INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

CAPITOLUL 1

SUBSTANTE NOCIVE PREZENTE IN GAZE

REZULTATE DIN PROCESELE INDUSTRIALE

1.1. Notiuni generale

Dacă la începutul dezvoltării umane, mediul era protejat natural datorită posibilităŃilor
reduse ale omului de a transforma natura şi capacităŃii sale de autoreglare, odată cu
industrializarea societăŃii, activităŃile poluatoare au depăşit capacitatea de autocurăŃare şi
autoreglare a factorilor de mediu, punându-se în pericol însăşi existenŃa vieŃii pe Terra.
Progresul tehnico-ştiinŃific a afectat echilibrul om-natură prin accentuarea riscului real
de epuizare a unor resurse naturale, modificarea calităŃii aerului, apei şi solului, sporirea
volumului şi a diversităŃii deşeurilor, realizarea unor tehnologii generatoare de materiale
reziduale şi toxice ce au constituit originea unor frecvente accidente, creând astfel, noi riscuri
pentru sănătatea oamenilor şi a mediului.
Dezvoltarea accentuată a industriei din ultimele decenii a demonstrat relaŃia strânsă
existentă între creşterea economică şi modificările ce se petrec în mediu. Astfel sa impus
conceptul de dezvoltare durabilă care desemnează totalitatea formelor și metodelor de
dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui
echilibru între aceste sisteme socio-economice și elementele capitalului natural. Conceptul a
fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor
legate de energie
Urbanizarea, dezvoltarea industriei şi a transportului provoacă emisii cu concentraŃii
mari de substanŃe poluante în atmosferă, emisii care duc la efecte nocive asupra naturii şi a
tuturor organismelor vii. CompoziŃia atmosferei s-a schimbat ca urmare a activităŃii omului,
emisiile de noxe gazoase, pulberi şi aerosoli, ducând la probleme de mediu grave: schimbările
climatice, poluarea urbană şi ploile acide. Se impune captarea gazelor nocive pentru mediu şi
tratarea acestora conform celor mai bune tehnici disponibile (BAT) concomitent cu
recuperarea energiei şi valorificarea compuşilor chimici.
Poluarea atmosferei, in functie de starea lor de agregare a putem avea:
− poluanti gazosi-reprezinta 90% din masa totala de poluanti atmosferici;
− particule solide-reprezinta 10% din masa totala de poluanti atmosferici;
Poluarea termica a aerului, apare în industria metalurgică, la elaborarea metalelor şi
aliajelor, în turnătorii, tratamente termice, în unele domenii ale industriei chimice, sau în
energetică. În zonă se modifică microclimatul, circulaŃia maselor de aer, regimul
precipitaŃiilor, deoarece creşte umiditatea şi temperatura aerului. În industrie, căldura emisă
de unele utilaje sau produse măreşte considerabil temperatura.
Conform datelor OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii, circa 70% din populaŃia urbană a
lumii respiră aer poluat şi doar circa 10% din populaŃia lumii respiră aer, calitatea căruia este
în limitele acceptabilităŃii.

Adrian VASILIU 1
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

1.2. Principalele surse de poluare industrială

Aerul atmosferic este unul din factorii de mediu greu de controlat, deoarece poluantii,
odata ajunsi in atmosfera se disipeaza rapid si nu mai pot fi practic captati pentru a fi epurati-
tratati. De aceea, este foarte important ca poluantii sa fie captati si tratati, binenteles, in afara
de cazul cand exista posibilitatea inlocuirii acestora cu altii mai putin sau deloc nocivi.
Aerul atmosferic, nepoluant-natural, are in compunerea sa: azot (N2), circa 78%;
oxigen (O2), circa 21%; dioxid de carbon (CO2), circa 0,03% si argon (Ar), circa 0,97%.
Sursele cele mai importante de poluare a atmosferei sunt: transportul, obiectivele
industriale si centralele termoelectrice. Aceste surse elimină cantităŃi mari de substanŃe toxice
specifice, care uneori nu pot fi identificate, dar principalii poluatori, care se elimină în
cantităŃi mari sunt: oxizii de carbon, de azot, bioxidul de sulf, praf ş. a.
Industria siderurgică şi metalurgică. Industria de prelucrare a minereurilor în vederea
extragerii componenŃilor feroşi sau neferoşi se bazează în special pe procedee de topire şi
înnobilare la temperaturi înalte în urma cărora rezultă cantităŃi extrem de mari de gaze nocive
şi pulberi.
Industria petrochimică. În rafinăriile din industria petrochimică apar emisii de
hidrocarburi, dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, oxizi de carbon alături de alŃi componenŃi
nocivi mai puŃin importanŃi. Pe perioada depozitării produselor, în special a celor rafinate,
datorită tensiunii de vapori ridicate sunt posibile emisii, cel mai frecvent de propan şi butan.
Industria materialelor de construcŃii. Industria materialelor de construcŃii elimină mari
cantităŃi de praf şi mai puŃin gaze nocive.
Industria chimică. Procesele tehnologice ce se desfăşoară în industria chimică conduc
la poluarea atmosferei cu diverse substanŃe: oxizi de sulf, hidrogen sulfurat, oxizi de azot,
clor, etc.
Industria minieră. Ritmul ridicat de exploatare la minele deschise înseamnă dislocarea
unor cantităŃi mari de pământ şi eliminarea de pulberi solide.
Industria energetică şi transporturile. Industria energetică şi transporturile, sub aspect
cantitativ, se situează pe primul loc al surselor de emisii de gaze nocive din cauza faptului că
toate industriile necesită cantităŃi mari de energie, iar obŃinerea ei prin combustie este legată
de generarea de cantităŃi imense de gaze reziduale (dioxid de sulf, oxizi de azot, oxizi de
carbon), praf şi fum.
Sursele de poluare din industrie, pe plan mondial, sunt prezentate in tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Agentii poluanti din industrie pe plan mondial.

