei internationale de studii sud-est
europene, a predat În semestrul de vară al acestui an un curs despre
istoria relatiilor internafionale din Europa de sud-est la Institutul univer·
sitar de Înalte studii internationale din Geneva.
Ziarele elvetiene au subliniat in prezentările lor că este pentru prima
oară cind un profesor din fările de est Ji sud-est este invitat să fină un
curs complet la o catedră universitară de relatii internaJionale din Elve-
ţia. Apreciind această actiune atit sub raportul lărgirii contactelor intre
estul Ji vestul european, cit şi prin semnificatia sa pentru Jfiinfa istorică
românească, i-am cerut lui Virgil Cândea să ne impărtăJească unele din
observatiile făcute in timpul cursurilor sale de la Geneva.

Red : Vorbiti-ne moi intii despre codrul,
obiectul şi auditorii cursului dv.
V. Cândea : Institutul universitor de înalte
studii internationale din Geneva a fost
creat în 1927 pentru p regătirea de cadre
d1plomatice superioare.
Predau la Institut profesori elveţieni, ame-
nconi, indieni, arabi, francezi etc. Cursurile
sint audiote de studenti europeni, omeri-
cani, africani, asiatici, multi d in ţările in
curs de dezvoltare core îşi formează cadre
diplomatice. Cinci bursieri romdni ou urmat
anul acesta cursurile Institutului, dintre care
trei doctoranzi. Anul trecut Ion Voicu şi-a
sustinut tot aci o excelentă teză de docto-
rat ' despre "Interpretarea tratatelor inter-
no!ionale".
CursuriiFl din programă sînt comp!etate
de Institu t prin conferinte sau cursun se-
mestriole predate de profesori invitati. An ul
trecut am tinut o serie de trei conferinte
despre " Formarea statelor moderne în Eu-
rop:r de sud-est" . Cursul din acest an a fo st
o continuare a acestor prelegeri, pentru că
om reluat problema relatiilor internaţionale
tn Europa de sud-est de la formarea 'ta-
telor moderne pînă in ajunul celui de-al
doilea război mondial.
Red : Cu ce impresii ati r6mos despre
desfăşurarea cursurilor ?
V. Cândea : Fireşte că cei dintîi ar trebui
intrebati studentii înşişi. Numărul celor core
ou urmărit cursul a fost de 40-50 - dar
printre ei erau şi auditori din oraş - gaze-
tari, diplomati sau pur şi simplu curioşi
dornici să cunoască istoria diplomatică o
Europei de sud-est. O ,problemă pe core o
trebuit să o depăşesc o constituit-o lipsa de
material aperceptiv necesar 6tudentilor. ln
invătămîntul apusean istoric:~ Europei de
suci-est ocupă un loc minim. Chior în trata-
tele reputote de istorie o relatiilor inter-
nationale, ca acela al lui Pierre Renouvin,
despre ţările din această parte a lumii se
aminteşte doar în legătură cu Chestiunea
Orientală, primul şi al doilea război mon-
dial, destul de în fugă, fără o temeinică
prezentare a faptelor, nici o satisfăcătoare
anterpretare a lor. De oei ineditul cursului
pentru studenti, dar şi dificultatea de pre..

40

•
dare pentru profesor. Totul trebuia luat de
la început, de la prezentarea geografică,
economică, demografică, instituţion al ă a
Europei de sud-est. Tn lumina unor lecturi
destu l de aproximative, studentii aveau ten-
dinta de a confunda aceste popoare în
masa Imperiului otoman pentru tot veacul
al XIX-lea, fără să distingă între autonomii,
tradiţi i politice ş·i cultura le nationale, par-
ticularităţi şi permanente istorice. Toate
acestea complicau şi mai mult lucrurile la
seminariile săptămînale. Trebuie subliniat
deci că acei studenti care au înţeles să ur-
mărească şi să profite cu conştiinciozitate
de curs - şi, după cum mi-au demonstrat
examenele, ei nu au fost putini - au av~t
de depus un efort serios pentru ca, ajutati
de bibliografie, să asimileze materia ş i să
se integreze în problematica prelegerilor.
lucrările anterioare, ed iţia franceză a "Is-
toriei statelor balcanice" de Nicolae Iorga,
studiile speciale despre istoria modernă a
României ale lui W . S. East sau Seton
Watson, culegerea de studii despre deza-
gregarea monarhiei habsburgicP, publ icată
în urmă cu patru ani sub conducerea acad.
C. Daicoviciu şi alte lu crări de autori greci,
iugoslavi, bulgariţ f rancezi şi america ni
(toCite în limbile tranceză sau engleză) au
sprijinit apreciabil eforturile studentilor.
Red : Obiectivele cursului dv. erau ex-
clusiv istorice sau depăşeau acest cadru ?
V. Cândea : Institutul pregăteşte, cum am
arătat, d iplomati de carieră, deci nu cerce-
tători sau profesori de istorie. Urma, aşa­
dar, să arăt auditorilor de ce i storia mo-
dernă şi contemporană a Europei de
sud-est este necesară formaţiei diplomatului
de azi, <:are sînt concluziile, învăţămintele
de valoare generală ce le pot tra ge ei din
examenul evolutiei subcontinentului nostru
in răstimp de un secol şi jumătate. Dar, fi-
reşte, pentru a ajunge aci, ·OU trebuit par-
curse două etape : prima - introducerea
stud entilor in cunoaşterea trecutului politic,
economic ş.i cultural al ţări lor Europei de
sud-est, iar o doua - studiul comparat al
istoriei acestor ţări în cadrul istoriei diplo-
matice europene ş i a O rientului Mijlociu.
Red : Ne puteti vo rbi despre bilantul a-
cestu; prim curs de istorie diplomatică sud-
est europeană ţin ut la G eneva?
V. Cândea : ln ceea ce-i priveşte pe au-
ditorii cursului, om convingerea că, după ce
au asistat la unsprezece prelegeri şi tot atî-
tea seminarii, imagi nea lor foarte aproxi-
mativă despre Europa de sud-est s-a im-
bogătit. Nu ne putem, fireşte, face iluzii
despre posibilitatea de a tr-ansmite multe
informatii şi judecăţi istorice într-un inter-
val atît de scurt ; dar liniile mori ale dez-
voltării statelor sud-est europene în seco-
lele XIX şi XX, problemele atît de spinoase
cărora au avut să le facă fată, d ificultăţile
imense de core s-au i zbit ele în mod con-
tinuu din partea altor puteri europene dor-
nice sa-şi m enţi nă hegemonia în Balcana şi
după formarea statelor moderne, toate
aceste chestiuni, care au f ormat urzeala
cursurilor ca ş i a seminariilor, au fost ne-
greşit retinute de studenţi, du pă cum mi-am
dat seama şi la examene. Adaug că printre
cei mai fideli şi atenti studenti - fără să
mai amintesc de români - au fost aceia
din ţările in curs de dezvoltare, în mod
particular sensibili la tot ce priveşte teme
ca dobindirea independentei nationale,
afirmarea suveranitătii de stat, moderniza-
rea institutiilor, progresul economic şi cul-
tural, tot atîtea probl eme care au confrun-
tat statele sud-est europene din chiar pe-
rioada formării lor. Tocmai dezbaterea
acestor chestiuni a dat cursului o vie actua-
litate, iar seminc::rrii lor caracterul unor dez-
bateri adeseori pasionanta despre procesul
eliberă rii si dezvo ltării natiunilor dominate
' '
altădată de mari le puteri, ca şi despre
rolul internaţiona l al statelor mici şi mij-
locii.
Problemele puse de predarea unui ase-
menea curs în străinătate mi-a,u îngăduit
însă şi alte constatări. Mai întîi, interesul
larg pe care îl întîmpină expunerile de is-
torie privind Europa de sud-est şi, în cad'rul
ei, de istorie a României. Teme ca procesul
Unirii Principatelor, al recunoaşterii ci pe
plan internaţional, modernizarea României,
cucerirea independentei de stat, creşterea
rolului european al noilor state balcanice
atra~ o legitim<l curiozitate din partea stu-
dentilor, cercetătorilor, cadrelor didactice
şi publicului larg de peste hotare, surprinşi
să descopere o lume pe care o ignorau
adesea in problemele ei fundamentale şi
gata să admire tenacitatea eforturilor con-
structive depuse de popoarele d in ac9astă
parte a lumii în directia p ropăşiri i lor.
Dar totodată mi-am dat seama că, vorba
proverbului, "cu o floa re nu se face primă­
vară". Istoriografia românească are enorm
de făcut, pe planul cercetări i, al publica-
tiilor ca şi pe cel universitar pentru umple-
rea lacunei existente în istoriografia străină
despre Europa de sud-est în general şi
România în special. Fireşte, ni s-ar putea
spune că lacuno este a altora şi că e de
datoria institutelor de cercetări şi a univer-
s i tăţilor de peste hotare să-şi completeze
cunoştinţele privind' trecutul nostru. Să nu
ne facem însă iluzii. Este adevărat că me-
reu mai numeroase şcoli istorice - omeri-
cană, germ a nă, sovietică engleză - se
ocupă de trecutul Peninsufei Balcanice, pu·
bl i că studii sau reviste de specialitate. Dar
cei mai in măsură să-şi cunoască trecutul,
să-I interpreteze corect şi să-I afirme cu
ata şament şi probitate sintem noi, cei că­
rora ne apartine acest trecut şi din această
constatare ni se impune, cred, datoria de o
fi mereu mai prezenti cu traditiile şi reoli-
tătile noastre in istorior::~rofia mond i ală.
D. S.
41
 " ... Subscrisul dorind a oferi ceva
în sprijinul public, iar cu deosebire
întru folosul şi cultura naţiunei
române... mi-am propus a ridica
ş i întemeia in numitul oraş Beiuş,
şcoli normale şi gramaticale".

Un om de suflet, mare an imator şi însu -

fleţit patriot, Samuil Vulcan, întemeiază la
Be i uş, în anul 1828, un modest lăcaş de
cu l tură : un mic gimnaziu cu 17 elevi, o
clasă şi un singur profesor. Vor fi nece-
Sumuit Vutcun
s::rri nouă ani de luptă tenace cu lipsurile
materiale şi persecutiile autorităţilor repre-
sive pînă cînd Samui l Vulcan, sprijinit şi de
alti intelectuali înaintaţi, reuşeşte să ridice

UN VECHI L CAŞ
numărul claselor la 6, dezvoltînd, pas cu
pas, activitatea liceului.
Temeinicia instructiei şi educatiei, ideile
prog resiste propagate sub semnul luptei

DE CULTURĂ
pentru propăşirea şi li bertatea românilor
aduc l iceului din Beiuş un binemeritat pres-
tigiu şi un sprijin larg, care-i permite să
reziste vici si tudinilor. De la întemeiere şi
pînă în anul şcolar 1851-1852, obiectele

ROMÂNEASC 1

1
de studiu se predau în limba latină. Ab io
la 8 iulie 1851, după repetate stăruinţe,
guvernul imperial aprobă predarea în
limba română. Nu pentru mult timp însă

LICEUL DIN BEIUS

'
deoarece autorităţi le, îngrijorate de creş­
terea mişcării de eliberare, interzic din
nou folosirea limbii rom âne.
Multe generatii de eminenti dascăl i şi
harnici elevi s-:ru perindat la ca tedre şi
pe băncile liceului, predîndu-şi unii altora,
ca pe o ştafetă, făclia cul turii româneşti .
După reven1rea Transilvaniei la patria
mamă, liceul din Beiu ş cunoaşte a doua
t inerete.
•
Astăzi are 38 de clase, 1 329 de
elevi si •
51 de cadre didactice.
Cu prilejul sărbători r ii celor 14 decenii
de viaţă a liceului din Be i uş, rev ista " Ma-
gazi n istoric" şi cei două sute de mii de
cititori oi săi urează tuturor cadrelor di-
dactice ş i elevilor acestui important aşeză ­
mînot de cuitură, fericire si cît moi mori
succese în activitatea închinată p ropă şirii
p::rtriei noastre socialiste. Fie ca făclia
aprinsă de Samuil Vulcan să strâlucească
tot mai viu spre cinstea şcolii ş i culturii
L ocaLuL u~cht at Uceutut româneşti !
PENTRU O MONOG RAFIE
ŞTIINŢIFICĂ ROMANEASC A
•
PRIVI ND
Prof. univ. dr. doc. DUM ITRU TUDO~
După un indelungat stagiu de depozitare
la Roma, în subsolurile Loteronului, ale Fo-
rulu i roman şi ale Vaticanului, întîrziere pri-
cinuită de vitregia ultimului război mondial,
copia realizată în ciment-armat o actului de
naştere o poporului român o fost transpor-
tată la Bucureşti. Ne mîndrim a f i o patra
ţară din lume în patrimoniul căre ia se gă-
seşte o serie completă de muloje executate
fidel după cele 125 de tablouri reliefate în
m::rrmură de Cararra pe originalu l din Forul
lui Tra ian. Expunerea mulajelor la Bucureşti
a necesitat o clădire specială, pentru ca
publicul şi specialiştii să poată urmări liniar
cronica dăltu i tă în pi atră a desfăşurării ce-
lor două războaie. Această expunere publică
R omantt tnatntea~ă €n tntertorut Daclet con-
st1·uind <'li S O c, drumuri şi pod un. I mpu1 atuL tşi
imbărbiEtt~aza ostaşii.
01l. este astăzi realizată, fiind una dintre numeroasele şi mari le opere
de interes national, ştiinţific şi didactic. Tnarmat cu un modest ghid
l
o o
descriptiv, orice vizitator va putea înţelege succesiunea scenelor
de război desfăşurate pe malul Dună rii pînă in clipa în core, după
trecerea furtunii, popula tia dacică retrasă 1n munti revine la ve-
trele sale.
Aducerea în ţară a acestui mare tezaur istoric i mpl ică însă im-
portante obligatii pentru oamenii de ştiinţă români. Acum ne stă la
îndemînă documentatia directă ş i vastă privitoare la studierea tutu-
ror problemelor legate de momentu~l cuceririi regatului dac şi începu-
turile romanitătii de la nordul Dunări i. Ne stă în fată un monu-
ment complex, asupra căruia s-au publicat pînă acum numeroase
studii, din vremea Renaşterii şi pînă in zilele noastre. Di n păcate,
contributia istorică-arheolog ică românească pentru elucidarea mul-
telor controverse ridicate de rel iefurile narative ale Columnei lui
Traia n este destul de modestă faţă de ceea ce s-a scris peste hotare.
Monografiile de bază ilustrative, descriptive şi interpretotive,
redactate în trecut de către Pietre Santi Bortoli (1667), Rafoel le
Fobretti (1683), W . Froehner (1865-1872), Conrad Cichorius (1896-
1900), Teohari Antonescu (191 0) şi K. Lehmonn-Hortleben (1926), sint
socotite astăzi ca i ncomplete şi depăşite d in punct de vedere ştiinţific,
grafic etc.
Iotă de ce considerăm că a sosit momentul pentru oamenii de
ştiinţă r,o mâni să prezi nte si ei ţării şi stră i nătăţii o nouă monogr:Jfie
completă <OSUpro acestui monument CU bogate semnificatii istorice,
arheologice, etnografice, artistice, arhitectonice, geografice etc. Na-
tural, o atare operă, ca să poată fi realizată în conditii ştiinţifice
optime, depăşeşte puterea de rrruncă şi pregătirea unui singur cer-
cetător. Complexitatea problemelor oferite de cronica sculptată pe

Poputaţta dactc4 se retTage tntr-o cetate

fusul Columnei lui Traian impune o largă colaborare ştiinţifică, la
care sînt chemati să conlucreze istorici, arheologi, etnografi, arhitecti,
ingineri, geografi, istorici de artă, topografi, specialişti în istoria mili-
tară şi multi a lţii.
Munca colectivă a celor mai autorizaţi specialişti români din
aceste variate domenii este înlesnită de faptul că marea ma joritate
a scenelor de pe Columnă se localizează pe teritoriul României de
azi. Tnarmati cu bune reproduceri fotografice după tablourile Colum-
nei şi cu hărţi mocferne, autorii viitoarei monografii vor u rmări pe
teren f irul narativ al evenimentelor, de lîngă malurile Dunării pînă
pe hotaru l nordic a l Tra nsilvaniei. Si ngu rul care a folosit această
să nătoasă metodă de cercetare a fost învăţătorul român Teohari
Antonescu, la începutul secolului nostru. Din cauza eforturilor pe
teren, Antonescu a fost răpus de o boală căpătată în timpul pere ..
grinărilor sale pe urmele legiunilor lui Traian.
Arheologi lor şi istoricilor le revine importanta sarcină de a con-
frunta putinele ştiri de natură literară-antică despre războaiele daca-
romane cu ecoul acestora păstrat pe Columna lui Traian.
Unii ce rcetă tori a i acestei importante probleme s-au grăbit să
eti cheteze ma joritatea tablourilor de pe Co lumnă drept reprezentări
ireale, scornite din motive de propagandă pentru împărat, deci lipsite
de seriozitate istorică. După părerea lor, povestirile înscrise pe mar-
more Columnei ar fi fost create de arti şti din Roma, neparticipanti
la luptele din nordul Dunării. Ei nu ar fi avut în fată nici un fel de
schite luate de pe teatrul de luptă şi nu s-ar fi orientat după memo-
riile militare contemporane scrise de Traian, de doctorul Criton şi de
altii. Tablourile Columnei ar fi fost deci rezultatul unei fantezi i
artistice O atare afi rmaţie este însă cu totu l greşită şi infirmată de
unele confrun tări. Pe bună dreptate. S-a remarcat că putinele eveni-

P rtmut r<lzbot dtntre dact şt r omant. A saltut une'

tortiireţe dacice

..
 mente in legătură cu aceste lupte, transmise nouă de unii istorici antici,
ca Dio Cossius, îşi găsesc în chip categoric înregistrarea în reliefurile
Columnei lui Traian. Mentionăm dintre :rcesteo : solia burilor, cap-
turarea surorii lui Decebal, lupta de la Topoe, prima supunere o
dacilor, schimbul de solii pentru pace, reprezentarea podului lui
Traian, activitatea spionilor daci in spatele armatei romane cu scopul
de o ucide pe Traian, desprinderea unei părţi a nobilimii dac1ce de
cauza lui Deceba l, atacul covoleriei. moure şi altele.
Nici multele reprezentări de scene religio:rse, cuvîntări ale îm-
păratului, defilări , con silii de război etc., care întrerup adesea şirul
evenimentelor de notur6 militară, nu trebuie cons iderate ca elemente
"de umplutură", fiindcă în realitate toate ou avut loc in ordinea
prezentării lor pe filmul Columnei.
Repertoriul Columnei lui Traian ne pune la îndemînă pretioase
tablouri cu caraocter etnografic privitoare la populatiile de la Dun ă­
rea de jos din acea vreme. ln acest voluminos album etnografic,
locul de seamă îl detin doco-geţii, urmaţi de seminţii dolmatice, ger-
manice, sarmatice, bastarnice etc. Pînă în momentul de fată, nu s-a
scris încă o lucr::rre completă ş i detaliată despre portul, locuinţele,
oşezările rurale, uneltele de muncă etc. ale acestor neamuri, aşa cum
apar ele pe Columnă. Tn acest domeniu este de subliniat efortul unor
etnogrofi din trecut de la noi de o descoperi elemente ale costumu-
lui geto-docic păstrate in portul national românesc din Munţ ii Apu-
seni şi din nordul Tronsilv::miei. Studiul acestei probleme rămîne
încă deschis. El impune folosirea de noi materiale comparative ne-
cercetate atent, cum este îmbrăcămintea statuilor de coptivi daci
1 păstrate la Roma şi Nopoli. Tn atenţia etnografilor cad, de aseme-

Traian ciflare vine în sprijinul armatei sale

AL doiLea razboi dintre daci ş! roma ni.
nea, ca pretioase documente, scenele în core întîlnim seminJii mer·
cenore d in armata romană luptînd olături de legiuni. Asemenea
trupe auxiliare neregulate, compuse din mauri, orientali, germaniei,
...•.
sarmoti etc., îşi păstrează pe Columnă portul şi armamentul de ~
acasă.
Tn multe tablouri ale Columnei, întîlnim reprezentări de oraşe,
clădiri, paduri şi di!erite constructii "barbare", redate adesea sche-
matic, d in pricina îngustimii spatiului de sculptat. Identificarea si
reconstituirea grafică a acestora revin în sarcina arhitectilor de la
noi specializati în domen iul constructiilor antice. Există multe con-
troverse în privinţa identifică rii pe Columnă o unor oraşe de seamă
ca : Ancona, Brundis ium, Salona, Siscia, Pontes etc. Săpăturile din
România au dezvelit multe cetăţi şi locuinte dacice, dor core pre-
zintă deosebiri fată de reprezentarea lor pe Columnă. O colaborare
strînsă între arhitecti şi arheologi poate aduce rezultate noi suscitate
de aceste probleme.

Ultfma pfclftt(rlf
de apli sau otrovlf?

Mocn·tea lut DecPbat

 Tn istoria artei antice romane, reliefuri le Columnei l ui T raio n
reprezintă o importantă etapă p rin aparitia stilului denumit istori<:-
narativ. Este pentru prima dată cînd un monument scu.l pturol din
antichitate ne oferă o vastă galerie de tablouri istorice-povestitoore,
dispuse cronologic şi ordonat, ce se pot citi ca şi paginile unei carti.
La realizarea uror sculpturi atît de numeroase şi de dimensiuni
impozonte şi-au dat concursul un more număr de artişti romani, fapt
ce explică deosebirile în executie o_ diferitelor scene. Istoricii de artă
antică de la noi sînt chemati şi ei a-şi spune cuvîntul.
Prin caracterul sau eminamente mi l itar, Columna lu i Traian ne
pune în fata unei complicate desfăşură ri de bătăli i, ( Onstructii mi-
litare, marşuri, cantonamente, fo losirea unui arma ment variat, ro·
man şi "barbar", etc. Studierea acestor probleme se va realiza în
bune conditii numai pri n co laborarea dintre specialişti i în istorie
militară şi arheologi.
Enumerarea fugitivă o cîtorva ospecte de lucru pentru studi ul
Columnei lui Traian scoate clar în evidentă necesitatea muncii în
co lectiv lărgit pentru realizarea în bune conditii ştiinţifice a unei
monografii româneşti asupra ei. La muncă, se poate deci porni numai
viris unitis. Initiativa şi organizarea cercetărilor intră în obligctii le
institutii lor ştii nţifi ce (Academia R.S.R., Institutul de arheologie, uni-
versitătile etc.). Monografia ro mânească a Col umnei lui Traian tre-
buie să fie o operă de caracter national. P rezentată într-o formd
ştiinţi fică şi gra fi că su perioară, ea va avea men irea să 1ntregească
vechile monograf ii, să fie tradusă şi în alte limbi şi să constituie un
pas înainte i n el ucidarea multor controverse privitoare la acest
monument.

