PLANUL DE REORGANIZARE

CAPITOLUL I. Noțiuni generale privind planul de reorganizare

Secțiunea 1. Termeni și expresii

Pentru a putea întelege mai bine fenomenul insolvenței și reorganizării

judiciare, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) Insolvența

Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se

caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata
datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

- insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de

la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

- insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va

putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti
disponibile la data scadenţei.

b) Debitorul aflat în dificultate financiară

Debitorul este debitorul care, deşi execută sau este capabil să execute
obligaţiile exigibile, are un grad de lichiditate pe termen scurt redus şi/sau un
grad de îndatorare pe termen lung ridicat, ce pot afecta îndeplinirea obligaţiilor
contractuale în raport cu resursele generate din activitatea operaţională sau cu
resursele atrase prin activitatea financiară.

c) Averea debitorului
 Averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor și drepturilor sale
patrimoniale - inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenței, care pot
face obiectul executării silite, în condițiile reglementate de Codul de procedură
civilă.

d) Buletinul procedurilor de insolvenţă

Buletinul procedurilor de insolventa, denumit de asemenea și BPI, este

publicaţia editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept
scop publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de
procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii de insolvenţă
prevăzute de prezenta lege, precum şi a altor acte care, potrivit legii, trebuie
publicate

e) Creditorul

Prin creditor se întelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de

creanță asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instanței să îi
fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv
consolidat de creanțe și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul
debitorului, în condițiile legii.

Au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță,

salariații debitorului. Creditorul îndreptățit să participe la procedura insolvenței
este acel creditor care a formulat și i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de
înregistrare a creanței sale pe tabelul definitiv al creanțelor contra debitorului și
care are dreptul de a participa și de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv
asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi
desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la
distribuțiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din
lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la
desfășurarea procedurii și de a participa la orice altă procedură reglementată de
prezenta lege.

f) Administratorul judiciar

Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în

insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute
la art. 57 din Lege atât în perioada de observație cât și pe durata procedurii de
reorganizare.

g) Administrator special

Administratorul special este persoana fizică sau juridică desemnată de

adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită
să le reprezinte interesele în procedură şi, atunci când debitorului i se permite să
îşi administreze activitatea, să efectueze, în numele şi pe contul acestuia, actele
de administrare necesare.

h) Programul de plată a creanţelor

Programul de plată al creantelor este graficul de achitare a acestora

menţionat în planul de reorganizare care include:

- cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor,

dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de
creanţe; în cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă sumele
vor putea include şi dobânzile;
- termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume

i) Reorganizare judiciară

Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplică debitorului în

insolvenţă, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform
programului de plată a creanţelor. Procedura de reorganizare presupune
întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui plan,
numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau
separat:

- restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;

- restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
- restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din
averea debitorului

Secţiunea 2. Avantajele reorganizării

Falimentul unei societati situeaza debitoarea si creditorii pe pozitii
antagonice, primii urmarind recuperarea integrala a creantei impotriva averii
debitorului, iar acesta din urma mentinerea intreprinderii in viata comerciala.

Daca in cazul falimentului interesele creditorilor exclud posibilitatea

salvarii intereselor debitorului, a carui avere este vanduta (lichidata) in
intregime, in cazul reorganizarii cele doua deziderate se cumuleaza, debitorul
continuandu-si activitatea, cu consecinta cresterii sale economice, iar creditorii
profita de pe urma maximizarii valorii averii si a lichiditatilor suplimentare
obtinute, realizandu-si in acest fel creantele intr-o proporție superioara decat
ceea ce s-ar realiza in ipoteza falimentului.

1.1. Premisele reorganizării

Principalele premise de la care pleaca reorganizarea debitoarei sunt
urmatoarele:
• continuitatea activitatii societatii;
• baza materiala de care dispune societatea ii permite acesteia sa-și desfașoare
activitatea;
• existenta unor active care pot genera sau pot fi sursa alternativa de venituri prin
vanzarea acestora;
• existența unui personal calificat, cu experiența in domeniul de activitate al
Societații și atașat fața de valorile companiei.