Agenti poluanti milioane t/zi % din totalul de emisii antropoge
- dioxid de carbon 3500 50
- metan 84 24
- oxid azotos 0,2 13
- amoniac 7 20
- oxizi de sulf 89 90
- oxid azotic 30 44
- particule totale in suspensie 23 40
- hidrocarburi 26 50

Pentru micşorarea nivelului poluării atmosferei de către întreprinderile industriale se

utilizează diferite metode, cum ar fi, de exemplu: se perfecŃionează procesele tehnologice, se
efectuează etansarea instalaŃiilor tehnologice, se construiesc diferite instalaŃii de purificare ş.a.

Adrian VASILIU 2
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

1.3. Implicatiile agentilor poluanti asupra aerului

Substantele nocive, descrise in cele ce urmeaza, sunt substante cu toxicitate mare,

prezente in sursele de poluare ale atmosferei.

Ozonul (O3) este o forma alotropica a oxigenului, cu molecula formata din trei atomi;
este oxidant puternic, are miros caracteristic, este foarte toxic si are culoare albastruie. Pe cale
naturala se formeaza in atmosfera, in urma descarcarilor electrice si sub actiunea razelor
solare. Pe cale artificiala, tot in atmosfera, rezulta in urma reactiilor unor substante nocive,
provenite de la surse de poluare terestre.
Ozonul in tarile si orasele puternic industrializate constituie poluantul principal al
atmosferei. Se precizeaza ca este vorba de ozonul care se formeaza in atmosfera, in
troposfera, nu de cel din straturile inalte - din stratosfera - care in ansamblul lui constituie
stratul de ozon. Trebuie facuta urmatoarea precizare: in timp ce ozonul este daunator vietii pe
pamant, stratul de ozon are rol de protectie al acesteia.
Sursele care contribuie la formarea ozonului sunt:
surse de poluare mobile: gazele de esapament, NOx, CO si CnHm (hidrocarburi),
prezente in special in timpul orelor de varf ale circulatiei autovehiculelor, cand se merge incet
si arderile nu se fac complet;
In orasele mari cu circulatie intensa, in timpul orelor de varf, evolutia si efectele
ozonului sunt foarte bine sesizate. O data cu formarea ozonului se produce (pe cale
fotochimica) si asa numitul smog (smoke = fum si fog = ceata), al carui component principal
este ozonul. Smogul are aspectul unei cete dese. STAS 9081-78 “Poluarea atmosferei -
terminologie” defineste smogul ca o poluare atmosferica cu aerosoli (particule fine solide sau
lichide, sub 100 µ m , dispersate intr-un gaz).
Teoretic, folosirea combustibililor alternativi in locul benzinei, ca de exemplu
metanolul, etanolul, gazul natural compresat, etc. ar conduce substantial la formarea in
cantitati mai mici a ozonului si a oxidului de carbon, in comparatie cu benzina. Toti acesti
inlocuitori ai benzinei, practic, nu pot fi folositi, in primul rand datorita costului lor ridicat.
Metanolul ar putea fi mai avantajos datorita, in special, posibilitatii fabricarii lui din carbune,
gaz natural si chiar plante. In prezent, in locul benzinei nocive (cu plumb) se foloseste benzina
fara plumb.
surse de poluare stationare: fabricile de produse chimice, rafinariile de petrol,
manufacturile de vopsit, instalatiile de spalat in uscat, statiile de benzina, etc.
In privinta emisiilor rezultate din sursele importante stationare, ca de exemplu cele
provenite din fabricile chimice, rafinarii de petrol, etc., controlul acestora este mai usor,
respectiv si masurile pentru inscrierea emisiilor in normele standard. Mai dificil este controlul
surselor stationare mici, ca de exemplu la statiile de benzina, spalatoriile in uscat,
manufacturile de vopsit, etc., unde procesul este, de multe ori, intermitent, sezonier si
dependent de materia prima.
efecte asupra sanatatii: dintre prejudiciile produse de ozon trebuie mentionate:
afectiunile asupra sistemului respirator (dificultati respiratorii, reducerea functiilor
plamanilor, astm), iritarea ochilor, congestii nazale, reducerea rezistentei la infectii,
degradarea prematura a plamanilor, etc.
O deosebita atentie trebuie data controlului surselor de poluare care emit compusi
organici volatili (COV) proveniti, in principal, din industria de sinteza a substantelor chimice
organice, deoarece, dupa cum s-a arat mai sus, impreuna cu oxizii de azot (NOx) contribuie la
formarea ozonului.

