INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

CAPITOLUL 2

NOTIUNI DE GAZODINAMICA ŞI CIRCULATIE A GAZELOR

2.1. NoŃiuni generale

Fluidul, este definit ca mediu perfect continuu în structura sa, la care forŃele de
coeziune sunt foarte mici, astfel încât deplasarea relativa a electronilor este foarte uşoara,
necesita un consum redus de energie si se poate deforma continuu și infinit (poate curge) la
acŃiunea unui efort tangenŃial. Aceasta caracteristica poarta denumirea de fluiditate.
Fluidele pot exista în următoarele stări de agregare: lichide, gaze și plasme.
− lichidele, sunt foarte puŃin compresibile, în contact cu un gaz posedă o suprafaŃă
liberă;
− gazele, sunt foarte compresibile, pot umplu întreg spaŃiul; ele nu rămân în repaus decât
în spaŃii închise;
− plasmele,deşi pot fi considerate ca fiind gaze ionizate, pe ansamblu neutre din punct
de vedere electric, totuşi sunt o stare de agregare distinctă, având proprietăŃi specifice.
Fluidele prin aplicarea unei forte exterioare nu ajung la o deformaŃie de echilibru,
gradul de deformare se modifica continuu în timp, iar deformaŃia nu se recuperează după
îndepărtarea forŃei exterioare. Acest fenomen se numeşte curgere.
Curgerea este o deformare continua a fluidului care se produce atunci când rezultanta
forŃelor care acŃionează asupra fluidului este diferita de zero. Curgerea fluidelor reprezintă un
fenomen complex al cărui studiu impune, ipoteze simplificatoare, la scara de studiu a
fenomenului, care este una macroscopică. Ipoteza fundamentală în mecanica fluidelor este
aceea a continuităŃii, la care toate funcŃiile atașate proprietăŃii de curgere (viteze, presiuni,
densităŃi etc.) sunt funcŃii continue și derivabile (de clasă C1) pe domeniul considerat, cu
excepŃia unor suprafeŃe de discontinuitate.
Dinamica fluidelor studiază comportarea fluidelor în timpul curgerii şi interacŃiunea
lor cu frontierele solide, Ńinând cont atât de forŃele active care întreŃin starea de miscare cat şi
de forŃele rezistente, care se opun curgerii. Dinamica fluidelor face apel la legile generale ale
fizicii dintre care cele mai importante sunt: legea conservării masei, legea conservării
impulsului şi legea conservării energiei.
Din punct de vedere istoric teoria clasica a dinamicii fluidelor s-a dezvoltat prin
studiile teoretice efectuate asupra unui fluid lipsit de vâscozitate denumit fluidul ideal sau
pascalian.
Fluide ideale (lipsite de vâscozitate) sau fluide Pascal sunt medii omogene fără
vâscozitate, adică nu opun rezistenta la deformare (nu există frecări şi nici pierderi de energie
în cazul curgerii acestora ). Practica a infirmat rezultatele bazate pe modelul de fluid ideal
(inviscid).
Fluidele reale (au proprietatea de vâscozitate), sunt acelea care opun rezistenta la
deformare (la curgere) datorita forŃelor de frecare dintre straturi. Intensitatea acestor forte se
exprima prin vâscozitatea dinamica a fluidului.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

2.2. Regimul şi natura curgerii fluidelor

2.2.1. Proprietatile fluidelor
In categoria fluidelor intră corpuri aflate în starea de agregare lichida şi gazoasa, la
care caracteristicile acestor stări de agregare sunt diferite.
Lichidele au volum propriu dar nu au formă proprie, sub acŃiunea corpului de forŃe
gravitaŃional lichidele iau forma vasului in care sunt turnate (nu fac obiectul acestui curs).
Gazele sunt fluide foarte compresibile. Suferă modificări mari de volum sub acŃiunea
solicitărilor exterioare. Nu au formă proprie şi nici volum propriu. Au tendinŃa de a ocupa
întreg volumul pe care îl au la dispoziŃie. Expandarea determină modificarea caracteristicilor
fizice care caracterizează gazul.
Legile pentru gazodinamica determinate pentru particula de fluid, trebuie extinse la
întreg volumul finit de fluid considerat. Pentru a putea face extrapolare sunt necesare doua
proprietăŃi:
− Izotropia: fluidul este considerat izotrop atunci când caracteristicile fizice sunt
aceleaşi in toate punctele sale;
− Omogenitatea: un fluid este omogen atunci când masa este uniform distribuita in
toate punctele sale.
Un fluid omogen si izotrop poarta denumirea de mediu continuu deformabil, iar
mecanica fluidelor are în vedere studiul mediilor continuu deformabile. ProprietăŃile generale
ale mediilor continue deformabile, sunt caracterizate de proprietăŃi inerŃiale si gravitaŃionale.
Fluidele se consideră a fi medii continuu deformabile și izotrope, posedând un set de
proprietăŃi care caracterizează comportamentul lor real. Principalele proprietăŃi fizice ale
fluidelor sunt: densitatea, temperatura, presiunea, vâscozitatea, compresibilitatea.
Densitatea (ρ). Pentru un fluid neomogen, densitatea este limita raportului dintre masa
şi volumul de fluid corespunzător atunci când acest volum tinde către 0, adică:
∆m dm
lim = (2.1)
∆v →0 ∆v dv
Pentru un fluid omogen:
m
ρ = , [kg/m3] (2.2)
v
Densitatea are formula dimensională ML–3 şi unităŃile de măsură:
kg g kgf ⋅ s 2
[ρ]SI = 1 3 [ρ]CGS = 1 3 [ρ]MKfS = 1 (2.3)
m cm m4
Inversul densităŃii este volumul specific:
1
v = , [m3/kg] (2.4)
ρ
Densitatea gazelor este foarte variabilă la modificarea temperaturii (scade cu cresterea
temperaturii) si presiunii (creste cu creşterea presiunii) şi deci gazele sunt foarte compresibile.
Densitatea unui gaz variază cu temperatura sau cu presiunea, după formula:
ρ0 ρ0
ρt = ρp = (2.5)
1 + βt ⋅ t 1− β⋅ p
unde:
− ρ0 este densitatea in condiŃii normale (la 00C si 1 atm.);
− ρt, ρp - densitatea la temperatura t respectiv la presiunea p;
− βt - coeficientul de dilatare în volum al gazului;
− β - coeficientul de compresibilitate izoterma al gazului.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Dilatarea termică (ρ) VariaŃia relativă a volumului unui gaz este direct proporŃională
cu variaŃia de temperatură:
∆V
= β t ⋅ ∆T (2.6)
V0
Se observă, de exemplu, că la o creştere a temperaturii, are loc o creştere a volumului
gazului considerat. RelaŃia se poate prelucra sub forma:
V1 − V0
= β t ⋅ ∆T ; de unde: V1 = V0 ⋅ (1 + β t ⋅ ∆T) (2.7)
V0
unde :
− V0 reprezintă volumul iniŃial de fluid.
− V1 reprezintă volumul final de fluid.

