INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

CAPITOLUL 4

PROCEDEE TEHOLOGICE DE ELIMIARE

A FACTORILOR POLUAŢI GAZOŞI

4.1. otiuni generale

Este cunoscut faptul că în procesul de ardere a combustibililor, simultan cu degajarea

energiei termice are loc producerea unor noxe dintre care, în principal, se amintesc: oxizii de
carbon COx, oxizii de sulf SOx, oxizii de azot NOx şi cenuşă, la care se mai adaugă, după
caz, hidrocarburi CmHn, oxizi ai metalelor grele, etc.
Poluantii gazosi reprezinta 90% din masa totala a poluantilor emisi in atmosfera, fiind
sub forma de gaze,aerosoli lichizi(vapori).
Dioxidul de carbon (CO2)-este un gaz periculos care prin dublarea concentratiei sale
din aer, devine un element perturbator climatic.Concentratia sa a inregistrat o crestere inca de
la sfarsitul secolului trecut, datorita consumului de combustibili fosili folositi in industrie in
scopul producerii de energie, cat si a despaduririlor masive.
Concentratia maxima normala de CO2 admisa in atmosfera este de 0,3mg/mc de aer,
iar cresterea concentratiei peste 2-3% il face toxic pentru om, cu efecte mortale la cresteri de
10-20%.Prin arderea padurilor si a oxidarii humusului forestier din zonele despadurite, se
elibereaza anual in atmosfera 8x109t CO2.
Oxidul de carbon(CO)-este cel mai raspandit poluant atmosferic cu o concentratie
medie de 0,1-0,2ppm.Sursele naturale de CO sunt eruptii vulcanice, fermentatiile anaerobe
din mlastini, descarcarile electrice, incendiile forestiere, iar ca surse artificiale amintim
arderile de combustibil ca: benzina, carbune, lemn, deseuri. Concentratia sa, se mentine
constanta datorita bacteriilor din sol care absorb CO si il transforma in CO2 sau metan(CH4).
Bioxidul de sulf (SO2)-provine din, din arderile combustibililor si din actiunile
industriei metalurgice. Acest gaz are efecte toxice asupra plantelor producand leziuni foliare
si nevroze opicale mai ales la conifere sau specii lemnoase ca: plopul ,castanul, teiul,
mesteacanul, cedrul, catalpa etc.
Compusii azotului (NO, NO2)-dintre care NO2 este cel mai periculos poluant ce
provine de la motoarele cu ardere interna si automobile.
Hidrocarburile-sunt eliminate prin arderea incompleta a carburantillor, concentratia
lor in atmosfera devenind peericuloasa pentru om, cu efecte cancerigene.
Ca sursa naturala de hidrocarburi amintim vegetatia Terrei care produce 109t/an hidrocarburi
terpenice. Aldehidele-exemplu: acroleina, foarte toxica si iritanta pt. om, substanta eliminata
in natura de rafinariile de petrol, motoarele autovehiculelor, de crematoarele de gunoaie
menajere.
Hidrogenul sulfurat (H2S)-apare datorita fermentatiilor anaerobe produse de sulfobacterii
sau prin emisiile industriale, mai ales industria chimica, farmaceutica, colorantilor,
cauciucului, care elimina anual 3x106t/an.Cei doi compusi, hidrogenul si sulful afecteaza
sistemul nervos, aparatul respirator si sangele, atat la om cat si la animale.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

4.2. Eliminarea monoxidului de carbon.

Prin arderea CO-ului din gaze se poate realiza o reducere a poluării aerului cu acest
impurificator deosebit de toxic. Arderea produce însă temperaturi ridicate, de cele mai multe
ori peste 1000 0C, ceea ce impune utilizarea de instalaţii termorezistente costisitoare.
Prin utilizarea de catalizatori adecvaţi se poate reduce considerabil temperatura de
combustie la circa 400...5000C. Pentru gazele cu conţinut ridicat de CO sunt necesare
temperaturi de 650...7500C.
În vederea funcţionării corecte a instalaţiei este necesară asigurarea combustiei
complete a gazelor reziduale la temperaturi cât mai uniforme în dreptul deschiderii
injectorului. Dacă este necesar un adaos de aer proaspăt, acesta trebuie preîncălzit până la
temperatura gazelor reziduale.