Sotdaţt Tomani raniţi îşt panseaza rctntte

•
 Decebal, Ştefan cel Mare şi Vlad Tepeş pictate pe blide gorj ene prezentate
«Astra)) din 1905 la Sibiu, aflate In Muzeul Nlsăudului
P~m1nt al unei străvechi civilizatii: Mexicul
Muzeul V.l. Lenin din Moscova. Un num4r impresionant de vizitatori sovietici şi de peste hotare urmAresc zilnic cu interes exponatele care infătişează multilateral viata şi activitatea
lui Vladimir llicl Lenin.
 --
w
0::
o
I-
V)
-
w
_J
<(
w
~
1...?
zw

-
LU

-
LU
-1
<(
LU
L
1...?
-
z
LU

-w

-w
_J
<(
LU
L
1...?
-
zw

*
LU

LU
-1
<(
UJ
L:
1
1...?
-
zw Prof. univ. dr . doc.
NICOLAE LASCU
 Anul 8 al erei noastre reprezintă un mo-
ment crucial din viata lui Publius Ovidius
Nasc. El marchează, · pe d e o pa rte, ultima
etapă dintr-un drum lung, dar strălucit, pe
care 1-a parcurs poetul timp de trei decenii
pentru a a ti nge apogeul gloriei sale lite-
rare, iar pe de alta, prăbuşirea fulgerătoare
şi începutu l unui noian de s uferinţe fizice
si morale că rora numa i moartea avea să
fe pună capăt. Tnk-adevăr, spre sfîrşitul
acestui an, în 'luna decembrie, Ovidiu este
smu11s d.i n mijlocvl familiei, al prieten ilor şi
adm ira1o ril or si ·silit să p lece în surghiun
la Tomis (Constanta d e azi), pe coasta de
opus a Mă rii Negre.
Pedeapsa dată poetul ui nu era n1c1 urma-
rea unei condamn ă ri din partea vreunei in-
stante judecătoreşti, nid a unei dezbateri
publi ce din senat. Se pare că împăra t ul
Augustus - căci de la el venea această pe-
deapsă - avea tot interesul ca discretia cea
mai riguroa să să domnească în jurul unei
măsuri .a tît de drastice luate împotriva lu i
Ovidiu. De aceea el a preferat să-I pedep-
sească - cum spune poetul - după o
scu rtă întrevedere între patru ochi, prin-
tr-un laconic edict, cu exilu l. Este adevăra1· Augustus ca general (statuie antică, Roma,
M1~zeut va ticcmutui)
că i-a fost aplicată forma cea mo i uşoară
de exil - relegarea - , poetul păstrîndu-şi
drepturile cetăţeneşti şi averea ; dar pen-
tru el pedeapsa era, totuşi, foarte grea,
căc i, prin fixarea locului unde trebuia să
p lece, poetul se vedea izgonit tocmai la în chip evident că el ca ută cu orice p ret
extremitatea no rd-es tică a imperiului, î n- să ascundă realitatea. Nu este exclus ca
tr-un te ri to ri u unde stăpînirea romană nu împăratul în s u ş i , în cursul i ntrevederii între
era încă pe deplin consolidată. patru ochi cu poetul, să-i fi impus să păs ­
treze cea mai mare taină asupra vinii lu i.
O ri de cîte ori vorbeşte despre ofensa
,.CARMEN" ŞI "ERROR" adusă împăratului , Ovidi u o face în ter-
Asupra cauzelor reale a le exilului dom- meni voalati, folosind o frazeologie aleasă
neş te pînă astăzi un nepătruns mister. Tnce- cu multă gr i jă.
pînd cu scurtele mentiuni a le unor autori Pentru a păstra taina, poetul invocă mai
din antichitatea tîrzie, contffiuînd cu bio- multe pretexte. Astfel, în elegia c utobio-
grafiile medievale sau d in epoca Renaşterii grafică (Triste, IV, 10), vorbi nd despre vîrsta
şi pînă în zilele noastre, ce rce tăto ri din pe care o avea la data plecării în exil, el
toa te ţările se străduiesc să dezlege spune că toţi contemporan ii cunosc pri-
acea stă enigmă. cina nenorocirii sale ; de aceea nu crede
Principa la dificulta te în tîmp i nată de toti că e nevoie să mai ·insiste asupra ei. Tntr-o
cei care s-au ocupat cu cauzele exilului altă scrisoare îl roagă pe un prieten să in-
constă în lipsa de mă rturii contemporane. terv ină pe lîngă împă rat pentru a -1 ierta ş i
N ici unul din documentele vremii, ajun.;e a-1 rech ema la Roma, dar, în acel aşi timp,
pînă la noi, nu pomeneşte nici un cuvint îi cere să nu aducă vorba despre vina pen-
despre acest lucru. Tot aşa, istoricii din pe- tru care a fost pedepsit, spre a nu redes-
rioada imediat urmă toare, Tacit si Suetc- ch ide o rană incurabi·lă.
niu, care au cercetat toate o rhivel~ oficia:e Tn schimb, în scrisoarea adresată lui
pentru prezentarea cît mai veridică a eve- A ugustus (care ocupă î ntreaga carte a 11-a
nimentelor sau personalităţilor acestei a Tristelor), Ovidiu se opreşte în treacăt
epoci, pătrunzînd pînă în cele mai inacce- asupra motivelor care i-au adus condam-
sibile ta i niţe ale curţii imperiale, r.u ne d au narea, dar ş i aici este eviden t că a ales
nici o ştire despre cauzele unei pedepse intentionat termenii pentru a ascunde reali-
atît de severe. Unicul izvor care ne-a ră­ tatea :
mas este opera din exil a lui Ovidiu. Pe mine poezia şi-o oarbă rătăcire
Despre cauzele exilului vorbeşte poetul i n Pierdutu-m-a ; pe-o doua n-o pot des-
numeroase versuri din culegerile de scri- tăinui ...

sori trim ise de la Tomis, Tristele si Ponticele. Aşa voalaţi cum sînt, termenii "poezia 11
Dar din felul în care le prezintă reiese (carmen) şi "rătăcirea" sau "greşea la " (error)

54
 • • 9 • • •••
reprezintă, după mărturia poetului, cauzele
exi lului, capetele de acuzaţie care I-au
făcut să plece din Roma.
Dar ce se ascunde sub aceşti termen i şi
în ce măsură a tras fiecare di11tre ei în
cumpănă la stabilirea pedepsei ? Tn
aceasta stă cheia ÎQtregii probleme şi, în
acela şi timp, dificultatea dezlegării ei.
'
Tn ceea ce priveşte primul terr.ien, se
pare că Ovidiu însuşi se referă îna inte de
toate la Arta iubirii ; la această operă face
el a luzie de mai multe ori, atît în Triste cît
şi î n Pontice, numind-o cauza nenorocirii
sale. Sî.nt semnificative, în această privinţă,
...'•
cîteva versuri din scrisoarea trim isă de j
O vidiu regelui Cotys : anume, poetul îl ·:<
roagă să considere Arta iubirii singura sa
vină şi să nu mai cerceteze dacă ar mai
putea fi acuzat şi de altceva. De aici se
desprinde impresia că această operă nu
este pentru poet decît un motiv aparent, tot
aşa cum pentru împărat ea reprezenta nu-
mai un pretext oficial sub care se ascun-
dea cauza reală. Tn orice caz, ea a putut
juca un rol cu totul secun dar. Tn spri jinul Tiberiu şi Livta (camee antică)

acestei ipoteze vine şi aparitia Artei iubirii

cu zece ani înainte de trimiterea poetu lui
în exil ; deci, ea nu putea constitui princi-
palul cap de acuzaţie, după o perioadă
de timp atît de îndelungată.
Unii cercetători a~ u încercat să dea ter~
menului carmen o accepţie mai la rgă, cu-
prinzînd întreaga operă a poetulu i. Căci, Î11
afară de Amoruri şi Arta iu birii, Ovidiu a
dezvoltat cu predilectie episoade cu carac-
ter erotic atit în Metamorfoze cît şi în
Faste. Tndeosebi felul în core sînt prezen-
tate divin itătile în ultimele două opere nu
numai că nu-l îndreptăţea pe Ovidiu să as-
pire la t itlul de poet oficial, dar era In
flagrantă contrad ictie cu politica lui Au-
gustus de a restaura vechile culte si cre-
dinte religioase. De altfel, în spri j i n~! aces-
tei supozitii pot fi aduse numeroase ver-
suri în care poetul se plînge de nenoroci-
rile pe care i le-a adus poezia, numită de
obicei î n chip metaforic "muza" sau "ta-
lentul poetic", aşa cum face î n celebrul să u
epitaf : ingenio perii.••
Dar divergentele d intre cercetători sînt
cu mult moi adînci cînd e vorba de con-
tinutul şi semnificatia termenului erro r.
Aceasta cu atit mai mult cu cît tocmai
"greşeala" a fost, după cît se .pare, deci-
sivă pentru trimiterea poetului în exil. Din
porte-i, Ovidiu însuşi recunoaşte că, fată
de "greşeala" sa, pedeapsa dotă de împă­
rat a fost prea blîndă. Tn scrisoarea adre-
sată lui Augustus, el dă o indicaţie pnv1-
toore la natura acestei "greşeli", afirmind
că singura lu i vină este de a fi văzut un
lucru pe core nu trebuia să-I vadă. Tntr-o
altă elegie scrisă ceva moi tîrziu, poetul re-
vine asupra acestei "greşeli" , adăugînd
că, deoarece a avut o chi, a fost fără să
vrea martorul unei crime. Acuzaţia este în-
dreptăţită, recunoaşte el, dar fapta în sine
nu este o crimă, ci doar o greşeală.
Apariţia poetului i n scenă a fost întîm-
plătoare ; el nu ştia ce avea să vadă. Un
şir întreg de întîmplări I-au împins să de-
vină martor al unei fapte rele ; dar gre-
şeala lui n-o fost atît de more, căci n-o
urmărit vreo nelegiuire. Greşeala lui a fost
nedemnă, dar n-a fost atît de gravă încît
să stîrnească ură. După comiterea faptei
1lo core o fost martor, el o fost cuprins de
o tea m ă prea more pentru o face ceea ce
ar fi trebuit. Tn sfîrşit, în încercarea lui de
o-şi minimaliza greşeala, Ovid iu merge
pînă acolo încît afirmă că aceasta ar fi
putut rămîne fără urmări dăunătoare pen-
tru el dacă ar fi înştiinţat d in vreme pe un
prieten al său, cerîndu-i părerea, lucru pe
core însă nu 1-o făcut.
IPOTEZELE ABUNDĂ •••
Caracterul intentionat neprecis şi am-
biguu al putinelor ştiri pe core le dă Ovidiu
despre adevărata cauză o exilului, coro-

55
borote cu lipsa oricărei mărturii contem-
porane, o deschis de-o lungul veacurilor un
vast cîmp pentru tot felul de ipoteze şi
conjecturi, unele moi ingenioo~~ decît oi-
tele. Din reticenţele poetului, din frazele,
expresiile şi aluziile vagi, uneori obscure
ch ior, cercetător ii ou î ncercat să despri ndă
orice indiciu men it -să arunce o cit de slabă
roză de lumină core să- i ajute să dezlege
această enigmă .
Tn străduinţa lor neobos ită de o identi-
fica vino poetulu i, deci cauza reală o exi-
lului, biografi i, comentatorii, f ilologii, is-
torici i şi istoricii literari ou supus textele
Tristelor ş i Ponticelor unor cercetări o mă .
nuntite, încercînd să stabilească legături,
reale sau imaginare, între diferitele pasaje,
versuri sau termeni, lunecînd adeseori spre
interpretări arbitrare. Tn sprijinul textului ou
fost aduse de multe ori, pentru o confirma
sau infirma o anumită ipoteză, ş i alte
izvoare referitoare la unele evenimente ale
epocii. De aici puzderia de ipoteze formu -
late î n cursul timpului ş i publicate în lu-
crări core, strînse la un loc, ar putea con- L tvta (B ust anttc, muzeul d in P ompet)
stitui o întreagă bibliotecă.
O sumară trecere în revistă o ipotezelor
mo i i mportante formulate în cursul timpului
este necesară, pentru a se vedea, astfel,
complexitatea problemei şi greutăţile core
stau in colea soluţionării ei. Căci în jurul Apollinor is consideră ca odevăratc'5 couzc'5 o
unora din ele s-au grupat numeroşi cerce- exilului relaţi i le de dragoste ce ar fi existat
tători, opiniile lor f iind in concorda nţă cu între ea ş i Ovidiu. Această şti re s-a bucurat
liniile fundamentale, iar deosebirile constînd de more trecere inaintea celor ce s-au o cu -
numai în amănunte coroborata cu noi citate pat cu cauzele exilului poetului i n evul me-
din opera poetului. Tn felul acesta, ou luat diu, mo i ales pentru că era mărturi a cea mo i
naştere şi numeroase variante ale diferite- apropiată în t imp de epoca celui exil at, con-
lor ipoteze. Au fost, in schimb, şi unele re- siderindu-se, astfel, autentică. Aş a se expli că
cunoscute de cei mai multi ca inocceptobile prezenta ei ch ior ş i in unele biografii ale lui
şi, în co nsecinţă, abandonate. Ovid iu d in epoca Renaşteri i. Ea o fost apoi
Din punct de vedere cronologic, cea mai susţi nută şi fundamentotă atit cu texte ovi-
veche ipoteză se referă la opera erotică o diene, cît ş i cu anumite fapte istorice, a şa
lui Ovidiu. Astfel, i ntr-o biografie o lui c.ă moi o re partizan i pî nă i n zilele noastre.
Augustus, atri buită lui Sextus Aurelius Victor Versuril e pri n ca re Ovidiu se învinovă­
{secolul al IV-lea e.n.), vorbindu-se despre teşte pentru că " o avut ochi" ou servit la
pornirile spre desfrîu ale împăratului, se formularea o trei ipoteze ce pun exilul î n
arată că el nu tolera acest viciu la alţii, leg ă tură cu viata pa rti culară o unor membri
pedepsindu-i cu asprime, apoi continuă, ca oi famil iei imperiale. Una din acestea pune
exemplificare : "Căci o pedepsit cu exilul în cauză pe Augustus însuşi. Anume, pe
pe poetul Ovidiu... pentru că o scris tre1 baza unu i pasaj d in Suetoniu s - în core se
cărţi despre arta iubirii " . Tn acelaş i sens, spune că î mpă ratul Coligulo, pentru a do-
dor cu o completare, avem o ştire din se- vedi că în vi nele sale curgea numai sînge
colul următor de la poetul Sidonius Apolli - imperial, s usţ inea că Agrippina, mama sa,
naris, core într-una din poeziile sale spune ar fi fost f ru ctul relatii lor incestuoase a le
că Ovidiu este " cunoscut pentru versuri le lui Augu stus cu propria sa fi ică, Iulia, - s-o
de dragoste şi trimis la Tomis, f iind od ini- emis ipoteza că O vi diu ar fi fost exilat
oară prea subjugat de o cop i l ă regeo scă pentru vina de a f i fos t, fără s6 vrea, martor
ascun s ă sub numele Corinei " . ocular al acestui incest.
Identificînd pe Corina, f emeia cî ntată în O alta ipoteză o izvorît din versuri le din
Amoruri, cu Iulia, fi ica tm pă rotul ui, Sidon ius cartea o 11-o o Tristelor, în care Ovidiu se

56
 •

compară co vtnestorul Acteon, care - dupes

legendă - ar fi fost prefăcut în cerb şi
apoi sfîşiat de propri ii săi cîini pentru vina
de a fi văzut pe zeita Diana scăldînd tJ-se
goală dimpreună cu însoţitoarele ei. Şi s-a
s usţi nut aceasta cu atît mai mult cu cît vcr·
surile respective urmează imediat după ace-
lea în care poetul se învinovăteşte că a
văzut ceea ce nu trebuia să vadă . De aici
s-a presupus că poetul ar fi surprins pe
însăşi împărăteasa Livia în baie, ceea ce ar
fi atras asupră-i mî nia împăratului.
Un alt membru al familiei imperiale im-
plicat în ipotezele referitoare la cauzele
exilului lui Ovidiu este Iulia, nepoata lui
Augustu s, care provocase un scandal public
prin l egăturile ei extraconjugale şi, în ge-
neral, prin viaţa desfrînată pe care o ducea.
Tn cursul timpului s-au format mai · multe
variante ale acestei ipoteze. Astfel, după
unii, Ovidiu ar fi avut cunoştinţă de una
din aventurile amoroose ale Iuliei şi ar fi
făcut glume pe socoteala ei in fato unor
prieteni şi a servitorilor acestora ; din cauza .,. . ...
indiscretiei lor, vestea ar fi a juns la urechile l utia JUca tui August (Camee anttc4)
rmpăratului , care 1-o pedepsit cu exilul.
Potrivit unei alte variante, Ovidiu ar f i
avut cunoştinţă de relatii le incestuoase ale
Iul iei cu propriul ei f rate, Agrippo Postumus.
Legenda iubirii incestuoase dintre Counus
şi Byblis, povestită pe larg în Metamorfoze,
direa la Rom~ a unor credinte cu practi-
ca_r~a ~nor. mtstere străine. Şi în a ceastă
ar fi fost o încurajare sau cel puţin o aluzie pnvmta extstă mai multe variante. Astfel
la sentimentele denaturate ale Iul iei pentru Pc:>trivit unei.a . ~i~ ~le, P.oetul ar. fi profanat
fra tele ei. De acest presupus incest a fost m1sterele d1vmttotu eg1ptene ls1s, oi că rei
legată ş i alunga rea lui Postumus din Roma cult era foarte răspîndit printre femeile de
şi trimiterea lui într-o insulă, precum şi in- la Ro!11a. Călcî nd prescriptiile stricte ale
tentia lui Ovid iu, exilat curînd după aceea, ocestu1 cult, poetul s-ar fi făcut vinovat de
o Afi pătruns deghizat î~ sonctuarul ze iţei,
de a -ş i distruge Metamorfozele înainte de lutnd Apa~te la ~eremonule secrete organi-
plecarea sa la Tomis. zate tn cmstea e1, la care nu aveau voie să
După o variantă ma i recentă, poetul ar asiste decît femeile. Mai mult : cu acest
fi cunoscut şi tăinuit relaţiile adultera ale prilej el ar fi aflat că şi împă răteasa livia
Iuliei cu Decimus lun ius Silonus ; mai mult era i~iţiotă în misterele divinităţii egiptene;
încă : le-ar fi încurajat şi ocrotit în propria de a1c1 pedeapsa atît de necruţă toare.
lui casă. Tn sprijinul acestei variante a fost După o altă variantă, O vidiu ar f i asistat
adusă şi co incidenta, confirmată de a ltfel la o şedinţă de divinaţie organizată in ia-
ş i de izvoarele istorice, dintre exilul lui tocul Iul iei, în co re s-a încercat să se scru-
O vidiu ş i alungarea nepoatei împăratul u i teze viitorul cu privire la viata împă ra tu lui
din Roma în insula Trime rus din apropierea şi la succesiunea la tronul imperial. Din
coastei septentrionale a Apuliei. S-a mai această scrutare ar fi reieşit că Augustus
susţi nut că, după descoperirea complicit6tii avea să moară într-un viitor apropiat si că
poetului la aceste legături adultere ale succesorul lui avea să fie Agrippa Postu-
Iuliei, întreaga operă erotică a lui Ovidiu mus, nepotul împă ratulu i, ca re trăia exilat
a provocat mînia neiertătoa re a împăratu ­ in insula Planasia d in Marea Adriati că.
lui. Numai o jignire adusă d irect fam iliei Aces te date ar fi ajuns la urechile împăratu­
imperiale a putut prileju i o ped eapsă atit de !u i, dar moi ales ale împărătesei livia, <"'a.-e
seve ră .
1mpusese ca succesor pe Tiberius f iul să u
din prima căsă torie, înăbuşind cu' violentă
După al tii, exilul lui Ovidiu s-ar a tribu t
orice incercare de o readuce din exil pe
unor cauze de natură m istica-reli gioasă. ul.t1mul descendent in lin ie bărbătească al
Anume, el a fost pus în legătură cu răspîn- g mtei Iulia, adică pe Agrippo Postumus.

57
 Tn sfîrşit, potrivit unei a treia varian te,
care pleacă de la datele celei precederte,
coroborata cu descoperirea la Porta Mag-
giore a unei cripte a neopitagoricien ilor,
Ovidiu n-or fi fost străin de activitatea
acestor sede, interzise ş i pedepsite de legil e
în vigoare. El s-ar fi lăsat atras într-u na di:1
acele cripte în care se celebrau misterele
şi se căuta să se descopere viitorul cu pri-
vire la soarta imperiului şi, poate, chiar !a
viata împăratu l ui . Aşa s-ar explica de ce
Ovidiu o fost pedepsit cu exilul, pedeapsa
aplicată şi neopitogoricienilor, ca profana-
tari ai re l igiei traditionale.
O ultimă categorie de ipoteze se înte-
meiază pe un substrat de natură politică.
Ovidiu este considerat complice la o acţiune
conspirativă in vederea în lăturării lui Tibe-
rius, fiul vitreg a l împăratului, de la succe-
siunea la tron şi pentru spnpntrea lui
Ag rippa Postumus sau o lui Germanicus.
Prin această complicitate poetul şi-ar fi
atras ura împărătesei livia, mama lui Tibe-
rius, care ar fi obtinut de la împărat depor-
tarea prezumtivului pretendent la tron, ne-
tezind astfel drumul succesiunii ftului sau.
Organizatorul conspiraţ iei ar fi fost cel mai
bun prieten al lui Ovidiu, Fabius Maximus,
mort i n imprejurari suspecte curînd dupa
***************** \
~şa-numitut "sarcotag at Lui Ovidiu" (secoLul II. e.n. Mu:eut de arheologie Constanţa)
•
plecarea poetului în exil. Aşa s-a explicat
de ce, după moartea lui Augustus, Ovidtu
şi-a pierdut orice speranţă de a se mot In-
toarce la Roma :- ')!oul împărat, Tiberius, ~ i
Livio, mama lui, erau duşmanii săi net r.d u-
plecoti.
Cu subsfTat politic este, în fine, şi ipote2'a
potrivit căreia Ovidiu, pri n opera sa erotica,
ar fi dat o lovitură pe la spate nu numcti
politicii lui Augustus de restaurare o vec1i-
lor credinte religioase şi a moralei trad i-
tionale, dar ar fi luat atitudine şi împotriva
acelor dispozitii din legislaţia lui care acor-
dau valabilitate juridică denunturilor fa-
cute de sclavi împotriva stăpînilor lor. CJe
asemenea, în exerciţiile sale retorice poetu l
s-ar fi făcut vinovat de parodierea legilor
aduse de împărat pentru reprimarea adul-
terului.
Problema cauzelor exilului lui Ovid iu con-
tinuă încă să rămînă o piat ră de înce rcare
pentru filologii clasici, pentru cercetaiorii
istoriei si literaturii Romei antice. Acri bie si
ingeniozitatea lor caută mereu noi con.bl-
naţii şi noi conjecturi pe marg inea acdora şi
texte din Triste şi Pontice. Dor, atîta timp
cit opera lui Ovidiu va fi singura mărh:ne
scrisa, enigma va rămîne nedezlegată.