Demararea procedurii de reorganizare a societații, incheierea unor noi

contracte, precum si recuperarea creantelor de la proprii debitori, vor crea
posibilitatea de generare a unor fluxuri de numerar suplimentare ce va permite
efectuarea de distribuiri catre creditori.
 Per a contrario, vanzarea in acest moment al intregului patrimoniu al
debitoarei in cazul falimentului ar reduce sansele de recuperare a creantelor
pentru creditorii chirografari si ar duce la instrainarea acestui patrimoniu la o
valoare inferioara fata de valorea sa reala.

Votarea planului si demararea procedurii reorganizarii sunt masuri menite

prin finalitatea lor sa satisfaca interesele tuturor creditorilor, atat ale creditorilor
garantați, cat si ale celorlalti creditori, precum si interesele debitoarei care isi va
continua activitatea, cu toate consecintele economice si sociale aferente
1.2. Avantaje generale fata de procedura falimentului
Falimentul unei societati situeaza debitoarea si creditorii pe pozitii
antagonice, primii urmarind recuperarea integrala a creantei impotriva averii
debitorului, iar acesta din urma mentinerea intreprinderii in viata comerciala.

Daca in cazul falimentului interesele creditorilor exclud posibilitatea

salvarii intereselor debitorului, a carui avere este vanduta (lichidata) in
intregime, in cazul reorganizarii cele doua deziderate se cumuleaza, debitorul
continuandu-si activitatea, cu consecinta cresterii sale economice, iar creditorii
profita de pe urma maximizarii valorii averii si a lichiditatilor suplimentare
obtinute, realizandu-si in acest fel creantele intr-o proporție superioara decat
ceea ce s-ar realiza in ipoteza falimentului.

Procesul de reorganizare comporta si alte avantaje dupa cum urmeaza:

- bunurile apartinand unei societati aflate in procedura reorganizarii pot fi

valorificate intr-un interval de timp mai extins decat in procedura
falimentului, valoarea acestora fiind foarte mare. De asemenea un bun
utilizat, este mai usor vandabil decat un bun conservat ce sufera
inevitabile degradari;
- reorganizarea ar permite pastrarea societatii debitoare in viata, o
societatea cunoscuta pe plan local in domeniul constructiilor, contribuabil
important la bugetul de stat si local.
CAPITOLUL II. Planul de reorganizare. Condiții și măsuri
Secțiunea 1. Cadrul legal
Reglementarea legala ce sta la baza intocmirii prezentului plan de
reorganizare este Legea nr. 85/2014 privind procedura insolventei, cu
modificarile si completarile ulterioare.

Legea consacra problematicii reorganizarii doua sectiuni distincte,

respectiv Sectiunea a V-a (Planul), si Sectiunea a VI-a (Reorganizarea).

Prin prisma acestor prevederi legale se ofera sansa debitorului fata de care
s-a deschis procedura prevazuta de legea mai sus mentionata sa-si continue viata
comerciala, reorganizandu-si activitatea pe baza unui plan de reorganizare care,
conform art. 133 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: „ va indica perspectivele de
redresare in raport cu posibilitațile și specificul activitații debitorului, cu
mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței fața de oferta debitorului, și
va cuprinde masuri concordante cu ordinea publica (…)”..

Planul urmareste acelasi scop cu cel al legii insolventei, respectiv

acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa prin modalitatea considerata
cea mai rapida si mai sigura pentru atingerea scopului propus.

In conditiile art. 132 alin. 3 din lege, acest scop poate fi atins precizandu-
se in plan restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor
bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor doua variante de
reorganizare.