4.3. Eliminarea bioxidului de sulf.

Implicatii ale generarii bioxidului de sulf . Arderea combustibililor conduce la

evacuarea în atmosfera a unor volume importante de oxizi gazosi de sulf. În urma
precipitatiilor chimice si a transformarilor pe care le sufera în atmosfera, acesti oxizi devin
sursa precipitatiilor acide, forma sub care îsi exercita la nivelul solului actiunea distrugatoare
asupra vegetatiei perene. În acelasi timp, în conditiile specifice (temperatura si presiune
ridicata, prezenta umiditatii, alaturi de particule de cenusa) ce caracterizeaza circulatia gazelor
arse dinspre instalatia de ardere spre cosul de evacuare în atmosfera, oxizii gazosi exercita o
puternica actiune coroziva asupra instalatiilor ce compun circuitul gazelor arse.
Într-o prima faza, bioxidul de sulf da nastere acidului sulfuros care, prin oxidare sub
actiunea radiatiei solare, se transforma în acid sulfuric. Actiunea poluatoare a H2SO4 se
exercita sub forma ploilor acide, principalul factor generator al „mortii padurilor“.
Intrând în circulatia atmosferica zonala, SO2 exercita efectul poluant nu numai în
regiunea sau tara în care este generat, ci si în alte regiuni sau tari aflate pe directia vânturilor
dominante. Acest proces este favorizat de construirea unor cosuri înalte (peste 200÷250 m)
prin intermediul carora gazele arse, având o temperatura ridicata (160÷175 °C) si o viteza de
evacuare mare, sunt conduse prin intermediul cosurilor înalte la o înaltime egala în medie, cu
dublul înaltimii cosului (cca. 500 m de la nivelul solului).
Metode de retinere a bioxidului de sulf .Cu exceptia unor procese chimice speciale,
arderea combustibililor fosili reprezinta principala sursa de dioxid de sulf (SO2). Se deosebesc
trei cai principale de reducere a emisiei de SO2, respectiv:
- desulfurarea combustibililor;
- alegerea corespunzatoare a combustibilului;
- desulfurarea gazelor de ardere.
Retinerea bioxidului de sulf poate avea loc în toate fazele folosirii combustibilului,
începând cu pregatirea lui înaintea arderii, în timpul arderii si dupa ardere (prin actiuni asupra
gazelor de ardere).
În carbune, sulful este prezent sub 3 forme:
- sulf organic;
- radical sulfat;
- pirita.
În pacura, sulful poate fi doar sub forma de
- sulf organic ;
- radical sulfat.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

În general, combustibilii gazosi naturali au un continut neglijabil de sulf. Gazele de

sonda sau de rafinarie contin hidrogen sulfurat (H2S), precum si dioxid de carbon (CO2) si
mercaptan.
În cazul utilizarii carbunelui, desulfurarea combustibilului este relativ dificila. În
focarele de mare capacitate, cu accent asupra acelora din centralele termoelectrice, utilizarea
unor combustibili cu continut scazut de sulf, dar mai scumpi, nu reprezinta o solutie viabila
întotdeauna. Din acest motiv, pentru reducerea emisiei de SO2 se realizeaza o desulfurare a
gazelor de ardere.
Rafinarea petrolului brut este însotita si de o productie de hidrogen sulfurat, care
difera în functie de caracteristicile petrolului brut. Pentru eliminarea sulfului din petrolul
supus rafinarii, se introduce un gaz bogat în hidrogen, ceea ce faciliteaza formarea
hidrogenului sulfurat. Procedeul este cunoscut sub denumirea de hidrorafinare, care permite
totodata si retinerea altor impuritati (azot, apa, oxigen), într-un reactor cu catalizatori
adecvati.

Fig. 2.1 Schema de principiu a procedeului de desulfurare catalitică

1 – pompa de alimentare; 2 – încălzitor; 3 – reactor; 4 – schimbător de căldură; 5 – compresor
de recirculare; 6 – separator de înaltă presiune; 7 – separator de joasă presiune; 8 – reactor de
desulfurare.

Continutul de sulf din combustibili lichizi usori este reglat prin amestecul mai multor
sorturi, cu concentratii diferite de sulf. În plus, combustibilul lichid usor poate fi desulfurat
prin hidrogenare (desulfurarea combustibilului). Desulfurarea are loc în prezenta unor
catalizatori, de cele mai multe ori cobalt si molibden, pe un suport de alumina, la temperaturi
si presiuni de 320÷420 0C, respectiv 25÷70 bar. În timpul procesului, sulful este eliminat prin
hidrogenare sub forma de hidrogen sulfurat, care este transformat ulterior în sulf elementar.
Eliminarea sulfului si azotului are ca efect si distrugerea unui însemnat numar de
molecule grele, obtinându-se astfel cresterea ponderii produsilor usori.
Introducerea hidrogenului se poate realiza în toate fazele prelucrarii petrolului, care
poate conduce la cresterea gradului de retinere a sulfului pâna la circa 65 %.
Pentru desulfurarea combustibilului gazos, procedeele constau în extragerea,
concentrarea si retinerea hidrogenului sulfurat, H2S, care urmeaza a fi tratat conform unor
procedee specifice.
Reziduurile solide din epurarea carbunelui pot fi grosiere sau fine si sunt compuse din
deseuri de carbune, ardezie, sisturi de carbune , de pirita si argila. O metoda de a scapa de