Adrian VASILIU 3
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

Compusi organici volatili (COV) .Cei mai reprezentativi compuşi organici volatili
(eteri de petrol, benzen, acetonă, esteri, fenoli, sulfura de carbon - cunoscute şi sub denumirea
de hidrocarburi) sunt conŃinuŃi de produsele petroliere, solvenŃi organici sau solvenŃii din
agenŃii de spălare.
surse de poluare mobile: compusii organici volatili provin din surse de poluare mobile
- autovehicule in principal. Drept urmare, sursele mobile si cele stationare mici contribuie mai
mult la concentratiile poluante urbane si la efectele sanitare ce decurg din acestea, decat
indica contributia lor la emisiile totale.
surse de poluare stationare: procesele industriale, in care se ard combustibili (pacura,
lemn), de compostare a gunoaielor menajere si industriale, rafinariile de petrol ,transportul si
depozitarea de benzina si uleiuri (statii de benzina), industria chimica de sinteza (industria de
obtinere a produselor anorganice cu generare de sulfura de carbon, hidrogen sulfurat, uzine de
producere produse organice cum ar fi coloranti, produse farmaceutice, mase plastice, pesticide
cu generare de hidrocarburi, solventi, eter, alcooli, fenoli), spalatoriile in uscat, tipografiile,
vopsitoriile si alte domenii care utilizeaza solventi organici.
efecte asupra sanatatii: impactul emisiilor asupra sanatatii umane depinde de
amplasarea si dispersia poluarii; emisiile de la sursele stationare mari, situate adesea la
distante mari de centrele urbane dens populate se disperseaza in straturile inalte ale
atmosferei, in timp ce gospodariile si traficul emit la nivele apropiate de sol, in zone dens
populate. Dupa numeroase verificari , se considera ca COV pot provoca anumite maladii
cancerigene umane ;de asemenea , acestea sunt responsabile pentru o varietate de probleme de
sanatate acuta, (iritatii ale ochilor, nasului, dereglari respiratorii, scaderea rezistentei generale
a organismului). Cei cu boli pulmonare sau cu sisteme imunitare deteriorate si cei intre doua
varste pot fi in mod particular afectati de acest poluant.
Impactul asupra mediului este asemanator celui descris la ozon, deoarece COV si NOx
contribuie in mod hotarator la formarea gazului nociv, ozonul.
Masurile de ameliorare a mediului sunt asemanatoare celor aratate la ozon.

Oxidul de carbon (CO) este un gaz invizibil si fara miros, rezultat, in principal, prin
arderea incompleta a diversilor carburanti (carbune, petrol, benzina, lemn, etc.).
surse de poluare mobile: sursa principala de poluare are ca provenienta motoarele
autovehiculelor. Emisii puternice de CO apar atunci cand carburantul este incomplet ars,
motorul defectuos reglat, cand motorul se porneste si la opriri, sau la mersul cu viteza redusa.
Un motor bine reglat, la care emisiile de CO sunt minime, poate fi pus practic in evidenta prin
culoarea gri deschis a interiorul conductei de esapament, in zona de evacuare a gazelor in
atmosfera. In afara de CO, prin conducta de esapament se evacueaza cantitati mici de oxizi de
azot (NOx) si in masura si mai mica hidrocarburi (CnHm), emisii, de asemenea, nocive.
In privinta surselor mobile, de producere a CO masurile din ultimii ani de a folosi
benzina fara Pb au redus in mod simtitor emisiile de CO si NOx. Este de mentionat ca
motoarele care utilizeaza benzina cu plumb trebuie sa nu utilizeze benzina fara plumb in lipsa
unui echipament special, instalat pe conducta de esapament. Echipamentul consta dintr-un asa
numit catalizator catalitic sau mai simplu catalizator si o sonda lambda. Prin folosirea
acestui echipament se poate ajunge la o reducere a nocivitatii gazelor de CO si NOx de pana la
90%. Motoarele care sunt construite pentru utilizarea benzinei fara plumb nu au nevoie de
echipamentul mentionat anterior.
Catalizatorul - ca echipament - pentru epurarea gazelor de esapament consta dintr-un
cilindru de ceramica cu multe canale, a caror suprafata este acoperita cu circa 2g de platina, ca
substanta de cataliza. Catalizatorul se instaleaza pe conducta de espament, in aval de motor.

