PRELUCRAREA TERMICA A DEŞEURILOR IDUSTRIALE

oţiuni generale

Incineratoarele sunt agregate termice destinate pentru distrugerea prin ardere ecologica
a deşeurilor de abatorizare, a cadavrelor de animale, a produselor alimentare confiscate sau
expirate, , a rezidiurilor chimice din procesele tehnologice, a deşeurilor din lemn rezultate din
prelucrarea acestuia (rumeguş), a materialului cu risc specific MRS (deşeuri spitaliceşti), a
gunoiului menajer, etc.
Prin deşeuri industriale incinerabile se înţeleg acele reziduuri din procesele
tehnologice organice, care, deşi au o anumită putere calorifică, nu şi-au găsit, la nivelul actual
de dezvoltare tehnico-tehnologică nici o utilizare fie din cauza toxicităţii lor (sau a altor
pericole pentru mediu), fie pentru că ocupă loc de stocare (teren). Atunci când deşeurile nu
pot fi valorificate, nu pot fi reciclate, si nu pot fi duse nici la groapa de gunoi ecologica, exista
o singura soluţie: distrugerea lor prin incinerare.
Prin deşeuri spitaliceşti se înţeleg deşeuri care pot fi socotite menajere, deşeuri care
pun în pericol atât mediul, cât sănătatea oamenilor. Astfel în aceste categorii se pot încadra
deşeuri nepericuloase, care sunt asimilabile celor menajere, deşeuri periculoase, în care sunt
cuprinse deşeurile anatomopatologice (aici intră organele)deşeurile infecţioase (cum ar fi
seringile sau bandajele îmbibate cu sânge, acele si pungile de la transfuzii, etc.) În ambele
cazuri este necesară distrugerea lor.
Deşeurile lemnoase provin de la prelucrarea industriala a lemnului, din culturi
generate de exploatarea pădurilor si din demolări. Deşeurile din lemn pot fi uşor contaminate
în contact cu alte substanţe, ceea ce le face improprii pentru reciclare. în aceasta situaţie se
recomanda incinerarea lor în scopuri energetice. Acest lucru se poate face cu ajutorul
instalaţiilor de incinerare specializate.
Incineratoarele se pot clasifica după mai multe criterii. Astfel putem avea:

după destinaţie:
- cuptoare industriale, cu pat fluidizat
- incineratoare industriale, pentru reziduuri chimice
- incineratoare industriale, pentru deşeuri de lemn
- incineratoare industriale, pentru deşeuri menajere spitaliceşti
- incineratoare industriale, cu recuperarea căldurii reziduale
- instalaţii complete de incinerare, pentru combustibil derivat din gunoi menajer
-
după deşeul starea fizica a deşeului incinerat:
- incineratoare pentru deşeuri solide
- incineratoare pentru deşeuri lichide
- incineratoare pentru deşeuri mixte

după forma constructiva a cuptorului:

- incineratoare verticale
- incineratoare orizontale
- incineratoare înclinate
Tipuri constructive de instalaţii de ardere si caracteristicile lor

Camerele de ardere ale incineratoarelor utilizate pe platformele industriale sunt

adaptate la scopurile urmărite, respectiv de distrugere atât a deşeurilor industriale câta apelor
reziduale toxice. Astfel trebuie să se aibă în vedere agresivitatea deşeurilor industriale, cât si a
produselor de ardere (de la arderea deşeurilor industriale sau de la produşii cloruraţi sau
solvenţi halogenaţi, apar vapori de acizi halogenaţi foarte corosivi). La arderea apelor
reziduale toxice sau deşeurilor industriale, puternic încărcate anorganic (ca de exemplu la cele
de la producerea pesticidelor ) apar topituri de săruri, care trebuie îndepărtate prin diverse
procedee tehnologice.
În general, din punct de vedere constructiv, focarele incineratoarelor cel mai des
întâlnite, pot fi:
a) focare ciclon (verticale sau orizontale) ;
b) focare rotative ;
c) focare în strat fluidizat;
d) focare staţionare cu grătare;
e) alte tipuri constructive.
O clasificare mai completă este prezentată în figura 1
grătar fix
Cu strat grătar rulant
liniştit focar cilindric rotativ
focar conic rotativ
cu grătar
grătar vibrant
Cu strat grătar mobil înclinat
instalaţii de ardere răscolit grătar mobil orizontal
în strat fix
grătar rotativ
cu alimentare
inferioară

