Ce puteti face pentru a indeparta riscurile.

1. Parintii nu trebuie sa duca o campanie agresiva impotriva drogurilor. Cu cat

inversunarea noastra, ca parinti, este mai mare impotriva consumatorilor de
droguri, cu atat adolescentul isi va dori mai repede sa incerce aceasta
experienta.

2. Trebuie sa-i vorbim despre droguri prieteneste, ca si cum am vorbi despre

mazare sau alune. In contrast cu aceasta atitudine de banalizare a drogurilor,
trebuie sa-i aratam ca moartea intotdeauna este prietena cu aceste placeri
artificiale. E bine sa cauti exemple reale ale unor decese din cauza
supradozei, explicandu-i ca aceia care prepara dozele pot gresi si nu-i va
trage nimeni la raspundere. 

3. Este foarte important ca adolescentul sa stie ca placerea de a consuma

otrava alba tine numai 6-7 luni, dupa care va lua drogul nu pentru placere, ci
doar pentru a nu se simti rau. Atunci va fi obligat sa ia doze mai mari pentru a
simti placerea; cantarirea unei doze poate fi aproximativa, deci va risca sa
moara dintr-o supradoza. 

4. Ar fi foarte bine sa afle din date concrete ca toxicomanii au o speranta de

viata de 15-20 de ani dupa ce devin dependenti.

Strategii de prevenire
Sus

Adolescentii care nu fumeaza, nu beau alcool si nici nu utilizeaza droguri au mai putine
sanse sa manifeste aceste obiceiuri ca adulti. Eforturile de a preveni abuzul de substante de
catre un adolescent ar trebui sa inceapa inca din copilarie, prin educatie si informare legata
de consumul de droguri, incurajarea unor comportamente sanatoase si o comunicare solida
cu parintii. 

In timp ce adolescentii au mai multe sanse sa agreeze consumul de droguri si alcool decat
adultii, totusi si comportamentul acestora ii poate influenta. In aceste cazuri, crezand ca
parintii vor permite utilizarea drogurilor si alcoolului (intrucat ei au aceste obiceiuri) exista
probabilitati mai mari ca adolescentul sa incerce sa fumeze, sa consume alcool si
medicamente interzise.

Existenta unor modele pozitive in familie, sustinerea familiei precum si o comunicare buna
cu parintii, pot ajuta adolescentul sa aiba un nivel ridicat de incredere de sine si sa faca
alergeri potrivite. Pana la varsta de noua ani, copilul va avea deja formata o atitudine fata
de consumul de diferite substante. Asa ca, orice parinte ar trebui sa isi influenteze copilul si
sa-i insufle atitudinea corecta fata de abuzul de orice fel de substante. 

I se vor expune adolescentului efectele substantelor asupra dezvoltarii sale fizice,

emotionale, asupra performantei scolare si asupra sanatatii (mai ales in cazul in care exista
un istoric familial care presupune abuzul de substante toxice). 

- Mentinerea unei bune relatii cu adolescentul din familie. A avea o relatie buna si
a comunica bine cu un adolescent poate fi destul de dificil, deoarece adolescentii doresc
intimitate si independenta. Totusi, acestia trebuie supravegheati fara sa fie deranjati, sa li se
cunoasca grupul de prieteni si indicat ar fi sa se stie unde este adolescentul in orice
moment. 

Se vor stabili perioade din zi cand intreaga familie se va reuni, cum ar fi timpul meselor. Se
vor planifica activitati distractive si excursii in familie. Adolescentul trebuie sa se simta
valorizat si sa contribuie la sarcinile din familie. 

- Corectitudine si consecventa. Aplicarea extremista a masurilor disciplinare la

adolescenti sunt un factor de risc pentru abuzul de substante. Se vor stabili consecinte
rezonabile pentru comportamentele inacceptabile, iar pedepsele vor fi puse in practica in
mod consecvent. Se va lauda adolescentul pentru realizarile sale si se va incerca
implicarea acestuia inclusiv in treburile casnice. 

- Incurajarea activitatilor. Ar fi util ca adolescentul sa aiba diverse activitati care sa ii

ocupe timpul liber, precum sportul sau activitati de voluntariat sau participarea la diverse
cluburi. Exista mai putine sanse ca adolescentii care au o autostima crescuta sa consume
alcool sau droguri. 

- Fiti informati! Nu va bazati doar pe propriile experiente sau pe ceea ce auziti. Informati-
va cu privire la substantele pe care le folosesc abuziv adolescentii. Multe substante pot sa
para inofensive, intr-un mod eronat. Se va discuta cu un medic despre informatiile cu privire
la substantele folosite frecvent de cei care utilizeaza droguri, legat de denumirea acestora,
care ar putea fi manifestarile in cazul unei supradoze, care ar fi masurile de prim ajutor in
cazul unei supradoze si despre modul in care drogurile afecteaza dezvoltarea adolescentilor.