Adrian VASILIU 4
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

Sonda lambda are ca scop obtinerea unui amestec eficient intre aer si benzina fara
plumb, convenabil reactiei intre oxigenul din aer si gazul de esapament.
surse de poluare stationare: ale caror emisii contin CO, care uneori pot deveni foarte
importante sunt: instalatii si centrale de ardere a carburantilor (petrol, carbune, lemn, etc.),
incineratoare pentru reziduuri solide, etc.
efecte asupra sanatatii: cand CO este inhalat, el inlocuieste oxigenul in circulatia
sangelui si poate dauna vederii, atentiei si altor capacitati mentale si fizice. Inhalarea, de
asemenea, poate conduce la efecte si mai grave, nervoase, cardiovasculare si pulmonare.
In ceea ce priveste emisiile provenite de la sursele stationare producatoare de CO si
NOx, acestea pot fi stopate printr-un control atent al arderii pentru a evita arderi la nivelul
oxizilor de carbon si acolo unde este cazul sa se introduca echipamente de depoluare.

Dioxidul de sulf (SO2) este un compus oxigenat al sulfului. Este un gaz incolor, cu
miros inabusitor si patrunzator.
Dioxidul de sulf (SO2) rezulta, in principal, in urma arderii carburantilor: carbuni si
petrol. Pana in anii 1950 arderea carbunilor in locomotivele de cale ferata reprezenta sursa
principala de poluare cu SO2. Emisiile provenite de la sursele industriale s-au marit
considerabil intre anii 1960-1970, ca rezultat al dezvoltarii industriale. Dupa 1970, aceste
emisii au scazut datorita controlului permanent, in special, asupra turnatoriilor de metale
neferoase, fabricilor de H2SO4, de celuloza si hartie, etc., in scopul imbunatatirii
combustibililor, respectiv a folosirii de combustibili cu procent de SO2 cat mai mic.
surse de poluare mobile: (auto) cu emisii reprezinta circa 4%.
surse de poluare stationare: centrale termoelectrice, care ard combustibili precum
pacura sau carbune, a caror emisii reprezinta circa 67% din totalul emisiilor de SO2; procese
industriale ca cele folosite in rafinariile de petrol, otelarii, turnatorii, fabrici chimice, procese
care nu folosesc drept combustibili pacura sau carbune facilitati energetice diferite, cuptoare
casnice, etc., in total, emisiile de SO2 reprezinta 28-30%;
efecte asupra sanatatii: cantitati importante de SO2 conduc la amplificarea efectului
bolilor respiratorii cronice. SO2 este usor de transportat la distante mari, chiar la sute de km,
datorita, in special, fixarii lui pe particulele de praf, fum sau aerosoli, purtate usor de vant.
Combinandu-se cu vaporii de apa din atmosfera formeaza acid sulfuric care, la randul lui,
contribuie in mod hotarator la formarea ploilor acide (depunerile de acid).
O solutie provizorie, in scopul micsorarii concentratiei de SO2 in vecinatatea sursei de
poluare, ar fi constructia de cosuri inalte, unele depasind chiar 300 m, prin care sunt evacuate
emisiile de SO2. Insa asa cum se arata si mai sus, emisiile purtate de vant, pot produce ploi
acide (depuneri de acid) pe suprafete intinse, la distante mari fata de sursa.
Solutia radicala, de ameliorare a calitatii mediului, consta in instalarea de scrubere
imediat in vecinatatea punctului de colectare a emisiilor, convertind SO2 in acid sulfuric.

Oxizii de azot (NOx) sunt compusi ai azotului cu oxigenul. Dintre acestia trebuie avuti
in vedere in special: oxidul de azot (NO), gaz incolor, care rezulta din combinarea directa a
azotului cu oxigenul, la temperaturi foarte inalte; si dioxidul de azot (NO2), gaz de culoare
bruna, rezultat din oxidul de azot care, in contact cu aerul, trece in dioxid de azot.
surse de poluare mobile - respectiv autovehiculele - sunt responsabile in proportie de
circa 50% de poluare cu NO2; Reducerea emisiilor de NO2 de la autovehicule se realizeaza in
conditii similare cu cele de CO, respectiv cu ajutorul convertizoarelor catalitice, procentul de
reducere fiind acelasi, adica circa 90%. La autovehiculele de tip nou, care folosesc benzina