''
, ION DRAGOMIRESCU
..•
şi răzbunarea
Multe i-a moi fost .. .. .
.
dat să îndure Moldo-
lui
vei si în cea de-o tre·
ia d'omnie o lui Mihai
Racoviţă. Imperiul oto-
man, aflat în criză,
făcea tot moi greu
fată
. ..luptelor. cu.., .aus-....
tnecu, core-ş1 gos1sera
în Eugeniu de Sa-
voia o spadă oricind
gata de lovit. Lun-
Vasile Ceaurul
gile războaie austro-
ruso-turce se răsfrîn-
geau dureros şi asupr:J năpăstuitelor ţări
române. Ultimul război dintre austrieci şi
turci, cel din 1716-1718, în al cărui teatru
de operaţii erau i ncluse şi ţările române, a
favorizat o activitate a fortelor interne
pentru libertate, precum şi izbucnirea unei
lupte aprige pentru putere între diferitele
factiuni ale clasei stăpînitoare.
Victoriile austriece păreau un prilej ce
trebuia folosit pentru slăbirea dependentei
ţărilor române fată de Poartă. Tn Ţ ora
Românească şi în Moldova se întăresc gru-
pările antiotomane. Lor li se olătu ră, cu
revendicări proprii, ţărănimea şi mica bo-
lenme.
ln Moldov:J, stolnicul Va sil e Ceaurul -
nepot de frate al fostului domn Gheorghe
Ştefan - împreună cu căpitanul Conţescu,
Nicolae Şoldan, serdarul M iron Cuza şi
altii urzesc o conspiratie care urmărea să
prindă şi să predea nemtilor pe Mihai Ra-
covită
• si
•
să scoată M oldova de sub suze-
ronitate:J oto m ană cu ajvtor austriac. Ge-
neralul Stainville, aflat în Transilvania, le
pune la dispozitie un mic corp de armată
sub comanda francezului Fran~o is Ernaut,
cu ajutorul căruia ei se vor înstăpîni pe o
bună p:1rte o cetăţilor ş i mănăstiri lor î n-
tărite.
Vasile Ceaurul, cel care devenise condu-
cătorul acestei răzvrătiri, fusese căsătorit
<u Moria, sora lui M ihai Racovită . Aceasta,
''
C . CONST ANTINESCU - MIRCEŞTI
părăsindu-1 şi căsă to­
r indu-se cu frumosul
stolnic Costandache,
... din anturajul lui Mi-
•
• hai Racoviţă , făcu ca
în sufletul lui Va sile
Ceaurul să se nasca
şi o puternică dorinta
de răzbunare împotri-
va familiei Racovită
Declansarea
•
•
otacu-
rilor împotriva dom-
.
nului Moldovei ş 1 a
boierilor care-I SUSTI-
neau se produce odată cu venirea celor
cîteva detasamente
. . tri -
izo late de sold:::rti
mise de au strieci, care se uniră cu răz-
vrătiţii . Mişcarea devine în scurt timp destul
de întinsă şi cuprinde în special boierimea
mijlocie ş i o mică parte din ţărănime. Tul-
burările sînt cunoscute în documentele vre-
mii sub numele de "Războiul catanelor",
deoarece pe de o parte acest nume era
purtat de osta ş ii din armata austriacă, iar
pe de altă parte acelaşi termen se folosea
pentru localn icii core purtau o a r mă în
mînă şi făceau parte dintr-o formaţie mi-
litară.
Ceauru l îş i s tabileşte cartierul general 1:::7
mănăstirea fortificată Ca şi n, ctitoria sa. De
aici, cete alcătuite din moldoven i si catan e
austriece pradă sau iau ostatici pe unii bo·
ieri cred i nc ioşi domnului, el iberîndu-i aopoi
numai contra unor sume mori de bani.
· Tn timpul acesta se răspîndeşte vestea
tot moi stăruitoare că Mihai Vodă urma
să împărtăşească soarta domnului Ţării Ro-
mâneşti, Nicolae M ovrocordat, core fusese
prins de austrieci şi trimis la Sibiu. O stare
de nelinişte şi de teamă cuprinde întreaga
curte domnească de la lasi. . M ihai Rocovită .
doarme ma i mult pe la p rieten i sau în mâ-
năstireo Cetătuio, în timp ce Vasile Ceau-
rul continuă să dea ot:Jcuri tot ma i îndrăz­
neţe . Ch ior omul de încredere al domnu-
lu i, vei logofătul Ilie Cata rg iu 1 este lovit de
,.
59
o ceată de răzvră titi la m oş ia sa Răcăciu ni
din ti nutul Putnei ; cu acest p rilej, locui-
tori i prigon iti de p ri n sa tele di n apropiere
năvălesc în cete mari, distrug conacu l, dau
foc ca selor, împrăştie vitele, beau butile
cu vin şi golesc douăsprezece gropi de
griu "şi cit n-ou putut rio ic:::r cu carele ce
adusese să înca rce pîinea li-au j ăcu it altii
-cum au putut".
O a l tă cea f ă, condu să de biv-po stelnicul
N icolae Şo ld an , l oveşte la Mărgine n i co-
nacul cl ucerului Iordache Rus et, care stă­
pînea nu mai puti n de o sută de sate, "şi
i-au fă cut m:l•re pagubă de i-au prădat
casa şi i-au jăcu i t-o ş i i-au luat tot ce au
avut în casă si • de a fară". Răz meri •ta se în-
ti nde mereu, ş i cu rtea do mnea scă , i ntrată
in pa ni că, nu mai are în credere nici în cei
mai crpropia ti bo ieri, neştiind care d intre
ei au trecut de pa rtea lui Vasi le Ceaurul
şi care au ră m a s cred mcioşi lu i Vodă . Mi-
hai Racovită , refug ii ndu-se la mănă s tirea
Cetătu i a, trim ite oamenii să i cu că rţi pe la
mazili, sfătui n du - i să nu stea cu cat::rnele,
să fu gă d inaintea lor sau să li se împotri-
veas că " pentru că pu terea împărăt t ei [tur-
ceşti] este mare".
Tn f ata primejdiei crescînde, R acovită
cere a jutor pa şei din Hotin, care-i tri mite
la laş i 200 de tăta ri şi 800 de cazaci. Dupa
putin timp î n să , domnul . trim ite tă ta ri i şi
cazaci i înapoi, socotmd probabil că pre-
zenta gărzi l o r stră ine în jurul palatului con-
tribuia la ştirbirea autorităţii şi prestig iulu i
său .
Tn a celaşi t imp, catonele austriece con-
duse de căp itanu l Ernaut împreu n ă cu răz­
v ră tiţi i lui Vasi le Ceaurul conti nuau sa
a tace moş iile ş i casele boiereşti din nordul
M o ldovei, ajungînd pînă la Cetatea N eam-
tul ui, din ca re fac alt punct de spriji n pen-
tru desfă şu rarea actiun ilor lor.
M ihai Vodă, rămas acum numai cu pu-
ti ni i oşteni pe ca re-i avea î n jurul curţi i
dom n eşti, tri mite iscoade spre locul unde
erau cuibări ti răzvrătiţi i şi reu şeş.te să-I
p ri ndă pe f iul lui Cuza spătarul - care se
"ajunsese" cu ca tanele - , închi zîndu-1 la
mănăstire a Bî rnova. Se bă nu i eşte că spă ­
tarul, sp re a-şi răzbun :::r fio l, ar f i înştiinţat
catanele din Cetatea N eamtului să vi nă
cît mai repede ş i să- I r id ice p e M ihai
Vodă, care î n acele mo men te nu avea de
pază deGit pe slujitorii săi.
Că p itanu l Ernaut şi Vasi le Ceaurul por-
nesc neîntirziat în fruntea cetelo r lor spre
l aşi. Tnsă, la scurt ti mp d u pă ce ca tanele
şi moldovenii pără s iseră bazele lor, M ihai
Vod ă află că s-au pornit " podgheazurile"
a supra lui. Şi atunci - ne spune cro nica -
domnul M oldovei, în mare ta ină, fă ră a
împă rtăş i hotă rîrea lu i decît lui Donici,
vo rnicul, şi lui Con stantin Ruset, paharn icul,
b oieri în ca re avea ma i mare încredere,
repecl e peste Nistru pe banul Dimitrie Macri
să aducă în pripă pe tătari " pentru a scăpa
to ra de neprietenii împărăţi e i".
Tn acest moment, răzvrătiţi i săvî rşesc o
g reşeală core în cele d in urmă avea să-i
ducă la infri ngere. Tn loc să atace cu forte

Mihai Racovtţd cet care, pentru
a-ş1 apăra scaunul , adat bt do ttă
rînduri Moldova pe m'na tdtara or
ca să o jejuiascli..
Cet4ţufa de ltngil Iaşi. A tei tşt
,;asea Mtha& Racov • ţă refugiul cinrl
,,podgh eazurlle cataneLor" se ffl-
dreptau sp1·e Cetatea ctomneascd
5 - Magazin istoric nr. 9
unite pe domn la la~i, o parte din cete,
sub conducerea lu i Vasile Ceaurul, se abat
spre Şerbeşti, proprietatea stolnicului Cos-
tandache, pe cînd catanele lui Ernaut por·
nesc spre capitala Moldovei. Nu este greu
de presupus ce 1-a îndemnat pe Ce:rurul s<5
calce conacul lui Costandache. El socotea
că a sosit momentul să plătească o vech e
polită fostei sale sotii. Ajuns la Şerbeşti,
nu are satisfactia să- I prindă pe frumosul
Costandache, care izbuteşte să se salveze
prin fugă . Tn schimb, Maria, ,,goală şi des-
cultă aşa cum se găsea noaptea în cas<5u,
a fost făcută prizon ie ră. Tnvel it<5 doar cu
un cojoc dat de o ţigancă ce-şi urma stă ­
pîna este dus ă la mănăstirea Ca şi n, unde
fostul ei sot gustă în sfîrşit din cupa răz­
bunări i. Şi, ca şi cum această umilint<5 nu
ar fi fost de ajuns, sora domnului Moldo-
vei este tri mi să la B raşov pentru o desfăta
pe generalul Stainville, protectorul răzvră ­
titilor. După multe peripetii, Moria scapă
şi, călăuzită proba bi l de păstorii seceleni,
buni cu noscători ai tă i nu i telor poteci mon-
tana, trece di n nou i n Moldova.
Ce s-a i nti mplat in acest timp la laşi,
unde pornise căpi tanul Ernaut ? Nebănuind
că Rxovi tă le aflase intentii le şi că tri-
misese după ajutor tătărăsc, ei atacă curtea
do mn ească din loJi : "Şi ne-au lovit fără
veste în curte - mărturiseşte însuş i Roca-
vită - , ş i, cu război apărîndu-ne, am mers
pînă la mănăstirea Cetă ţuia" . Catanele în-
conjură mănăstire :r şi se string în fata por·
ţilor pri ncipale, care, după putin timp, sînt
deschise ae seimenii păzitori "fără nici o
silă". Răzvrătiţii intră înăuntru şi, pentru a
spori rindurile celor nemultumiti, dau dru-
mul deti nutilor citi se a flau atunci în inchi-
soare. Boierii, căţă rati pe ziduri, incep să
tragă i n năvălito r i. Se produce o învălmă­
şeală de nedescris. Multi luptători cad din
ambele tabere. ln toiul luptei, tătarii so-
sesc în goana ca ilor, pri n Tătăraşi şi prin
tirg, la Cetăţu i a. Luate prin surprindere,
catan ele işi pierd cumpătul şi se retrag în
dezordi ne sub aealul Cetăţuiei. "Eşit-au
atunci Mihai Vodă - ne spune cron1ca -
împreun îndu-se cu tătarii, au repezit in
tîrg să vie slujitorii şi sei menii şi negută­
torii ş i altii. Şi au învins tătarii uniti cu
moldovenii şi a fost prins căpitanul Ferent
[Ernaut} îm preună cu cei care nu căzuseră
î n timpul luptelor şi M 1hat Vodă răscumpă­
rînd de la tătari pe conducătorul catana-
61
•
lor, ou pus de i-au tăiat capul în faţa Curtii
domneşti". Apoi sînt prinşi şi alti boieri
răzvrătiţi, între care spătorul Cuza, despre
core Neculce spune că din pismă I-au omo-
rît, că nu se ştie dacă o fost vinovat "întru
adevăr or ba". După aceea domnul pune
să se ridice o movilo de:rsupro trupurilo r
celor căzuţi, cu o cruce enormă, pe care
s-a săpat o inscripţie despre trogicele în ·
tîmplări.
După izbînda obţinută la la şi, domnul
Moldovei porneşte împreună cu tătari i să
spargă cuibul catanelor de la Cetatea
Neamtulu i, dar aceştia plecaseră spre mă­
năstirile fortificate C::1şin şi Mera, unde
s-au regrupat. Tătorii, veşnic puşi pe pră­
dăciuni, asa • cum ne mărturiseste
•
chiar Mi-
hai Racovită , "au trecut Siretul si au în-
ceput a prăda şi o robi tora · pînă la
munte ; core robie şi pradă nu se va uit:r
în vecie". Cronica atribuită lu i Muste aruncă
toată vino asupra lui Vasile Ceaurul, izvo-
ditorul răzvrătirii, a rătînd că domnul, du;Jc
ce aflase de fuga catanelor din Ceta tea
Ne:J'mţului , "o chemat pe mirzoci şi le-o
spus să se întoarcă înapoi ; dor tătorii,
după obiceiul lor, şi-ou l ăsat ciombu rul în
toate părţile, în şase zile, de ou prădat şi
robit şi fiind ia rnă grea, ometi mori, nu
s-au putut ascunde bietii o:J>meni ; si cum
• logofăt Il ie Cotargiu, pe Iordache Ruset
erou sănii l e cu bejăniil e, aşa le aducea u
pline de muieri şi copii".
Atît Mihai Rocoviţă cît şi mentionata cro-
nică favorab i l ă lui ev ită să arate că dra-
matica situa ţie s-a produs din vino- domn:J-
Iui însuşi Neculce, revenit din lunga sa
pribegie, la doi ani după zguduitoorele î n-
tîmplări, constată că lacrimile nu se usca-
seră pe obrazul celor rămasi în viată. Vor-
• •
bind despre această năpastă obătută osu-
pr:? Moldovei, el dezvăluie gestul nesoco-
tit al domnului, core dăduse tora pe mîna
mercenorilor aduşi pentru salvarea sa per-
sonală. După izbî ndă . arăta Neculce, "tă­
torii au ce rut la Vodă zece pungi de ba ni,
să se întoarcă înapoi, i:.·r Miha i Vodă n-ou
avut, ou n-ou vrut să le de. Ş i le-ou dat
voie să prade tara dincolo de Siretiu că
sînt tot hoini, cătane. Numai dincoace de
Siretiu să nu robeoscă".
A şumut aratau încă în anuL 1923
zWtn·ile m•măsUrii Mera - twuL
elin p tmcceLe jortificate aLe r<h-
vrătiţilo r.
Din noile mănăsti ri în care se fortificase,
î mpreună cu bruma de catane ce-i mai ră­
măsese, Vasile Ceourul continuă să atace
curţile boiereşti, silind pe M ihai Racoviţă
să moi stea o iarnă cu poză mare la curti
şi străji pe drumurile principale. Abia în
1718, cu ştirea sultanului şi cu un nou aju-
tor ::rl tătarilor, izbuteşte domnul Moldovei
să spargă cuiburile răzvrătiţilor şi să dă­
rîme zidurile împre jmuitoare ale celor două
mănăstiri. Puhoiul sălbatic al tătarilor se
dezlănţuie din nou asupra satelor din su-
dul Moldovei. Sînt jefu iti, omorîţi şi duşi în
robie multi oameni nevinovati. Vasile Ceau -
rul trece graniţa la protectorii care-I susti-
nuseră în lupta împotriva domnului Moldo-
vei, de unde nu se va moi intoarce. O parte
o averii sale a fost confiscată şi împărţită
la boierii core se pretindeau păgubiţi, iar
moşiile Radiano, Poşcon i şi Valea Seacă ,
din tinutul Bocăului, precum şi zece sălase
de tig:rni, sint dă ru ite de Mihai Racovită
surorii sale Maria ca o compensaţie pentru
•
lucrurile jefuite în ianuarie 1717, cînd Ceou-
rul atocase conocul şi o luase şi pe ea în
prinsoare. Ceilalţi boieri care se alătura ­
seră răzmeritei împărtăşesc, în parte, so::rrto
lui Vasile Ceourul : averea lor este confis -
cată şi dăruită unora dintre cei mai bogati
boi eri a i ţării, între core găsim pe marele
şi alţii .
Starea ţărănimii , peste co re trecuse ne-
în du rătoru l pîrjol, si oş:r mizeră, devenise
şi ma i g rea. Satele sînt silite să plătească,
din porunca lu i M ihai Vodă, vitele, g rîu l,
pînă şi buţile de vin pierdute de unii boieri
în timpul răzmeritei. După trei decenii,
actiunile de urmări re a ţăr anilor învin uiţi
că ou luat pa rte la războiul catanelor nu
se stin seseră î ncă, iar un morar din ţinutu l
Putnei mo i putea fi judec:vt că sub domnia
lu i Mihai Rocov ită fusese gazdă de catane
şi avusese frate şi văr core luptaseră ală ­
turi de oamenii lui Vasile Ceourul.
Cît despre Mori a, soro domnului Moldo-
vei, soarta i-a hărăzit, după umilinţele la
care a fo st supu să de fostul ei sot, ş i al te
dureri. Este probabi l că stolnicul Cos ton-
doche, sotul ei, scăpat din mîinile lui Va sile
Ceaurul, o fugit la l :.·şi, unde o căzut în
luptele cu catanele, deoarece M i hai Roca-
viţă vorbeşte in 1719 despre "răposat ul sot
al sorei mele". Retrasă la moşia Rad io no,
l uată de la Ceaurul, ea ::r trait acolo p1na
la 1752, avînd coşmarul furtunii năprosnice
la a cărei dezlănţuire, într-o anumita ma-
sură, contribuise fără voia e1.
• 63
 •

"VAE VICTlS"
Cînd, potrivit legendei, la 21 aprilie 753
i.e.n. a fost întemeiortă Roma şi locuitorii ei
au început să-şi rotească privirile asupra
teritoriilor vecine, romanii nu aveau o ar-
mată regulată şi nici un armament pro-
priu-zis. Tn acea perioadă armele lor erau
mai ales topoarele, furcile, bitele, arcurile
cu săgeţi şi uneori spadele şi lăncile exe-
cutate grosolan. A trebuit să treacă mult
timp, romanii să vină în conflict cu alte
popoare (în primul rînd cu etruscii) şi să
verse mult sînge pe cîmpul de luptă, pînO
să-şi însuşea scă sau să descopere scutul,
platoşa, coiful şi să ajungă la concluzia
că viitorul lor depinde în parte de numărul
şi perfecţiunea armelor.
Semnificative în această privintă sînt cu-
vintele lui Marcus Furius Camillus, rostite
cînd galii au ocupat Roma şi au impus
poporului roman să-şi plătească înfrînge-
rea. Tn timp ce se cîntărea aurul, senatorii
au observat că galii întrebuintou o balantă
cu corre înşelau pe romani şi au protestat
•
Drept răspuns, căpetenia galilor, Brennus,
a aruncat propria lui sabie pe talerul cu
greutăti, pronunfînd celebra frază : "Vae
victis !" ("Vai de învinşii/), la care Marcus
Furius Camillus ar fi răspuns : "Non euro,
sed ferro, recuperanda est patria" ("Patria
se ref:xe cu fierul nu cu aurul").
4 Tn toată perioada celor şapte regi Ş·i în
primele secole de existentă a republicii,
romanii au continuat să-şi dezvolte şi să-şi
perfectioneze armele din dotarea centurii-
lor şi, ulterior, a legiunilor. Dar abia în sec.
III î.e.n., şi mai ales o dată cu începutul
războaielor punice, se poate vorbi de în·
zestrarea armatei terestre şi flotei militare
romane cu un armament adevărat
O descrie re mai amănuntită a armamen-
tului perfectionat - pentru acea epocă -
şi o întrebuinţării lui ne-a dat-o Polibius,
istoricul grec care o trăit mult timp prin-
tre romani şi a fost prieten cu Scipione
Emilionul. Tn ultimul război punic Scipione
osediase Cartogina, timp de trei ani, alît
pe uscat cît şi pe more, întrebuintînd cel
moi variat şi perfectionat armament din
ars~nalul de ră7hoi al Romei antice.
Din cei cea. 500 000 de locuitori, citi avea
Cartagina la începutul asediului, la sfîrşi­
tul lui mai rămăseseră în viaţă numai
55 000. O parte din ei, putini la număr, ou
reuşit să fugă, dar majoritatea au fost puşi
în lanturi şi vinduti ca sclavi. Romanii au
dat foc caselor si •
edificiilor care mai ro·
măseseră în picioare. Ultimele rămăşiţe ale
Cartaginei au ars 17 zile, după core "ce-
MIHAIL BOZIANU tatea mortii" şi teritoriile ce-i apartineau
au fost declarate provincii rom:::rne, dîndu-
li-se numele generic de Africa.
Nimeni nu-i contestă lui Scipione Emili-
anul meritul de o fi condus asediu! Carta·
gînei ca un mare cunoscător al artei miii-

64
tare a timpului. Trebuie 'ins~ s~ recunoaş· -------------~~-------­
tem că victoria în această ultimă şi su-
premă bătălie o războaielor punice se da-
toreşte în primul rînd f::rptului că Scipione
a ştiut să se servească de un impunător
arsenal de "maşini de război".