Astfel, planul presupune conturarea unor strategii si identificarea

mijloacelor prin care acestea se vor concretiza. In acest sens, este relevanta
functia economica instituita de procedura prevazuta de Legea nr. 85/2014,
respectiv necesitatea salvarii societatii aflate in insolventa, prin reorganizare,
inclusiv restructurare economica, si numai in subsidiar, in conditiile esecului
reorganizarii sau lipsei de viabilitate a debitoarei, recurgerea la procedura
falimentului pentru satisfacerea intereselor creditorilor.
 Secțiunea 2. Autorul planului
Referitor la persoanele care pot propune un plan, textul primului alineat al
art. 132 prevede ca planul de reorganizare poate fi propus de una sau mai multe
dintre următoarele persoane:
a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în
termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanţe, cu
condiţia formulării intenţiei de reorganizare potrivit art. 67 alin. (1) lit. g),
dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi în termenul prevăzut de art.
74, în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau
mai multor creditor;
b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la îndeplinirea
unui termen de 30 de zile de la data publicării tabelului definitiv de
creanţe;
c) unul sau mai mulţi creditori, deţinând împreună cel puţin 20% din
valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe, în
termen de 30 de zile de la publicarea acestuia; administratorul judiciar
este obligat să pună la dispoziţia acestora informaţiile existente şi
necesare pentru redactarea planului. În acest sens, debitorul, prin
administrator special, sau administratorul judiciar, în măsura în care
acesta din urmă le deţine, dacă dreptul de administrare i-a fost ridicat
debitorului, au obligaţia ca, în termen de maximum 10 zile de la primirea
solicitării, să pună la dispoziţia creditorului actele şi informaţiile
prevăzute de art. 67 alin. (1) lit. a), b) şi e), actualizate corespunzător
depunerii tabelului definitiv de creanţe. Se va pune la dispoziţia
creditorului şi lista tuturor creanţelor născute în timpul procedurii, precum
şi orice alte documente solicitate, care sunt utile pentru redactarea unui
plan de reorganizare.
 Totodată, conform art. 132 alin. 4 nu va putea propune un plan de
reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anterior formulării cererilor
introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza legii insolvenței şi
nici debitorul care, el însuşi, administratorii, directorii şi/sau
acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari ai acestuia care deţin controlul asupra
sa, au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate
contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru
infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, Legea nr. 78/2000, cu modificările
şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările
ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările
şi completările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de Legea insolvenței, în
ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii.

Astfel, înainte de toate, in cazul în care debitorul dorește propunerea unui

plan de reorganizare, acesta trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute
de lege, printre care:
- să existe o hotărâre a Adunării generale a asociațiilor/acționarilor prin
care aceștia să fi decis întocmirea și propunerea unui plan în vederea
reorganizării societății debitoare;
- în situația în care procedura a fost declanșată la cererea debitorului, acesta
să-și fi manifestat la momentul promovării cererii intenția de reorganizare
cu disp. art. 67 alin. 1 lit. g din Lege. În acest sens, pe lângă actele
prevăzute de art. 67 cererea debitorului trebuie să fie însoțită și de o
declarație prin care acestea își arată intenția de intrare în procedură
simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea
 activității ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea
stingerii datoriilor sale. De asemenea, alături de această declarație,
debitorul trebuie să atașeze și o descriere sumară a modalităților pe care le
are în vedere pentru reorganizarea activității. Aceste aspecte prezintă
relevanță în cadrul procedurii de reorganizare judiciară întrucât sancțiunea
nedepunerii documentelor mai sus arătate este chiar decăderea din dreptul
de depune un plan de reorganizare;
- debitorul, într-un interval de 5 ani anterior formulării cererilor
introductive, să nu mai fi fost subiect al procedurii instituite în baza legii
insolvenței iar administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii
comanditari ai acestuia care deţin controlul asupra sa, să nu fi fost
condamnaţi definitiv pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute
de art. 132 alin. 4 din Legea nr. 85/2014.

Secțiunea 3. Durata de implementare a planului

In vederea acoperirii intr-o cat mai mare masura a pasivului societatii

debitoare, se propune implementarea planului de reorganizare pe durata maxima
prevazuta la art. 133 alin. 3 din Legea 85/2014, si anume 3 (trei) ani de la data
confirmarii acestuia de catre judecatorul sindic. De asemenea, pe durata
reorganizarii, activitatea societatii debitoare va fi condusa de catre
administratorul special al acesteia, acesta pastrandu-si dreptul de administrare
sub supravegherea administratorului judiciar .

In situatia in care nu se vor gasi conditii optime pentru derularea

componentelor mecanismului reorganizarii, cu acordul a doua treimi din
creditorii aflati in sold dupa trecerea a cel mult 18 luni, se va analiza
oportunitatea prelungirii planului cu inca 12 luni, conform art. 139 alin. 5 din
Legea insolventei

Secțiunea 4. Scopul planului

 Scopul principal al planului de reorganizare coincide cu scopul Legii
85/2014, si anume acoperirea pasivului debitorului in insolventa. De
asemenea, asigurarea pentru creditorii societatii a unui nivel al recuperarii
creantelor superior celui de care acestia ar avea parte in cadrul existentei unei
proceduri de faliment, reprezinta unul din scopurile prezentului plan. Argumente
in acest sens, pot fi retinute, acelea ce pledeaza in favoarea acoperirii pasivului
societatii debitoare prin reorganizarea activitatii acesteia in conditiile prezentului
context economic, cu care mediul de afaceri romanesc se confrunta in ultimi ani,
caracterizat printr-o acuta criza de lichiditati si scaderea semnificativa a
activitatii de productie.