Presiunea.(p) Prin definiŃie, presiunea într-un gaz în repaus este raportul dintre forŃa
normală şi aria suprafeŃei pe care se exercită această forŃă. În cazul repausului gazelor,
direcŃia normală şi forŃa de suprafaŃă se află pe acelaşi suport, astfel încât se exercită exclusiv
eforturi de compresiune. Matematic se exprimă conform relaŃiei:
dF F
p n = −p ⋅ n ; p = s ≥ 0 ; sau p = (2.8)
dA A
unde: p este presiunea statică (semnul – se datorează faptului ca sensul efortului de presiune
este opus normalei exterioare).
ObservaŃie: Dacă forŃa nu ar fi normală (perpendiculară) pe suprafaŃa pe care acŃionează, ar
trebui să admitem ipoteză existenŃei unor eforturi tangenŃiale în fluid, ceea ce ar contrazice
faptul că acesta este considerat în repaus.
De aceea este convenabil sa descriem forŃa care acŃionează asupra unui fluid
specificând presiunea p, care este definita ca intensitatea forŃei normale pe unitatea de
suprafaŃa. Presiunea se transmite către frontierele solide sau prin secŃiuni arbitrare ale
fluidului, perpendicular pe aceste frontiere sau secŃiuni în fiecare punct. Presiunea este o
mărime scalara şi poate varia de la punct la punct pe suprafaŃa.
Presiunea exercitată de învelişul gazos care înconjoară globul pământesc se numeşte
presiune atmosferică (barometrică). Această presiune stabilită convenŃional se numeşte
presiune normală. S-a definit astfel presiunea normală tehnică, ca fiind presiunea exercitată
de o coloană de mercur de înălŃime 735,56 mm.
Presiunea are formula dimensională L–1MT-2 şi unităŃile de măsură:
N kg dynă kgf
[p]SI = Pa = 1 2 = 1 [p]CGS = 1 [p]MKfS = 1 2 (2.9)
m m ⋅s 2
cm 2
m
Transformări intre unităŃile de presiune
Tabel 2.1
N/m2, kgf/m2, kgf/cm2, Torr,
Presiuni Atm. Bar
Pa mmH2O at. 1mmHg
Pascal (Pa) 1 0,101972 1,01972·10-5 0,98692·10-5 7,50064·10-3 10-5
Kg forta/m2
9,80665 1 10-4 9,67837·10-5 0,073556 9,80665·10-5
(mm col H2O)
Atmosfera
9,80665·104 104 1 0,967841 735,559 0,98006
tehnica (at)
Atmosfera
10,1325·104 1,03323·104 1,03323 1 760 1,33322·10-3
fizica (Atm)
Torr (mmHg) 133,322 13,5951 13,5951·10-4 1,31579·10-3 1 1,33322·10-3
Bar 105 1,01972·104 1,01972 0,98692 750,064 1

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a se opune deformaŃiilor relative care se

manifestă între straturile adiacente de fluid aflate în mişcare relativă fără ca deformaŃiile să fie
însoŃite de variaŃii ale volumului. Se deosebesc vâscozitatea cinematică ν [m2/s] şi
vâscozitatea dinamică η [Ns/m2];
Vâscozitatea dinamică (η) este coeficientul de proporŃionalitate din formula tensiunii
tangenŃiale şi are ca unitate de măsură [Ns/m2], sau [Pa·s];
dv
τ = η⋅ , [Ns/m2] (2.10)
dn
Vascozitatea dinamica are formula dimensională L–1MT-1 şi unităŃile de măsură:
N ⋅s kg dyn ⋅ s g kgf ⋅ s
[η]SI = 1 2 = = 1Pa ⋅ s [η]CGS = 1 =1 = 1P (Poise ) [η]MKfS = 1 (2.11)
m m⋅s cm 2
cm ⋅ s m2
VariaŃia vâscozităŃii dinamice a gazelor se explica cu ajutorul teoriei cinetice a gazelor
conform căreia distanta dintre molecule este suficient de mare astfel încât interacŃiunea dintre
acestea sa fie determinate prin ciocniri bimoleculare care se amplifica cu creşterea
temperaturii. Deoarece distanta dintre molecule nu scade foarte mult pana la 10 atmosfere
influenta presiunii asupra vâscozităŃii este neglijabila la presiuni mici.
Cu ajutorul relatiei lui Sutherland se obtine variatia vascozitatii cu temperatura:
C
1+
η t = η0 ⋅ 273 ⋅ t + 273 (2.12)
C 273
1+
t + 273
unde:
− ηn - vascozitatea dinamica la 0°C (273 k);
− ηt - vascozitatea dinamica la temperatura T, in (k);
− t - temperatura, in (0C);
− C - constanta lui Sutherland;
Vâscozitatea cinematică (ν) este definită ca raportul între vâscozitatea dinamică şi
densitatea fluidului şi are ca unitate de măsură [m2/s]. Între cele două vâscozităŃi există relaŃia:
η
ν = , [m2/s] (2.13)
ρ
Vascozitatea cinematica are formula dimensională L2T-1 şi unităŃile de măsură:
2
[ν]SI = 1 kg kg = 1 m [ν ]CGS = 1
cm 2
= 1St (Stokes ) ; (2.14)
m⋅s⋅ 3 s
s
m
Vâscozitatea convenŃională Engler, se poate transforma în vâscozitate cinematică şi
are ca unitate de măsură grade Engler [0E]
[ν] =  7,320 E − 60,31  ⋅ 10− 6 , [m2/s] (2.15)
 E 

Mărimea vâscozităŃii semnifică intensitatea frecării ce se produce la curgerea fluidului.

Odată cu scăderea temperaturii, vâscozitatea lichidelor creşte, iar a gazelor scade.
Se disting două tipuri de fluide :
- fluide ideale (fără vâscozitate). Nu există frecări şi nici pierderi de energie în cazul
curgerii acestora.
- fluide reale (au proprietatea de vâscozitate). Cu ajutorul vâscozităŃii se pot determina
eforturile tangenŃiale, forŃele de frecare şi pierderile de energie

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Compresibilitatea izotermă Este caracterizată de formula:

∆V
= −β ⋅ ∆p (2.16)
V
Dacă se produce o creştere de presiune în exteriorul volumului de fluid considerat, ∆p
> 0 atunci se constată o micşorare a volumului de fluid, ∆V < 0, şi invers.
Formula anterioară arată că variaŃia relativă a volumului de fluid este direct
proporŃională cu variaŃia de presiune, prin intermediul coeficientului de compresibilitate
izotermă β.
La o creştere a presiunii din jurul fluidului de exemplu, la o comprimare rapidă a
acestuia, fapt ce se realizează la o temperatură constantă şi de aceea compresibilitatea este
izotermă. Se poate deduce expresia coeficientului β:
1 ∆V
β= ⋅ (2.17)
V ∆p
Pentru un volum infinitezimal se scrie expresia coeficientului funcŃie de diferenŃialele
volumului şi presiunii. Coeficientul de elasticitate al fluidului ε este dat de:
1 dv 1 dp
β=− ⋅ ε = = −v ⋅ (2.18)
V dp β dv

2.2.2. Curgerea fluidelor

În funcŃie de cauzele care provoacă circulaŃia gazelor, se disting : circulaŃia naturala
(liberă) şi circulaŃia artificială (forŃată) a fluidelor. CirculaŃia gazelor se numeşte liberă dacă
este urmarea unei diferenŃe de densitate şi forŃată dacă este provocată din exterior cu ajutorul
unor masini (ventilatoare, exhaustoare etc.).
În funcŃie de natura curgerii se poate distinge o circulaŃie laminară sau turbulentă a
gazelor, după valorile pe care le are criteriul Reynolds (Re= w·de/ν). Astfel pentru Re< 2320
regimul este laminar, pentru valori ale criteriului 2320 < Re< 10000 regimul este tranzitoriu,
iar pentru Re > 10000 regimul este turbulent.