MAŞINILE DE RĂZBOI·
Core erau masinile
•
de război din dota-
rea armatei romane şi ce întrebuinţare
aveau?
Din cele relatate de diferiti istorici an-
tici, putem să ne imaginăm cum îşi duceau
romanii războaiele şi maoi ales cum pre-
găteau asediu! unei cetăţ i inomice, ope-
ratie care necesita întrebuinţarea moi ma- r - - - - - - - - - - - - - - - - - - - " " ' " " ' " - - - - -
sivă o maşin i lor de război. Tn jurul cetăţii
osediote se înălfo u din loc în loc un fel de Cea mat puternfcd maştnd de Tăzbot era cata-
pulta
rompe de pămînt bătut şi întărit cu bîrne
pe core se instalau m:1şinile de război . Ca
osediatii să nu le roată distruge sau cap-
tura la un eventua contraotoc, în anumite
locuri - şi îndeosebi acolo pe unde s~
putea ieşi ain cetate pentru controato-
curi - se săpau ş::mţuri adînci şi late
de 8--10 m.
Pe rompele astfel pregătite erou insta-
late " maşinile de oruncotN cu oiutorul c~­
roro se lansau în interiorul cetătti osediote
bolovani, săgeti, lănci etc. Tn afara "ma-
şinilor de aruncat" în ::1rsenalul de război
1

roman existau şi "maş i ni de asalt", core

* * * *
erou întrebui nţate pentru asaltareo ziduri-
lor sau distrugerea portilor cet ătii inamice.
Una din cele moi importa nte maşini de
os:rlt era "turnul mobil' . El era confectio-
nat din lemn şi se sprijinea pe roti pentru
o fi transpo rtat cu uşurinţă d i ntr-un loc in
altul, de-a lungul zidurilor. Turnurile mo-
b ile erou de obicei moi inalte decît zidu- Spre deosebire de catapult4, care tansa prolec-
rile cetăţii osediate, ceea ce permite::r sol- . tiLete l7L anfe dreapt.d, batista Le Q1'Unca pe
traiecto1·ia unui arc
dotilor din vîrful lor să privească în interi-
orul cetăţii, O'tit pentru o descoperi pune- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
tele cele mai vulnerabile unde era oportun
să se concentreze atenţia "maşinilor de
asalt" cît şi pentru o arunca peste ziduri
săgeţi, lănci etc. Turnurile mobile erou îm -
părţite în mai multe etaje. Ultimul era pre-
văzut cu un pod mobil core, la momentul
prielnic, era lăsat pe ziduri, permitind sol·
dotilor să treacă direct în cetatea asediată.
Soldaţii care trebuiau să ajungă pînă
la turnurile mobile erou protejaţi de "vi
neoe" un fel de m:rgazii construite din
1

lemn, cu acoperişul inclinat, care nu aveau

decît peretii loteroli. Ele erau acoperite co..
piei bine umezite, pentru a nu lua foc de
la materialele infierbintata sau incandes-
centa ce erau aruncate de la înălţime::r zi -
durilor de către osediaţi .
Asemănătoare cu "vineoe", dor de pro-
portii mult mai mari, "caropaceo" era un
fel de baracă de lemn, solid închegată
aşezată pe roti. De obicei avea rolul de
o proteja pe soldatii ce primeau ordinul să
~-------------------------------------
65
 se apropie de ziduri pentru o săpa sub ele
galerii. Prin aceste galeri i osediotorii pu-
teau pătrunde în interioru l cetăţii fără a
escalada zidurile. Alteori, coropoceo apă ra
de proiectilele osedioţilor m:rş in ile de asa lt
ce serveau la demolarea zidurilor ("secera
zidului", de pildă, avea rolul de o scoate
tencu iala şi îndepărta blocurile de piatra,
în timp ce stîlpii de lemn cu vîrful de fier
făceau breşe în zid).
Cea moi puternică maşină de asalt o ar-
matei romane era ,,berbecul". Const ruită
dintr-un tr. .unch i enorm de copac de esenţă
tare, prevazut cu un more bloc de fier sau
de bronz în formă de cap de berbec la una
din exlremităti, această mosină de război
era folosită pentru o deschide brese mori
î~ .~iduri .sau pentru o ?,istruge portile ce-
to ţii osedtote. "Berbecul sustinut de unul
sau mo i multe lanturi, era manevrat de un
număr de sold aţi în aşa fel incit să se im-
prime o o scil aţ ie maximă, apoi împins cu
forţă în zidul sau poarta cetăţii osediote
cor~ nu rezista la loviturile puternice. Sol:
doţ11 core de~erveou berbecul erou protejati
de un :rcopenş de lemn căptu~it pe dinafară
cu piei bine umezite . .Uo_ele date atesta
că romanii ou avut berbeci cu o lungime de
60 m,. puşi în funcţiune de peste 2 000 de
soldott, ŞI c6 la asaltul zidurilor cetăti i
Cort~gino ou utilizat un berbec pentru ·o
cărur manevrare ou fost necesari 6 000 de
oomenr .
. Soldaţii. cor_e :rveo~ .?rdinul de o se ap·o-
pro de zrdurde cetoţu pentru diferite mi-
Carapacea
(j(j
siuni si nu erou protejaţi de construcţii
speciale întrebuinţou o anumită formaţiune
de atac, core îi apăra de proiectilele ino-
mice. Dispuşi în şiruri strînse, ei recurg eou
la protectia scuturilor pe core le ţineau în
diverse moduri. Astfel, soldatii din primul
rînd aşezau scuturil e înaintea propriului
lor corp ; cei ain rîndurile laterale le ti -
neau pe floncuri, întoarse către exterior ;
ceilalti ridicau scuturile deasupra capului.
Toti erou instruiti însă să tină scuturile pu -
ţin înclinote, astfel încît eventualele pro -
iectile să alunece sau să ricoseze.
• A ceastă
formatiune de atac se numea 11 Co r:rpoce
umana.... " .
CAT APUl TA ŞI BALISTA
Tn afara maşinilor de atac, om SF?U~ că
romanii se moi serveau si • de mostnt• de
aruncat. Cea moi more m::rşină de aruncai
era "cotopulto" întrebuinţată pentru Ion-
sarea la distanţă o blocurilor de piatra,
bilelor de plumb (uneori cu o greutate de
peste 100 kg), materialelor inflomobile etc.
Catopulto era formată dintr-un puternic
stîlp de lemn, la extremitatea căruia se
găsea un fel de cupă de talpă, in core se
aşeza proiectilul. Pentru o pune în func-
tiune maşina, extremitatea stîlpului unde
se găsea proiectilul era trasă în jos, cu
ajutorul unor funii, pînă cînd. coarda unui
ore robust, fixat in vîrful maJinii, se întin-
dea la maximum. Dînd drumul funiilor
stîlpul se înălţa brusc. O bară aşezată spe-
cia l îi oprea l::r un moment dat redresarea
şi proiectilul aşezat în cupă era aruncat cu
putere înainte.
O alta maşină de război era "onogro".
Deşi asemănătoare cu c::rtopulto, ea avea
dimensiuni mult moi reduse pentru o putea
fi transportată cu uşurinţă pe cîmpul de
bătaie. "Onogro" avea posibilitatea să
arunce proiectile la o d is tanţă de 30 m şi
la o inaltime de cea. 40 m.
Tnrudita cu cotopulto era şi "bolisto'',
cu co re se arunc=ru de obicei lăncile peste
zidurile cetătii
•
:~·sediote. Proiectilele Ion-
sote de această maşină porcurgeou însă o
traiectorie in forma de ore, în timp ce
cotopu lto le arunca în linie dreaptă.
FLOTA M!LITARĂ
Pînă în anul 264 î.e.n., cînd ou reuşit să
ocupe aproape toată Italia peninsuloră,
romanii ou purtcrt numai războaie terestre,
deoarece nici un popor cu core se lupta -
seră pînă atunci nu reprezenta o putere
maritimă. Tncepînd din acel an însă, ei
s-au găsit în situatia de o se război cu un
stat core avea o flotă militară foarte pu-
ternică : Cortogino. Romanii şi -au dat
seama că i-ar putea înfrînge pe cortogi-
nezi numai dacă le-ar fi superiori în bătă­
liile pe more. Cu acea ocazie senatul ro-
man a luat istorica hotărîre de a înzestra -~.....~~~-~~-~~~~~~~..-.-----.--­
Roma cu o puternică flotă de război.
Prima flotă romană a fost construită în
anul 261 î.e.n. şi era compusă din 100 de
nave cu 5 rînduri de visle ş i 20 de nave
cu 3 rînduri de visle. Din relatările istori-
cului grec Polibius, rezultă că între an ii
261-247 •î.e.n., adică în timpul primului
război punic, Roma Tşi construise o flotă
de aproximativ 1 200 de vase de război şi
cîteva sute de vase " onerarie" (de la la-
tinescul "onus" - încărcătură), adică nave
de transport.
Tn acele timpuri, cînd nu existau arme
de foc, principalul mijloc ofensiv al unei
nave de război era "pi ntenul " sau "ciocul "
situat la prora navei. El era din fier sau
din bronz si servea la sfărîmarea înveli-
sului lemnos al navei dusmane
• •
la nivelul
apei, pentru ca aceasta să pătrundă în
interior si s-o scufunde.
1

O rice navă era însă prevăzută cu un

"contrapi nten", care limita penetrarea cio-
cului navei inamice.
Tn anul 260 î.e.n., consulul roman Caius
Duilius a introdus în armamentul navelor
de război o inovaţie genială. El le-a ech i- Berbecele
pat cu un fel de punte, care se putea ri-
dica, lă sa ~i întoarce în diverse poziti i, şi
pe care a denumit-o "corbul", pentru că
se termina cu o p roeminentă ascuţită de
fier în formă de cioc de cioară. Cînd o
navă romană se apropia de una du ş mană ,
la momentul potrivit, puntea cobora brusc
* * * * *
şi ciocul ei de fier se înfigea în nava ina- Nave de război :
mică, împiedicînd-o să se îndepărteze. 1) vas de transport
Apoi, traversînd "corbul", soldatii romani 2) trh·ema
3) ttbu.1·na
pătrundeau pe puntea navei adverse şi
transformau bătălia, intr-un anumit sens, 1-lllllii;..._._....._..;..._...i-ii!IIIIÎil,..~-~~-~---..."--­
din navală in terestră. Pentru romani, care
erau mai putin experti în băt ăliile navale,
bazate în deosebi pe găurirea navelor prin
intermediu l "pintenilor", inov:rţia introdusă
de Duil ius a fost de o i mportanţă funda-
mentală pentru viitoarele bătălii pe mare.
lată, pe scurt, în ce a constat arsenalul
militar terestru si •
ma ritim al romanilor .
M-am referit indeosebi la armamentul per-
fecţionat al acelei epoci, pentru manevra-
rea căruia erau angrenaţi mai mulţi mil i-
tari, fără să-I descriu pe cel individual a l
soldoţilor şi comandantilor romani, care
poate face, eventual, obiectul unui alt a r-
ticol. Trebuie menţionat, totodată, că a r-
senalul de război descris mai sus a fost
perfectionat de-a lungul veacurilor - şi
indeosebi în epoca imperială - , dar tipu-
rile de armament si •
modul lor de întrebu in- •
tare au rămas aproximativ neschimbate
pînă la sfîrşitul perioadei de domin::rJie a
Romei.

67
 EROII CLASEI MUNCITOARE
ÎSI ASTE APTĂ CÎNTĂRETII
' , . J1. FELEA
Poposesc uneori in roton do d i n Ciş migi u şi privesc la şirul de busturi core re-
prezintă o seamă de poeti, prozatori şi critici o căror operă ocupă un loc de cinste
tn cultura noastră . Şi mereu mă-ntreb : cum se face că nu s-a găsit putin loc şi pen-
tru marele nostru critic Constantin Dobrogeonu-Ghereo ? E-odevărot, nemuritorii ar
trebu i să se strîngă putin ; nu s-ar supăra ... 1 s-ar putea face loc lui Gheroo pe lîngă
prietenul său Caragia le sau - de ce nu ? - lingă olimpionul său preopinent Titu Mo-
torescu 1 Aprecieri asupra meritelor sa le cultura le ex istă. lips::r se poate repa ra. Fi-
gura blojină de ginditor revoluţionar, cu barba albă patriarhală, cu privi rea senină,
el i berată de orice prejudecăţi, aşteaptă ... în li ni şte.
De la ace:rstă idee s-a prins o alta. De ce oraşele noastre nu sînt încă îm-
podobite cu statui ale mari lor înainta ş i, ale luptătorilor consecventi în lupta pentru
eliberarea clase i muncitoa re de sub jugul exploatării, pentru fericirea poporului ro-
mân ? Aj vedea ridicîndu-se, în zorii zilei de 13 decembrie, anul acesta, în fosta
piaţă a Teatrulu i Naţio11 ol, unde se află acum o piatră comemorativă, statuia lui Ioan
C. Frimu. Se împlinesc cincizeci de ani de cîn d, în urma schingiuiri lor la core a fost
supus la 13 decembrie 1918, i s-:1 tra s moartea acestui conducător de elită al clasei
noastre muncitoare. Statu ia aş vedea-o a ş a cum 1-o descris pe Frimu talentatul publi-
cist N . D. Coceo : " N olt, cu statura puternică, cu trăsăturile feţei săpate adinc, vigu-
roase ş i expresive". Frimu se mişca încet, aproape greoi, pă strînd în atitudinile s::Pie,
ca şi în actiunea sa veş nic cumpătată, toa tă firea ţăranului moldovean. Artistul plastic
a r putea să se inspire din desenul pictorului lser apărut în "Foclo" din 1911.
Pe nemuritorul, în conştiinţa poporului nostru, Ştefan G heorghiu l-a ş vede::P ri-
dicat pe un soclu în centru l oraşului Plo i eş ti. Pe vremuri, acum 50 de a ni, chipul lui
Stefan Gheorghiu împodobea "ca o icoană odorotă" pereţii caselor umile din moho·
fole le Brăilei şi Galatiului, crle Ploieşti ului şi Cîmptnei. (A se vedea ziarul " Socia-
lismul" din 2 decembrie 1918).
Un artist al doltei ar putea să se inspire din portretul făcut cîndva de priete-
nul şi tovarăşul său de luptă Constantin Mănes cu : era înalt, lot în spate, iar pe
corpul său masiv stră ju io un cap "d:rntonion", cu o claie de păr cirliontat. Faţa lui
smeadă, mai mult oacheşă, avea o mustaţă ne agră, cu vîrfurile răsucite-n sus. Sub
sprîn cenele stufoase străluceau doi ochi negri, foscinanţi. Din mînecile scurte ale sur-
tucului său ieşeau afa ră mîi ni le lungi cu palmele masive, puternice. M îna sa dreaptă
se ridica din cî nd în cînd ca un îndemn spre auditoriu! electrizat, să me:rrgă tot
înainte...
Tn cartierul nou, acolo unde t răiesc azi o viotă nouă muncitorii ceferişti, văd
aievea, într-un scuar, statui:J lui Constantin Olcescu, conducător destoinic al ceferiş­
tilor în timpul luptelor pentru dreptate soci:rlă de la 1888. Era măret să-I vezi la tri-
bună - scria, la moartea lui, A nton Ba calbaşa. Un muncitor voinic, cu o barbă nea-
gră, stufo ~ă, cu privirea expresivă, "cînd ridica în sus mîna-i viguroasă, părea un fel
de Sportacus, plin de revoltă şi pl in de entuziasm".
- Ma i avem eroi. Şi din vremuri mo i îndepărtate şi mai apropiate.
Există un cîntec despre sîngeroasele evenimente din ziua de 13 decembrie 1918.
Cineva a făcut versurile. Altul, melod ia. Un cîntec trist, plin de revoltă, dar uitat. li moi
fredonează, fragmentar, bătrînii ... A lt cîntec, nou, despre 13 decembrie nu s-a mai
făcut. S-au scris şi poe1ii pe v remuri despre 13 decembrie. Un poem dedicat muncito-
rilor ră puşi de gloantele stăpîni ri i burghezo-moşiereşti a creat şi M . Gh. Bujor. Evo-
cări de frate i ndurerat al celor îm puşcaţi pentru că ou cerut pîine şi libertate se află
în cartea lui Ion Pas : " Zilele vietii tale".
Via ţa de revolutionar a lui Al ecu Constantinescu cu unele aspecte de erou le-
gendar, figura romantică a lui Alexand ru Dobrogeonu, core folosea lo maximum acele
for me de luptă în c:rre completa dă ruire şi sacrificiul personal electrizau masele ; evo-
c:rreo d inomicului militant comunist Leonte Filipescu, suprimat "din ordin" în pădurea
Jilava, sub pretextul cin ic de o fi încercat "să fugă de sub escortă", şi cea o multor alti
mi nunaţ i luptători de f ru nte pentru socialism şi comunism ar oferi cititorului momente
pi ld uitoare din lupta poporului nostru. Salut cu entuziasm cele două colecti i : " Evo-
cări" şi " M ica bi bl iotecă de istorie", în care condeiele vor prinde să scrie despre
aceşti eroi care-şi aşteaptă nu numai paginile cărţilor, dor şi monumentele ce
le merită.

68
PENTRU UNITATEA POPORULUI ROMÂN
- Corespondenţă inedită -

In epoca modernă, Indeosebi după revoluţia de la 1848, ideea unltlţU

naţionale a imbrăcat formele cele mal dlferite. generate de destinul lstortc al
unuJ popor nevoit să trăiască fărîmiţat intre hotare neftreştt. Legăturile eco·
nomlce, politice şi cultura le dintre ţArile române au contribuit la clmentarea
unităţli sufleteşti a tuturor românilor, la generalizar ea ideii de unitate, exprt·
mată c u claritate, verbal sau scris, de o parte şi de alta a Carpaţilor.
Cercetarea corespondenţei diferitelor persoane dezvăluie elemente grAitoare
In scrisori particulare, printre relatările cele mai Intime, autorii dezbat adesea
problema unităţil naţionale, necesitatea unirii intr-un singur stat, Independent
şi suveran : Romania.
Impresionante prin patriotismul lor, fragmentele pe care le reproducem
mai jos surprind şi azi prin profunzimea gîndirii, prin constanta - la toţi In·
telectuaJU vremti - a Ideii că progt esul general al naţiunii romane era strins
legat de inUptutrea unităţii naţionale şi cucerirea independenţei.

GHEORGHE 1. BODEA

ALEXANDRU PAPIU-ILARIAN (1828-1878),

jurist, om politic şi istoric român din Transilvania. A parti-

cipat activ la evenimentele din 1848 şi 1859; ministru în
guvernul prezidat de M. Kogălniceanu ; membru al A:a-
demiei Româ ne din anul 1868. Opere : " Istoria românilor
din Dacia superioară", "Tezaur de monumente istorice
pentru România".

IOAN AL. LAPEDATU (1844-1878 ),

scriitor, profesor de filologie clasică la gimnaziul din
Braşov. A colaborat activ la reviste le : "Orientul latin",
"Albina Carpaţil or~~, " Traian" şi oltele. A fost unul dintre
militantii con secventi ai luptei pentru afirmarea fiintei
nationale a poporului nostru.

69
 A~~XANDRU ROMAN (1826·1897),
cărturar transilvănean, unul dintre conducătorii luptei poli-
tice a românilor din Transilv:rnia, redactor la ziarul "Con-
cordia " şi, în 1868, fondator şi conducător al ziarului
" Federaţiunea ''. Ales d~putat în p:rrlamentul de la Buda-
pesta, s-a ridicat plin de curaj în apărarea drepturilor
poporului român. A fost membru al Academ iei Român e,
întreţinînd strînse legătu ri cu oameni politici şi de cul-
tură din "Ţară".

AUGUSTIN BUNEA (1857-1909),

•

istoric, profesor la Blaj, autor al mai multor lucrări de

istorie. S-a ridicat în apărarea memorandiştilor; în urma
activitătii
•
culturale desfăsurate
•
a fost ales membru al
Academiei Române.

NICOLAE DENSUŞIANU (1846·1911 ),

istoric, membru corespondent al Academiei Române. Opere

principale : "Revolutiunea lui Horia în Transilvania şi Un-
garia, 1784-1785" (1884), " Documente privitoare la istoria
românilor" (6 volume), " Dacia preistorică".

VASILE ALECSANDRI (1821·1890),

Marele poet a fost şi un înflăcărat patriot cu importan te

misiuni diplomatice, majoritatea în anii Unirii şi consoli-
dării ei.

SEXTIL PUŞCARIU (1877-1948),

lingvist şi filolog român ; profesor universitar, a întemeiat

Muzeul limbii române şi revista "Dacoromania". Din 1905
devine membru al Academ iei şi între onii 19'06 şi 1940
conduce colectivul de elaborare a " Dicţionarului Ac::rde-
miei Române".

70 •
 •

GH. BOGDAN , DUICĂ (1865-1934),

'

istoric şi critic literar, membru al Academiei Române. Este

autor al cunoscutelor lucră ri : " Petru Maior" (1893), "Istoria
liter.c:rturi i române moderne. lntîii poeti munteni" (1923) ;
semnează numeroase articole în publicaţiile vremii : "Ga-
zeta Transilva niei ", 11Tribuna", "România" etc., militînd pen-
tru unitatea nationolă a românilor.

..
STEFAN
•
D. GRECEANU { ? -1908),

om politic, membru al Academiei Române. S-a ocupoot cu

genealogia familiilor boiereşti şi a publicat cronica lui
Radu Greceanu.

FRANCISC: H. LONGIN (1847·1935),

publicist de seamă, redactor la " Familia" şi "Gura sotu-

lui", corespondent lo ziarele româneşti din Budapesta, a
desfăşurat o inten să activitate în cadrul m işcării nationale
din Transilva nia.

ZEN<l>BIE PÎCLIŞANU {1886- ? ),

istoric transilv ă nean, memoru corespondent al Academiei

Române, a publicat inte resante stud ii despre trecutul bise-
ricii din Tra nsilva nia.

"'
ANDREI BIRSEANU (1858·1922)

şi -a făcut studiile la Braşov, Viena şi Munchen. Au tor al

unor culegeri de folclor, că rti didactice. Pentru lucrarea sa :
"Istoria şcoalelor centra le române din Braşov" a fost pre·
miat de Acaaemia Română, pri ntre ai cărei membri s-a
numărat. Tn 1905 a fost ales vicepreşedinte al "Astrei", iar
la adunarea jubiliară de la Blaj (1911 ), preşedinte al aces·
tei asociatii.