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

aceste deseuri ale carbunelui brut consta în depozitarea în strat pe un teren netezit,
compactarea, acoperirea cu pamânt si apoi replantarea cu vegetatie. Aceste metode sunt
menite sa împiedice aprinderea spontana si infiltrarea apei. Reziduurile fine sunt, de obicei,
deversate în bazine de decantare sub forma de noroi sau deshidratate si adaugate la gramada
de reziduuri grosiere.
În vederea micşorării nocivităţii gazelor emise, varianta cea mai studiată şi aplicată
este desulfurarea gazelor de ardere. Reţinerea dioxidului de sulf din gazele reziduale se poate
realiza prin procedee convenţionale ce au la bază procese ca: absorbţia, oxidare catalitică,
reducere catalitică şi procedee neconvenţionale prin iradiere cu fascicul de electroni acceleraţi
sau fascicul de electroni - microunde
O posibilitate de a reduce emisia de SO2 este alegerea unui anumit combustibil (în
faza de proiectare) sau schimbarea celui utilizat în mod curent în exploatare (alegerea
combustibilului).
O alta posibilitate de limitare a emisiei, dar numai pâna la jumatate din cea naturala se
poate obtine prin insuflarea de aditivi în focar, în timpul arderii, fie sub forma de praf de
dolomita injectat cu praful de carbune, fie sub forma unor emulsii de particule în hidrocarburi,
dozate în combustibilul lichid.

Desulfurarea gazelor de ardere. Sistemele de desulfurare a gazelor de ardere cel mai

des utilizate sunt :
- desulfurarea uscata
- desulfurarea semiuscata
- desulfurarea umeda

În desulfurarea uscata SO2 si SO3 sunt retinute prin procese fizice (adsorbtie) sau
chimice (absorbtie si reactii chimice). În adsorbtia uscata, agentul de adsorbtie este dirijat sa
întâlneasca gazele ce trebuie desulfurate. Apoi, agentul este reactivat în regenerator si este
trimis înapoi în procesul de adsorbtie. În adsorbtia uscata, agentul de adsorbtie este pulverizat
în gazele de ardere.

Fig. 2.2. Desulfurare uscata a gazelor de ardere

O metoda de desulfurare uscata a gazelor de ardere, bazata pe adsorbtie fizica,

utilizeaza aditivi solizi. Pe acest principiu se bazeaza îndepartarea combinata a oxizilor de sulf
si de azot cu cocs activ. O alta posibilitate, în special pentru instalatii mici si mijlocii
(între50÷100 MW), este absorbtia chimica a SO2 de catre aditivi uscati, activi din punct de
vedere chimic. Adaugarea de aditivi uscati pulverizati, pe baza de calciu sau magneziu, pentru

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

reducerea emisiilor de componente acide ale gazelor (SO2, dar si HCl si HF), este cunoscuta
de mult timp si reprezinta, de câtva timp, un procedeu obisnuit aplicat în numeroase focare.
Aditivii pot fi injectati în diferite puncte ale arderii, sau în diferite puncte ale traseului gazelor
de ardere (vezi figura 2.2). Instalaţiile de desulfurare uscată şi neuscată sunt utilizate mai rar
pe plan mondial, în special pentru centralele mici, şi apare în plus pericolul intoxicării cu
amoniac în condiţiile reducerii emisiei de SO2.

În procedeele semiuscate, o suspensie alcalina sau alcalino-pamântoasa este adusa în

contact cu gazele de ardere de desulfurat. În gazele de ardere fierbinti se formeaza un produs
uscat de reactie, care este colectat apoi în filtrele de particule (vezi figura 2.3).