Fig.2.1 Curgerea prin conducte Re < 2300 Fig.2.2 Curgerea prin conducte Re > 10000
( w m = 0,5 ⋅ w max ) ( w m = 0,83 ⋅ w max )

În cazul regimului lamiar, (fig.2.1) particularitatea caracteristică a curgerii este dată de

particulele macroscopice de fluid ce descriu în deplasarea lor traiectorii paralele între ele
având o distribuŃie parabolică a vitezelor pe secŃiunea conductei. Această lege aparŃine lui
Hagen şi Poiseuille. RelaŃia care exprimă viteza în conductă la distanŃa x de axă este :
  x 2 
w = 2 ⋅ w m ⋅ 1 −  2 ⋅   , [ m/s ] (2.19)
  d  
unde : wm este viteza medie a fluidului în m/s;.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

În cazul regimului turbulent (fig.2.2) pe lângă mişcarea axială predominantă,

particulele de fluid execută şi mişcări transversale care fac să apară în interiorul vânei de fluid
vârtejuri sau turbioane, distribuŃia vitezelor având forma unei parabole trunchiate. Viteza într-
un punct la o distanŃă x de axă pentru curgerea turbulentă în interiorul unei conducte netede
de diametru d este :
1/ 7
  x 1, 25 
w = 1,19 ⋅ w m ⋅ 1 −  2 ⋅   , [ m/s ] (2.20)
  d  
unde : wm este viteza medie a fluidului în m/s; .
În cazul curgerii turbulente, lângă pereŃii
conductei se observă un strat limită unde fluidul
curge în regim laminar. Trecerea de la curgerea
laminară la curgerea turbulentă are loc la Re >
2.300 iar valoarea vitezei critice poate fi
determinată cu relaŃia :
ν 4S
w c = 2300 ⋅ , [ m/s ] dh = , [m] (2.21)
dh P
unde: dh este diametrul hidraulic al conductei [m];

RelaŃiile enunŃate anterior sunt valabile pentru curgerea izotermă, când temperatura
fluidului în toate punctele rămâne constantă. VariaŃia temperaturii fluidului poate avea o
influenŃă puternică asupra distribuŃiei vitezelor la curgerea laminară iar în cazul curgerii
turbulente influenŃa este neînsemnată şi se manifestă doar în zona limită. În aceste cazuri se
recomandă să se facă corecŃiile de temperatură şi presiune, în special pentru fluidele gazoase.

2.3. Legile generale ale mişcării fluidelor

În mecanica fluidelor legile generale de mişcare trebuie prezentate astfel încât să ofere
în mod direct metode practice de calcul pentru circulata si transportului acestora. Mişcarea
fluidelor prin canale şi conductele instalaŃiilor se face de obicei în regim turbulent. În scopul
stabilirii unor relaŃii de calcul, se foloseşte în general modelul de fluid unidimensional. Legile
generale ale mişcării fluidelor vor fi studiate în conformitate cu acest model simplificat de
calcul. Curgerea fluidelor întâlnite la instalaŃiile industriale este studiată cu introducerea unor
corecŃii dictate de temperatura acestora, diferită de cea a atmosferei ambiantă.

Legea continuităŃii - exprimă principiul conservării masei şi arată că de-a lungul unui
curent de fluid, debitul masic este constant în orice secŃiune transversală, dacă nu intervin
schimburi cu exteriorul. RelaŃia de calcul este :
2
(Qm)2
S1w1ρ1 = S2w2ρ2 = . .. = Snwnρn (2.24)
1 unde : ρn reprezintă densitatea fluidului în kg/m3.
(Qm)1 În cazul fluidelor incompresibile (lichidele
2
pentru domeniul uzual de variaŃie a presiunii)
densitatea rămâne constantă şi deci ecuaŃia de
1 continuitate ia forma :
Fig. 2.4 Reprezentarea grafică a S1 ⋅w1 = S2 ⋅w2 = ... = S⋅w = const. (2.24.1)
legii continuităŃii

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Legea conservării energiilor (legea lui Bernoulli) ia în considerare aspectul energetic

al curgerii şi se enunŃă astfel : presiunea totală este constantă în oricare punct al unui curent
staŃionar, fără frecări. RelaŃia de calcul este :
w2 w2
p1 + 1 ⋅ ρ1 + h 1 ⋅ g ⋅ ρ1 = p 2 + 2 ⋅ ρ 2 + h 2 ⋅ g ⋅ ρ 2 = ... = p t , [ N/m2 ] (2.25)
2 2
∆E1-2 sau Pst + Pd + Pg = const. (2.25.1)
2
E2 unde :
1 - p1, p2 sunt energiile specifice de presiune şi reprezintă
E1
presiunea statică în secŃiunea 1 respectiv 2 în N/m2;
2
- h⋅g⋅ρ este energia potenŃială de poziŃie şi reprezintă
presiunea geometrică în N/m2;
1 - w2 ρ/2 este energia cinetică a fluidului în mişcare şi
Fig. 2.5 Reprezentarea grafică a reprezintă presiunea dinamică în N/m2.
legii energiilor
Presiunea dinamică se exercită numai în direcŃia mişcării fluidului, iar cea statică se
exercită în toate direcŃiile.

Legea conservării impulsului se stabileşte într-o formă proprie ca o relaŃie de

echilibru a unui sistem de forŃe şi se foloseşte la calcului reacŃiunilor pereŃilor rigizi asupra
curentului de fluid. În cazul amestecului a două fluide cu aceeaşi stare de agregare
comportarea fizică a acestuia se determină cu relaŃia :
m 1 ⋅ w 1 + m 2 ⋅ w 2 + ... + m n ⋅ w n = (m 1 + m 2 + ... + m n ) ⋅ w am (2.26)
r
Rc
2 unde :
udt r
A2 I1 - m1, m2... mn sunt debitele masice ale
1 fluidelor care intră în amestec în kg/h;
r N
dA r F1 - w1,w2...wn sunt vitezele fluidelor care
r M G VII intră în amestec în m/s;
I1 2 - wam - viteza amestecului rezultat în m/s.
r
F1 VIII
VI
A1 1
Fig. 2.6 Reprezentarea grafica a legii impulsului

2.4. Curgerea fluidelor prin canale şi conducte

Presiuni caracteristice În mecanica gazelor energia se exprimă sub formă de surplus

de presiune denumită presiune hidrostatică relativă. Se disting următoarele presiuni care
acŃionează la circulaŃia gazelor în instalatii industriale :
presiune geometrică apare datorită diferenŃei de nivel şi diferenŃei de temperatură
dintre fluid şi mediul ambiant (gazele fierbinŃi au tendinŃa de a se ridica). Un gaz va tinde să
urce dacă densitatea sa este mai mică decât densitatea aerului conform relaŃiei :
 ρ oa ρ og 
p g = H ⋅ g ⋅ (ρ a − ρ g ) = H ⋅ g ⋅  −  , [ N/m2 ] (2.27)
1+ α ⋅ t 1 + α ⋅ t g 
 a

unde :
− H este înălŃimea la care se determină presiunea pg faŃă de un nivel de referinŃă în [m];
− ta, tg - temperatura aerului, respectiv temperatura gazelor, [0C].
− g este acceleraŃia gravitaŃională, în [m/s2];

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

presiunea statică este diferenŃa dintre presiunea gazului închis într-un recipient şi
presiunea mediului ambiant fiind rezultatul ciocnirilor pe care moleculele gazului le exercită
asupra pereŃilor recipientului. Rezultă că presiunea statică poate fi pozitivă cât şi negativă
(suprapresiunea sau depresiunea).

presiunea dinamică apare datorită circulaŃiei gazului sub acŃiunea presiunii statice.
RelaŃia de calcul este următoarea :
w2
pd = ⋅ ρ g , [ N/m2 ] (2.28)
2

w2
pd =
1
2
[ ]
w 0 (1 + α ⋅ t g ) ⋅ ρ og ⋅
2 1
= 0 ρ og (1 + α ⋅ t g ) , [ N/m2 ]
(1 + α ⋅ t g ) 2 (2.29)

ApariŃia presiunii dinamice este rezultatul transformării totale sau parŃiale în această
formă a presiunii statice .