71
 ALEXANDRU O, principe şi doamne al românilor, fie ca să vă steie
în ajutor gen iu l natiunii române, ca să răzbun::Jfi cu în"e-
PAPIU-ILARIAN, lepciune moartea şi să fiti executoru: feric it a planului
memoriu adresat celui mai mare domn român, ce a avut vreoaată Dacia lui
domnitorului Traian.
CUZA in 1860

Paris, 27 sept. 1869

1. AL. LAPEDA TU
către Românii trebu ie să rămînă cerbicoşi în aspiraţiunile !or
- să progreseze cu energie către ţintă şi să sacrifice şi 1::Jr
F. H. LONGIN sacrifice... pînă şi viata. Junimea să nu înceteze niciodată
de a fi dacoromanist1că, ea trebuie să crească nutntă de
sucul acestei idei, să se întărească întrupind-o în ei ; astfel
ideea va trebui să se realizeze !
Dealtfel aceasta e numai o chestiune de timp, ş i cei ce
nu cred în Daco-România nu sint fiii secolului nostru şi nu
' merită să fie 1

Pari s, 16 oct. 1869

1· AL. LAPEDATU
către Dar da-vo O-zeu, ven i-va pr i măvara 1 Trebuie să sperăm
şi să persistăm nemi~cati în aspiratiunile noastre. Genero-
F. H. LONGIN tiuneo jună va avea un mare rol spre venitoriu. Ea va
trebui să democratizeze şi să lumineze. Pregătească-se dar
din toate puterile pentru această mare operă.

ALEXANDRU ROMAN Pesta, 17. 1. 1870

către Dotorinţa noastră este a moraliza poporul nostru. Prin

• puterea morală - şi numai singur prin aceasta - vom
GHEORGHE POP ajunge la scopul nos1ru S ă nu crezi d-1 meu, că unitatea
de SĂSEŞTI no:1stră naţională, Român ia mare, are să se facă prin
forta brută, d in contra, ea trebuie să se facă prin puterea
morală.

TINERIMEA DIN DEVA Deva, 2 tunfe 1818

către Românii d i n Dev::r, aflînd numai azi de splendidul triumf

nationa l raportat de V. Alecsandri prin Cintecul gintei
VASILE ALE CSANDRI Latine *, adinc mişcaţi de sunetul armonios şi măret în-
sufletitoriu al lirei marelui nostru poet, ui tînd pe un mo-
ment toate durerile, pl ini de mîndria naţi onală, au adresat
triumfătorului interpret::rtore al sentimentelor adevărat ro-
m â n eşt i , u rmătoarea telegramă :

Domnulu i Vasile A lexandri

Mirceşti , România
Primiti şi felicitările noastre pentru marele triumf portat
cu Cîntecul gintei latine. Trăiască rom6nismul şi bord•JI
său 1
Românii din Deva t ransilvană

AUGUSTIN BUNEA R o m a, 13 aprilie 1879

că tre Tn Florent~ iese ~n d ~ctiono r bioţJrofic despre. persoa-

nele cele mo1 renum1te d1n lume, con se află în v1oţă. D-1
A. BÎRSEANU Obedenariu descrie vietile celor mai renumi ti româ ni. Ast-
fel naţiunea română îşi ia rangul ce i se cuvine în concer-
tul popoarelor europene.
O, de ar lucra toti ca dînsul 1
,;. ln 1878, la Montpelller, î n cadrul unui concurs literar,
V. Alecsandri a obţinut "le piix du chant latin" (N.R.)

72
N. DENS UŞIANU Bucureşti, 29 nov. 1881

către Să facem şi noi, frate longine, ce putem, precum au

F. H. LONGIN făcut părinţii noştri în nişte timpuri cu mult mai dificile
şi cu mai putină aparentă de viitorul natiunei române de
cum avem noi astăzi.

Y. ALECSANDRI Mirceştt, 12124 Julle 1881

câfre la întoarcerea mea din la şi am găsit pe biroul meu fru-

SOCIETATEA mosul album ce mi-ati trimis din partea societăţii "Româ-
.. ROMÂNIA JUNĂ ,. nia Jună" din Viena. Cohtinutul său mi-a produs o v1e şi
profundă emotiune.
din Viena [ ... ] Mul tu mită însă juhimei române din Viena, al cărei
glas tînăr, simpatic şi înduioşător a salut:~t aniversarul
meu sexagenar, simt o dulce mîngî1ere în sufletu-mi, ş.i
cînd privesc în urma mea, bătrîneţele aispar, căci văd la
poalele dealului o generatie verde, generoasă, entuziastă,
pa triotă, care tinteşte privirile sale tot în sus şi păşeşte
cu încredere cătră un viitor măret.

Lipsea, 27. XI. 1897

SEXTIL PUŞCARIU
către Tn Braşov :~Vem un public inteligent atît de mare, încît
A. BÎRSEANU cu ajutorul lui s-ar putea infiinta uşor o societate lite-
rară [. ]
Scopul ar fi ţinerea in curent a publicului braşovean
peste tot cu literatura noastră. Numărul şedinţelo r s-ar
putea micşora . Vreo două din ele ar putea consta din re-
prezentatiuni teatrale de diletanţi. Sint în Braşov acum
o mulţime de oameni tari sub o bună regie ar putea re-
prezenta cu succes vreo comedie de Caragiale sau chiar
şi " Năpasta ". Pentru celelalte şedinte - abstrăgind de cî-
teva disertatil - s-ar putea procura puteri din România.
lor cînd va fi anuntat că un Coşbuc, Caragiale sau Vla -
hută îşi vor ceti propriile lor productiuni, publicul braşo­
vean încă nu va rămînea indiferent.
Alt mii loc e de d procurc:r puteri de la Teatrul National
di n Bucureşti s:::ru pentru de a declama sau pehtru de a
juca dimpreună cu diletantii noştri. Iar cînd va fi anunţată
o serată declamatorică, în care să păşească un Nottara,
publicul braşovean nu va sta acasă.

GH. BOGDAN-DUICĂ Bucureşti, 25. m. 1982 •

căfre '
Tti scriu in numele meu, al lui Chendi şi Şt. Iosif, la care
A. BÎRSEANU sîntem siguri că se va alătura cel putin şi amicul Coşb '.Jc
(nu 1-c:rm găsit să-i spun, că putem zice şi numele lui. E
patriot bun). Nouă ni se pare că întîiul lucru ce ar trebu i
să-I faceti pentru unitatea limbii ar fi o revistă bine făcută,
redacta tă de dumneata, ori tot la Braşov, de membrii de
aici ai sectiei literare.

..

73
 ŞT. D. GRECEANU Bucureşti, 27 mai 1903

către O, durere ! De ce aşa tîrziu pentru mine, ni s-a deschis

F. H. LONGIN comunicatiunile ! De ce în atît timp vietuit-am fă ră a pu-
tea, ca acum, ca gîndul de iute, ca vîntul de lesne, să des-
chid vămile să păşesc peste pragurile despărţitoa re dintre
fratii noştri şi noi ... ! Bieti bătrîni părinti despre mama şi
despre tata îmi spunea\' cît e de frumos Ardealul, dar eu,
răsfăţat de înlesnirile mari şi zburătoare ce avem spre
Apus, mă duceam de preferinţă într-acolo şi pe departe.
Acum însă, s l avă lui Dumnezeu, că putem şi spre Nord a
zbura vorbind limba noastră, găsind izvoare iubite ro-
mâne cu numele româneş.ti ca Buzeu, Jiu, Oltul şi pămîn­
turi cu nume de acelea care ne încălzesc şi auzul şi adîn-
cul in imei. Slavă milostivului nostru · Dumnezeu, să ne în·
vrednicească el să nu mai dăm î napoi nici odinioară, nici
neam de neamul nostru, ci tot spre bi ne să pă şi m înainte
şi înainte.

D eva, 22 iunie 1903

ELENA H. LONGIN .
către Căci ce poate fi ma i dulce mîngîiere, pentru un neam
oprimat ş i amărît, decît cînd întîmpină căldură şi iubire
ŞT. D. GRECEANU de la fratii săi, fericiţi că pot trăi în tara lor liberă şi inde-
pendentă !
Să mă credeti, scumpul nostru amic ! că în luptele noas-
tre grele şi impreunate cu multe amăreli s~fleteşti, că ni
sunt un adevărat talisman toate semnele de dragoste ce
ne vin [de] la qcesti frati scumpi.
O, de-ar da bunul O-zeu să puteti transpune şi altor fii
a[i] mîndrei Românie nobilele d-voastră sentimente ce vă
încălzesc inima, fată de noi românii ardeleni !
Nu cerem noi efe la fratii nostri altceva decît iubire ;
această scînteie dumnezeiască care încheagă întreg un i-
versul va produce minuni de înălţare în inimile noastre
mistuite adese de grele îngrijiri faţă de viitorul poporului
românesc din Transilvania.
l ată de ce sîntem noi mîndri că un destins frate al nos-
tru intelege dorul sufletelor noastre atît de dornice de
acea iubire sacră care să formeze legătura normală în -
tre noi şi fratii noştri de peste munţi .
'

Z. PÎCLIŞANU Vălenii de Munte, 27. VII. 1912

către Aici la Văleni * m-am întîlnit cu citiva prieteni vechi. Tntre

F. H. LONGIN ei locul prim îl ocupă savantul profesor de istorie antice
de la Universitatea din Bucureşti, V. Pârva n, cu care om
tră it si în 1910 în cele mai bune relatii. intilnirea cu el a
' '
fost foarte ofabilă. Eram ziua întreagă şi noaptea pînă
după miezul noptii laola ltă, discutînd moi ales chestii ac-
tuale di n viata publică o românilor d in Ardeal ş.i Unga-
ria. l-am pus î n curent cu toate, expunîndu-i în mod cri-
tic - ci încă foarte critic - situatia po litică, cu lturală,
bisericească etc. a noastră. legătu rile de prietenie dintre
•
noi au devenit şi mai strînse şi îmi vor fi mie de foarte
mare folos în lupta şi munca pe care, cu ajutorul lui O-zeu,
voi începe-o la tim pu l său.

(Materialele au fost extrase din fondul Colectii speciale,

Corespondenta Gheorghe Pop de Băseşti şi F. H. Longin,
Biblioteca Universitară Cluj). _
>:· Din iniţiativa marelui istoric Iorga, la Vălenii de Munte
se întîlneau anual istorici, oameni de cultură din diferite colturi
ale ţării, prilej de cunoaştere reclprocă, de afirmare a culturii
naţional e unice şi de coot·donare a acţiunilor în vederea desă­
vîrşirii unităţii naţionale.

74
 Iunie 1818. Domnia lui Vodă Caraaea îşi
CUM trăi a ultimele zile. Tn toamnă , acesta avea
să fugă peste fruntarii, cu paşaport chesaro-

A· cră ies c şi cu milioanele care ii vor asigura

o via ţă u şoară în Austria şi apoi în Italia,
pe ţărmurile fluviului Arno, de unde va ur-

PIERDUT mă ri ş i va încu raja m işcarea d e redeştep­

tare a grecilor.
V
Ca un semn, premergător mazilirii din
VODA domnie, ceva minunat ş i cu totul neaşteptat
se intimpla pentru prima dotă în Bucureşti.
Nu era o "stea cu coadă " ca în trecut. Ş i
CARAGEA nici războiul nu bătea toba la portile ţă rii.
Lucrul fără precedent era altul : bucureşteni i

UN.., ..,
aveau prilejul să vadă, ridicîndu-se în slava
cerului, cel dintîi balon lansat de pe pă mîn ­
tul românesc.
RAMASAG
•
La începutul verii era mare f ierbere. Se
zvonise că ni şte "nemti " au născocit un
EMIL VÎRTOSU meşteşug ca să se poată sui in văzduh ca
într-un hîrzob, ba ma i b ine ch ia r, că aces ~
hi rzob era închipuit d i ntr-o "băşică" mare,
care se înăl ţa spre cer, uşor, fără mîn ă de
om, ca trasă de funii nevăzute proptite i n
însăşi inima bolţii.
E adevărat că la la ş i , la 6 decembrie 181~,
un " niamt" rid icase un "lupbalon " (Luftbalon),
ca să înveselească şi mai mult petrecerea
pusă la cale de boierul Nicolae Roset Roz-
novanu, de ziua sa onomastică. Dar balonul
lansat atunci era mic, iar nacela, dacă va
f i fost, nu avea nici un fel de încărcă tură.
Zvonul acestei nemaipomenite maşinării
ajunge şi la urechile lui vodă, de la care
oaspeţi i cereau ing ăduinta să arata bucu-
reştenilor meşteşugul lor. Iar tînăra domn i tă
Ralu Caragea, suflet gata să adie la entu-
ziasmul ş i îndrăznelile veacului, înţelegînd
povestea nemaiauzită pînă atunci, bătu
uşurel din palme, drese ce d rese, ş i izbuti
să convingă pe vodă , tată iubitor, că oas-
petii nu pot fi nişte simpli înşelători şi că
e bine să vorbească el însuşi cu ace şi ia ...
- "0 să se înalte, măria ta, uşor ca un
zmeu de hîrtie, că doar s-a mai ridicat ş i
prin alte părţi, pe unde noi om purta t şi
arătat descoperirea noastră. Căci noi um-
p lem b ăşica aceasta cu un fel de aer mai
uşor chior ş i decit a erul pe ca re î l respi-
r ă m...
11

75
 Vodă dădu, totu ş i, neîncrezător din cap.
Era sceptit ... Do r fii ndcă pe oaspeti nu se
cade să te mînii sau să-i superi cu nein-
credere, vodă le dădu voie să încerce "co-
med ia " lor În fo }O bucureştehdor ~ 1 le În··
gădu i s ă ia şi taxe de intrare, de la cei ce
or f i dorit să vadă un asemenea spectacol
fără no i mă . Şi pentru că domnia era pe n-
tru dinsul mai presus de toate o negusto rie,
vodă Caragea nu se sfii să pună ră măşag
pe 10 000 de ta leri, pe care stră i nii s-a u
prins să i-i p lătească îndoit, dacă nu vor
izbuti să aburce ,,băşica " spre cer.
Uhdeva, într-o cămară d1h palatul dom-
nesc, inima domnitei Rolu a bătut fren etic,
outind de sfidarea pe care vodă, tatăl său,
o drunca astfel duhului înnoitor a l veacu lui.
Şi, pentru prima oară, gîndurile ei s-au
oprit o tlipă nedumerite, nehotă rîte ...
E duminică . Toată protipendoda cu işl ic,
toată eleganta boieroaicelor, negusto ri,
popi, ţîrcovnici şi multim e s-a u strîns în
curtea vechi ului palat dom nesc, mistuit nu
de mult de foc şi pe core toti îl numeau
Curtea Arsă (pe locu l fostului Arsena l).
Tn cîntec de meterhaned, opore şi vodă
Caragea. Ş i toti s-au inchinat adînc înaintea
lu i vodă, zîmbind şiret în coltul gurii (" Ia-
răşi va să mai cîştige bani, neostoitu l !").
Dar nici oaspeţii . nici vodă însuşi, nici
poporul, nu aflaseră, poate, că aceeaşi
adincă mirare şi curiozitate fătuse cu două·
zeci de ani mai îna inte pe ludovic al XVI -lea
să asiste cu întreaga curte, pe pa j i ştile verzi
de la Versaill es, la experienta asemă nă­
toare a fratilor Montgolfier. Atunci însă ba-
lonu l - montgolfiera. - se ridi case pînă la
o jumătate de kilometru, purtînd în slava
cerul ui o cuşcă în core, de nevo ie, se aciu-
iseră o oaie, un cocoş ş i o rată, care au
ajuns hevdtămat i pe pămînt.
Ş i nu mai şti a u oamenii noştri ca fizi-
cianul francez Charles, imitînd expe rienta
fraţi lor Mon tgo lfier, înălţase, în 1793, pri·
mul balon pe care parizienii a veau pri-
lej ul să-I vadă ridicîndu-se de pe Cîmpul
lui Marte, şi să-I sa lu te cu lovituri de tun,
cu oclamaţii fără sfîrşit şi cu nădejdea că
a ceastă n ăscoc ire pregătea un viitor mai
bun uma ni tăţii.
Tn acele mome nte, pe bucureşteni îi inte..
resa însă moi mult pa rtea anecdotică .
76
Şi iată cum istoriseşte ce s-a întîmplat
atunci un martor ocular al cărui nume n1.1
s-a păstrat, dar a cărui insemnare s-a găs1t
intre înscrisurile mănăstirii Govora :
"leat 1818, in zile le domnului nostru
lo Ioan Gheorghe Ca ragea Voevod, cu sfat
d e op şte am poruncit de au fă cut o azmo-
die, ce se· numia băşică, la casile lui Al e-
xandru Vodă (lpsilante), În deal, care arse·
seră de cu rîndu. Acea băşică e ra lungul de
patru stînjeni, largul to t aseme nea, făcută
de pînză de Bra şov şi îmbrăcată cu batistă :
bucăţi 90 ; Într-ă n s a, un buriu cu spirtu, de
cinci ved re, pus cu meşteşug u. I-au dat fitil
de jos şi s-au Înălţat În s lavă, căt de abia
se vedea. Părea că e ste un i şlic boieresc şi
Într·ăn sa a rdea fitilul si
•
lumina ca un lucea·
făr. Şi au înălţat-o după loc, şi au c ăzu t
ios la satu unde să zice Căţel, din josul
Bucu reştilor, în zi dumineca tuturor sfinţil or,
iunie 9 zile".
Un ol t anonitn, tot din Bucu reşti, îşi în·
semna pe o carte, " Pravoslavnica învătă·
tură", spre aducere aminte, lucruri auzite de
la altii : "Să să ştie cănd au făcut comedii
a ici În Ta
•
ra Rumânească si • au aridicat o
băşi că cu un neamt într-însa şi s-au dus
spre Dudeşti, la leat 1818, la luna lui iui'lie
16, la 12 ceasuri din zi".
Iar ceauşul Ccstache, de la Biserica
Amzei, s-a minunat şi el în sufletul său, şi
a însemnat, in caietul in care, cu pană fină,
nota gîndurile şi intimplă rile moi de seamă :
"In leat 1818, iunie 26, intr·o zi de dumi·
nică, seara, au ridicat n işte nemţi, cu meJ·
teşug, o băşică În slavă foarte mare, de
1 700 coţi de pînză bă~ica, cu spirturi fiind
înăuntru, cu o luminatie mare au ridicat-o
din Curtea Domnească cea arsă. Şi li s-au
plătit de Domnie ta Ieri 1O000, avănd prin-
soare că, dă nu va ridica·oă, să plăteascci
nemtii banii indoifi. Au luat nemţii Ji de la
cei ce au intrat, cit au putut, întămpăndu-se
aciasta in zilele mării sale prea inălfatului
nostru domn, lo Gheorghiu Caragea Voe-
vod, În al ' asilea an al domnii dintăiu".
Şi astfel, deşi însemnările se contrazic în
ceea ce prive ş te data exactă, faptul în sine
rămîne incontestabi l : Vodă Coragea "a
fost răma s", în chiar cetatea de scaun a
domniei 1 Şi de atunci zicala : "De cînd cu
bă şica d in vremea lui Coragea !"
 Sărbătorirea "nuntii de aur" a bătrinei zia sa se contopesc adevă ruri tipic natio-
perechi Ady, în 1924 - iniţiativă a unor nale cu cele general umane, pasiunile safe
intelectuali ardeleni, admiratori ai celui mai ţîşnesc din izvoruf nem uririi, fuptele sale
de seamă poet maghiar, Ady Endre - vo poa rtă amprenta unei inspiratii profetice.
rămîne consemnată si ca o mon ifestare a Tn faţa unui şuvoi de lumină, care pătrunde
prieteniei dintre intelectual ii români şi ma- pînă la asemenea înă iţimi, a te pleca este
ghiari din România. un simjămint deosebit de plăcut şi purifi-
Festivitatea s-a desfasurat
•
în zilele de cator, este o obligaţie cufturafă efemen ta ră.
20 şi 21 iulie 1924 la Zalău şi Mecentiu De aceea, in numele scriitorilor romdni şi
- astăzi satul Ady - unde, într-o casă al meu personal, primiti sincerele noastre
modestă, poetul a văzut lumina zilei şi şi-a recunoştinţe pentru sărbătorirea lui Ad;1
petrecut anii copilărie i. Endre - cu speranta că ntJ peste mult vom
avea prileiul aici, pe pămîntul patriei noas-
Cel care a cîntat cu atîta pasiune înfră­ tre, in faţa statuii sale, să ne rostim cuvin-
ţirea popoarelor, lansînd chemarea la un1re tele de admiraţie pentru arta sa, care nu se
împotriva împilării ş i oprimării : va ofili niciodată.
Vă rog, în mod deosebit, transmiteti sti-
"De ce din mii de ma mea părinţilor lui
frînte doruri Ady, celei mai fericite
Nu creşte o uriaşă perechi, care, dintr-un
vrere ? sătuc al delurosului şi
Cînd slavă, ungară bătrînului Săta;, OI)
sau valahd, trim is pe drumul ne-
Durerea-i, vai, tot o muririi un copil cu
durere" 1 fnăltătoare visuri.

avea să rămînă , în Cu Jeoseb ită stimă,

cugetul omului de cul-
tu ră, purtătorul mesa-
jului de solidaritate a
tuturor celo r obiditi.
Poetul Octavian Go-
ga a acceptat patro-
najul acestei manifes-
tări închinato, de fapt,
memoriei lui Ady. Ne-
reuşind însă, din mo-
tive independente de
• 7~ •• ,.
O. Goga
Acelaşi regret pen-
tru neputinta de a
participa la man ifes-
tări, dar şi încrederea
că ele simbolizea ză
un gest semnif icativ
oi prieteniei şi înfră­
tirii intre intelectua lii
români şi maghiari,
.. le găsim în scrisoarea
.... .

vointa sa, să se de- ..