Principala modalitate de realizare a acestui scop, in conceptia moderna a

legii, este reorganizarea debitorului si mentinerea societatii in viata comerciala,
cu toate consecintele sociale si economice care decurg din aceasta.

Planul de reorganizare trebuie sa prevada, potrivit art. 133 alin. 1 din

Lege, perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii
debitorului, cu mijloacele financiare disponibilie si cererea pietei fata de oferta
debitorului, si va cuprinde masuri concordante cu ordinea publica.

Pornind de la activitatea desfasurata de debitor, perspectivele acestuia,

piata pe care actioneaza, productia, politica de preturi, posibilitatea de
aprovizionare, personalul existent, rentabilitatea si solvabilitatea intreprinderii,
situatia patrimoniului, sursele de finantare si datoriile debitorului, planul de
reorganizare trebuie sa cuprinda masurile adecvate reorganizarii debitorului si
evitarii falimentului.

In acest sens, planul de reorganizare trebuie sa armonizeze atat interesele

debitorului, cat si pe cele ale creditorilor, urmand a fi satisfacute creantele
acestora, cu scopul de a obtine sume mai mari decat cele pe care le-ar fi obtinut
in cazul procedurii falimentului.

Totodata, reorganizarea inseamna protejarea intereselor creditorilor, care

au o sansa in plus la realizarea creantelor lor. Aceasta pentru ca, in conceptia
moderna a legii, este mult mai probabil ca o afacere functionala sa produca
resursele necesare acoperirii pasivului decat lichidarea averii debitoarei aflate in
faliment.

Argumentele care pledeaza in favoarea acoperirii pasivului societații

debitoare prin reorganizarea activitatii acesteia sunt accentuate cu atat mai mult
in actualul context economic caracterizat printr-o acuta criza de lichiditați si
scaderea semnificativa a cererii pentru achizitia de bunuri mobile si imobile,
precum cele existente in patrimoniul societatii. In acest context economic
incercarea de acoperire a pasivului societații debitoare prin lichidarea bunurilor
din patrimoniul acesteia va necesita un interval de valorificare destul de ridicat
generat de inexistența unei cereri sustinute pentru activele societatii.

Astfel, planul de reorganizare trebuie sa reprezinte o lucrare complexa,

care să se adreseze multiplelor probleme cu care se confrunta activitatea
debitorului, avand rolul unui veritabil ansamblu de masuri menite sa conduca la
redresarea activitatii debitorului in vederea platii pasivului acestuia

CAPITOLUL III. Aprobarea planului de reorganizare

Secțiunea 1. Publicitatea planului
Secțiunea 2. Categorii de creditori
2.1. Tratamentul creantelor
Asa cum prevede Legea nr. 85/2014, planul va indica ‚perspectivele de
redresare’ ale debitoarei, ‚masurile concordante cu ordinea publica’ propuse in
vederea redresarii debitoarei, ,,tratamentul creantelor si masurile adecvate pentru
aplicarea planului’’.

A. Categorii de creante defavorizate prin plan

În sensul art. 5 pct. 16 din Legea nr. 85/2014, creanțele defavorizate prin
plan sunt acelea ce fac parte din categoria de creanțe pentru care planul de
reorganizare prevede cel puțin una dintre modificările următoare pentru
creanţele categoriei respective:
- o reducere a cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor acesteia la care
creditorul este îndreptăţit potrivit prezentei legi;
- o reducere a garanţiilor ori reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, fără
acordul expres al acestuia.