Pierderi de presiune. Reprezintă pierderi de energie ale fluidului produse pe traseul de

curgere şi sunt datorate frecărilor vâscoase, efectelor de turbulenŃă precum şi diverselor
elemente hidraulice intercalate pe traseul de curgere. În circulaŃia lor gazele trebuie să învingă
anumite rezistenŃe, fenomene pentru care se consumă o parte din potenŃialul de presiune
statică existent iniŃial.
Se deosebesc pierderi liniare datorita frecării produse pe o anumită lungime de traseu
de curgere, şi pierderi locale care se datorează diverselor elemente hidraulice ce formează
circuitul (robinete, vane, coturi, etc.). Acest consum poartă denumirea de presiuni pierdute şi
pentru învingerea acestora urmează a se calcula în funcŃie de presiunea dinamică diminuată
valoarea fiecărei presiuni pierdute în parte.

− pierderi de presiune datorită frecării dintre pereŃii incintei şi curentul de fluid îşi
găsesc explicaŃia fizică prin procesul disipării energiei hidraulice, proces condiŃionat de
vâscozitatea fluidului şi caracterul curgerii. RelaŃia de calcul este următoarea :
L w 02
pf = µ ⋅ ⋅ ⋅ ρ og (1 + α ⋅ t g ) , [ N/m2 ] (2.30)
dh 2
unde:
µ este coeficientul de frecare;
L- lungimea traseului pe care se calculează pierderea, în m;
dh - diametrul hidraulic, în m;
h

Fig. 2.7 Tipuri de rugozităŃi ale conductelor

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

În continuare se dau câteva relaŃii de calcul pentru că coeficientul de frecare liniară

specificând domeniul pentru care este recomandat (mişcare sub presiune):

Pentru curgerea laminară (Re < 2300) prin conducte

circulare se aplică relaŃia Hagen - Poiseuille :
µ = 64 / Re.

In cadrul regimului turbulent neted, stratul laminar

acoperă complet asperităŃile. Este ca şi cum peretele ar fi
neted. Pentru curgerea turbulentă prin conducte netede
circulare se recomandă următoarele formule :
0,3164 1
Blasius µ = 0, 25 = , cu Re ≤ 105
Re 4 100 ⋅ R
e

1
µ=
Konakov (1,8 ⋅ lg⋅ R e − 1,50)2 , cu Re > 105
µ = 0,0032 + 0,221 ⋅ R e−0, 237

Prandtl-Nikuradse
1
µ
( )
= 2 ⋅ lg R e µ − 0,8

Pentru curgerea turbulentă (Re ≥ 10000) prin

conducte rugoase, se aplică relaŃia Prandtl-Nikuradse:
0,31
k
µ = 0,01 ⋅   ,
d
unde : k este coeficient de rugozitate (tabel. 2.2)

Valorile ale coeficientului k

Tabelul 2.2
Materialul OŃel Fontă Beton Material
conductei tras ruginit noua uzata sau lemn ceramic
k 1,0 4,0 2,2 3,5 7,0 10,0

Pentru circulaŃia gazelor arse prin conducte şi canale se poate aproxima în calcule cu o
precizie satisfăcătoare :
µ = 0,05 - pentru pereŃi din cărămidă , şi
µ = 0,03 - pentru pereŃi metalici.

− pierderi de presiune datorate rezistenŃelor locale apar din cauza modificărilor de

secŃiune, coturi, obturări care duc la modificarea corespunzătoare a vitezei fluidului.
RezistenŃele care provoacă aceste modificări se numesc rezistenŃe locale şi se calculează cu
relaŃii de tipul :
w2
p rl = ξ ⋅ 0 ⋅ ρ og (1 + α ⋅ t g ) , [ N/m2 ] (2.31)
2
în care :
ξ este coeficient al rezistenŃei locale, ale cărei valori , calculate sau determinate, se
recomandă în literatura de specialitate.(anexa nr. 2)
Coeficientul ξ depinde în primul rând de caracteristicile geometrice ale elementului
care introduce pierderea locală de sarcină şi de secŃiunea la care se referă viteza medie.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

− pierderi de presiune geometrică , se calculează cu relaŃia :

 ρ oa ρ og 
p g = ± H ⋅ g ⋅ (ρ a − ρ g ) = ± H ⋅ g ⋅  −  , [N/m2] (2.32)
1+ α ⋅ t 1+ α ⋅ tg 
 a 
unde :
H este diferenŃa de nivel pentru care se calculează pierderea de presiune, în m;
ρoa,ρog densitatea aerului , respectiv a gazelor în condiŃii normale, în kg/m3;
ta,tg - temperatura aerului respectiv a gazelor care circulă prin conductă, în 0C.
Semnul "+" apare în cazul când gazul este forŃat să coboare prin conductă sau canal,
iar semnul "-" apare în faŃa expresiei când traseul este ascendent.

− pierderi de presiune datorate schimbării valorii vitezelor - apar datorită modificărilor

de secŃiune pe traseul gazelor. În acest caz se foloseşte pentru calcul relaŃia lui Borg :
w 2 − w i2 w 2 − w oi2
pd = e ⋅ ρ g = oe ⋅ ρ og (1 + α ⋅ t g ) , [N/m2] (2.33)
2 2
unde :
wi, we reprezintă viteza de intrare, respectiv de ieşire a gazului în condiŃii reale, în
m/s;

wi we wi we

a) Difuzor wi > we b) Confuzor wi < we

Fig. 2.9. Forma geometrică a difuzorului Fig. 2.10. Forma geometrică a confuzorului

În porŃiunea de traseu numită difuzor (cazul a) se observă că datorită creşterii secŃiunii, viteza
scade, ceea ce înseamnă conform legii lui Bernoulli creşterea presiunii statice (câştig de
presiune) , în timp ce pentru porŃiunea numită confuzor (cazul b) viteza creşte , ceea ce
înseamnă o scădere a presiunii statice, deci o mărire a pierderilor (semnul lui p este pozitiv).
Pierderile globale de presiune se determină prin însumarea tuturor pierderilor de
presiune pe care le întâmpină fluidul pe traseu :
p p = ∑ p f + ∑ p re ± ∑ p g + ∑ p d , [N/m2] (2.34)
Aceste considerente sunt valabile şi pentru viteze reduse de circulaŃie a gazelor.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Exemplu: Analizând traseul din figura 2.11 cu dimensiunile geometrice prezentate şi prin
care circulă un fluid , la o anumită temperatură , se cere să se calculeze pierderile de presiune.

1
L2
α

L1 H

2 L3

Fig. 2.11. Traseu ipotetic prin care circula un fluid

RelaŃia de calcul pentru determinarea pierderilor de presiune pe traseul prezentat mai
sus este următoarea:

 L1 L L  w2
∑ p pf = µ ⋅  + 2 + 3  ⋅ of ⋅ ρ of (1 + α ⋅ t ) , [N/m2] (xx)
 dn 1 dn 2 dn 3  2

2
w of
∑ p prl = (ξ1 + ξ 2 ) ⋅ ⋅ ρ of ⋅ (1 + α ⋅ t ) , [N/m2] (xx)
2

 ρ oa ρ of 
∑ p pg =H ⋅ g ⋅  −  , [N/m2] (xx)
1+ α ⋅ ta 1+ α ⋅ tf 

∑ p pg are semnul "+" deoarece gazul la o anumită temperatură este obligat să coboare
, deci se măreşte pierderea de presiune pe traseu.
Deoarece nu există schimbări de secŃiune în exemplul prezentat ∆pd = 0 . Rezultă :