Preventia
Programele de preventie actioneaza fie la nivelul colectivitatii - programe generale, fie intr-o
populatie selectionata dupa factorii de risc - programe selective, fie focalizat pe persoane ce
manifesta deja un risc crescut - programe tintite.
Informatia preventiva despre efectele negative ale consumului de droguri este in concurenta
permanenta cu faptul ca tendinta de a se droga este simptomul unor tulburari mai generale, care
implica particularitati psihologice foarte bine individualizate, cum sunt: inabilitatile de adaptare;
gestionarea insuficienta a hetero- sau autoagresivitatii; inabilitatile de comunicare; dificultatea de a
alege, de a decide; sugestibilitatea crescuta la influentele din mediu; incapacitatea de a se confrunta
cu stresul si de a rezolva problemele de viata; tendintele hedonice; mecanismele psihologice de
autoaparare insuficiente. La acestea se adauga factorii biologici si sociali care induc
comportamentul disfunctional de consum.
Daca dificultatile personale amintite mai sus nu pot fi depasite prin comportamentul obisnuit, atunci
sunt de dorit, pentru consumator, efecte precum euforia, excitatia, halucinatiile, alterarea perceptiei
timpului si spatiului, obtinute prin drogare, ele diminuând sentimentul neadaptarii. Acestea
reprezinta o motivatie intrinseca foarte serioasa.

Preventia primara se adreseaza celor ce nu prezinta comportament adictiv.

Primul factor de preventie este informarea asupra efectelor negative exercitate de consumul
moderat, respectiv de excesul de drog, la care se adauga constientizarea factorilor de risc personali
(de exemplu, contagiunea sociala, bagatelizarea efectelor, ignorarea propriilor probleme de
adaptare).
Al doilea factor de preventie presupune angajarea prealabila a persoanelor cu risc de consum (mai
ales a adolescentilor) in activitati care sa le satisfaca anumite trebuinte psihologice, experiente si
sentimente de recompensa morala, pentru ca, ulterior, sa aiba o atitudine de evitare sau de
indiferenta fata de tentatia drogurilor. Sugeram astfel de activitati: (a) exercitii de relaxare, dans,
sport, antrenare a miscarilor, instruire dietetica si nutritionala (favorizeaza experienta starii de bine
fiziologic); (b) masaj, exersarea coordonarii miscarilor, constientizarea echilibrului, pozitiei corpului,
controlul micromuscular, inclusiv exprimarea privitor la activitatea sexuala (imbogatesc experienta
senzoriala); (c) exercitii de autocunoastere, consiliere psihologica (amplifica experienta emotionala);
(d) implicarea in activitati comunitare, in discutii, activitati de grup, vizand increderea in ceilalti si in
sine, respectul reciproc, valorile sociale (pentru o experienta sociala corecta); (e) practicarea picturii,
muzicii, exprimarii, comunicarii artistice, in general, activitati tip hobby, jocuri, lecturi (pentru a
experimenta recompensele intelectuale si creatoare); (f) rugaciune, meditatie, contemplare, literatura
religioasa sau filosofica, cursuri de etica si morala pentru clarificarea propriului sistem de valori
(pentru a avea experiente spirituale, filosofice).
Al treilea factor este consilierea psihologica a membrilor familiei. Atitudinea adecvata preventiva sau
fata de un membru de familie deja suspectat de consum va tine cont de urmatoarele recomandari : 

a nu reactiona exagerat la banuieli, amplificand problemele; 

a deschide subiectul despre drog intr-o discutie rationala, linistita, cu tact si rabdare; 
a utiliza tehnici eficiente de comunicare si interactiune intre membrii familiei pe baza unor atitudini
consecvente, suportive; 
a avea expectante clare de comportament, conforme cu posibilitatile reale ale membrilor familiei; 
a monitoriza, mai ales comportamentul copiilor, extrafamilial; 
a corecta conceptiile gresite, "miturile" achizitionate de la colegi sau mass-media; 
a favoriza autoevaluarea pozitiva, laudând eforturile, realizarile, fixarea unor scopuri realiste,
evitand comparatiile nefavorabile; 
a sprijini dezvoltarea unor valori solide, pentru a lua decizii corecte in raport cu presiunile mediului; 
a dovedi intelegere, interes si ajutor, criticand faptele negative, nu persoana; 
a evita conflictele, ostilitatea, pedepsele, perfectionismul in educatie; 
a nu oferi chiar in familie modele de consum care sa influenteze indirect perceptia despre droguri in
general; 
a incuraja exersarea atitudinilor de refuz; 
a contacta familii cu probleme similare si persoane recuperate; 
a dezvolta abilitatea psihologica de a recunoaste din timp momentul aparitiei unei disfunctionalitati in
familie.

Toate aceste recomandari cer un antrenament psihologic de consiliere.

Observatia atenta este mai obiectiva si mai discret facuta de un mediator, medic de familie, medic
sau psiholog scolar. El va evalua atat efectele obiective ale consumului, cat si anamnestic motivatia
consumatorului, precum si posibilitatile de interventie, pornind de la conditiile psiho-sociale. In cazul
adolescentilor, este de mentionat ca suportul parental favorizeaza scaderea consumului de droguri
mai mult la baieti. Fetele, mai ales daca au rezultate scolare slabe, sunt influentate preponderent de
parerea colegilor.

Preventia secundara
In fazele initiale ale consumului, pacientul va fi incurajat sa solicite ajutorul terapeutic pentru a nu
progreseza spre dependenta. Psihologii, psihiatrii, asistentii sociali pot fi antrenati pentru a acorda
un asemenea ajutor. In prezent, in Romania, acesta este un sector prea putin organizat.
In cazul fazelor initiale este important ca pacientul sa doreasca sa se schimbe si sa nu fie pasiv,
trimis la terapie fara voia lui. Chiar si un dependent de drog simte nevoia sa aiba un anumit grad de
libertate.