,'(~
plaseze la Mecentiu,
Goga a trim is urmă-
1oarea scrisoare ;
Ciucea, 17 iulie 1924
Mult s timaţi domni!
Regret din adîncul sufletului că din cauza
unor importante treburi obşteş ti, care
nu pot suferi aminare şi care reclamă pre-
zenta mea in Capitală, nu pot fi prezent la
sărbătorirea lui Ady la Zalău şi Mecentiu. Aş
fi vrut să md folosesc de acest prile;, pentru
o mă achita cu pietate faţă de nemuritorul
scriitor şi o demonstra totodată in cadrul
acestei sărbătoriri stima pe care o datorăm
marilor realizări spirituale.
Personalitatea fui Ady Endre este cea
mai chemată să ne unească Intr-o singură
tabără sub altarul veşnic al artei. 1n poe-
t Traducere de Eugen JebeleanlL
adresată unuia dintre
or~onlzatori de către
1. MI CU marele povestitor ma-
ghiar din Transilvon!o
Benedek Elek :
[ ... 1 Timpul nedşteptat de rece, ca de
iarnă, mi-a reihnoit obişnuite şi incăpăfi­
nata boală a bătrîneţii şi o trebuit să re-
nunţ la bucuria de o fi prezent /o sărbato­
rirea celui mai mare poet maghiar con-
temporan.
Am dorit ~ă strîng mîna cu multă ar-
doare acelora care, prin prezehfo lor, au
dat mărturie că recunosc în Ady Endre pe
poetul maghiar al timpurifor noi. Dar Dum-
nezeu altfel o orînduit-o şi eu trebuie să mă
consolez că aşa este bine. Evit fraza şa­
blon ,,voi fi cu sufletul alături de voili, in
schimb cer ca Dumnezeu să binecuvîntete
munca voastră . Totoda tă, te rog, transmite
calde salutări bătrînilor şi tinerilor care
v-au inteles, indeosebi marelui poet român
Goga Octavian, core a ridicat altar in su-

6 77
fletul său acelui poet maglliar pe care cu
durere trebuie să constatăm că un număr
deosebit de mare de unguri sau nu I-au
înţeles sau f-au inteles greşit.
Bătrînul tăuprieten,
Benedek Elek
Tn z ~lele festivitătilor, cuvinte de salut
omagiind perso nalitatea lui Ady Endre au
fost rosti te şi în numele scriitorilor grupati
i n jurul publicatiei " Nyugat", din Buda-
pesta. Luînd cuvîntul, Kuncz Alad6 r a spus :
Am venit aici, in fata lăcaşului lui Ady
Endre, reprezentind grupul oamenilor de li-
teratură din cercul literar " Nyugat", in nu·
Ady Endre la Mecenţtu.
mele acelor scriitori care nu sint academi-
cteni, nu sint nici personalităţi oficiale, ci
luptători care nu cunosc resemnarea cind e
vorba de idealurile lor artistice. Scriito rii
,,Ny ugat"-ului ou fost alături de Ady şi
lupta sa, pînă /o ultima sa răsuflare . Ne
prezentăm În faţa sărbătorifilor părinţi ai
lui Ady ca n iş te fii, dorindu-le să-şi amin-
tească în fericire, intr-o bătrîneţe lungă, de
fiul lor, marele poet. Să rămînă in veci
amintirea în literatura maghiară, o adevă­
ratului, o originalului, o luptătorului Ady
Endre.
la bun a desfăsurore a acestei manifesta-
tii culturale de ~mare însemnătate si-au adus
o i mportantă contributie şi oficiaiităţile ro-
mâneşti. Prezent la această sărbătorire,
sensibilul poet Ion Minulescu, pe atunci di-
rector general în Ministerul Cultelor, a ros -
tit o cuvîntare care a avut un mare ecou
asupra part i cipanţilor :
Doamnelor şi domnilor ! Poate că nici-
odată nu m-a durut ca acum foptul că n-om.
dexteritatea experimentului politic şi nici
calităţ ile oratorufui, calităţi ce mi-ar fi ne-
cesare pentru o exprima într-o fo rmă
demnă acele sentimente şi ginduri care îmi
pătru n d sufletul la sărbătorirea celui mai
mare şi genia l poet maghiar, cunoscut şi de
literoţiisi oamenii de cultură români
Ady Endre.
Pe mine m-a trimis aici Ministerul Culte-
lor, of guvernului român, ca împreună cu
fraţii unguri să sărbătorim memoria lui Ady
Endre, care o dorit să cimenteze sufletul şi
iubirea tuturor popoarelor. Iar eu sînt feri-
cit că mă pot declara frate cu acest maes-
tru de glorioasă amintire, la această înăl­
ţătoare şi insufletitoare sărbătoare.
Am convinge,.ea că dacă astăzi ne închi-
năm spiritului lui Ady Endre, acest lucru ne
face cinste, deoa rece este o exp rimo re a
sentimentelor noastre, a tăriei culturii ro-
mâneşti. La această aniversare s-au intil-
nit intelectuali români şi maghiari. La tu r-
neul scriitorilor români efectuat anul trecut
in Ardeal am constatat cu multă bucurie
că scriitorii maghiari se apropie de noi cu
stimă şi cu sentimente de frăţie. Acum am
venit iarăşi, deoarece avem convingerea câ
legăturile care ne impletesc g îndurile ş i
sentimentele au devenit moi tra inice. Pun-
tea legăturilor noastre trebuie ridicată pînă
la înălţimea cerului, unde s-au mutat ma-
rile noastre spirite. Tn umbra acestor mari
înaintaşi ne vom cunoaşte mai bine şi ne
vom contopi ca o pereche intr-o căsnicie
fericită şi armonioasă, ca pentru totdeauna
Octavian Goga
să fie legaţi unii de altii, românii şi ma-
ghiarii.
Acum zece ani am ascultat o poezie zgu-
duitoare a lui Ady, intr-o interpretare a r-
tistică impecabilă, despre o noapte de vară
neobişnuită. 1n prezent ne dă satisfacţie o
zi de iulie. cind intelectuali români şi ma-
ghiari se intilnesc cu iubire şi stimă reci-
procă. 2
•
!Documentele dln prezentul articol sint re-
produse din culegerea ,.Ady emlek - huzet".
Tipografia Seres Samu-Zalău, 1924. şi din publi-
caţia "Szilâgysâg".
Cuvintul lui Minulescu o fost rostit la Me-
centiu în cea de o doua zi a festivităfilor şi
o făcur o profundă impresie asupra celor
prezenţi. Dr. Jonovics, unul din organiza -
torii sărbătoririi lui Ady, într-o frumoa so
limbă română , a transmis, în numele co
mitetului de organ izare, multumiri că un
reprezentant al statului. prin p rezenta sa,
o contribu it •la buna desfăşurare a oceste1
manifestări cultu rale. "Să ne contopim ca o
pereche într-o .căsn icie fericită şi armo-
nioasă - o spus el în incheiere, relui nd
cuvintele lui Minulescu - ca pentru tot-
deauna să fie legati unii de altii românii si
maghiorii " s 1 •
Festivitatea o avut adeziunea unui more
număr de intel ectual i maghiari din Tra nsil-
Ion Mtnutescu
va nia, pri ntre core oameni de cultură de
vază ca Benedek Elek, K6s K6roly, core
şi-o u manifestat multumireo că intelectuali
maghiari ;Şi români se î ncl ină împreună în
fato memoriei marelui poet şi se întîlnesc
in Român ia pe baricadele aceloraşi idei,
a le î nfră tirii.
3 Colaboratorul publicaţiei
"Szilagysâg" din
zalău menţionează în reportajul său că tradu-
cerea cuvintării ,.sincere şl însuflctlte" a lui
Minulescu, primită cu mare plăcere de cei pre-
zenţi, a fost făcută de dr. J anovics.
79

Detinem putine informatii despre activi-
tatea lui Titus Dunk:a pînă în 1870. Ştim
doar că s-a apropiat de cercurile liberale,
colaborînd la ziarul lui C. A. Rosetti, Roma-
nul ; în 1869 - afirmă el - ar fi scris şi
la revista satirică Ghimpele ; d::că pseudo-
nimul Ţing-Dang e al lu1 - şi s-ar putea să
fie -, atunci talentul său de umorist a fost
foarte re lativ ; de altfel - toată viata -
Ounka a ştiut să mînuiască mai bine sp:l'da
decit condeiul, deşi, mai tîrziu, i-a plă­
cut să se socotească scriitor.
Chemarea armelor este mai puternică,
chiar şi în această perioadă oarecum liniş­
tită a vieţii lui ; tînărul Dunka participă
prin 1868 la un concurs de tir, dovedindu-se
cel m~i bun trăgător din tară ; C:J recom-
pensă, primeşte un ceas de aur, core ii va
fi de mare folos, nu peste multă vreme.
l:J 19 iulie 1870, Franţa declară război
Prusiei. Trupele prusoce - moi numeroase,
moi bine echipate şi conduse - obţin re-
peae victorii, încă în luna august. la 2 sep-
tembrie 1870, Napoleon al 111-lea, înfrînt,
o:.,pitulează la Sedan şi armatele inamice
sînt gata să înainteze spre Paris.
Simpati:J tradiţională a rom6nilor faţă de
poporul francez s·a verificat încă o dată,
în aceste momente grele. Manifestaţii le de
solidaritate cu Franta- cotropită se intensi-
fică, pe măsură ce sosesc din Apus veş•i
din ce in ce mai îngrijorătoare. Opozitia
fată de printul prusac, adus pe tronul Ro-
mâniei, devine mereu mai fătişă, culminînd
la începutul anului 1871.
UN CAVALER
R ĂT Ă CI TOR
PE DRUMURilE V
LIBERTATII : •
Voluntar Tn armata franceză. Un
glonte şi o l ovitură de sabie. .,Sintem
mfndri de vaforoşii no,tri fraţi romlni"
TIBERIU A VRAMESCU
Tn imprejurarile date, Titus Dunko, lipsit
de mi\"loacele necesare pentru a-şi plăti
drumu pînă în Franţa - dar arzind de do-
rinta de a ajunge cu orice pret acolo - ,
îşi vinde ceasul de aur, căpătat drept pre-
miu şi, probabil, in cursul lunii august
pleacă din ţară. Re~erindu-se la "ornicuiN
salvato:-, tînărul căpltah scria, la 23 septem-
brie 1870, din To urs : " Cine ar fi crezut că
el o să-mi faciliteze practica tirului in carne
prusiocă ? Bietul orn1c era dat regelui tiru-
lui ca odată sa-i faciliteze a striQa îh fata
prusianului : «Moarte barbarilor T Trăiască
republica francezii h>".
Participarea lui la acest război, în care
ş i-o dovedit in cel mai înalt grad cute-
zanta şi talentul militar, poate fi urmărită
destul de amănunţit din scrisorile pe care
el şi mai tîrziu C. A . Rosetti le trimit din
Franta redactiei zi:rrului Românul. Totodată,
informatii deosebit de pretioase despre tî-
nărul garibaldian ne comunică lucr:rrea
de sinteză a lui A. Bujor, Rezbelul f ranco-
teutonic, apărută în 1872.
Dunka ajunge la Marsilia, pe mare, la
sfîrşitul lunii august. A ici lansează un pa-
tetic apel către româ nii d in Franta, care
apoore in presă : "La arme ! - scrie el. La
arme contra intunericu lui ! Cauza Frantei
este şi a noastră !" El invocă umbrele ui
Tra ia n şi Ştefan cel Mare, care vor inspira
românilor curajul nec~sar "de a combate
şi de a muri - dacă trebuie - sub dr:7-
pelul francezH. Tn seara zilei aparitiei ape-
lului el este invitat la Cazinoul din Marsi-
lia, unde, în fata a 2 000 de oameni, este

Cdldtorta acrland a lut Cambetta
~ 'l'ttus Dunka (mijloc) împ1·ctmă cu dot camarazt
de a r me
! .. .. ~ Motterouge}, cu gradul de locotenent in le-
felicitat de gene:-alul Louis d' Aurel le de
Paladines, şeful d1viziei milita re, mai ;îr·
ziu comandant al primei armate de pe
Lo::7ra. Tn onoarea lui Dunka se intonează
Marseieza şi se strigă : "Tră i ască Franta l
Trăiască Român ia !" Peste trei zile, el
pleacă pe front, ca simplu soldaot în armata
Rinului, fiind încadrat în Regimentul 1 de
franctirori (voluntari). Dunka participă, la
început, la unele lupte care au avut loc pe
rîul Aisne, evidenţiindu-se în bătăliile de
la Soissons (lîngă Reims), Changris şi Vii-
ters Cotterets. Alături de Dunka, în încer-
carea disperată de a opri în:::l'intarea trupe-
lor prusace spre Paris, luptă studentul în
vîrstă de 19 ani Vasile Moruzi Pechianu din
Galati. Tn scrisorile sale Dunka aminteşte
şi de voluntarul Ioan Bistriteanu din Tran-
silvania, care va muri într-o ambuscadă, la
8 septembrie, lîngă Mulhouse. Tnsuşi Dunka,
lîngă Soissons, primeşte un glonte în picio-
rul stîng şi o lovitură de sabie în 1old. li
plăcea să se aventureze în actiuni nscante,
punîndu-şi în pericol viata ; ca urmare a
unei asemenea actiuni, el se întoarce în ta-
băra franceză cu nouă prizonieri prus:xi
(un maior şi opt ulani), act de curaj pentru
care va fi decorat de către guvernul re·
publican francez, în septembrie 1870. Zia-
rele d in Paris şi Marsilia, din 8 şi 9 sep-
tembrie (Figa ro, I'Union, Petit Journal), scriu
despre eroismul tînărului român, care abia
împlinise 25 de oni. 1 Regimentul 1 de
franctirori, în urma luptelor înverşunate pe
care le duce, este decimat, din 680 de oa-
meni rămînînd valizi numai 142. Aceşti.:J
sînt transportati succesiv la Paris. Orleans,
apoi la To urs.
la Paris ' Titus Dunka îl întîlneşte pe
printul palon Sapieha, la a cărui salvare
participase in 1864 ; tot aici el il vede pen-
tru ultima oară pe generalul polonez Bo-
sak-H::7uke, sub comando căru 1 o luptase în
timpul răscoalei poloneze ; acesta, incadrat
în armata condusă de Goribo ld i, co re ve-
nise i n ajutorul Republic ii franceze, avea să
cadă în bătălia de la Di jon, din 1871 . La
Tours, Dunkao ajunge pe la mijlocul lunii
septembrie, probabil odată cu delegat ia
guvernului republ ican francez ca re ven ise
să organizeze - în provi ncie - apărarea
tări1. De altfel, la 18 septembri e, comun ica-
tiile cu Parisul fuseseră intreru pta, oraşJ I
fiind încon jurat de trupele p rus ace. La 2
octombrie, d in Parisul ased ia t, G ambetta
reu ş eşte să scape cu ajuto ru l unui balon
şi să ajungă lo To urs, unde se i ncepuse for-
marea unor no1 corpuri de arma t.).
După aparitia decretului emis de Repu-
b lică, con fo rm că ru i a ofiterii s trăini eraiJ
odmiş1 în armata fr::7nceză, Titus Dunko este
Îl'lcadrat în pri ma arm ată a Loarei (Corpul
XV de armată, comandat de generalul La
g iunea străină. grad recunoscut b 2 octom-
brie 1870. Din legiune mai făceau par•e
vo luntari polonezi, belgieni, americani en-
glezi, irlondezi, suedezi, danezi, maghiari,
sirbi, spanioli, egipteni, ruşi, abisinieni etc.
Cel moi bine Dunko se înţelegea cu italienii
(erau 140) ; pe citiva dintre ei îi învaţă să
stri~e în româneşte : "Trăiască Republica 1
Tră1oscă România !" Prima scrisoare trim isă
de el din Franta ş i datată : "To urs, 23 sep-
tembrie 1870", se încheie cu cuvintele: ,.Tn
curînd, dacă ... da că ..." urmate de semnă­
tura : "căpitan Titus Dunk:r, voluntar al
Republicii franceze".
La începutul lunii octombrie, al XV-lea
corp de armată francez era considerat gata
de luptă. El cuprindea trei divizii de infan-
teria şi o divizie de cavalerie, în total
60 000 de oameni, prost echipaţi şi inar-
mati ; cartuşele le purtau în buzunare. Tru-
pele Republicii fuseseră trimise pe partea
dreaptă a Loarei, pentru a apăra Orleons-ul
ş,i pentru a încerca eliberarea Parisului ase-
diat de prusaci. La 10 octombrie 3, după un
Despre participarea românilor la războiul
1
franco-pru sac vor rosti aprecieri pozitive şi
ziare dtn Londra (The Stan dar d , P all-Mal l ca-
zette) şt Bruxelles (Ind ependance BeLge,
L' Etotle Betge şi altele) .
: In P&rls, la 4 septembrie 1870, fusese pro-
clamată Republica ş l se constitulse un guvern
de ,.apărare nationalA" d in care fă ceau parte :
Gambetta, Rochefort. Adolphe Cremieux şl
altll.
' Tltus Dunka scrie 11 octombrie şi pentru
toată această cam~anle datele sale vor fl in
tntîrziere cu o zi faţă de datele specificate de
istoricU francezi.
81
marş f ortat care durează apro~pe şes~ oreJ
tru pele lui la M otterouge tncearca sa
oprească armata generalului prusac von
Tann. lupta de la Artenay - la ~ar~ par-
ti ci pă ş i Titus Dunka - durează ~tnc! ore i.
artilerie franceză provoacă man p1er~en
inamicului ; dar cavalerie nu poate rez1sta
si arma t:::r republicană , în inferioritate nu-
merică, este înfrîntă . Tn zorii zilei de 11 oc:
tom brie prusacii atacă din nou, cu . puten
sporite. Trupele fra nceze se retrag dtn O r-
lea ns, pe malul stîng al l oarei. Pentru a
acoperi retra gerea peste loar:::r a fortel or
f ra nceze o unitate a legiunii străine, două
batcrlioa~e de gardă mobilă şi trei co~­
panii de zuayi papali sînt lăsate . la p~n­
feria ora su lui : 3 000 de oamen1 rez1stă
ero ic timp de zece o re contr-a atacului vi~­
lent sustinut de 15 000-1? 000 de ~rusa c1 .
Titus Dunka luptă în cart1eru l Bonn1er, pe
care prusacii îl o istrug. la amiază, locote-
nentul Dunka se afla pe terasa bisericii St.
Paterne, alături de 80-100 de voluntar! it<?-
lieni ; ca urmare a bombardamen tulu1 d1n
ce în ce mai inversunat, biserica ia foc.
Lupt:r continuă pe ·st ră zi l e oraşului, deşi
fo rtele erau i negala. {Dunka se gîndeşte ş i
la 'o trădare a comandamentului francez ;
de altfel, nu peste multă vreme, generalul
La Motterouge va fi destituit). O bătăl ie
înverşunată, ca re va tine patru ore, are loc
în apropierea statuii Jeannei d 'A rc, apă­
ra tă simbolic de trupele Republicii fra n-
ceze. la ora cinci şi jumătate caporalul
Moruzi cade rănit lîngă Titus Dunka şi el
îl soco teste mort. Lupta continuă însă. La
ora şase · seara, Dunka este şi el rănit, ca
~rmare a ex~loziei u~~i obuz. Str! g<:J : ,~Tră:
1cscă Republica ! Tra 1 ască Roman 1a ! Ş·l
cade. Este ridicat de patru ital ieni, care -I
transportă spre ambulante. O şarjă prusacă
este respinsă, dar unul dintre italieni cade
ucis ; Dunka e totuşi salv:rt; avea însă trei
ră n i, d in fericire nu prea grave : în pîntec,
picior şi coapsă. Di n cei 1 490 de membri
ai legiunii străine, ajung la Blois numai 39
{dintre care 5 ofiteri), iar din 360 de zuavi
papali scapă 16 ; însuşi comandantul lui
Dunka va pieri, corpul lui fiind ciuruit de
nouă schije de obuz. La or:::r 7 seara
Orleans-ul este evacuat ; el va fi reluat ds
tru pele franceze la 1O noiembrie, ca ur-
mare a unei grele bătălii, pentru a fi di!"l
nou pierdut la 5 decembrie 1870. lnchein-
du-şi scrisoarea pe care o trimitea la 5/17
octombrie din spitalul din Brest, unde 'se
afl:::r internat, Titus Dunka no ta că "am fost
nedemn pă răsiţi", exprimîndu-şi însă spe-
ranta că Orleans-ul - pentru apărarea
căruia s-a vărsat şi sînge românesc - "va
păstra etern" amintirea "batalionului străin
de voluntari ai Republicii franceze". Tntr-o
epistolă trimisă în acee:::rşi perioadă to~
ziarului Românul, C. A. Rosetti, aflat la
Tours, se arăta îngrijorat de soarta lui Ti-
tus Dunka , despre care nu mai avea infor-
matii : 11N -am putut afla încă nimic despre
82
bravul Dunka, care sustinu, cu atîta onoare,
numele d~ român în lupta de la O rlea ns",
dar m enţ1on ează că tînărul Moruzi a scă­
P.at cu viaţă ; pentru curajul său el va f i,
ae altfel, avansat de către Gambetta. Ves-
tea despre actele de vitejie ale lui Dunka
va produce oarecare vîlvă în tară · ta tăl
s~ u va prii'Jl! .chi?r telegrame de f~licitare
dtn partea c1tttonlor Românului.
la începutu l lun ii noiembri e Titus Dunka
se ~flă din nou gata de luptd. De ace:l'stă
data el este încad rat in armata Bretaniei ce
se forma sub conducerea generalului Ke-
ratry, care prim is~ sar~i!la să organizeze
tabăra de la Gon>l1e. A1c1 Dunka este numit
ofiter de ordonanţă al generalului Keratry
pentru .foade scurt .timp ; apoi revine la
To urs ŞI :ste repartiza t în al XIX-lea corp
de armata francez, unde este înaintat la
gra.dul de căp itan ş i face parte din statul-
maior al generalului Antoine Chanzy co-
mandantul celei de-a doua armate d~ pe
loara, despre care Gambetta se va pro-
nunta că este "adevărcnul ostas relevat de
evenim~nte". Tn bătălia victorioasă pentru
francez1 de la Vendome {15 decembrie)
Dunka este din nou rănit ş i trimis - pen~
tru refacere - la Ma rsi lia, unde îl va cu-
n~aş te p~ Jules Verne. După aceasta, acti-
VItatea lu1 de ost,crş al armatei f ranceze se
apropie de sfîrşit. la 28 ianuarie 1871 se
se mnează armistiţiu! între Franta si Prusia
după ce, cu zece zile înainte fa Versailles'
Wilhelm al 11-l ~a.. fusese prodamat împărat~
Tn aceste cond 1ţu, prom1sa avansare a lui
Dunka la gradul de maior nu mai are loc.
Tn fe.bruarie 1871 el participă, ca asistent
la şed1n ţele Adunării nationale francez~
care aveau loc la Bordeaux · la 17 febru a-
rie A dunarea naţională va î~credinta pu te-
rea executivă lui .Thi ers, care nu peste mul tă
vreme va organ1za cumplita înăbusire în
sînge ... "!. Comunei d.in Paris. la şedinţe le
Adunaru - probabil încă la deschiderea
ei, la 12 februarie - Du nka se intilneste cu
Victor Hugo, acum deputat - aflat î~tr-un
grup din care mai făceau parte Garibaldi
(ales şi el deputot francez), l edru Rollin si
alţii. Fiindu-i din nou prezentat marele
poet francez îşi aminteşte de tînă(ul român
care-I vizitase în urmă cu cinci ani si refe-
r!nd u-se la Napo leon al III-lea (11ce'l 'mic"),
t1ra~ul la c~:ue. făcuse al~zie în autograful
ofent atunc1 lu 1 Dunka, 11 spune acestuia :
" Oui, son cauchemar a fini par une annee
te rri ble pour la France" {"Da, coşmarul său
a lua t sfîrşit printr-un an groaznic pentru
Franta").
Tn martie 1871, Ti tus Dunka este trimis la
lyon, în cadrul celui de-al XXV-lea corp de
armată francez ce se formase aici. Din
lyon, la 16 martie, îm preună cu locotene:-1-
tul Victor Stoica {acesta fusese ofiţer de
artilerie sub ordinele lui Garibaldi şi parti-
cipase la luptele de la Dijon), trimite o te-
legramă în tară prin care anunta c:ă guver-
 nul francez a l i cen ţi at armatel e auxiliare,
mulţumind în special românilor, "atît de
bravi şi de devotaţi Franţei". Român ii, mai
puţin numeroşi decît legiunea de voluntari
americani core veniseră în ajutorul F ranţei,
sînt citaţi, in ordinul de licenţie re, în::rintea
acestora, pentru curajul lor deosebit. Co-
mentînd telegrama,· ziarul Românul arăta
că cei din ţară trebui e să aprecieze încă în
moi more măsură jertfa voluntarilor români
"cari, expunîndu-şi cu eroism viaţa ş.i un ii
chior s:rcrificîndu-o au dus cu sine la as-
presiunea cea mai fidelă si ardinte simti-
.
mintele şi recunoştinta naţiunii române pen-
' ,,în dosul Academiei " . Moi vechile sal e
tru sora ei mai mare din Occidinte !"
_T n ace l_aşi an, în februarie, Ado_l phe Cre-
mreux afrrma la Bordeaux că "drntre toate
natiunile numai românii cu curaj şi devo-
taţi au rămas mai fideli Frantei în nenoro-
cirile sale ..." ' beral din laşi, formată din 33 de persoane.
la Comuna din Paris Dunka nu a luat
parte (nici nu se aflo (a Paris) ; de altfel,
scrisorile sale din această perioadă dove-
desc că nu a înţeles prea bine însemnăta­
tea istorică a Comunei. El era însă la lyon,
la 22 martie, cînd a fost proclamată aici
Comuna, care însă a dur·ot doar trei zile.
Dunka aminteşte, intr-o scrisoare, că i s-a
oferit să participe la acţiunile Comunei din
lyon, dor că a refuzat; e posibil ca el să
afirme un neadevăr, pentru a nu-i speria
pe cei din ţară, informati greşit în legătură
cu mişcarea proletoriatului francez. Tn acest
sens trebuie menţionat că printre cunoscuţii
c;ăi din această perioadă se numără Felix
Pyat, membru al Comunei din Paris, con-
damnat la moarte în 1873, Alphonse Esqui-
ros, fruntaş al m işcării patriotice din Marsi-
lia (în 1870-1871 ), şi alţii, deci o::rmeni
• - • , ••'!: '... -·
Bătălia d tn subu1·btile 01'1eans-uLui (11 octom-
b?'ie 1870)
reprezentativi pentru mişcarea revoluţio ­
na ră franceză, pe care Dunka nu se poate
să nu o fi spriiinit.
la sfîrşitul lunii martie, Dunka părăseşte
Franta ş i se întoarce in patrie, reluîndu- şi
vechile sale îndeletniciri de inginer. Se sta-
bileşte !01 la şi (in 1875, în orice ccz se afla
aici). Gazetele locale anunţau atunci că Ti-
tus Dunko, "i nginer outorizot, fost inginer
al Ministerului de Finante", se ob ligă să
execute "planuri economice... hotărnicii.
măsuri de păduri, porcheturi... calcule şi
copii de planu ri etc.", domiciliul său fiin d
prietenii cu liber:::.lii radical i se strîng în
aceşti ani ; el participă la "coalitia de la
Mazar-paşa" a tuturor grupărilor liberale,
îndreptată impotriva guvernului conserva1or
care se afla -din 1871 - la putere. Dunk':l
devine membru al conducerii Partldului li-
şi scrie o serie de articole în organul libe·
rol local, Apărătorul leg ei. Se roli.::rză po-
liticii antiregaliste, pe care o promovau unir
l iberali, şi compune articole violente împo-
triva prinţului Carol, numit i ronic "prea iu-
bitul nostru suveran de rasă latină (din
casa Prusiei)". Cerîndu-şi iert::rre că nu e un
bun scriitor, se bizuie pe numeroase citate
din autori străini pentru o demonstra posi-
bilitatea detronării unui suveran si necesi-
tatea insurectiei : "Dar atributele suveranu-
lui nu împiedică naţiunea de a infirma un
tron nesuferit, de ::r-1 judeca chiar" (Vattel)
şi " ... sînt situaţiuni şi circumstante supremP.
unde insurectiunea devine nu numai un
drept, dar şi' o datorie" (Manin). Tn 1875 şi
1876, el ia parte la întruniri electorale,
atacîndu-i pe conservatori. Ioan Nădejde,
unul dintre fruntaşii so cialiştilor ieşeni, îşi
aminteşte în 1880 că, după spusele unui
"moş" al său, Titus DunkC?, intr-o dispută
\
aprigă cu conservatorii, i-ar fi provocat pe
13 dintre aceştia la duel, gata să se bată
cu toţi deodată, pentru a-i convinge de
tăria argumentelor sale. Fireşte că paşnicii
conservatori moldoveni - făcîndu-şi cruce
- n-ou ştiut cum să scape mai repede de
necruţătoarele argumente ale adversarului
înfuriat.
Atras de viata pol itică, Dunka îşi va pune
candidatura la alegerile Colegiului al III-lea
de laşi, la 11-12 ianuarie 1877, dar nu va
obţine decit 40 de voturi, fată de 198 pri-
mite de A. D. Holban. Activitatea politică
a lui Titus Dunka ia sfîrşit destul de re·
pede ; peste cîteva luni vor suna goarnele
războiului în proprie-i ţară şi în nici un
caz un "soldat al cauzei poporului şi al
dreptului", cum îi plăcea să se numească
singur, nu puteo sta deoparte în clipele is-
torice cînd se hotăra soarta României.
-VA URMA -
83
FIŞE PENT U UN ROMAN NETERMINAT
•
- • •
. •
Camil Petrescu a conceput întotdeauna
arta literară ca o veritabilă ştiinţă a a.de:
vărului. De la Ideea, de la Suflete tort ŞI
Jocul ielelor la Bălcescu, setea de adevăr,
de cunoastere, de descifrare a semnificatiei
faptelor, de descoperire .0 ideilor domină,
în toată comp lexitatea lu1, procesul creator
al acestui more scriitor.
Tn general, opera sa este fundamentată
pe o experienţă de viaţă cînd tratează pro·
bleme contemporane ori pe o vastă docu-
mentatie istorică atunci cînd abordează su-
biecte· din trecut. Lui Carnii Petrescu nici o
lucrare nu i-a cerut un efort de docum~ntare
atît de more ca romanul Un om intre oa·
meni. Era şi firesc. Acţiunea s-a petrecut cu
100 de oni în urmă, amintirea personală nu
putea so-i adauge nimic spre o asigura au-
tenticitatea toblourilor de viată zugrăvite.
Totul trebuia să vină d in stud ii. Dacă pen-
tru Oanton, bunooarâ, dispunea de lucrări
84
. •
. • • o
..
AL. BOJIN
constituite riguros ştii nţif ic, enciclopedii,
pentru epoca lui Balcescu era nevoit să
studieze enorm, "cît trei institute ştiinţifice·,
după propria-i afirmaţie. Tnsemnările ine·
dite rămase de la romancier, listele de lu-
cr~ri consultata demonstrează cu pregnantă
unaşa muncă de documentare întreprinsă
pentru a reconstitui epoca paşoptistă şi
Imaginea reală o lui Bălcescu.
Tn vasta lui actiune de investigatie ştiin­
ţifică, după cum singur ne informeaza, Ca·
mii Petrescu a cercetat circa 40 000 de pa-
gini de istorie, documente, litera tură legată
de epocă. Şi-a făurit o "enciclopedie" per·
sonolă, in care a adunat, a selectat, a cota·
logot, a grupat, a comentat fapte, persoane,
s tări de lucruri, extrănind din fiecare do-
cument esenţa, semnificatia istorică-socială.
Fără această complexă investigaţie ştiinţi­
fică nu era posibilă înfăţişarea unei epoci
intregi in tot adevărul ei. S-au păstrat cele
citeva zeci de caiete cu ample însemnări - 3-10 iulie 1848
despre cele mai diferite aspecte ale rea li· · - 3 iulie - guvernul se rei ntoarce in Ca-
tătii vremii. pitală - primit în triumf (?). (Scrisoare
De o importantă exceptio nală pentru cu- Bălcescu} .
noaşterea planurilor de viitor ale lui Carnii - 6 iulie - guvernul dă publicatia 183
Petrescu în legătură cu Un om intre o a- din 6 iulie, prin care clăcaşii care nu·si
meni este ca ietul pe coperta căruia stă scris · fac daca sînt amenintati (Dosarul 93).
de mîna autorului :. "De la 26 iunie 1848 - Golescu ·Arăpilă pleacă şi în drum
la 1852". Scriitorul intentiona să conti nue ro· -scrie o scrisoare din Ardeal, fiind tri-
manul Un om între o ameni pînă în anul mis spre Viena, dar pe la 20 iulie re-
mortii eroului paşoptist. Notele d in ace:>t fuză să plece agent la Paris şi scrie,
caiet ilustrează aceeaşi tehnică, acela ş i pro- după numirea făcută de guvern, lui să
cedeu practicat _pentru documentarea la pri- plece mai departe, agent, el, la Paris.
mele 3 volume. Drumul lui Bălcescu este con- Ceea ce Arăpilă face.
semnat cu date certe. Plecarea în Ardeal, - Se discută "Adunarea obştească"'.
apoi în Occident, peregrinările lui pînă la - Eliad, sprijinit de Cîmpineanu {?), Ro-
f inele vietii sînt punctate cu preţioase in- setti, Voinescu, Nicolae Gol eseu, 100
formatii. "Nucleele vita le" ale viitorului vo- de negustori, 100 de ţărani. După o
lum încep să se definească încă din aceastC. discutie de 4 şedinţe, cîştigînd de par-
perioadă de documentare. Totodată însă tea lor pe Ştefan Golescu, Brătianu,
Carnii Petrescu acordă o mare atentie ac- Mitropolitul, Magheru şi Const. Fili-
ţiunilor ce se desfăşurau în Transilvania şi pescu a combătut acest proiect, dar a
Ungario anilor 1848-1850, despre care şi·a trebuit să accepte o comisie agrară,
făcut numeroase însemnări. pentru că adversarii cereau ca boierii,
Dăm mai jos cîteva pagini din caietul res- care riscau să nu fie aleşi, să·si poată
pectiv. spune cuvintul. ·
- Au organizat apoi comisarii... sub o
comisie compusă din A lecu Golescu
DE LA 26 IUNIE 1848 LA 1852 (Aibu), Zone, Bolintineanu, Romanescu.
(Extrase)
Sîmbătă, 26 iunie 1848
- Teatrul National a fost clădit de Hecht.
- Cişmigiul şi Şoseaua făcute de Mayer. FiUl de manuscris din romanut Un om tntre
oameni
Luni, 28 iunie 1848
- Re~ . III retuză să dpere guvernul, ofi-
teni îşi dau demisia. Bălcescu (scri-
soarea 16/ 7 către Ghica).
- Tn noaptea de 28-29, guvernul dă o
proclamatie demobilizantă şi pleacă la
Ruco r.
Marfi, 29 iunie 1848
- Neotit dă o publicatie. Se face un gu-
vern cu Neofit, Văcărescu, Manuel Bă­
leanu. Si nt readuşi Odobescu şi So-
lomon.
- Se rei ntroduce Regulamentul org:::mic
(Dosa ru 1 88).
Miercuri, 30 iunie 1848
- Bu cu reştenii, cu Ion Brătianu, care au
rămas, răstoarnă ţtuver nul ! Neofit dă o
nouă publicatie (Dosarul 88).
" Ceea ce s-a obtinut ieri, la 29 ale
lunii, sub iscălitura noastră, făcînd gu-
vernul pr~vizvriu rebel şi altele, astăzi,
după dorinta poporului, o refuzăm cu
desăvirşire" ji că "Ju răm din nou că
nu o vom că C·::P sub nici un sacrificiu".
Face rezerve asupra art. 13 pînă la
Constitutie.
Joi, 1 iulie 1848
..., fopa Ambrozie (Popa Tun) şi tot po-
porul "asediază" în cazarmă pe Odo-
bescu şi Solomo:"'.
Vineri, 2 iulie 1848
- Soseşte generalul in Capitală (?) Depu-
tatii depun mereu jurămîntul pe Cîm-
pia libertăţii.

85
 - Au ajutat aparitia Poporului suveran
(Bălcescu-Ghica 1/ 222). .
10-20 iulie 1848
- 9 iulie. Se dă decretul Comisiei agrare
(Buzău 42).
-11 iulie. Proclamatia (Buzău - 42).
- 12 iulie. Guvern ul dă un decret (Nr.
230) de recunoştinţă.
- 16 iulie. Bucuresti (Ion Ghica).
- La 16. Guvernul ' trimite pe Voinescu 11.
- 18-30. Buc. (Ghica). Consultatiar.
- 19 iulie. Tanghir E:tfendi - Bucureşti.
- Convoacă adunarea boierilor de faţă
şi guvernul (Vezi dosarul 97). Loco-
tenentă.
- 19 iulie. Soleiman soseşte la Giurgiu
1/ 111/1848.
- 19 iulie - adunarea de protestare la
Teatrul National (?).
- Dezv. Soleiman - M aiorescu - 227/4
- 1848.
20-31 iulie 1848
- Sprijinit de Brătian u, Boll iac şi Rosetti,
B<"ilcescu cere i narmarea, rezistenţa
(Ghica 11 1213) [... ]
10-20 august 1848
- 1O Constantinopol (Ghica) a nuntă so-
sirea cu vaporul (Vezi Ghica 1/ 43).
- Erau 5 inşi : Ştefan Golescu, D. Bră­
ti:::mu, Grigorc Grădişteanu, Vasiliade,
Melic trag la hotel Missir; Bălcescu
pleacă inapoi cu primul vapor cu un
act ca Magheru să treacă în A rdeal
{Vezi Ghica 1/43 şi următoare l e).
- Tn ziua celei de a 4-a şedi n ţe - a rti -
colu l lui Arăpilă despre problema
agrară în Poporul suveran.
- 9 august se suspendă Comisia proprie-
tăţii la a 9-a şedinţă.
- Catastrofa focului de la Constantino-
pole 1848/ 111/ 661.
- Simbria volunt:rri lor este de 12 lei pe
lună.
- Salariul lui Magheru, 2 500 lei pe
lună [...]
1849 - februarie
- 5 Triest (Al. Ghica}.
- 11 Atena (Golescu).
- La Constantinopol, un număr de emi-
granti (Th eodor Rîscanu, 1. Bă l ăceanu,
Ion Ghica, G. Zolu, R. Alexandru,
M. Marghiloman, M . Catargi, D. Gher-
ghel, N. Bălcescu, R. Rosetti, M . Ser-
ghescu, N icolae l pătescu, 1. Ionescu)
vor conducerea unică a emigratiei şi
aleg la 8 martie (st. nou) un comitet
de secretari : R. Rosetti şi N. Bă l­
cescu (Ghica III}. La 8 mai cei de la
Brussa fac ş i ei o alegere : Cap al
emigratiei N . Golescu (Negr. 15 v). Co-
mitet : Eliade 19, Arăpilă 19, V. Alee-
sa nd ri 20, Teli 1O, Bălce scu 7. Sub-
: scnş1 : G . Zossima, D. Florescu, G. Lă-
~ .
•
86
.•
zureanu, Radu Golescu, A. Zone, Cer·
nătescu, M. Russu, Negulici, Al. Muller,
D. Duţu l escu, Alecu Golescu Al bu, C.
Filipescu, Ion Magheru, lorgu Giurescu,
G. Văleanu, R. Pădeanu, 1. Simon, Gr.
lpătescu, G. Serurie {Ghica III).
1849 - aprilie
- 1 Constantinopol {Al. Golescu).
- 5 Constantinopol (Al. Golescu).
- 27 Negotin (Ghica).
- 26 Belgrad (Ghica şi d-na Ghica).
- 27 apri l - Belgrad (Ghica).
a) Lista celor exilaţi, debarcaţi la paşti
1849, la Brussa este anunţată lui Ghica
- 1/ 181.
b) la paşte 1849 au sosit la Constan·
tinopol cei trei caimacam i Tell, Eliade,
Golescu. Golescu n-a rămas (Ghica
1/ 182).
Tot aunci Bălcescu pleac ă spre Ardeal.
1 iulie st. nou (Eliade e la Paris) (Ghi-
ca III ).
Iulie - august 1849
- 4-6 iulie (Ghica).
- Seghedm 13 iulie (Ghica).
- 14 si 15 iulie, s-a intill')it cu Iancu.
Pl e acă din Arad la Orsova (Zone
11 26). .
- Orşova 15 august (Ghica).
15 august (1. Filipescu).
- Revolutia ungară continuă
sept.-oct. - 1849
- Aj unge la Paris pentru a doua oară
prin lipova, Timişoara, Panciova, Sem-
l in, Viena.
- l a 1849, 50, 51 va aduna necontenit
material pentru Istoria lui Mihai Vitea·
zul (Oricare ii erau celelalte ocupaţii).
Va redacta ac1 opera. Difer i tă ăe
Campaniile (Vezi Zone 11/222 etc.).
1849 noiembrie-decembrie
- la 6 d ecembrie, " Emigratia de la Pa-
ris " (1. Voinescu, 1. Brătianu , Costache
Bălcescu, Gr. Marghiloman, 1. Paleo-
logu, Arăpilă, Cozadini, D. Bolinti-
neanu, C. A. Rosetti, N. Bălcescu , M.
Marghiloman, D. Berindei, Gh. M a-
gheru, Kinezu, A. Paleologu, Teulescu,
E. Creţea nu, l ecca, D. B ră tia nu). Fon-
dează la Par is "Asociatia ro mâ nă" .
Comitetul : 1. Ghica, Magheru (tată l ),
N. Bălcescu, Rosetti, D. B ră tia nu. Co-
misia financia ră : Gr. Marghiloman,
Voinescu, Bolintinea nu (Ghica).
1850 - ianuarie-februarie
- 4-14 ianuarie - Londra (Ghica-Go-
lescu).
Merge la Londra să dea un memoriu
lui Pa lmerston.
Cunoaşte pe louis Blanc, pe ·o prie-
tenă a lui Mazzini. 26 ianuarie Paris
(Ghica) [...]
 Mexicul, gazda Jocurilor olimpice de anul
acesta, este tora cu cea mai mare populatie
d in cele două Americi după S.U.A. şi Br::7-
zilia, avînd 44 milioane de locuitori. Situată
intre Oceanul Atlantic şi cel Pacific, această
toră ore o suprafaţă de opt ori mai mare
decît Republica Federală o Germ::rniei. De-o
lungul unora din coastele sale se găseşte
vegetatia luxuri ontă o junglei ; în interiorul
fării vîrfurile muntoase sînt acoperite de ză­
pezi eterne ; frontierele sale cuprind mai
multi locuitori cu limba maternă spaniolă
decît trăiesc in întreaga Sponie.
Capitala, Ciudod de M exico, este situ ată
la o înălţime mult moi more decît oricare
din morile centre internationale de sporturi
de iarnă (2 300 m), iar nu mă ru l locuitorilor
ei atinge 7 milioane, întrecîna· populatia
Parisului. Nici o altă metropolă sau cap itală
din lume nu are un ritm de creştere ase-
mănător ce lui al capitalei Mexicului. Piata
Z6colo este o doua ca mărime după Piot::r
Roş i e din Moscova, iar Aven ido lnsurgentes
este cel moi lung bulevard din lume.
După o perioadă de 400 de ani ce s-au
scurs de la nimicirea culturii ind iene de că­
tre conchistadorii spanioli, Mexicul este pri-
ma ţară d in Americ::r Latină core şi-o redes-
coperit trecutul, multă vreme dat u i tării,
căci înainte protipendodo căuta să -şi tăi­
nuioscă originea indiană. Dor ceea ce altă­
dotă a fost con:.iderot ca o pată, astăzi este
afişa t cu mîndrie.
Intelectuali, poli ticieni, economişti ş i ar-
tişti caută să-şi î nfiripeze rădăcinile în tra-
diţia indienilor. Berea m exicană este pore-
clită, după împăratul oztecilor, " Mocte-
zumo ", cimentul mexi con - după tribul de
indieni " Tolteco". Memoria conchistodoru-
lui Cortez nu moi este păs trată în copit::rlă
decit în denumirea unei străduţe minuscule.
Istoria Mexicului în cîteva date ...
Anul 100 e.n. Cultura preclasică o olme-
cilor este urmat(] de cultura Moyo. Zeci de
oraşe-templu se nasc in jungl6. Tn ocei:.?Şi
timp zopotecii construiesc piromide uri aşe
in podişul din Sud.
1000. Deasupra r6m6şiţelor culturilor moi
vechi, toltecii construiesc templele lor.
1312. Aztecii întemeiază Tenochtitlon (Ciu-
dad de Mexico de astăzi), numărînd 500 000
de locuitori : este moi more decit oricare
oraş vest-european.
1519. Spaniolul Hernando Cortez vine din
Cubo şi deborcă pe coasta de est o Me-
88
xicului. Pînă în 1621 spaniolii nimicesc cul-
tura indienilor şi lichidează pe conaucătorii
lor.
1535. Se întemeiază colonie Spania Nouă.
Un vicerege guvernează ca loctiitor al Co-
roanei spaniole.
1553. La · Ciud::rd de Mexico ia naştere
pri ma universitate din Lumea Nou ă.
1810. Tn fruntea o 80 000 de metişi, preo-
tul Miquel Hidolgo po rneşte lupta pentru
independenta Mexicului. Este făcut prizo-
nier şi împuşcat. Succesorul său, preotul
metis Jose Moria Morelos, îşi găseşte, oe
asemenea, sfîrşitul în fato plutonului de
execuţie sp::rniol.
1821. Colonelul spaniol Augustin de ltur-
bide se ridică împotriva Coroanei. Ocupă
Capitala ş i în anul 1822 se lasă încoronat
ca împărat al Mexicului, sub numele de Au-
gustin 1. Un an moi tirziu este răsturnat,
apoi împuşcat cina încearcă din nou să pună
mina pe putere.
1824. Mexicul devine republic6.
1846. Provincia Texas e anexată de S.U.A.,
ceea ce decla nşea ză un război intre cele
două tări . Preşed i ntele Mexicului, generalul
Santo Ano, este infrint în moi multe rîn-
duri. Prin pacea încheiată în 1848 la Guade-
lupe Hidolgo, Mexicul trebuie să cedeze
S.U.A . tot teritoriul de la nord de Rio Gren-
de - crd ică jumătate din suprafata sa.
1861. Presedintele
•
Ju6rez, un indian d in
tribul zopotecilor, refuză să plătească do-
bînzi le pentru datoriile externe ale Mexi-
cului, pretext pentru Napoleon III, împăra­
tul Frantei, de o debarca trupe şi de a numi
pe arhiducele Maximilian de Habsburg im·
părot al Mexicul ui.
1867. S.U.A. intervin şi impun plecarea
corpului expediţionor francez. Moximilion
este împuşcat.
18n. Sub dictatura generalului Porfirio
Diez, economia mexicană ajunge în între-
gime sub influenta capitolului străin.
1910. Revolutie cu caracter social şi no-
tion:l'l, avînd în frunte conducători ca gene-
ra li i Poncho Yilla şi Emiliano lopata. Peste
un mi lion de mexicani sînt uci şi, ţara este
devastată.
1917. La Quer~taro, locul unde cu o jumă­
tate de secol înainte a fost executat M::rxi-
milion, se proclamă o constitutie care pre-
veae : nationalizarea tuturor bogătiilor sub-
terane, confiscarea marilor moşii şi impro-
prietărirea tăranilor cu loturile rezultate din
 patrcelarea lor, îngrădirea proprietăţilor
străine, anularea tota l ă a privilegiilor bi-
sericii şi confiscarea averilor sale.
1938. Generalul Lazaro Cardenas, pre-
şedintele Mexicului, nationalize:rză societă­
ţile petroliere străine.

1946. Tncepe preşedinţia lui Miquele Ale-

man, promotorul industrializării mexicane.
1964. Alegerea preşedintelui, Gustavo
Diez Ordas .

... şi cîteva amănunte ...

Tn regiunile muntoase a~e Mexicului salu-
tul de rămas bun tradiţional sună astfel :
"Să te ocrotească Dumnezeu şi să nu ti se
întîmple nimic nou". Căci, multă vreme, noul
în istoria acestei ţări, a fost însorit de mă­
celuri şi distrugeri.
"Nouă" fu deb::rrcarea conchistadorilor,
conduşi de Cortez, în anul 1519. Spaniolii
au nimicit o cultură cel puţin egală, dacă
nu chiar superioară, celei vest-europene.
Păturile conducătoare indiene au fost lichi-
date, templele şi pa latele distruse, documen·
tele lor arse.
Pancho vma (stinga) atăturl de unut dlnt1·e "Nouă" fu crearea Statelor Unite, vecinul
ostoşii Lui din nord. După un scurt război, S.U.A. au
răpit Mexicului mai mult de jumătate din
teritoriul său şi anume : Texasul, California,
Petsaj me~tcan New Mexico, Arizona, Utah ş i Nevada.
La izbucnirea revoluţiei în 191 O, pe timpul
dictatorului Diez, c:rre a guvernat tntre anii
1876-1911, marilor latifund iari, reprezen-
tind 1 la sută din totalul locuitorilor, le
reveneau 80 la sută di n venitul total al
populaţiei. Unele din ha ciende (latifundii)
aveau suprafata de zeci de mii de kilometri
pătraţi ; proprietarii lor erau stăpîni pe viata
şi moartea oricărei fiinte de pe teritoriul
lor.
Industrializarea Mexicului a avut şi ea o
istorie zbuciumată . lncă l::r sfîrşitul secolu-
lui trecut, dictatorul Diez ofta : " Bietul M e-
xic ! Dumnezeu este atît de departe, iar
America este atît de aproape". După revo-
lutia din 191 O, investiţiile străine nu mai
puteau depăşi 49 la sută d in capitalul ori-
cărei firme. Tn 1938 pre ~edi ntele Laz6 ro
Carde nas, riscind un nou conflict cu puter-
nicul vecin ce la Nord, a naţionalizat so-
cietăţile petroliere şi compania de căi fe-
rate.
Ţară bogată, cu un popor demn, hotărît
să-şi apere suveranitatea şi să-şi înscrie va-
lorile nationale în tezaurul cult•Jrii univer-
sale, Mexicul depune eforturi pentrtJ a urca
pe calea progresului, a civilizatiei şi dem-
nităţii.

1. PROTOPOPESCU
 •

7.•
•

G . GANE

Numeroşi eroi celebri, îndrăgiti din cărţi sau de pe scenă, nu sînt simple plăsmuiri
ale imaginaţiei autorilor; ei au avut în viată modele a utentice, pe care scriitorii,
cizelîndu·le, le-au înălţat la rangu l de simbol, de tipuri reprezentative pentru întregi
categorii so6crle.
Tntr·una din zile, cotrobăind prin vechile albume de familie, am făcut cunoştinţă
cu unul dintre aceste personaje •reale din care . s~a născut apoi o eroină nepieritoare a . ~

literaturii române : coana Chirita ot Bîrzoi ot Bîrzoieni. Desigur, chipul care vă pri·
veşte din fotografia alăturată nu seamănă decît vag cu acela din piesele lui Vasile
Alecsandri şi poate în şi mai mică măsură cu imaginea nemuritoorei Chiritoae, făurită
pentru generaţia noastră de talentul excepţional al artistului ieşean Miluţă Gheorghiu.
Şi totuşi, dacă o priv iţ i mai îndelung ... ş i d:~•că ţineţi seama de temperamentul
voluntar imortolizot de aparatul de fotografiat... ca să nu mai vorbim de aerul mo rtiol
afişat de personajul din poză ...
Prin sugestie şi ooutosugestie se poate ajunge departe. Mărturisim insă că n-om fi
făcut nici o legătură intre fotografie şi piesa lui Vasile Alecsandri dacă nu găseam
scrisă următoarea însemnare, core atestă identitatea personajului : "Anostasia Greceanu,
născută Balş, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodu-
lui (Şomuz în Suceava). E coana Chirita o lui Alecsandri. Se zice că acesta a veni t
la Pă rău l Glodului şi fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna
Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei : Guliţă = Georges Greceanu, tatăl lui
tante Helene Mavrodi, Colipsiţa = Canono, mama tantei Elleonoro, Arist ito = (nu
se poate citi)" .
Tnsemnareo a fost făcută de scriitorul C. Gane, care cunoştea povestea de la
•
mama sa, a cărei bunică era Anostosia Greceanu ; deci izvorul este destul de direct.
Se spune chiar că Alecsandri, în tinereţea sa, ar fi cerut în căsătorie pe una dintre
fiicele Anostasiei Greceanu. Acea•sta avea casa la Fălticeni , iar conacul moşiei la
Vadul Glodului. Tn locuinta de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tine ri
boieri din toate părţile, dornici de amuzomente şi aventuri galante. Se prea poate ca
la una dintre ele să fi luat parte şi Vas ile Alecsandri.

90
 .. -
P O$ TA R E D ~ .C ..T:I'E:1
1 . . .. :.-. ~: • .
Decoratii şi mareşali
I ON BLAGA, Arad. a) scurt istoric
Un
al deco1·aţillor militare ? De ce n u ? Vă ru-
găm, însă, să ne dati răgazul necesar pen -
tru a comanda specipli ş lilor un articol. b)
Titlul de m areşa! a !ost purtat in armata
română, înainte de Eliberare, de trei
persoane : Constantin Pr ezan. Alexandru
Averescu şi Ion Antonescu. Ultimul şi
l-a autoatribult m perioada dictaturii mll1-
tare-fasciste. După 23 August acest titlu uu
s-a mai acordat. c) Retmem - şi vom satis-
face dup ă posibill tăti - temele propu se ac
dv. d) $1 noJ dorim îmbunătii~irea formei
grafice a revistet. De altfel, aţi rema rcat,
credem, la ultimele numere calitatea supe-
rioară a cartonului folosit pentru copertă şi
a hirtiei cretate pe care se execută repJ·o-
ducerile color. Din păcate , o .:.oluţiOi·are d..!-
finitivă a acestei p r obleme nu este incă po-
sibilă.
Ploiestiul
, nu e uitat
c. S TROESCU, economist, Bucureşti. cu-
vintele calde pe care ni le adresati, ca şi
mulţi alţi cititori, sînt tonice, tncurajante
şi... ne obligă să perseverăm spre mai bine.
!n ciclul de articole privitoare la istoria
oraşelor patriei vom acorda, evident, aten-
ţia cuvenită Ploieştiului , care p rin trecutu l
său, prin tradiţiUe bogate democratic:'e ş i r~"­
voluţionare, prin însemnătatea sa contem-
porană, consUtuie pe bună dreptate o mu-
drie nu numaJ pentru locuitorii săi. !n pri-
vinţa celor două cărţi , vă rugăm să ne fa-
ceţi, dacă aveţi posibilitate, o vizită la r e-
dacţie.
O propunere demnă de atentie
MARIN GHE ORG HE, Gherla, jud. Cluj.
Ne achităm, in acest număr, de o parte din
datorie : 1) Ca orice altă publicaţie, şi noi le
conservăm cu aceeaşi grijă ; nu aveţi mo-
tive să fiţi neliniştit. 2) Un articol consac rat
Columnei vă va da toate detaliile. 3) Nu.
Numai dificultăţile care interesează marele
public şi la soluţionarea cărora acesta poate,
într-o formă sau alta, să ne acorde ~prijin .
De pildă, cum ne-ar putea ajuta marele
public să obtinem un num ă r sporit de ar-
ticole de la autori străini ? 4) Propunerea
dv. de a se constitui o comisie pentru stu-
diul arhivelor din biserici şi mănăstiri pri-
vitoare la trecutul poporului român merit~
toată atenţia. Sub această formulă - sau
sub alta care se va considera eventual m a i
adecvată - este important să c::e icJentifiCE!,
să se conset·ve şi să se valorifice materialul
istoric de mare însemnăta te şi încă insufi-
cient cercetat aflat în biserici şi mănăsti1·i.
Folosim prilejul pentru a atrage atentla fo-
rurilor în drept asupra acestei probleme.
fi) Nu avem relatii directe cu bibliotecil e
din Vatican şi de la Viena. Indirect însă
pri.n cercetători român! sau stră in i, primim
unele materiale.
In numai 92 de pagini
I~AN ~~DE_LE ANU, Bucureşti. Sinteti
puţm neca]lt Şl, în parte, aveti dreptat e.
D a r ne este, practic, imposibil să satisfacem
_.,,.gazin
istoric
Bucur~ti , str. One~ti nr. 5 -
Sectorul 1 Oficiul P o~tal Nr. 22,
telefon 15 09 91
in m~reglme şj cu promphtuqlnc loa~c dctl-
cteraUHe ... oettHot·llot·. Gintuţi-vti : n!vlsta m·e
mai puţin de o suta de pagini, upa1 ·iţla el
t.!Ste lunară. iar preferinţele cititorllot· ~înt
atit d e val'iate ! Istoria Trans ilvaniei a ocu-
pat. şi VA ocupa SI în viitor. locul cuvt>n\1.
în paginile revistei ,.Magazin is toric·•. Apro-
pJerea manl sărbători a untrh dm l decem-
brie 1918 se află in centrul atent1c1 redil ... \Lel.
Evolutii În sens invers
SEBASTI AN B OGDAN, muncitor, Piteşti.
* 1) Mişcarea
luat na ş tere
profesorului Grtgore Forţu a
în anii crizei economice
(1929-19:S:S). antrenind o serie de categorii
de intelectuali, indeosebi cadre dldacllcc.
In scrierea In programul acestor mişcări n
unor rev e ndicăl'i economice (îmbunătăUr·ea
~alarlzăru, lupta tmpotl'iva şomajului inte·
lecLual etc.) şi polillce (demascarea politi-
cianismu lui. a camarllel şi altele) explică
popularitatea vr·emelnică a inlţiatol·ulul Cl.
Critlc1le aduse in discursuri publice regchu
SI cercurllor Palatului au atras unele l't!{Jre-
salii (lntentări de p1·ocese, anchete etc.) To-
tu şi, Forţu nu a Justificat încrederea intelec-
tualilor care-1 urmaseră, vădind e l însuşi
unele tră să tu r i politlct::miste, demagogtce.
Mişcarea s-a stins rapid după încetarea cri-
zei economice, iar Gngore Forţu, potrh·it
* unor no te ale siguranţei, ar fl căutat să se
apropie de legionari.
2) Evoluţia colonelului Precup este extrem
de interesantă. tn tinereţe s-a incadrat în
curentul aşa-zis carlist, care în anii 1926-
1930 a actionat pentru aducerea lui Catol
a l II-lea pe tron. A jucat un rol Important
în elaborarea şi executarea planului concret
al venirii exprlnţului moştenitor in ţara şi
al înscăunării acestu ia, la 8 iunie 1930. Dez-
amăgit, ca şi alţi carUşti, de proverbiala
nerecunoştinţă a regelui şi de politica aces-
t uia, colonelul Precup s-a îndepărtat treptat
de cercurile Palatului. Ca u1 mat·e a partiei-
părU la un complot vizînd detronarea lui
Carol, el a fost degradat în faţa trupei, ju-
* decat şi întemniţat. In timpu l detenţiunll
la Doftana, prin anii 1938-1940 mai a les, Pre-
cup ş i alţi ofiteri din g r upul său au intra t
în contact cu membrii pn.r ~i tlul u i comunist.
Concepţiil e lui politice au suferit o modifi-
care radic ală . Ajutat de comunişti, el :1 in-
teles că vindecarea relelo1· de care su1erea
tara nu se putea realiza pt'ln bunăvoinţa
monarhilor sau pdn lovituri de palat, ci
prin lupta organizată a maselOJ'. Eliberat d in
inchisoare după p răbuşirea, în septembrie
1940, a r egimului c•u·list, colonelul Precup a
primit in anii dictaturii militare-fasciste sar-
cini elin partea Partidului Comunist Român,
îndt'osebi în domeniul pregătlrlt forţelor ar-
mate ale insuJ·ecUei. ln timpul ins urectiei
n aţionale antifasciste ş i in perioada unmi-
to<''l''' k J'ăcut parte din comand;,mcnt.ut for-
matiunilor de luptă patriotice. Ulterior, cu
* gradul de genera l-maior, a activat pînă ~a
moarte în conduce rea Inspectoratului pentru
educatie. cultură şi propa~andă al armatei.
La 1·edacţte continuă să sosească mate-
riaLe cm e nu coresptmd lJl'O/Httlut -re-
vistet. R eaminLlm celor intel'esati că nu vu -
bLicăm belet1·ist1 că (legellde, nuvele , sch.iţc>,
poezti, piese de t.eat1·.:.~ ) şi nici 1non.ografit
eLe sate sau oruşe.
REDACTORI : Livia Dandara, Dana Crivăţ, Nicolae
N icolaescu, El isabeta Petreanu, Vasi le Ş • mandan,
Mari an Ştefan .
PREZE ~TAREA GRAFICĂ: George Pîrjol. COREC-
TURA : Georgeta Apreotesei. TEHNOREDACTOR :
Nicolae lstrate.
T iparul executat la Combinatul Poli&rafic "C:~sa Scinteii•• BucureŞti
91
 CO:NTE:NTS • SOl\11\IAIRE • COJJ;EPmAHIIE • I~HALT
•
On e Language, One People (A Talk with Academician Alexandru Rosetti)
Une langue, un peu ple (conversat ion avec Alexandru Rosetti, Mem-
bre de I'Academ ie e O.rvm fl3bm, o~tm n apop; (oecep;a c anaAOl\UlKOM
AneKca11npy P oceTTJ.I) ~ Eine Sprache, ein Volk (Gesprach mit Akade-
miemitgl ied Alexandru Rosetti) 0 TUDOR TEODORE SCU-BRANIŞTE
Four Times Sentenced to Death ... e Quatre fois condamne a mort ... e
'tJeTblpeiRJ'(bt npnronopeRrrLifi R CMCpTn . .. e Vier Mal zum Tode verur-
teilt ... 0 M. IONESCU- BUCUR The Greek Olympic Games e Les Jeux
Olym piques chez les Grecs e .IJ:pemterp~trecmH' O;tTYMmtiicKne urphl e
Die griechischen Olympischen Spiele O STELIAN NEAGOE The Septcmber
13 in Dealul Spir ii • Le 13 septembre a Dealul Spirii • 13-oe COHT11GpFC
n .Il:RJIYJI Cnup1dt. e Der 13. Sept ember in Dealul Spirii O PAUL
SCHM 1DT Spectator on the Diplomatic Stage e Spectat eur sur
la scene di plomatique • 3p nT6Jlb n a A11 TIJJOI\1aTI1QeCHOf\ CI,(\HO • Zu-
schauer auf der diplomatischen BUhne O CONSTANTIN PRE DA
Archaeologists in Diving Dresses e Des archeologues munis de scaphan-
dres e Apxeonorn B ct<a<J>annpax e Archăologen in TaucheranzUgen
O AL. ZU B Thought Was Victorious ... e La pensee a triomphe ... e
DpeononeJm 1\lhlCJlb ... ~ Gesiegt hat der Gedanke ... O PAUL B.
MAR lAN The Secret of the Overlord Operation e Le secret de
l'operai:ion Overlord <t Tanrra onepal\m1 OaopJIOPA e Das Geheimnis
der Operation Overlord O AUGUSTIN DEAC One Hundred Years
since the Foundation of the Workers' General Association in Tim i-
şoara e Cent ans depuis la fondation de I'Association Generale des
Ouvriers de Timi şoara e CTo neT co 1\l lfl ocnonamu1 Bcooulll,Oro co10aa
TPYARU\IIXCfl Tnl\mwoapbl e Hundert Jahre seit der GrUndung des
Allgemeinen Arbeitervereins in Timişoara O MAGDALENA BUNTA
A Legendary Figure in the Army of Michael t he Brave: Baba Novac
e Une figure legendaire dans l'ar mee de Michel le Brave: Baba Novac
e Jlererrnapnhlfi o6paa n nofict<ax Muxauna Xpa6poro: Ea6a IloaaK
Q Ei ne legendare Figur i m Heere Michael des Tapferen: Baba N ovac
O Lectures on the History of South Eastern Europe Delivered ih
Geneva e L'histoire de !'Eu rope du Sud-Est enseignee a Geneve e
YpoK IIC'l'Opnn JOrO-BOCTO"'noft Enponhl n iKeuene e Vortragsreihe in
Genf Uber die Geschichte SUdosteuropas O DUMITRU TUDOR For a
Romanian Scientific Monograph on Trajan's Column e Pour une
monographie scientifique r oumaine de la Colonne de Trajan e 3a
pyMblHCKyto aay"'IIYlO MOHorpa<J>nlO B cnmm c Tpanuonon Ronounon e
FUr eine rum ănische wissenschaftliche Monographie Uber die Trajanssâule
0 NICOLAE LASCU Riddles of History: Why Was Ovid Exiled in
Tomis 7 e Enigmes de l'histoire: pourquoi a-t-on exile Ovide a Tomis?
e Taf1ubl ncTopuu: noqeMy 6bTJI cocnau Olln]l.nit a Tmmc? ~ R~itsel
der Geschichte: warum wurde Ovid nach Tomi s verbannt 7 O C.
CONSTANTINESCU - MIRCEŞTI , 1. DRAGOMIRESCU The "Soldiers'
War" and the Revenge of Vasi le Ceaurul La «guer re des soldats»
et la vengeance de Vasile Ceaurul e <<Bonna 6otiqOB >> u MCCTb Ba-
• CUJll1fl q aypyna e Der "Soldatenkrieg" und die Rache Vasile Ceaurus
O MIHAIL BOZIANU The Land and Naval Weapons of the Romans
• L'armement terrestre et naval des Romains e H aael\moe u MOpCicoe
OooAoe cnapRmemt e y pl1MJifiH • Die Land- und Seewaffen der R6 mer
0 GHEORGHE 1. BODEA For the Unity of the Romanian People:
Unpublished Letterse Pour !'unite du peu ple roumain: lettres ineditese 3a
eAJ;utCTBO pyr.tbUICKoro Hapona: neony6mn~oaannaa rwpp ecn on .o.e nl~ lHI
e FUr die Einh eit des rumăn ische n Volkes: unveroffentlichte Briefe
A

O EMIL VIRTOSU How Prince Caragea Lost a Bet e Comment le

Prince Caragea a perdu un pari e RaK npourpaJI aaKJiaA Bona
l\apanmea e Wie FUrst Caragea ei ne Wette verlor O 1. M ICU
A Manifestat1on of the Romanian-Hungarian Friendship e Une manife-
station de f'am itie roumano-hongroise • UpOfiOJI01llt8 pyMbiHO-DCUrepCKOfi
APYH<fihl (1 Eine Kundgebung der rum ănisch -ungari sc hen Freundschaft
0 TIBERIU AVRAMESCU Titus Dunka (11) e T 11Tyc ,I(yuHa (li)
O Historical ltinerary: Mexico e ltineraire h1storique : le Mexique
e 11cTOpl!1'18CHlU1 MapwpyT: M euCRHa e ltinerarium historicum:
Mexiko.

83

•
 DECEBAL

... Era ager a in-

ţelege ale răz­
boiului, şi ager a
le executa; inte-
ligent in alege-
rea momentului
de a năvăli asu-
pra inamicului,
oportun in re-
tragere, meşter
la curse, viteaz
in lupte, ştiind
a profita cu di-
băcie de o vic-
torie şi a scăpa
bine dintr-o in-
vi ngere, pentru
care fu mult timp
pentru romani un
adversar reduta-
bil.
(D io Cassius despre Decebal)
 MAGAZIN ISTORIC, revistă lunară, se 9ăse,te de
vinzare la chio,curile de difuzare a presei. Abo·
namentele se fac la oflclile pa,tale, factorii po,tall,
difuzorii din intreprinderi, Institutii Jl de la sate.
Pretul unul număr 5 lei, abonamentul pe 6 luni -
30 lei, pe 1 an - 60 lei.

Folosind o mare
varietate de arma-
nlent, soldaţii roma-
ni ased iază o cetate.