  L1 L2 L3   w of2  ρ oa ρ of 

p p = µ ⋅  + + 
 + (ξ1 + ξ 2 ) ⋅ ⋅ ρ of (1 + α ⋅ t ) + H ⋅ g −  (xx)
  dn 1 dn 2 dn 3   2 1+ α ⋅ ta 1+ α ⋅ tf 

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

2.4. CirculaŃia gazelor prin orificii şi ajutaje

2.4.1. Orificiile sunt deschideri practicate în elementele instalatiilor prin care

poate să curgă un gaz. La orificii se produce un fenomen caracteristic de deformaŃie a curgerii
numit contracŃie şi care constă în reducerea secŃiunii transversale a jetului.
Orificiul cu marginile ascuŃite în perete vertical. Orificiile, canalele şi conductele se
calculează în regim de viteze scăzute (w0<150m/s).
În cazul orificiilor de lucru, ale căror
w1, p1 w2, p2 ≅ p0
dimensiuni sunt impuse de necesităŃile tehnologice
interesează debitul de gaze (dacă în conducta este
suprapresiune), respectiv de aer (dacă în conducta
este depresiune) care circulă prin orificiu.
EcuaŃia lui Bernoulli pentru acest caz este
D D0 :
w 12 w 22
p1 + ⋅ ρ = p0 + ⋅ ρ + p p (2.35)
2 2
S S0 Întrucât temperatura gazului este constantă
pe secŃiunea de curgere, presiunea geometrică este
aceeaşi pentru cele două feŃe ale orificiului, iar
w1= 0 (viteza din spaŃiu de lucru) în cele mai
Fig.2.12. Orificiu în perete multe cazuri se poate scrie :
vertical

w 22 w2 w2 w2
p1 = p 0 + ⋅ ρ + ξ ⋅ 2 ⋅ ρ = p 0 + 2 ρ ⋅ (1 + ξ.) , de unde : p1 − p 0 = 2 ρ ⋅ (1 + ξ.) ,
2 2 2 2
(2.36)
1 2(p1 − p 2 ) 2∆p
rezulta: w of = ⋅ , [m/s], deci : w of = ϕ , [m/s]
1+ ξ ρ ρ
unde :
∆p este diferenŃa dintre presiunile statice de pe cele două feŃe ale orificiului, în N/m;
ϕ - coeficientul de viteză ϕ = 1 / 1 + ξ
ξ - coeficientul de rezistenŃă hidraulică a orificiului.
p1 > p0 ∆p = p1 - p0 > 0 refulare de gaze din incintă prin orificiu
p1 < p0 ∆p = p1 - p0 < 0 aspiraŃie de aer din exteriorul orificiului
Pentru calcularea debitului volumetric de gaze Dv scurs prin orificiul deschis se Ńine
cont de faptul că în timpul curgerii jetul de fluid se strangulează, ceea ce duce la reducerea
secŃiunii transversale , aria reală fiind : Sr = ε S0 . Rezultă relaŃia de calcul a debitului :
2∆p 2∆p
D v = w of ⋅ S l = ε ⋅ ϕ ⋅ S o , [m3/s] sau D v = µ ⋅ So , [m3/s] (2.37)
ρ ρ
unde :
ε este coeficientul de contracŃie ale cărei valori sunt recomandate în funcŃie de forma
orificiului şi grosimea peretelui;
ϕ- - coeficientul de debit.
Valori ale coeficienŃilor de curgere
Tabelul 2.2
Cazul orificiului ϕ ε µ=ϕ⋅ε
Orificiu în perete subŃire 0,98 0,63 0,62
Orificiu în perete gros 0,82 1,00 0,82

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Exemplu : În cazul unui canal prevăzut cu un orificiu deschis presiunea ∆p poate fi calculată
în funcŃie de înălŃimea Hof şi H1 a pragului conform schiŃei din figura 2.8 astfel :
H

1 2

∆p22
Hof

So
Hof

H1
H1

∆p1

3
∆p ∆p

Fig. 2.13 Orificiu pe un traseu de gaze

Curgerea gazelor printr-un orificiu deschis :
∆p + ∆p 2  H 
∆p = 1 = ∆p v + g ⋅  H1 + of  ⋅ (ρa − ρg ) , [N/m2] (2.38)
2  2 
Debitul de fluid scurs prin orificiul deschis este :
 H 
∆p v + g ⋅  H1 + of  ⋅ (ρa − ρg )
D V = µ ⋅ S0  2 
, [m3/s]
(2.39)
ρg
Aceleaşi relaŃii se folosesc şi pentru calcularea debitului de aer aspirat în spaŃiul de
lucru când în conducta se lucrează cu depresiune.

Orificiul cu marginile ascuŃite în perete orizontal. Se consideră că surplusul de

presiune se datorează numai presiunii statice (gaze fierbinŃi).
S0 EcuaŃia lui Bernoulli pentru acest caz este :
w2, p2 ≅ p0 w2
p1 = p 2 + 2 ρ , [N/m2] (2.40)
2
dar:
p1 = p 0 + H ⋅ g ⋅ (ρ a − ρ g ) , (2.40.1)
şi
p 2 = p 0 + H ⋅ g ⋅ (ρ a − ρ g ) − ∆p (2.40.2)
w1, p1
H
S
p0 Făcând înlocuirile în ecuaŃia de mai sus
a relaŃiilor de calcul pentru p1 şi p2 rezultă :
w 22
Fig. 2.14. Orificiu cu marginile ascuŃite, p 0 + H ⋅ g ⋅ (ρa −ρ g ) = p 0 + H ⋅ g ⋅ (ρa −ρg ) − ∆p + ρ
2
amplasat orizontal
sau:
2∆p
w2 = , [m/s] (2.41)
ρ

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Din cauza pierderii de presiune datorită contracŃiei vînei de fluid (ε) şi din cauza
rezistenŃei de frecare (ϕ), viteza efectivă va fi mai mică decât viteza calculată. De aceea viteza
efectivă de ieşire a gazelor din conducta se determină cu relaŃia :
2(p1 − p 2 ) 2(p1 − p 2 )
w of = 0,82 , [m/s] D g = 0,82 ⋅ S , [m3/s] 2.42
ρ ρ

2.4.2. Ajutaje : sunt dispozitive de diferite tipuri care se ataşează orificiilor

pentru a mări coeficientul de debit şi a regulariza forma jetului de fluid. Se vor analiza în
continuare tipurile de ajutaje cele mai des întâlnite în cazul construcŃiei arzătoarelor, la
instalaŃiile de măsurare a debitelor şi la recirculaŃia gazelor. CantităŃile de fluid care se scurg
prin ajutajele cilindrice depinde de forma muchiilor de intrare, precum şi de cea a ajutajului
propriu zis.
Ajutajul cilindric cu muchiile
L = (3…4) D ascuŃite. Cel mai simplu tip de ajutaj
este cel cilindric exterior drept ataşat
axial la un orificiu de acelaşi
D
diametru. După contactul fluidului cu
muchia ajutajului se formează o
secŃiune contractată care ulterior se
destinde şi curentul ia contact cu
ajutajul pe întreaga secŃiune.
Fig. 2.15 Ajutaj cilindric cu muchiile ascuŃite

RelaŃia lui Bernoulli are forma :

w2 w2 (w − w 3 )2
p1 + 1 ρ + ρ ⋅ g ⋅ h 1 = p 3 + 3 + ρ ⋅ g ⋅ h 3 + 2 ⋅ρ (2.43)
2 2 2
în care :
p1, p3 sunt presiunile statice în secŃiunea 1, respectiv 3;
w1, w2 - vitezele gazului în secŃiunea 1, respectiv 2;
ρgh1, ρgh3 - presiunea geometrică în secŃiunea 1, respectiv 3 (se consideră ajutajul
amplasat orizontal la aceeaşi înălŃime ρgh1 = ρgh3);
Din ecuaŃia continuităŃii pentru secŃiunea 2, respectiv 3 se poate scrie :

S2w2 = S3w3 , de unde rezultă w2 = S3w3/ w2.