Așadar, în cazul în care prin planul propus se urmărește modificarea uneia

dintre creanțele înscrise în tabelul creditorilor în sensul diminuării cuantumului
acesteia ori a garanțiilor sale, această creanță va face parte din categoria
creanțelor defavorizate prin plan, consecința directă a unui astfel de atribut
găsindu-și aplicarea în situația confirmării planului unde, potrivit art. 139 alin. 1
„Planul este confirmat în următoarele condiții:
- în cazul în care sunt 5 categorii, planul se consideră acceptat dacă cel
puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele
prevăzute la art. 138 alin. (3), acceptă planul cu condiţia ca minimum una dintre
categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric
al masei credale să accepte planul;
- în cazul în care sunt trei categorii, planul se consideră acceptat în cazul
în care cel puţin două categorii votează planul, cu condiţia ca una dintre
categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric
al masei credale să accepte planul
- în cazul în care sunt două sau patru categorii, planul se consideră
acceptat în cazul în care dacă este votat de cel puţin jumătate din numărul de
categorii, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi
ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
- fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi
supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan
(...)”
B. Categorii de creante care nu sunt defavorizate prin plan
 In aceasta categorie se includ creantele ce urmează a fi integral satisfacute
prin plan.

Întrucat nu există nicio modificare a creantelor in sensul prev de art. 5 pct.

16 din Legea nr. 85/2014, republicata, aceste categorii de creante sunt
nedefavorizate prin planul de reorganizare propus.

Secțiunea 3. Reguli de vot

Convocarea creditorilor urmează a fi efectuată cu respectarea dispozițiilor

art. 42 din Legea nr. 85/2014, în lipsa altor precizări. În același mod vor fi
convocați administratorul și debitorul1.

Conform dispozițiilor art. 138 alin. 1, la începutul sedinței de vot,

administratorul judiciar va informa creditorii prezenți despre voturile valabile
primite în scris. Calificarea voturilor primite prin corespondență ca fiind valabile
se va efectua cu respectarea dispozițiilor art. 48 din Lege.

Pentru fiecare creanță, dreptul de vot este exercitat de titularul acesteia în

cadrul categoriei de creanțe din care face parte creanța respectivă.

Potrivit art. 138 alin. 3, cele cinci categorii care votează separat planul
sunt constiuite din următoarele tipuri de creanțe:
- creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă;
- creanţele salariale;
- creanţele bugetare;

1
„În speță, judecătorul-sindic, deși era obligat să supună votului creditorilor planul de reorganizare judiciară
prin continuarea activității debitoarei, nu a mai convocat adunarea creditorilor în acest scop și, ca atare, în
mode nelegal a dispus încetarea procedurii de reorganizare judiciară și începerea de îndată a procedurii
falimentului (CA Timișoara, secț. com. cont. adm., dec. nr. 1215/R din 20 noiembrie 2002, în RDC nr. 5/2004, p.
218)”
 - creanţele creditorilor indispensabili;
- celelalte creanţe chirografare.
Totodată, pe lângă aceste cinci categorii de creanțe, în vederea votării
planului de reorganizare, legea pune la dispoziția debitorului posibilitatea
constituirii unei categorii separate a creditorilor indispensabili.

În concret, această categorie este formată din creditorii chirografari care

furnizează servicii, materii prime, materiale sau utilităţi fără de care activitatea
debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi de niciun alt furnizor
care oferă servicii, materii prime, materiale sau utilităţi de acelaşi fel, în aceleaşi
condiţii financiare.

De menționat în acest sens faptul că rămâne la latitudinea

administratorului judiciar dacă confirmă, în tot sau în parte, ori infirmă lista
acestor creditori.

De asemenea, lista creditorilor indispensabili, așa cum este ea prevăzută la

alin. 1 al art. 134 din Lege, va trebui depusă de către debitor împreună cu
celelalte documente prevăzute de art. 67, ce însoțesc cererea de deschidere a
procedurii de insolvență. O astfel de prerogativă este important a fi avută în
vedere la momentul promovării cererii de deschidere din partea debitorului
întrucât, în lipsa sa, sancțiunea prevăzută de legea insolvenței este decăderea
debitorului din dreptul de a propune, în vederea votării planului de reorganizare,
categoria creditorilor indispensabili.
 Ca urmare a votului desfășurat separat pe fiecare categorie de creanțe, un
plan se consideră acceptat prin vot de către o categorie de creanțe, dacă planul a
fost acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanțelor din acea categorie2.
În schimb, acele categorii de creanțe care, direct sau indirect, controlează
sau sunt controlate ori se află sub controlul comun împreună cu debitorul nu pot
vota cu privire la planul de reorganizare, sub condiția ca programul de plăți să
nu le ofere nicio sumă sau să le ofere mai puțin decât ar primi în cazul
falimentului și ca orice astfel de plăți să le fie acordate potrivit ordinii de
prioritate a creanțelor subordonate.