Adrian VASILIU 5
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

fara plumb, reducerea de 90% este obtinuta automat prin constructia de motoare
corespunzatoare.
surse de poluare stationare: dintre sursele de poluare stationare se numara: utilitati
electrice, facilitati industriale, constructiile industriale si de locuit, etc. Poluantii principali
provin de la arderea carbunilor, pacurii, gazelor naturale, lemnului, etc. Cantitati mici de NO2
(1-2%) provin de la arderea gunoaielor menajere sau industriale.
In privinta surselor stationare de la care rezulta, de cantitati importante de oxizi de
azot, formarea acestora este greu de evitat, atat timp cat se folosesc carburanti conventionali
cunoscuti. Substanta de baza a formarii oxizilor de azot - azotul din aer - se gaseste in cantitati
mari la temperaturile ridicate din timpul arderii, care se transforma in oxid si dioxid de azot.
efecte asupra sanatatii: emisiile de NOx prejudiciaza sanatatea umana prin afectiuni
asupra plamanilor si a cailor respiratorii.
In aceste conditii, numai reducerea cantitatii de carburanti folositi, prin schimbarea
unor procese tehnologice industriale, ar putea rezolva, in parte, micsorarea poluarii cu oxizi
de azot.

Hidrogenul sulfurat (acid sulfhidric) este un gaz incolor, cu miros caracteristic

neplacut (de oua stricate), toxic, solubil in apa, perceptibil in cantitati si concentratii foarte
mici. Este un agent reducator puternic. Hidrogenul sulfurat arde in aer cu flacara albastra,
rezultand dioxid de sulf (SO2) si apa. Prin introducerea hidrogenului sulfurat in solutiile
metalelor alcaline si ale amoniului, se obtin sulfuri solubile: din solutiile sarurilor metalelor
grele, tratate cu H2S sau cu sulfuri alcaline, precipita sulfuri insolubile.
surse de poluare stationare: hidrogenul sulfurat este, in principal, intalnit in industria
chimica, petrochimica si de rafinare a petrolului, uneori in apele uzate provenite de la acestea.
Hidrogenul sulfurat este prezent si in fabricile de: coloranti, etilena, propilena , celuloza, fire
artificiale de vascoza si in special in rafinariile de petrol de tip mai nou, cu profil de
combustibil, unde se foloseste acid sulfuric pentru rafinare.
efecte asupra sanatatii: hidrogenul sulfurat este un gaz toxic puternic. Respirat, in
concentratie mare, el provoaca moartea, prin formarea unei combinatii cu hemoglobina si prin
paralizia centrului nervos care comanda respiratia. In concentratie mica este mai putin
periculos, organismul uman fiind capabil de descompunerea unor cantitati limitate de
hidrogen sulfurat, absorbite in unitatea de timp. La concentratii de 0,0014-0,0028 mg/l are un
miros puternic neplacut, care, in acelasi timp, avertizeaza prezenta poluantului. Hidrogenul
sulfurat ca si sulfurile consuma oxigenul dizolvat in apa, iar cand este prezent in aer afecteaza
fauna si flora.
Ameliorarea mediului poate fi facuta numai prin retinerea hidrogenului sulfurat si a
sulfurilor solubile. Aceasta se poate realiza prin: mijloace chimice, de exemplu prin oxidarea
cu aer, in prezenta unor concentratii mici de activatori de oxidare, cu oxigen: prin oxidarea
electrolitica a solutiilor saline, urmata de coagulare si sedimentare; sau, prin mijloace fizico-
chimice, respectiv prin adsorbtie pe carbune activ sau prin adsorbtie pe polimeri schimbatori
de ioni.

Amoniacul (NH3) este un compus hidrogenat al azotului; este un gaz incolor, cu miros
puternic inecacios. Amoniacul se dizolva foarte usor in apa; un litru de apa la 00C dizolva
1150 litri de amoniac. Solutiile de amoniac au o densitate mai mica decat apa si reactie
bazica.
surse de poluare stationare: una din sursele principale de poluare cu NH3 apare chiar
in timpul fabricarii acestuia. Amoniacul poate fi obtinut prin extragere, din apele amoniacale