Deoarece jetul de fluid este ştrangulat între secŃiunile S2 şi S3 există relaŃia S2 = ε S3,
de aici rezultă că vitezele din cele două secŃiuni vor fi w2 = w3/ε.
Făcând înlocuirile în ecuaŃia conservării energiilor şi reducând termenii asemenea se
obŃine :
2
1 
 − 1 ⋅ w 3
2

ε
2
(2.44)
ρ+  
w3
p1 = p 3 + ⋅ ρ , [N/m2]
2 2
sau:
w 32   1   2(p1 − p 3 )
2

p1 − p 3 = ρ1 +  − 1  , [N/m2] w 3 = 0,82 , [m/s] (2.45)

2   ε   ϕ

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Dacă se înlocuieşte ε cu valoarea 0,63 (orificiu cu muchiile ascuŃite - vezi tabelul -) şi

efectuând calculele din paranteză rezultă formula de calcul a debitului de gaz scurs prin
orificiu :
2(p1 − p 3 )
D = S3 ⋅ w 3 = 0,82 ⋅ S 3 , [m3/s] (2.46)
ρ

Ajutaj cilindric cu muchiile rotunjite. În acest caz nu vor exista pierderi din cauza
ştrangulării curentului de gaz
1 2 Se Ńine cont că :
ρ⋅g⋅h1 = ρ⋅g⋅h2 şi w1 = 0 ;

iar ecuaŃia lui Bernoulli devine :

w2
p1 = p 2 + 2 ρ (2.47)
2
de unde :
2 ⋅ (p 1 − p 2 )
w2 = , [m/s] (2.47.1)
ρ
p1, w1 p2, w2
Fig. 2.16. Ajutaj cilindric cu muchiile
rotunjite.

deci relaŃia de calcul pentru debit în secŃiunea 2 este :

2(p1 − p 2 )
D = S2 ⋅ w 2 = S2 , [m3/s] (2.48)
ρ

Ajutaj cilindric cu muchiile rotunjite evazat (difuzor). În acest caz se vor scrie
ecuaŃiile lui Bernoulli pentru secŃiunile 1-2 şi 2-3 :
1 2 3 SecŃiunea 1-2 (ajutaj cu muchiile rotunjite cu
w1 = 0, şi ρ⋅g⋅h1 = ρ⋅g⋅h2) :
2
w w2
p1 + 1 ρ + ρ ⋅ g ⋅ h 1 = p 2 + 2 + ρ ⋅ g ⋅ h 2 (2.49)
2 2

w 22
p1 = p 2 + ρ , [N/m2] (2.49.1)
2
α
de unde :

p1, w1 p2, w2 p3, w3

2(p1 − p 2 )
w2 = , [m/s] (2.49.2)
ϕ
Fig 2.17. Ajutaj cilindric cu muchiile
rotunjite, evazat

SecŃiunea 2-3 (ajutaj evazat difuzor): (ρ⋅g⋅h2 = ρ⋅g⋅h3);

w2 w2 (w − w 3 )2
p 2 + 2 ρ + ρ ⋅ g ⋅ h 2 = p3 + 3 + ρ ⋅ g ⋅ h 3 + 2 ⋅ ρ , [N/m2] (2.50)
2 2 2

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Înlocuind valoarea vitezei determinată în secŃiunea 2 şi Ńinând cont că w2 = w3/ε se

obŃine :
2 ⋅ (p1 − p 2 ) w2 w2
p2 + ⋅ ρ = p 3 + 3 ⋅ ρ , [N/m2] sau p1 − p 3 = 3 ρ , [N/m2] (2.51)
2ρ 2 2
de unde:
2(p1 − p 3 )
w3 = , [m/s] (2.52)
ϕ
debitul în acest caz va fi egal cu :
2 ⋅ (p1 − p 3 )
D v = S 3 ⋅ w 3 = S3 , [m3/s] (2.53)
ρ
Comparând ecuaŃiile debitului în cele trei cazuri prezentate se observă că valoarea
maximă se obŃine în cazul curgerii printr-un difuzor (S3 > S2). Aceasta se explică prin faptul
că lărgimea difuzorului corespunde unei dilatări treptate a jetului din care cauză se realizează
o o rezistenŃă minimă la mişcarea gazului. Evazarea difuzorului nu trebuie să depăşească 8-
12o deoarece în caz contrar pierderile încep să crească, din cauza desprinderii gazului de
pereŃii difuzorului.
Pentru coeficientul de debit µ care caracterizează diverse tipuri de ajutaje valorile sunt
trecute în anexa nr .....

Debitul gazelor scurse prin deschideri. La mersul în gol al instalatiei industriale are
loc fenomenul de "deversare" a gazelor (curgerea gazelor din spaŃiul de lucru prin deschideri)
H

1 2

∆p22
Hof

So
Hof

H1
H1

∆p1

3
∆p ∆p

Fig. xx Debitul gazelor scurs prin orificii şi deschideri

Pentru calcularea debitului de gaze scurs prin deschideri se recomandă următoarele
relaŃii de calcul :
tg − ta
D = H of ⋅ l of H of ⋅ , ; [m3/s] (xx)
t a + 273
sau pentru ta ≅ 00C:;
D = 0,083 H of ⋅ t g , [m3/s] (xx)

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

2.2. CirculaŃia gazelor prin straturi de material granular

La trecerea unui gaz printr-un strat de material granular sau pulverulent au loc
următoarele fenomene :
• La viteze mai mici de curgere gazul trece printre granule fără să le antreneze. Pierderea de
presiune este mai mică decât presiunea rezultată din greutatea stratului. În acest caz
coloana prin care trece gazul (stratul filtrant) poate fi fix (focare combustibili solizi +
bulgări, gazogene, maşini aglomerare, etc.) sau mobil (furnale, cubilouri, etc.).
• La o anumită viteză a gazului, numită viteză de fluidizare, wf, pierderea de presiune
devine egală cu presiunea dată de greutatea stratului. În această stare, numit "strat
fluidizat" frecarea dintre granulele ce "plutesc" şi gaz corespunde unei forŃe ascendente
egală cu greutatea granulei.
• La viteze mai mari ale gazului se întâlneşte situaŃia de "strat pneumatic" iar la viteze
maxime la care forŃa de frecare dintre gaz şi granule depăşeşte greutatea acestora se trece
în domeniul transportului pneumatic.

2.2.1 CirculaŃia prin strat de material filtrant

La circulaŃia unui curent de gaz printr-un strat de materiale dispuse într-o incintă
(cuvă), calculul pierderilor de presiune se face Ńinând cont de următoarele ipoteze :
− frecările au loc atât cu pereŃii cuvei cât şi cu suprafaŃa exterioară a bucăŃilor de
material;
− prin schimbările de direcŃie şi de secŃiune se realizează microrezistenŃe locale;
− curgerea este influenŃată de dimensiunea particulei, apreciată prin diametrul
echivalent, de forma acesteia (gradul de sfericitate - raportul dintre aria teoretică şi aria
reală) şi de fracŃia de goluri (porozitate);
− la straturile în mişcare porozitatea nu este uniformă pe secŃiunea transversală a cuvei.
0,9 105
2,0

0,8 1,5
103

0,7 10 102 103 104

λm

Rem
0,6 10

0,5
Laminar Tranz Turbulent
10-2
10-3 10-1 10 103 105
0,4
d p − ωε
Re =
0,3 υς
2 5 10 15 20 Fig. xx
De / dp