Fig. 2.3. Desulfurare semiuscata a gazelor de ardere

Desulfurarea umeda a gazelor de ardere are loc în turnuri de injectie, numite scrubere.
In acest caz, o solutie sau suspensie alcalina sau alcalino-pamântoasa este dispersata în gazul
de desulfurat sau este adusa într-un contact omogen cu acesta, astfel încât oxizii de sulf sunt
îndepartati prin absorbtie. Spalarea gazului cu apa este posibila, dar tendinta gazelor de a se
dizolva în apa este relativ redusa (vezi figura 2.4).

Fig. 2.4. Desulfurare umeda a gazelor de ardere.

Cea mai largă utilizare industrială o are procesul umed. Prin spălarea sau umidificarea
aerului se obţine o răcire a gazelor până la 50-600C, la procedeul umed şi la 70-1000C, la cel
semiuscat. În aceste condiţii ridicarea penei de fum se limitează şi dispersia este
dezavantajată. Efectul de reducere a cantităţii de SO2 în atmosferă, rămâne în acest caz să se
resimtă numai pe ansamblul teritoriului, la distanţe mari.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

TEHNICA PRODUSE
PROCEDEU
(METODA) SECUNDARE
Var/Calcar Absorbţia SO2 cu var stins (nămol de Nămol de epurare
CaO/CaCO3 var) sau calcar sau gips
Soda de rufe Absorbţia SO2 cu o soluţie de sodă Apă reziduală sau
NaOH caustică sau de carbonat de calciu soluţie pentru
(Na2CO3) spălat rufe
Soluţie Absorbţia SO2 cu o soluţie pe bază Nămol sau gips
EPURARE PRIN METODA UMEDĂ

alcalină de Na rezultată dintr-o soluţie (CaSO4)

alcalină calcică
Amoniac sau Absorbţie cu NH3 apoi oxidare în Îngrăşământ pe
Produs sulfat de amoniu bază de sulfat de
Walther amoniu
Oxid de SO2 intră în reacţie cu un amestec Sulf elementar
magneziu de oxid şi hidroxid de magneziu, sau H2SO4
reciclarea reactivului după
deshidratare şi regenerare
Sulfit de Absorbţia SO2 cu o soluţie de sulfit Sulf elementar
sodiu de sodiu, care este apoi reciclată şi sau H2SO4 +
Na2SO3 regenerată cantităţi mici de
H2SO3
Citrat Absorbţia SO2 cu o soluţie de citrat Sulf elementar
de Na; absorbantul este regenerat şi
produşii secundari transformaţi în S2
prin reacţie în faza lichidă cu H2S
Carbonat Absorbţia SO2 cu o soluţie de Sulf elementar
apos carbonat de sodiu deshidratat prin
pulverizare, regenerare,
reciclare.
USCARE PRIN Pulverizare şi Reacţia unui nămol de absorbţie Deşeuri uscate
PULVERIZARE uscare pulverizat cu SO2 şi uscare
simultană
PROCEDEU Absorbţie pe Absorbţie şi dezabsorbţie SO2 pe Sulf elementar
USCAT cărbune activ cărbune activ

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

4.4. Diminuarea oxizilor de azot din gazele de ardere.

Formarea oxizilor de azot poate avea loc pe baza a trei mecanisme:

− mecanismul termic din azotul din aerul necesar arderii;
− mecanismul din azotul existent în compozitia combustibilului,
− mecanismul formării oxidului de azot prompt sau timpuriu.
Cantitatea de monoxid de azot formată creşte odată cu temperarura, pe când cea de
dioxid de azot scade.

Fig. Xx Caracterul dependentei dintre temperatura din flacară

si formarea de NOx, conform celor trei mecanisme

Oxizii de azot din gazele de ardere se formează datorită combustiei cu exces de aer.
Cantitatea cea mai mare o constituie monoxidul de azot (NO) şi dioxidul de azot (NO2).

Fig. xx Dependenta cantitătii de monoxid de azot termic, exprimat ca NO2,

de temperatură si respectiv coeficientul excesului de aer

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Monoxidul de azot se oxidează în atmosferă devenind dioxid de azot care, la rândul