Adrian VASILIU 6
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

de la cocserii si uzinele de gaz. Un procedeu mai nou, folosit si la noi in tara, prevede
obtinerea amoniacului prin sinteza catalitica a elementelor constituente (N2 si H2). Din
procesele de productie amintite, in special in intreprinderile mai vechi, pierderile de NH3 sunt,
in principiu, in continua crestere si uneori nu pot fi suficient controlate.
O alta sursa de poluare cu amoniac poate apare in timpul proceselor de utilizare ale
acestuia, de exemplu, in scopul producerii acidului azotic, azotatului de amoniu si ureei.
efecte asupra sanatatii: Emisiile de amoniac, inhalate, au ca efect sufocarea, care
dispare o dat cu reducerea cantitativa a emisiei. La expuneri indelungate sau repetate caile
respiratorii sunt grav afectate. Deoarece amoniacul se dizolva foarte usor in apa, antrenat de
precipitatii, ajunge in apele de suprafata unde are ca efect, printre altele, si eutrofizarea
acestora.
Nocivitatrea amoniacului care apare la fabricarea acestuia trebuie redusa, in principal,
printr-un control riguros asupra procesului de productie. Daca totusi pierderile de amoniac din
procesul de fabricare-prelucrare a apelor amoniacale nu pot fi suficient controlate, ele trebuie
colectate si trimise in turnuri de stripare, unde, la un pH = 10,5-11,5 amoniacul este fractionat
in gaze mai putin nocive.

Substante toxice aeropurtate (beriliul, arsenul, benzenul, clorura de vinil, etc.) pot fi
de origine organica/anorganica. Deoarece aceste substante sunt antrenate usor in vant, ele pot
fi gasite, uneori, la distante mari de locul de emisie-patrundere in atmosfera.
surse de poluare stationare: Sursele de poluare sunt provenite de la/din: procesele
industriale si de manufactura, folosirea diferitilor solventi, statiile de epurare ale apelor uzate,
prelucrarea unor reziduuri periculoase - menajere sau industriale, incineratoare si in mare
masura de la motoarele autovehiculelor.
Turnatoriile de metale, rafinariile, sursele stationare de ardere a carburantilor, ca de
exemplu de la manufacturile mase de plastice si substante chimice si de la statiile care au
drept carburant gazul, emit substante toxice aeropurtate, in primul rand substante anorganice
toxice ca: plumbul, cadmiu, arsen, crom, mercur,beriliu, etc. Ca toxice organice trebuie
mentionate: clorura de vinil si benzenul, ambele provenind de la o varietate de surse, cum ar fi
cele de prelucrarea plasticelor, benzinarii, fabrici de produse chimice, etc.: dioxinele clorurate
rezultate din o serie de procese sau de ardere a plasticelor, la temperaturi inalte, in
incineratoare. Emisiile de substante toxice aeropurtate ajung in atmosfera direct sau indirect
prin intermediul fumului captat si evacuat prin cosurile inalte ale unor industrii.
efecte asupra sanatatii: Oamenii sunt expusi direct la aceste substante toxice, prin
inhalare, in primul rand. Expunerea indirecta poate surveni, dupa caderea pe sol sau in apa a
particulelor aeropurtate, afectand culturile, animalele si pestii consumati de populatie. Apa
potabila poat fi, de asemenea, contaminata. Pe aceste cai, la un consum prelungit, aceste
substante se acumuleaza in corpul omenesc si, ca urmare a unei concentratii ridicate, sanatatea
este puternic periclitata. Prejudiciile produse de substantele aeropurtate sunt numeroase,
conducand, in cazul: beriliului la boli pulmonare, ale ficatului si rinichilor, splinei, glandelor
limfatice, etc.; arsenului la cancer; benzenului la leucemie; clorurii de vinil la cancerul
ficatului si plamanilor; plumbului la intarzieri in dezvoltarea creierului. Numeroase alte
substante toxice aeropurtate afecteaza caile respiratorii, plamanii, etc., producand dereglari
nervoase.
Trebuie mentionat ca, pentru unele din substantele toxice aeropurtate, s-au si luat
masuri de diminuare a nocivitatii acestora, ca de exemplu: in cazul plumbului, prin folosirea
de benzina fara plumb; a freonilor si halonilor, substante care degradeaza stratul de ozon, prin
inlocuirea lor.

Adrian VASILIU 7
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

Pulberi sedimentabile si in suspensie Poluarea atmosferei cu pulberi sedimentabile si