cu grătar

instalaţii de ardere
în strat fluidizat

cu alimentare
inferioară
instalaţii de ardere
în stare pulverizata

Fig. 1 Principalele tipuri constructive de instalaţii de ardere

Tehnologii de ardere

a) Focarele ciclon. Un tip de focar ciclon vertical, cu curent descendent de gaze de ardere
pentru distrugerea deşeurilor chimice, sau produşilor cloruraţi (şi în general a celor
halogenaţi) este redat în figura 2, si 3.
Combustibilul de bază, metanul, este introdus la partea superioară a focarului, prin
patru arzătoare tangenţiale, determinând o temperatură ridicată (~1400°C) si o viteză ridicată
a gazelor de ardere, care, în condiţii de exces de oxigen, sunt dirijate în jos. Pe traseu, imediat
sub arzătoarele de metan, în camera superioară, întâlnesc apele reziduale toxice, injectate cu
ajutorul aburului, pe care le ard.
 Produsele comune de ardere (CO2, H2O, HCl sau HF) trec în camera inferioară,
construită dintr-un metal special (hastealloy, aliaj de titan) care este stropit din abundenţă cu
apă industrială, din exterior. Gazele, la ieşirea din camera inferioară, trec printr-o gardă
hidraulică, formată de apa industrială caldă si întâlnesc în curentul lor ascendent în exteriorul
camerei inferioare, apa de răcire. Astfel, gazele combustibile sunt spălate de suspensii
prăfoase si apoi răcite.

Fig. 2 Focar ciclon vertical procesare ape

Fig. 3 Focar ciclon vertical procesare ape toxice
reziduale

Nămolurile cu o umiditate de circa 50 - 60% sunt introduse în focar central (1), fiind
pulverizate cu abur iar deşeurile industriale sunt introduse tangenţial (2), aprinderea iniţială
fiind asigurată de arzătorul de gaze (3). Cenuşa rezultată este evacuată prin ştuţul (7) iar
gazele de ardere cu debitul de 7000 - 8000 m3/h la o temperatură de 900…950 °C părăsesc
focarul prin cutia de întoarcere (6) merg mai departe pentru recuperarea căldurii, la un cazan
recuperator. La trecerea din focarul propriu-zis, în cutia de întoarcere a gazelor este prevăzută
o îngustare, care permite trecerea numai a gazelor, dar nu a cenuşii formate.
Focarele ciclon asigură un grad înalt de combustie, datorite drumului lung pe care
trebuie să-1 parcurgă combustibilul, apele reziduale toxice deşeurile industriale precum si a
încărcării termice volumetrice mari. În general sunt sigure în exploatare, însă este nevoie de o
bună cunoaştere a compoziţiei apelor reziduale toxice a deşeurilor industriale pentru a putea fi
corect proiectate si exploatate.
b) Focare rotative. Focarele rotative sunt agregate constând dintr-un tambur metalic orizontal,
cu o înclinaţie uşoară (de câteva grade) căptuşit în interior cu straturi de cărămidă refractară,
adecvată deşeului industrial incinerat, si cărămizi izolatoare. Tamburul este dotat cu un grup
de antrenare care asigura rotaţia sau oscilaţia acestuia.
În general sunt agregate robuste, cu un lung ciclu de funcţionare, în care, de obicei se
ard deşeuri industriale solide păstoase, iar apele reziduale toxice lichide pot fi injectate fie în
focar, fie în camera de postcombustie, fiind astfel distruse.
Din punct de vedere tehnologic constructiv focarele rotative se caracterizează prin
rotaţie foarte lentă, o uşoară înclinare pentru a uşura deplasarea controlată a deşeurilor
industriale si a cenuşii spre evacuare, (un raport L/D →L – lungimea; D - diametrul interior;)
ales funcţie de caracteristicile deşeului industrial incinerat (de obicei L/D = 2 - 3…5 - 6), si o
viteză a gazelor de ardere în focar de circa 5 m/s la o sarcină termică volumică relativ mică
(mai mică ca la focarele ciclon în strat fluidizat). Acestea pot acţiona în echicurent (deşeurile
industriale si gazele de ardere au aceeaşi direcţie) sau contracurent (deşeurile industriale si
gazele de ardere se mişcă în direcţii opuse).
Un exemplu de focar rotativ pentru arderea de amestecuri de nămoluri biologice sau
deşeuri petroliere, funcţionând în echicurent este arătat în fig. 4. (schiţa) si 5 (instalaţia
industriala).