CAPITOLUL IV. Confirmarea planului de reorganizare

Secțiunea 1. Rolul judecătorului sindic

Secțiunea 2. Efectele confirmării planului

Apreciem ca scopul instituit de prevederile legii privind procedura
insolventei si anume acoperirea pasivului societatii debitoare nu poate fi atins
intr-o masura mai mare altfel decat prin implementarea unui plan de
reorganizare viabil.

Astfel, falimentul societății debitoare nu poate reprezenta o alternativa

viabila in vederea acoperirii pasivului intrucat, o astfel de situatie implica in
mod necesar efectuarea unor cheltuieli semnificative de conservare si
valorificare a bunurilor societatii care vor conduce la diminuarea sumelor ce ar
putea face obiectul distribuirilor catre creditori, precum si din cauza lipsei unui
grad de certitudine in ce priveste recuperarea creantelor si termenul cand
creditorii isi vor putea recupera aceste creante.

Mentionam faptul ca implementarea unui plan de reorganizare

corespunzător va avea consecinte si pe plan economic si pe plan social,
asigurand mentinerea in circuitul comercial a unei societati viabile, restructurate
2
„Recurentul, în calitate de creditor chirografar, trebuie să se supună votului majorității creditorilor din această
categorie, creditori care au acceptat planul de reorganizare în care creanțele negarantate au fost înscrise fără
dobânzi și penalități” (CA Cluj, secț. com. cont. adm., dec. nr. 160 din 13 martie 2001 și dec. nr. 812 din 2
octombrie 2001, în BJ 2001, p. 438, 440)
atat din punct de vedere operational cat si financiar, un viitor contribuabil la
bugetul consolidat al statului, aspecte ce vor trebui luate in considerare de catre
creditorii societatii.

Totodata, important de precizat în acest sens este faptul că, raportat la

creanțele care se vor naste pe parcursul implementarii planului de reorganizare,
acestea vor fi achitate in conformitate cu actele juridice din care acestea rezulta,
potrivit prev. art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

Desigur ca prevederile legii privind procedura insolventei asigura

creditorilor societatii debitoare posibilitatea de a solicita intrarea societatii in
procedura falimentului in orice moment in cazul in care societatea nu respecta
prevederile asumate prin prezentul plan, continuarea activitatii acesteia pana la
un asemenea moment prezentand avantajul ca in aceste conditii se pot asigura
sanse mult mai ridicate de valorificare a activelor societatii, ca o afacere in stare
de functionare, decat in cazul in care societatea si-ar inceta activitatea, bunurile
sale fiind supuse deprecierii continue.

In concluzie, controlul strict al aplicarii planului si monitorizarea

permanenta a derularii acestuia, constituie o garantie solida a realizarii
obiectivelor pe care si le propune, respectiv plata pasivului asumat prin plan si
mentinerea societatii in viata comerciala.

Secțiunea 1. Controlul implementării planului

In conditiile Legii 85/2014, aplicarea planului de catre societatea

debitoare este supravegheata de trei autoritati independente, care colaboreaza
pentru punerea in practica a prevederilor din cuprinsul acestuia, dupa cum
urmeaza:
- Judecatorul sindic;
- Administratorul judiciar;
- Creditorii societatii;
- Administratorul special.
 Administratorul judiciar prin departamentele sale specializate, asigura
debitoarei sprijinul logistic si faptic pentru aplicarea strategiilor economice,
juridice si de marketing optime.

Asa cum am aratat, controlul aplicarii planului se face de catre

administratorul judiciar prin:
- informari si rapoarte periodice din partea debitoarei catre administratorul
judiciar;
- intocmirea si prezentarea saptamanala de catre conducerea debitoarei a
previziunilor de incasari si plati pentru urmatoarea saptamana;
- sistemul de comunicare cu debitoarea prin intermediul notelor interne si
prin prezenta unui reprezentant al administratorului judiciar la sediul
acestuia ori de cate ori acest lucru este necesar;
- rapoartele financiare trimestriale, prezentate de catre administratorul
judiciar in conformitate cu prev. art. 144 din Legea nr. 85/2014.