in suspensie are multe surse. In primul rand, industriile metalurgica si siderurgica care
elibereaza in atmosfera cantitati insemnate de pulberi, apoi centralele termice pe combustibili
solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele si depozitele de steril, etc.
Pulberile sedimentabile: „pulberi de dimensiuni mai mari de 20 µm, care dupa ce sunt
emise in atmosfera, se depun pe sol, vegetatie, ape si constructii conform legii gravitatiei”;
Pulberile in suspensie: “pulberi cu diametre mai mici de 20 µm, avand in atmosfera un
comportament asemanator gazelor si care care raman in aer timp indelungat”;
Aerosolii: “sisteme compuse din particule fine solide sau lichide (sub 100 microni),
dispersate intr-un gaz”;
Fumul: reprezinta “aerosoli vizibili, formati din particule fine solide, provenind din
combustibili sau din diferite procese tehnologice”.
surse de poluare stationare: Cele mai importante surse de poluare le constituie
fabricile de ciment si azbest, laminoarele de otel, turnatoriile de metale, centralele
termoelectrice generatoare de energie electrica sau termica, care folosesc drept carburanti
carbunii, instalatiile de decorticare a bumbacului, motoarele Diesel, elevatoarele pentru
manipularea granelor, santierele de constructii si demolari, autovehiculele care transporta
diferite materiale de constructii.
efecte asupra sanatatii: Pulberile, praful, aerosolii si fumul pot in principal, pe termen
scurt sau lung, sa aiba efecte negative asupra mediului, respectiv asupra sanatatii umane.
Efectele constau in iritarea ochilor, a gatului si reducerea rezistentei la infectii, cauza unor
boli cronice ale organelor respective. Pesticidele solide, foarte fine, de tipul celor care se
gasesc in fumul de tigara pot temporar sau permanent aduce prejudicii sanatatii umane, cand
sunt inhalate adanc in plamani. Unele particule in suspensie, ca de exemplu cele provenite din
esapamentul motoarelor Diesel, pot produce cancerul plamanului. Altele, ca de exemplu cele
purtate de vant, pot antrena substante toxice, ca bifenolii policlorurati si pesticide. In sfarsit,
unele pulberi pot cauza coroziunea unor constructii, pot aduce prejudicii florei si reduce,
uneori, destul de intens vizibilitatea.
O masura eficace de ameliorare a mediului, ca si in cazul altor impurificatori, consta
intr-un control permanent si riguros al pulberilor la locul de producere a lor, cat si la distante
mai mari. Pulberile rezultate din fabrici sunt controlate prin intermediul filtrelor electrostatice
de diferite tipuri, cum este, de exemplu, cazul emisiilor provenite de la fabricile de ciment,
prajirea piritelor in fabricile de acid sulfuric, centralele termoelectrice, etc.
Pulberile si reziduurile provenite din industrie, agricultura, crestera animalelor, etc.
pot fi, de asemenea, limitate, in primul rand prin luarea de masuri corespunzatoare la locul de
productie, prin controale permanante facute de cei indreptatiti si in final prin amenzi.

Depuneri acide (ploi acide) Prima denumire preferata astazi, deoarece a doua ia in
considerare precipitarea numai in conditii umede. Depunerile acide sunt rezultatul conversiei
a doi impurificatori: dioxidul de sulf (SO2) si oxizii de azot (NOx). Acestia, odata ajunsi in
atmosfera, in cele mai multe cazuri sunt transportati la distante mari fata de sursa de
impurificare, unde, prin intermediul precipitatiilor, se depun pe sol sau in apa. Aciditatea
depunerilor, evident, este valabila in functie de cantitatea de gaze antrenate in proces.
surse de poluare stationare: Poluantii principali care contribuie la formarea de
depuneri acide sunt:
SO2 - dioxidul de sulf provenit de la turnatoriile de metale feroase si neferoase,
arderea carbunilor in centrele termoelectrice etc.;
NOx - oxizii de azot proveniti din arderea carburantilor, pentru punerea in miscare a
autovehiculelor, arderea lemnului, pacurii, etc.

Adrian VASILIU 8
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

Procesul de formare a depunerilor acide incepe prin antrenarea celor doi poluanti in
atmosfera care, in contact cu lumina solara si vaporii de apa formeaza compusi acizi. In
timpul precipitatiilor (ploaie, zapada, etc.), compusii acizi se depun pe sol sau in apa (lacuri,
rauri, etc.). Alteori gazele pot antrena praf sau alte particule care ajung pe sol in forma uscata
sau in apa de suprafata si chiar in cea subterana. Daca aceste emisii ajung in atmosfera prin
cosuri inalte si sunt transportate de vant distante mai mari sau mai mici, in conditii similare
descrise mai sus, formeaza depuneri acide, lichide sau solide. Din cele de mai sus rezulta ca
depunerile acide pot fi locale, regionale sau globale (cand depaseste granitele).
Mecanismul - prin care substantele poluante care contribuie la depunerile acide, in
special SO2 si NOx, sunt transformate in substante acide, atat in faza lichida cat si gazoasa -
este foarte complex si, pana in prezent, incomplet inteles. Concentrarea si distributia
depunerilor acide, umede sau uscate, sunt determinate de o serie de procese si fenomene
interconectate, ca de exemplu cele de transport si dispersie a poluantilor primari, de rolul
agentilor de oxidare, cum ar fi derivatii hidrocarbonului si ozonului, de factorii
meteorologici, etc. Procesele fizice si chimice de baza implicate in spalarea diferitelor feluri
de gaze si aerosoli nu se limiteaza numai la SO2 si NOx; numeroase alte gaze pot fi, de
asemenea, solubile la contactul cu precipitatiile, fapt ce conduce la concluzia ca depunerile
acide pot atinge valori destul de mari.
efecte asupra sanatatii: Depunerile acide au impact aproape nesemnificativ asupra
sanatatii umane; efectele secundare sunt mult mai intense. Desi inhalarea cetei acide poate
prejudicia, in oarecare masura, sanatatea umana, aciditatea tipica a ploii acide poate fi tolerata
de piele, caile respiratorii, etc. Depunerile acide depreciaza calitatea apei de suprafata, freatica
si a solului. Prejudicii importante sunt aduse lacurilor si faunei piscicole, padurii, agriculturii
si animalelor.
In privinta NOx, si in special a NO2, proveniti din emisiile autovehiculelor, reducerea
acestora se face prin introducerea convertizoarelor catalitice, in cazul autovehiculelor care
folosesc benzina cu plumb; la cele care folosesc benzina fara plumb, nu sunt necesare
convertizoare.