Fig.4 - Focar rotativ (schiţa) Fig. 5 - Incinerator tubular cu cazan vertical

Principalele caracteristici ale focarului sunt :

- productivitatea = 0,6 — 0,7 t/h amestec nămoluri;
- temperatura intrare nămoluri = 20 . . . 100 °C;
- temperatura evacuare cenuşă = 800 ... 1000 °C (circa 0,15 t/h) ;
- diametru tambur = interior 1,9 m; exterior 2,5 m
- turaţie tambur = 0,6 - 1 rot/min.;
- înclinaţia tambur = 3 ° ;
- putere motor antrenare = 7,5 kW;
- greutate totală tambur = circa 24 t (zidărie + metal)
- timp de staţionare deşeuri industriale în focar (diferenţiat) =25 - 125 min.

Pentru arderea de deşeuri industriale complexe (şleamuri de la epurarea biologică, deşeuri

de motorină, ape metanolice, reziduuri acide, reziduuri fluide, reziduuri menajere diverse
reziduuri solide) se utilizează un focar rotativ cu următoarele caracteristici :
- productivitate = 3 t/h deşeuri industriale cu umiditate 70% ;
- temperatura deşeurilor industriale = 20 - 120 °C;
- lungime tambur = 12,8 m;
- diametru interior tambur = 3,3 m;
- turaţie tambur = 0,7 rot/min. ;
- înclinare tambur = 5° ;
- temperatură gaze de ardere = 900 - 1000 °C ;
- putere motor antrenare = 22 kW.
Trebuie menţionat că focarele rotative au prevăzute dispozitive separate pentru
alimentarea diferitelor tipuri de deşeuri industriale, sau ape reziduale toxice. Astfel, deşeurile
industriale solide sau păstoase pot fi alimentate fie cu melc (transportor melcat), fie în butoaie
(metalice, de plastic), fie în saci, în timp ce deşeurile industriale, apele reziduale toxice fluide,
după preîncălzire dacă e cazul, sunt injectate fie direct în focarul rotativ, fie în camera de
postcombustie, funcţie de proprietăţile lor tehnologice si a puterii calorifice.

c) Focare în strat fluidizat. Focarele în strat fluidizat au găsit o întrebuinţare mai mare la
combustia materialelor granulare (exemplu arderea piritelor) la regenerarea cărbunilor activi
şi a catalizatorilor, în procesele de cataliză.
Avantajele acestei tehnologii sunt:
- procesul de ardere este continuu si staţionar, spre deosebire de arderea obişnuita, care este
nestaţionara, ciclica determinata de alimentarea cu combustibil;
- oprirea alimentarii cu aer face ca arderea sa înceteze spre deosebire de arderea obişnuita,
unde după întreruperea alimentarii cu aer se continua degajarea volatilelor cu evacuarea
lor din camera de ardere;
- exploatarea si controlul sunt mai facile.
La combustia deşeurilor industriale a apelor reziduale toxice, au găsit o utilizare mai
restrânsă datorită caracteristicilor fizice ale acestora (granulometrie neregulată, în general
bucăţi mari, paste consistente etc.) fapt care a necesitat recurgerea la pat ajutător de nisip
cuarţos, de o anumită clasă granulometrică la combustibil suport pentru crearea stratului
fluidizat si iniţierea aprinderii. Cu toate acestea tehnica stratului fluidizat pentru distrugerea
deşeurilor industriale a apelor reziduale toxice s-a aplicat la incinerarea nămolului biologic
excedentar. În acest caz, deşi nămolul se introduce cu ajutorul transportoarelor melcate prin
mai multe guri în stratul fluidizat format din nisip cuarţos ca pat, dar se observă deranjamente
dese ale funcţionării focarului datorită schimbării omogenităţii şi compoziţiei stratului
fluidizat, menţinut în suspensie de arderea gazului metan (combustibil suport). Astfel, peste
stratul uscat mobil de nisip cuarţos, cu o temperatură de 900 ... 1000 °C, se introduce o masă
compactă, lipicioasă (cu o umiditate de 60…70%) de nămol biologic, care provoacă
perturbaţii serioase în funcţionarea stratului.
Pentru evitarea acestui fenomen s-a trecut la alimentarea focarului cu nămol uscat,
uscarea făcându-se cu ajutorul gazelor fierbinţi din stratul fluidizat. Uscarea are loc într-un
focar cu talere rotative suprapuse, cu mişcare dirijată a materialului solid (în contra curent cu
gazele arse), amplasat deasupra focarului în strat fluidizat. Astfel funcţionarea stratului
fluidizat este mult mai stabilă însă există pericolul ca gazele de uscare să conţină substanţe
nocive, fiind necesar ca ele să fie introduse la rândul lor într-un alt focar. Exemple de focare
în strat fluidizat sunt arătate în figurile 6 si 7.
Fig. 6. Focar în strat fluidizat (schiţa). Fig. 7. Focar în strat fluidizat (instalaţie industriala)