EcuaŃii adimensionale pentru determinarea pierderii de sarcină

În hidraulica clasică, pierderea de sarcină la curgerea unui fluid printr-o incintă de secŃiune
circulară se determină cu relaŃia :
w2 4L
∆p = f ⋅ m ⋅ ρ ⋅ , [N/m2] (xx)
2 D

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

în care :
f - coeficientul de frecare, denumit şi coeficientul Fanning (µ = 4f);
ρ - densitatea fluidului, în kg/m3;
wm - viteza medie a fluidului, în m/s;
L - lungimea incintei, în m;
D - diametrul interior, în m;

− în regim laminar (viteze mici de curgere), f ≅ 1/Re şi expresia de calcul pentru

pierderea de sarcină capătă forma simplă :
w ⋅l
∆p = 32 ⋅ µ ⋅ 2 , [N/m2] (xx)
D

− în regim turbulent coeficientul Fanning depinde în mod complex de numărul Re. În

cazul unui recipient cu pereŃi drepŃi de secŃiune oarecare se întâlneşte diametrul D cu
diametrul hidraulic echivalent Dh = 4S/p, unde p este perimetrul udat de gaz. În aceste condiŃii
relaŃia pentru calculul pierderilor de sarcină devine :
w 2 ⋅ ρ 4L
∆p = f ⋅ ⋅ , [N/m2] (xx)
2 dh
Coeficientul f este dependent de regimul curgerii şi deci de criteriul Reynolds, cu Reec
definit prin relaŃia :
w ⋅ Dh w ⋅ ρ ⋅ Dh
Re ec = = (xx)
ν ηd
în care : ηd este vâscozitatea dinamică a gazului.

2.2.2 Pierdere de presiune la trecerea unui gaz printr-un strat granular fix

Fie un circuit de gaz care traversează un strat fix dintr-un material solid
granular. Pentru simplificare se admite că toate particulele au aceleaşi diametre, formând un
sistem monodispers. Fiecare fie de curent descrie o traiectorie sinuoasă între granule,
deoarece secŃiunea aceleaşi vine de gaz este extrem de variabilă. Este necesar calcularea
lungimii L a firului de curent, înălŃimea H a stratului fix precum şi valorile medii ce intervin
în expresia de calcul a pierderilor de presiune.
− Diametrul hidraulic (echivalent). Deoarece această mărime este introdusă cu expresia
4S'/p cu S' = ε⋅S, rămâne să calculăm valoarea medie a perimetrului udat :
π2 6(1 − ε )
pm = n1 ⋅ d p ⋅ S unde : n1 = (xx)
4 d 2p
Se determină diametrul hidraulic :
4S′ 4⋅ ε ⋅S 4 ⋅ ε ⋅ π ⋅ d 2p 8⋅ε
Dh = = = = ⋅ d p , [m]
pm π 2
π 2
3 ⋅ π ⋅ (1 − ε ) (xx)
n1 ⋅ d p ⋅ S ⋅ 6 ⋅ (1 − ε) ⋅ d p ⋅
4 4⋅
în care :
− pm - perimetrul mediu al particulei, în m;
− n1 - numărul de particule într-un metru cub de strat;
− ε - porozitatea stratului granular.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Lungimea reală a unui fir de curent fluid. Într-un punct M al spaŃiului lăsat gol între
particulele solide, vectorul w face un unghi cu direcŃia axială a tubului şi viteza
corespunzătoare wL (longitudinală): wL = w⋅cos⋅θ
Viteza w şi unghiul θ sunt mărimi
w1
w2 necunoscute, în timp ce viteza iniŃială a gazului
θ înainte de intrarea în stratul granular este
determinată.
Într-o secŃiune orizontală a stratului, suprafaŃa
activă oferită la trecerea gazului este S şi
H

M
exprimând conservarea debitului (ec. de
D continuitate w0 S = w0 ε S) se obŃine:
w wo
wL = o , sau w= , (xx)
ε ε ⋅ cos θ
Cu valoarea medie indicată de P. Reboux, cos θ ≅
0,5 rezultă: l = 2⋅H.

Fig. xx. Modelul P. Reboux la

curgerea prin strat granular fix

- Pierderi de presiune în regim laminar. Utilizând relaŃia de calcul a pierderilor de

presiune în regim laminar (când s-a considerat Re ≤ 2300) se obŃine :
w ⋅ h′ 8⋅ε
∆p = 32 2 , cu h' = l = 2H şi dh = ⋅dp (xx)
dh 3 ⋅ (1 − ε )
deci rezultă înlocuind expresia lui dh :
2 w o 9 ⋅ π 2 ⋅ (1 − ε )2 9 ⋅ π 2 ⋅ (1 − ε ) ⋅ w o
2

∆p = 32 ⋅ µ ⋅ ⋅ ⋅l = µ⋅ ⋅ l , [N/m2] (xx)
ε 64 ⋅ ε 2 ⋅ d 2p ε 3 ⋅ d 2p
- Pierderi de presiune în regim turbulent. În formula generală de calcul a pierderii de
sarcină :
w2 4L
p= f⋅ ⋅ρ⋅ , [N/m2] (xx)
2 dh
se înlocuiesc : w, l, dh cu valorile calculate anterior şi rezultă :
4 w 02 3 ⋅ π ⋅ (1 − ε ) ∆p w2 1− ε
p = ρ⋅f ⋅ ⋅ 8H ⋅ sau = 2f ec ⋅ o ⋅ ρ ⋅ 3 (xx)
2ε 2
8⋅ ε ⋅ dp H dp ε
Coeficient de frecare fec este o funcŃie de criteriul Reynolds, relativ la vâna de fluid :
w ⋅ dh 16 ⋅ w o ⋅ ρ
Re = = fec = B ⋅ Re m = B ⋅ R en − 2 (xx)
ν 3 ⋅ π ⋅ η ⋅ (1 − ε )
în care :
− ν- vâscozitatea cinematică a fluidului;
− ηd - vâscozitatea dinamică a fluidului;
− ρ - densitatea, în kg/m3;
− B, m - constante care variază cu domeniul considerat, (unde m = n-2,);
− n - funcŃie de coeficientul Re modificat. (Rem = Re/1-ε)
Expresia pierderilor de sarcină devine :

⋅
H w o2
⋅ ⋅ ρ ⋅
(1 − ε )3−n
∆p = ec4 f , [N/m2] (xx)
dp 2 ε3

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

InfluenŃa formei particulei. Pentru o particulă sferică, diametrul d este proporŃional cu

raportul dintre volumul particulei şi suprafaŃa sa; pentru o particula reală acesta este produsul
(ϕ⋅d) prin definirea unei particule nesferice şi a factorului de formă ϕ. RelaŃiile de calcul
stabilite mai sus sunt valabile înlocuind valoarea lui d cu ϕ⋅d şi se obŃine:
w ⋅d ⋅ϕ⋅ρ
Re = o , şi coeficientul de frecare fec = B ⋅ R en − 2 ⋅ ϕ n − 2 ; (xx)
ηd
RelaŃia de calcul pentru pierderea de presiune este :
H w o2 (1 − ε)
3− n
1
∆p = 4f ec ⋅ ⋅ ⋅ρ⋅ ⋅ 3− n , [N/m2] (xx)
dp 2 ε 3
ϕ
În particular, în regim laminar, n = 1 şi deci :
w o ⋅ ηd (1 − ε )2
p = 180 ⋅ ⋅ , ,[N/m2] (xx)
ϕ ⋅d
2 2
ε 3