1.4. Determinarea emisiei de noxe

Dintre emisiile de poluanŃi evacuate la coşurile de fum ale , o importanŃă deosebită din
punctul de vedere al protecŃiei mediului înconjurător, o prezintă emisiile de pulberi-cenuşă
zburătoare (cu efecte la scară locală), emisiile de SO2 şi NOx (cu efecte sinergice la scară
regională) şi emisiile de CO2 (cu efecte la scară globală) care sunt urmărite în mod special.
Determinarea corectă a emisiilor de poluanŃi se face pe baza măsurătorilor efectuate cu
aparatură specializată, iar în situaŃia în care nu se dispune de această aparatură, prin calculul
emisiei de noxe

Prezentarea metodei generale de calcul Metoda de calcul se bazează pe consumul de

combustibili şi pe factorii de emisie. Cantitatea de poluant evacuată în atmosferă (emisia) se
determină cu formula :

E = B . Hi – e (1)
în care :
− E - cantitatea de poluant evacuată în atmosferă într-o anumită perioadă de timp [kg].
− B - cantitatea de combustibil consumată în perioada respectivă [kg].
− Hi - puterea calorifică inferioară a combustibilului [ kJ/kg]
− e - factorul de emisie [kg/kg]

Adrian VASILIU 9
INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE SI TRATARE A GAZELOR

Factorul de emisie, reprezintă cantitatea de poluant evacuată în atmosferă, raportată la

unitatea de căldură introdusă odată cu combustibilul în focar. Pentru diverşi poluanŃi, factorii
de emisie se determină experimental şi aceştia depind de caracteristicile combustibililor
folosiŃi, de tipul constructiv al instalaŃiilor de ardere şi de puterea termică a acestora.
Ei pot fi corectaŃi de la an la an în funcŃie de schimbarea compoziŃiei chimice şi a
tehnologiilor de ardere.

Calculul emisiei de bioxid de sulf (SO2) Se efectuează cu formula :

m SO 2 S
−
mS 100 (2)
e SO 2 = ⋅ (1 − r )
Hi
unde :
− eSO2 - factorul de emisie pentru SO2 [kg/kJ]
− mSO2 - masa moleculară a SO2 = 64.
− mS - masa moleculară a S = 32.
− S - conŃinutul de sulf al combustibilului, determinat ca valoare medie, pe baza
analizei chimice elementare pe loturi şi exprimat în procente de masă (%).
− r - gradul de reŃinere a sulfului în zgură şi cenuşă.

Calculul emisiei de oxizi de azot (Nox) Pentru acest poluant se utilizează factori de emisie
rezultaŃi din măsurători, la care s-a aplicat corecŃia de oxigen, cu menŃiunea că valorile sunt
comparabile cu cele utilizate în Ńările ComunităŃii Europene.

ENOx = B · Hi · eNox (3)

Calculul emisiei de pulberi (cenuşă zburătoare) Factorul de emisie pentru pulberi se

calculează cu relaŃia :
A ⋅ (1 − x ) ⋅ (1 − y)
ep = , [kg / kJ] (4)
Hi
în care :
− A - conŃinutul de cenuşă în cărbune [%]
− x - gradul de reŃinere a cenuşii în focar, în procente de masă [%]
− y - randamentul instalaŃiei de reŃinere a cenuşii zburătoare [%]

Calculul emisiei de bioxid de carbon (CO2) Se face cu relaŃia :

E CO 2 = B ⋅ H i ⋅ e CO 2 (5)
unde :
− eCO2 = 98,10-6 Kg/kj , pentru P < 300 MW
− eCO2 = 72,10-6 Kg/kj , pentru P > 300 MW

Adrian VASILIU 10