Reactor cu pat fluidizat Materialul, deşeu combustibil este încărcat pe la partea inferioara a
reactorului cu ajutorul unui transportor cu şnec. Tot aici se introduce in reactor calcar pentru
fixarea dioxidului de sulf care rezulta din ardere. Aerul primar necesar combustiei este
preîncălzit si introdus pe la partea inferioara pe sub grătarul metalic al focarului, arderea
desfăşurându-se in suspensie (pat fluidizat mobil) in reactor. Cantitatea de aer (oxigen) este
suplimentata deasupra grătarului pentru ca arderea sa fie completa. Gazele fierbinţi si
particule de praf antrenat trec printr-un ciclon unde are loc o separare gravimetrica a cenuşii,
după care intra intr-un cazan recuperator unde este recuperata căldura fizica a gazelor
fierbinţi. Înainte de a fi evacuate la cos , gazele trec printr-un electrofiltru, unde sunt colectate
particulele fine de praf (cenuşa zburătoare). O astfel de instalaţie prevăzuta cu focar in strat
fluidizat este prezentata in figura 8.

Fig. 8 Reactor cu pat fluidizant cu recirculare

d) Focare clasice. Sunt focare cu o destinaţie mai îngustă pentru anumite deşeuri industriale,
ape reziduale toxice, de obicei în flux, adică deşeuri industriale, ape reziduale toxice rezultate
continuu din fluxul tehnologic de fabricaţie. Aceste focare au un debit în general mic, cu sau
fără recuperare de căldură. În continuare vor fi descrise pe scurt doua tipuri de asemenea
focare.
1). Pentru incinerarea unor ape reziduale toxice de la fabricarea unor intermediari organici
serveşte incineratorul din figura 9.

Fig. 9 Incinerator ape reziduale toxice

Are un debit de 1,5 t/h ape reziduale toxice, temperatura atinsă în focar de 1200 °C.
Fluxul gazelor este descendent, focarul funcţionând ca focar turbionar, iar apele reziduale
toxice si combustibilul suport fiind introduse tangenţial prin patru arzătoare amplasate la 900.
Focarul din fig. 10 este destinat incinerării unor ape reziduale deosebit de toxice
rezultate la fabricarea unor pesticide organo-fosforice. Combustibilul suport este păcura,
pulverizată în focar cu ajutorul aburului. Tot în arzătorul de păcură se pot injecta deşeurile
industriale combustibile (stocate în rezervoare poziţia 7) rezultate la separarea apelor
reziduale toxice în două faze (uleioasă combustibilă si ape reziduale toxice propriu-zise).

Fig. 10. Instalaţie de incinerare ape reziduale toxice

 În camera focar se pulverizează ape reziduale toxice prin conducta 4 astfel încât
temperatura ajunge de la 850 la 900°C, ceea ce asigură distrugerea componentelor nocive
conţinute în apele reziduale toxice si din deşeurile industriale. Concomitent, rezultă sub formă
de topitură săruri din conţinutul de substanţe anorganice de ape reziduale toxice (reziduu fin
calcinat), care este evacuat in bena de primire 3.
Gazele de ardere trec în camera de post combustie (5) unde se introduce controlat aer
secundar pentru definitivarea proceselor de ardere. Gazele fierbinţi părăsesc apoi focarul
printr-un coş. Trebuie menţionat că deşi în proiect s-a prevăzut posibilitatea îndepărtării
sărurilor sub formă de topitură încă în camera focar (1) ele continuă să se depună în camera de
postcombustie în canalul de fum care face legătura spre coş fiind în mod curent antrenate în
atmosferă de curentul de gaze de ardere.