În cazul în care coloana de material este alcătuită din mai multe straturi (dp1 ≠ dp2 . . .≠ dpn)
atunci la contactul dintre straturi apare o rezistenŃă locală între straturi, relaŃia de calcul
pentru pierderile de presiune pe coloană pc fiind :
 H  w
2
(1 − ε ) 3− n
1
∆pc =  4f ec ⋅ + ξ rls  ⋅ o ⋅ ρ ⋅ ⋅ 3− n
; [N/m2] (xx)
 d  2 ε3 ϕ
în care: ξ r I s - este coeficientul de rezistenŃă locală între straturi .Se calculează cu relaŃia de
mai jos:
2
ε   ε 
2

ϕ1 ⋅ 1 ⋅ d p1 d p1 −d p 2   ϕ 2 ⋅ 2 ⋅ d p 2  
1 − ε1 1− ε2
⋅ e p1 1 −   
d
ξrls= (xx)
ε   ε1  
ϕ2 2 ⋅ d p2   ϕ1 ⋅ ⋅ d p1  
1 − ε2  1 − ε 
 1


CirculaŃia gazelor prin strat fluidizat. Prin structura şi legile sale gazul fluidizat
reprezintă o stare intermediară între două regimuri limită, patul fix (ε = ε0 = 0,40) şi
antrenarea pneumatică (ε = εmax = 1,0). În acest caz, pierderea de sarcină în pat, pentru gazul
pe care îl filtrează devine egală cu greutatea fazei solide raportată la suprafaŃa grilei suport
însumată cu pierderea suplimentară de sarcină psup., corespunzătoare pierderilor de energie
pentru desprinderea particulelor :
+ ∆p sup = H ⋅ g ⋅ (ρ s − ρ g ) ⋅ (1 − ε ) + ∆p sup ≅ H o ⋅ g ⋅ (ρ s − ρ g ) ⋅ (1 − ε o ) + ∆p sup
G
∆pcr = (xx)
A
O altă relaŃie de calcul este cea obŃinută prin extinderea formulei utilizată la stratul
filtrat fix :

∆pcr = 200 ⋅
(1 − ε )2 ⋅ w o ⋅ ηd ⋅ H , [N/m2]
(xx)
ε3 d 2p ⋅ ϕ 2
în care :
∆pcr este pierderea critică de sarcină la apariŃia fluidizării, în N/m2;
A - aria grilei suport, în m2;
ρs ,ρg - densitatea fazei solide respectiv a gazului, în kg/m3;
g - acceleraŃia gravitaŃională, în m/s2;
ε0 ,ε - porozitatea medie a patului iniŃial fix şi a celui fluidizat.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Dacă viteza gazului sub grilă creşte în continuare, ∆p scade şi viteza gazului în strat,
denumită filtraŃie, creşte odată cu înălŃimea H a stratului. Dacă wg > wf apare un nou stadiu al
fluidizării pentru care intensitatea mişcării fazei solide este mai mare, "fierberea" fiind
uniformă şi circulaŃia fazei solide, ciclică. Viteza optimă a gazului corespunde la o bună
amestecare a fazelor şi la o antrenare a particulelor mici. La stabilirea condiŃiei wg = wp1 (wp1
- viteza de plutire a fazei solide în gaz) se realizează suspensia fazei solide (ε → 1,0), iar dacă
wg > wp1 se obŃine antrenarea (transportul) pneumatică a materialului solid din aparatul de
fluidizare.

Dimensionarea canalelor şi a conductelor prin care circula gazele

Canalele de evacuare gaze arse. Dimensionarea canalelor de fum constă în calcularea

dimensiunilor după care să se realizeze secŃiunea transversală. Pentru dimensionarea canalelor
de fum este utilizată ecuaŃia continuităŃii astfel :
S0 ⋅ w 0 ⋅ ρ0 = S1 ⋅ w1 ⋅ ρ1 = S2 ⋅ w 2 ⋅ ρ 2 = .... (xx)
de unde rezultă :
S ⋅w ρ D ρ0 D
S1 = 0 0 ⋅ 0 = g 0 ⋅ = g 0 , [m2]
w1 ρ1 w1 ρ ⋅ 1 w 01 (xx)
0
1+ α ⋅ t
deci :
D D D
S1 = g 0 ; S1 = g 0 ; S1 = g 0 ; , [m2] (xx)
w 01 w 02 w 03

în care : Dg0 - debitul de gaze arse transportat de instalaŃia de tiraj în m3/s;

w01, w02, w03 - vitezele gazelor arse în condiŃii normale în secŃiunile respective.
În cazul când volumul gazelor arse este dat în m3/h relaŃia de calcul devine :
Dg 0
S= , [m2] cu Dgo = B ⋅ Vga ,[m3]
w 0 ⋅ 3600
unde :
− B - consumul orar de combustibil, în m3N/h;
− Vga - volumul specific de gaze arse.
Dacă există depresiune în spaŃiul de transport al conductei sau canalului, deci aspiraŃie
de aer fals, volumul de gaze care trebuie evacuat este:
Dgo = Dga + Daf, (xx)

iar dacă conductantul lucrează cu suprapresiune volumul de gaze se calculează cu relaŃia:

Dgo = σDga (xx)
unde :
− Daf este debitul de aer fals aspirat de conducta prin orificii şi prin neetanşietăŃi;
− σ- ponderea de gaze arse ce părăsesc conducta.
SecŃiunile transversale ale canalelor de fum de pe traseul gazelor arse de la conducta la
instalaŃia de tiraj sunt prezentate în figurile de mai jos :

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

a
R
b

h b
α

a).SecŃiune cu boltă în arc de cerc b). SecŃiune dreptunghiulara

α = 600; R = b = h a = (1,5 - 2)b

h
S1 b

c). SecŃiune cu boltă în semicerc: d). SecŃiune pătrata

R = 0,5 b;h = 1,5 b b=b

S2
S1 b R α

Fig. 3. Desfăşurata secŃiunii de calcul “a”.

SecŃiunea “ a “ se calculează astfel :
S a = S1 + S 2 − S 3 , [m2]
S1 = b 2 = R 2 ,[m2]
π ⋅ R 2 ⋅ α π ⋅ R 2 ⋅ 60 π ⋅ R 2
S2 = = = , [m2];
360 360 6
R
R⋅ 3
R ⋅h 2 R2 3
S3 = = = , [m2]
2 2 4

Sa = R 2 +
π⋅R2 R2 3 R2
6
−
4
=
12
( )
12 + 2π − 3 3 ≅ 1,09 ⋅ R 2 , [m2]

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

- SecŃiunea “ b ” se calculează fiind egală cu :

S b = a ⋅ b = (1,5 − 2 ) ⋅ b 2 , [m2]
SecŃiunea “ c ” se calculează prin adunarea
celor două suprafeŃe care o generează :
π⋅R2 ⋅α
S c = S1 + S 2 = + b⋅h
360
π ⋅ R 2 ⋅ 180 π 
Sc = + 2R ⋅ 3R = R 2  + 6  =
Fig.xx. Desfăşurata secŃiunii de 360 2 
π +
calcul “c”. = R2
 12 
[ ]
 = 7,57 ⋅ R , m
2 2

 2 
- SecŃiunea “ d “ se calculează astfel :
Sd = a ⋅ a = a 2 , [m2]
SecŃiunea a este recomandată pentru canale orizontale la nivelul solului, secŃiunile b şi
d pentru canale verticale, iar secŃiunea c este folosită la canale orizontale din sol.

8.2 Conductele sunt folosite, în special la transportul gazelor şi al aerului de

combustie. Dacă fluidele sunt reci, conductele nu sunt căptuşite cu material refractar sau
izolator calculul făcându-se astfel :
- conducta cu secŃiunea circulară :
Dga 4S
Sd = , [m2] de unde : d = , [m] (xx)
w g ⋅ 3.600 π
- conducta cu secŃiunea pătratică :
Dga
Sd = , [m2] de unde : a = S a , [m] (xx)
w g ⋅ 3.600

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI