Drepturi ale omului care au fost limitate în perioada de urgență

Prezența unor situații ce au caracter exceptional pot justifica luare unor măsuri particulare,
atât sub aspectul procedurii de adoptare, cât și ca dispoziție per se. O astfel de ipoteză este
reprezentată de instituirea stării de urgență, astfel cum aceasta este definită prin prevederile
art. 3 din OUG nr. 1 din 21 ianuarie 1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de
urgență.

Dispozițiile OUG nr. 1/1999 se fundamentează pe prevederile art. 53 din Constituția

României, care reglementează condițiile și limitele restrângerii drepturilor și libertăților
fundamentale în ipoteza periclitării securității naționale. În acest context, trebuie să avem în
vedere că astfel de restrângeri ale drepturilor și libertăților fundamentale pot surveni, de
regulă, prin lege organică, iar cu titlu particular prin decret al Președintelui României,
încuviințat de către Parlament și urmat de ordonanțe militare ale ministrului afacerilor interne,
când starea de urgență a fost instituită pe întreg teritoriul țării, sau ale ofițerilor împuterniciți
de către acesta, când starea de urgență a fost instituită numai în anumite unități administrativ-
teritoriale.

De principiu, deci și în ipoteza instituirii stării de urgență, restrângerea exercițiului unor

drepturi sau libertăți fundamentale prezintă caracter exceptional, legiuitorul constitutional
condiționând luarea unor astfel de măsuri de: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a
sănătății ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăților cetătenilor. Tot în cuprinsul
dispozițiilor art. 53 din Constituția României se arată condițiile necesare și cumulative ce
trebuiesc a fi îndeplinite în vederea restrângerii exercițiului drepturilor sau libertăților
fundamentale, acestea vizând: caracterul necesar, proporționalitatea, caracterul
nediscriminatoriu și neafectarea substanței drepturilor sau libertăților ce ar urma să fie
restrânse.
Ipoteza instituirii stării de urgență este dată prin prisma dispozițiilor art. 1 din OUG nr.
1/1999, această măsură urmând a fi luată în situații de crisă ce impun măsuri excepționale
care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării
și securității naționale, a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea urmărilor unor dezastre. Astfel de situații ce au caracter exceptional sunt
reprezentate și de epidemii/pandemii ce afectează un număr foate mare de persoane, putând
conduce la periclitarea sănătății publice, securității financiare, securității interne etc.
Un exemplu, în sensul celor precizate, este reprezentat de solicitarea Avocatului Poporului
de „instituire a stării de urgență, în contextul epidemiei de Coronavirus” din data de 12 martie
2020. În cuprinsul documentului se arată că „Avocatul Poporului, în calitate de garant
constituțional al drepturilor și libertăților fundamentale, luând act de măsurile administrative
adoptate în ultimele zile în acțiunea de combatere a răspândirii virusului Covid – 19 solicită
Președintelui României să declare starea de urgență, iar Parlamentului României să o
încuviințeze, în conformitate cu art. 93 alin.(1) și (2) din Constituția României. […] așa cum
prevede legea fundamentală în cazul situațiilor excepționale. Acestea sunt exigențele statului
de drept, în care restrângerea unor drepturi și libertăți nu poate fi făcută decât în condițiile art.
53 din Constituția României.”
 Ce drepturi ne pot fi afectate?
La ce ne putem aștepta în continuare este reglementat prin OUG 1/1999, ordonanță care
reprezintă cadrul legal pe timpul stării de urgență. Vom rezuma pe scurt cele mai importante
prevederi ale OUG 1/1999 și care pot conduce către scenarii posibile vis-a-vis de pandemia
coronavirus în contextul restrângerii drepturilor și libertăților fundamentale.

Dacă situația o cere, unele drepturi și libertăți fundamentale pot fi restrânse, cu respectarea
prevederilor Constituției.

Art. 4 din OUG 1/1999 prevede că „Pe durata stării de asediu sau a stării de urgență,
exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restrâns, cu excepția drepturilor
omului și libertăților fundamentale prevăzute la art. 3^2, numai în măsura în care situația o
cere și cu respectarea art. 53 din Constituția României, republicată.”
În interpretarea art. 4 de mai sus, considerăm că OUG 1/1999 interzice afectarea doar a
drepturilor absolute prevăzute de CEDO și nu a celor relative prin urmare exercițiul
următoarelor drepturi nu poate fi restrâns pe perioada stării de urgență:

 dreptul la viață;
 dreptul de a nu fi supus torturii și pedepselor ori tratamentelor inumane sau
degradante;
 dreptul de a nu fi condamnat pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit
dreptului național sau internațional;
 dreptul de a nu ne fi restrâns accesul liber la justiție;
 Dreptul de a nu fi supuși sclaviei şi muncii forţate;
 Dreptul de a nu fi judecat şi pedepsit de două ori. 

Drepturile de mai sus nu pot fi restrânse în nicio circumstanță într-o societate democratică, fie
ea stare de asediu sau stare de urgență, însă există anumite drepturi și libertăți fundamentale al
căror exercițiu ne poate fi restrâns în condițiile legii în stare de urgență (așa-numitele
„drepturi relative”), dintre care vom enumera următoarele drepturi și libertăți și câteva
scenarii posibile:

1. Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi

corespondenţei
Dacă situația o cere și este respectată Constituția, statul poate aduce atingere exercitării
acestui drept, de exemplu statul ar putea proceda la supravegherea populației prin tehnologii
intruzive în vederea combaterii răspândirii pandemiei. Inclusiv Regulamentul General
privind Protecția Datelor prevede posibilitatea de a se deroga de protecția vieții private și a
datelor cu caracter personal în cazul în care este necesar pentru siguranța și sănătatea publică.

2. Libertatea de exprimare (art. 10 CEDO)

Dacă situația o cere și este respectată Constituția, statul ar putea îngrădi libertatea de
exprimare pentru anumite manifestări sau mesaje care ar putea aduce panică în rândul
populației, ca de exemplu știrile false cu privire la fenomenul #coronavirus.
 3. Libertatea de întrunire şi asociere (art. 11 CEDO) 
La acest moment deja s-au luat măsuri pentru limitarea libertății de întrunire sau asociere, însă
aceste măsuri pot fi mai drastice și pot fi limitate întâlnirile în anumite locuri, pe o anumită
perioadă sau întâlnirile care depășesc un anumit număr de participanți.

4. Dreptul la căsătorie
Pot fi închise oficiile de stare civilă sau pot interzise evenimentele peste un anumit număr de
participanți, fapt care ar avea drept consecință imposibilitatea de a celebra căsătoria civilă sau
religioasă.

5. Dreptul la protecţia proprietăţii

Da, pe durata stării de urgență, cu privire la proprietatea ta se poate dispune folosirea ei în
interesul sănătății publice și/sau a cetățenilor sau în alte scopuri legitime.

6. Dreptul la educație

Deasemenea pot fi închise școlile pe o perioadă nedeterminată de timp, astfel elevii neavând
cum să învețe.

7. Dreptul la liberă circulaţie

În concret, starea de urgență poate justifica interzicerea părăsirii țării, a orașului sau chiar a
domiciliului dacă o astfel de măsură este necesară pentru protecția sănătății și prevenirea
răspândirii virusului.

De asemenea, pe durata stării de urgență, autoritățile publice pot, printre altele, să desfășoare
următoarele acțiuni:

 să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori
între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație; 
 să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
 să efectueze razii;
 să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a
manifestațiilor sau marșurilor;
 să evacueze din zona supusă regimului stării de urgență persoanele a căror prezență nu
se justifică; 
 să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină
evidența acestora; 
 să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor
restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
 să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale
posturilor de radio sau de televiziune;
În ce condiții ne poate fi restrâns exercițiul unui drept?
Art. 53 din Constituție prevede că:

„(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai
dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a
moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale;
prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod
nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”
În consecință, trebuie respectate trei condiții pentru a ne putea fi restrânse drepturile în
contextul stării de urgență:

a) Ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege 

Potrivit CEDO, prin lege se înțelege orice act normativ care este accesibil şi previzibil.

b) Ingerinţa trebuie să urmărească un scop legitim

În acest caz măsurile care ne limitează drepturile și libertățile fundamentale trebuie să aibă
drept scopuri protejarea sănătății și siguranța publică.

c) Ingerinţa trebuie să fie necesară și proporțională într-o societate democratică

Statul prin autoritățile sale este cel care va aprecia necesitatea ingerinţelor, dispunând de o
marjă de apreciere, însă noi ne putem adresa instanțelor de judecată în măsura în care
exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale ne-a fost restrânsă în mod nejustificat,
disproporțional sau în mod discriminatoriu.

Laura Codruta Kovesi, actualul procuror sef al Parchetului European, a reclamat ca atunci
cand a fost demisa din functia de procuror-sef DNA, pe 9 iulie 2018, prin decretul
presedintelui Klaus Iohannis in urma unei decizii a Curtii Constitutionale, i s-au incalcat doua
drepturi fundamentale.
Dreptul la un proces echitabil - nu a avut acces la o instanta sa-si apere drepturile cu privire
la revocarea disciplinara din functia de procuror sef DNA.
Dreptul la libera exprimare - demiterea sa, in baza unei evaluari a fostului ministru al
Justitiei, Tudorel Toader, a fost facuta dupa ce s-a exprimat public in calitate de sef la DNA
pe mai multe reforme legislative care afectau sistemul judiciar. Era vorba de modificarile
legislative privind amnistia/gratierea, Codurile Penale si Legile Justitiei.
 In concluzie, CEDO arata ca revocarea Codrutei Kovesi din fruntea DNA si motivele
invocate sunt in contradictie cu principiul ca Justitia functioneaza ca o ramura independenta a
puterii de stat si cu principiul independentei procurorilor, care - potrivit Consiliului Europei si
altor institutii internationale - este un element cheie pentru mentinerea independentei
sistemului judiciar.

Judecatorii europeni spun ca indepartarea prematura a Laurei Codruta Kovesi din functia ei de
procuror sef al DNA a incalcat chiar scopul mentinerii independentei sistemului judiciar,
instituit de aceste reglementari.

"In plus, incetarea prematura a mandatului solicitantului a fost o sanctiune deosebit de severa,
care a avut, fara indoiala, un efect de soc, fiind astfel descurajata nu numai Kovesi, dar si alte
persoane, procurori si judecatori, de a mai participa vreodata in viitor la dezbaterile publice
privind reformele legislative care afecteaza sistemul judiciar si in general independenta
sistemului judiciar", arata CEDO.

Pe baza argumentelor de mai sus si tinand cont de importanta fundamentala a libertatii de

exprimare in chestiuni de interes general, CCEDO este de parere ca indepartarea Laurei
Codruta Kovesi din functia de procuror sef al DNA nu a fost o masura "necesara intr-o
societate democratica."