acestuia, împreună cu apa poate forma acid azotic, contribuind la cresterea acidităţii
atmosferei şi solului.
Molecula de dioxid de azot disociază sub influenţa radiaţiilor ultraviolete într-o
moleculă de monoxid de azot şi un oxigen radical. Moleculele, în mod normal, reacţionează
din nou formând NO2, iar dacă acest echilibru este distrus va exista oxigen radical în exces.
Oxigenul radical poate reacţiona cu o moleculă de oxigen formându-se ozon si, în
acest fel, oxidarea fotochimică rezultată favorizează formarea smogului. Moleculele de ozon
formate sunt foarte stabile, cu durata de viaţă de peste 100 de ani, ceea ce înseamnă că va
ajunge în stratosferă unde va contribui la cresterea efectului de seră.
Pentru evitarea eliminării oxizilor de azot în atmosferă există două soluţii diferite:
- împiedicarea formării acestor oxizi;
- diminuarea volumului de oxizi deja formaţi.
Există câteva tehnici pentru împiedicarea formării NOx în cantităţi mari, toate având ca
principiu arderea cu coeficienţi de exces de aer foarte scăzuţi. Una dintre metode constă în
montarea arzătoarelor în colţurile focarelor, astfel încât aerul secundar de ardere şi
combustibilul să nu fie conţinute în acelaşi jet. Jeturile de combustibil se întâlnesc tangenţial
în centrul focarului formând o zonă de ardere circulară.
În cazul montajului tradiţional combustibilul şi aerul de combustie sunt injectate
împreună, pe când în cazul în care se zrmăreste obţinerea de NOx scăzut jeturile de aer
secundar, de combustie, înconjoară în exterior jeturile de combustibil. Se formează astfel un
nucleu bogat în combustibil care arde cu conţinut redus de aer şi cu formarea de oxizi de azot
în cantităţi mici.
Pentru cea de-a doua soluţie, tratarea oxizilor existenţi deja în gazele de ardere poate fi
făcută prin mai multe preocedee, care pot fi grupate în două mari categorii: uscate şi umede.
Dintre procedeele uscate cele mai importante sunt cele cu reducere catalitică selectivă
(SCR – Selective Catalityc Reduction) şi cu reducere necatalitică selectivă (SNR - Selective
Noncatalityc Reduction).
Reducerea necatalitică selectivă (SNR) se face cu amoniac, procedeul având loc la
temperatură ridicată, în jur de 9500C, fiind nevoie de exces de amoniac din cauza vitezei de
reacţie moderate. Reacţiile chimice care au loc sunt:

4NO + 4NO3 + O2 = 4N2 + 6H2O

NO + NO2 + 2NH3 = 2N2 + 3H2O

Reducerea catalitică selectivă (SCR) (figura 2.5) a fost pusă la punct pentru prima dată
în Japonia în anii ’70.
Pe de altă parte, procedeele umede includ reţinerea atât a oxizilor de azot cât şi a celor de sulf,
fie simultan, fie separat.
Reacţia dintre oxizii de azot şi amoniac, posibilă la temperaturi ridicate, are nevoie la
valori coroborate ale acesteia de un catalizator. Reducerea selectivă catalitică are loc în
instalaţiile uzuale la temperaturi de 300...4000C, temperaturi existente pe traseul gazelor de
ardere, de obicei între economizor şi preîncălzitorul de aer.
Compoziţia chimică a catalizatorilor utilizaţi curent în asfel de instalaţii este de obicei
alcătuită din pentaoxid de vanadiu activ şi trioxid de wolfram pe suport der titan. Există însă
şi alte tipuri de catalizatori. Cresterea cantităţii de material activ conduce la mărirea
reactivităţii şi la reducerea dependenţei de temperatură. Un astfel de efect care apare constă în
cresterea cantităţii de anhidridă sulfurică (SO3).

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI

INSTALATII INDUSTRIALE DE CAPTARE ŞI TRATARE A GAZELOR

Fig. 2.5 Schema instalaţiei de reducere catalitică selectivă:

1 – reactor catalitic de NOX; 2 – rezervor de stocare amoniac lichid; 3 – vaporizator de
amoniac; 4 – alimentare aer; 5 – grila de injecţie; 6 – schimbător de căldură regenerativ; 7 –
ventilator; 8 – încălzitor.

Capacitatea de a absorbi amoniacul, de a reduce oxizii de azot şi de a forma anhidrida

sulfurică SO3 este influenţată de suprafaţa şi de volumul porilor. Performanţele catalizatorului
pot fi optimizate prin acesti doi parametrii. În prezent, în Japonia sunt în funcţiune cca 200
instalaţii SCR.
Durata de viaţă a catalizatorului este în jur de trei ani în cazul instalaţiilor de ardere cu
combustibili solizi şi de circa sapte ani pentru cele cu combustibili lichizi sau gazosi. De
precizat că pe plan mondial majoritatea firmelor, peste 80%, utilizează pentru reducerea NOx
tehnologia de reducere catalitică selectivă.

Adrian VASILIU – NOTITE DE CURS PENTRU STUDENTI